Tulburari psihice asociate sarcinii si nasterii – baby blues, depresia post-partum, psihoza post-partum

Există o abundență de articole despre schimbările psihologice, afective sau cognitive, care au loc în sarcină și imediat după naștere. Ele pot fi găsite foarte ușor pe Internet, cu ajutorul motoarelor de căutare, sau prin cărțile colorate atractiv din librării. Deși probabil multe merită citite, luați-le „cu un grăunte de sare” și nu ca literă de lege. Nimeni nu vă poate spune dinainte cu precizie cum vă veți simți, psihologic, în sarcină și ce aveți în mod clar de făcut în privința acestor sentimente, scrie medicul specialist Vlad Stroescu.

Deși fenomenul maternității este mult mai vechi decât însăși omenirea, va fi pentru dumneavoastră o experiență unică, iar noi, specialiștii sănătății mintale, trebuie să respectăm unicitatea fiecărei pereche mamă-copil, și să o admirăm, pentru că este unul din izvoarele de progres ale omenirii. Pe lângă faptul că suntem cu toții diferiți, apar nenumărate particulăritați familiale, sociale și culturale, care, împreună, fac și mai mult ca fiecare sarcină și fiecare naștere să fie universuri separate, care merită atenție individuală mult mai mult decât generalizări comode..

Asta nu înseamnă că nu suntem oameni cu toții, și că nu veți resimți, probabil, efectele psihologice ale oricărei schimbări majore de viață, că orice schimbare e însoțită de stres și anxietăți inerente, și de un proces de adaptare. Chiar dacă totul decurge perfect, simpla importanță a evenimentelor e de ajuns ca să fiți mai emotivă. Se vorbește despre „labilitatea afectivă” din sarcină, și de felul în care bărbații trebuie să fie preveniți despre ea, cum că ar fi determinată de schimbările hormonale și că nu ai ce să îi faci. În realitate, nu există nicio dovadă că modificările endocrine din sarcină ar produce în mod obligatoriu o labilitate afectivă. Mai curând, cei din jurul dumneavoastră vor fi confruntați cu realitatea faptului că „greul” sarcinii este dus de dumneavoastră, și că veți avea nevoie din când în când de sprijinul celor dragi, și că acest lucru este nu doar în beneficiul dumneavoastră, ci și al copilului.  Pe lângă schimbarea care se petrece în viața dumneavoastră, mai trebuie să vă obișnuiți cu noile senzații din organism, cu stările fizice de rău care pot apărea la început (grețurile matinale), cu somnolența pe care progesteronul, secretat în cantități mai mari acum, o determină, și cu schimbarea accelerată a fizicului dumneavoastră și inconvenientele care uneori decurg de aici. Toate aceste lucruri sunt perfect normale. Există multe voci în psihoterapie care susțin, și pare de bun simț, că oricum mintea omenească are capacitatea nativă de a se adapta și de a merge spre mai bine, atâta timp cât mediul îi permite. Cu atât mai mult acest lucru este valabil pentru un proces natural cum este sarcina. Așa că poate singurul sfat pe care îmi pot permite să îl dau este să aveți încredere în instinctele și în corpul dumneavoastră, ele știu foarte bine ce e de făcut. Un alt sfat, colateral, este să vă bucurați de experiență, pentru că potențialul ei pozitiv este enorm.

Ca psihiatru, însă, sunt obligat să vorbesc mai mult despre lucrurile care pot să nu meargă bine, în ceea ce privește psihicul femeii însărcinate. Din păcate, se pare că sarcina nu constituie o protecție împotriva depresiei, așa cum s-a crezut multă vreme. Din diverse motive, sau fără să se cunoască o cauză, există femei însărcinate care fac depresii. Ele nu sunt neapărat mai frecvente decât la femeile care nu sunt însărcinate, dar, dacă apar, pun probleme mai delicate de abordare terapeutică, ce implică și siguranța și sănătatea viitorului copil. Dacă vă simțiți copleșită de tristețe, dacă nu vă mai interesează lucrurile care înainte vă făceau plăcere sau vă angajau, dacă aveți sentimente chinuitoare de vină sau teamă, sau uneori de furie, dacă cei din jur vă găsesc mult schimbată, e cazul să cereți sfatul unui specialist. Nu e cazul să mai zic că nu e bine să încercați singură niciun remediu medicamentos, nici măcar „naturist”, înainte de a vă sfătui cu un medic.

Tulburările de anxietate ce pot apărea în sarcină țin cel mai adesea de preocupările excesive legate de siguranța fătului și de teama de a-l pierde, mai ales dacă ați investit mult în eforturile de a rămâne însărcinată, sau dacă au fost probleme la sarcini anterioare. Anxietatea, pe lângă suferința pe care v-o poate produce în sine, este dăunătoare dacă vă modifică în mod negativ comportamentul. De exemplu, să stați la pat de teama de a pierde copilul, fără recomandare din partea medicului, poate fi dăunător sănătății. Unele femei, pentru a ameliora stări depresive sau anxioase, recurg la false remedii, cum este alcoolul sau tutunul.

Una peste alta, deși sarcina este un moment de răscruce în viața femeii și a familiei, riscul de probleme psihice în timpul ei este relativ mic, nu mai mare decât la restul oamenilor în viața lor de zi cu zi.  El crește dacă aveați sau ați mai avut tulburări precum cele descrise mai sus, sau orice problemă psihică, caz în care merită să discutați din timp cu un psihiatru, lucru obligatoriu dacă aveți deja unul și sunteți sub un tratament.

Riscul crește de asemenea imediat după naștere, în prima lună, perioadă numită „post-partum”.  Deși lucrurile pot decurge foarte frumos și normal în această perioadă foarte sensibilă și, din nou, de mari schimbări, unele femei resimt diverse grade de suferință psihică, și aici factorii psihologici îi întâlnesc într-adevăr pe cei biologici.

Baby blues

Pe lângă faptul că perioada post-partum vine după ultimul trimestru, cu multă oboseală și lipsă de somn, combinate cu stresul nașterii, imediat după expulzarea placentei apar scăderi abrupte ale nivelurilor hormonale din timpul sarcinii. Majoritatea femeilor, până la 80%, pot să aibă perioade de emotivitate marcată, de lacrimi inexplicabile, de temeri, și pot resimți dureros un sentiment de ruptură între mamă și copilul nou-născut, care dintr-o dată își cere dreptul la o existență separată de trupul mamei. E vorba de faimosul „baby-blues”. În unele țări de limbă latină, fenomenul e numit și „sindromul celei de-a treia zi”, pentru că apare cel mai frecvent la două-trei zile după naștere, când mama e încă în maternitate. Cel mai frecvent, trece repede, deși uneori poate dura și câteva săptămâni. În marea majoritate a cazurilor, nu e nevoie de niciun tratament, deși, bineînțeles, susținerea celor dragi e binevenită. Totuși, dacă sunteți îngrijorată cu privire la sănătatea dumneavoastră sau a copilului, nu trebuie să ezitați să cereți sfatul unui specialist, care vă poate liniști.

Depresia post-partum

Uneori, fenomenele descrise mai sus devin mult mai supărătoare, suferința este mult mai mare și viața proaspetei mame este semnificativ afectată. Acest lucru se întâmplă mult mai rar decât baby-blues, dar unele studii indică o frecvență de până la 20% din femei. Ca să putem vorbi despre un episod depresiv post-partum, acesta trebuie să apară în primele patru săptămâni de la naștere, și să includă mai multe din următoarele lucruri, care să fie suficient de severe ca să afecteze viața de zi cu zi:

- tristețe, nefericire intensă („dispoziție depresivă”)

- incapacitatea de a vă bucura de lucrurile care, atlfel, v-ar fi produs plăcere și bucurie

- sentimente de vină pentru aceste stări sau pentru alte lucruri

- temeri, anxietate, fără motiv, sau groaza exagerată că ați putea face rău copilului

- senzația că sunteți depășită de evenimente

- probleme de somn, cauzate de suferința psihică (nu doar de rigorile alimentației și îngrijirii nou-născutului)

- accese de plâns

- acțiuni, sau doar ideea de a-ți face singură rău

Nu trebuie toate bifate ca într-o listă de cumpărături pentru a beneficia de un diagnostic și de o îngrijire adecvată. Orice suferință psihică intensă merită adresată unui specialist (psihiatru). Din păcate, multe femei sau cupluri tratează asemenea probleme cu stoicism sau indiferență, considerându-le cumva firești sau sperând că vor trece de la sine, ceea ce produce multă suferință inutilă. Dacă ajungeți să discutați cu un specialist, țineți minte că veți participa la toate deciziile terapeutice, nimeni nu vă va obliga să faceți nimic, și e important să puneți absolut toate întrebările care vă frământă despre dumneavoastră și copil, fără nicio rușine.

Din ce în ce mai mult, este recunoscut riscul de depresie postpartum… la bărbați. Deși ei au rolul tradițional de protector puternic al familiei, și ei trec printr-o perioadă de mari schimbări, dintre care multe sunt chiar biologice și hormonale. Schimbările sunt mai ales pozitive, dacă tatăl se implică din plin în noua viață de părinte: în Suedia, țară foarte generoasă cu concediul post-natal, inclusiv al tatălui, s-au efectuat studii care arată că tații care aleg să rămână acasă cu copilul, alături de mamă, în prima lună, și până la un an, au o longevitate sporită! Uneori însă, poate apărea o suferință psihologică trecătoare, care să meargă până la depresie.

Psihoza post-partum

Aceasta este cea mai rară dintre tulburările psihice asociate nașterii. Dacă nu ați mai pățit niciodată așa ceva, și nu ați mai avut vreo tulburare psihică de niciun fel, riscul e de circa 0,1%, deci chiar nu are rost să vă faceți vreo grijă. Riscul crește însă dacă ați mai avut o psihoză postpartum sau dacă suferiți cumva de o tulburare psihică mai importantă care să includă elemente psihotice (depresie cu elemente psihotice, tulburare bipolară, psihoze cronice cum este schizofrenia).

Psihozele postpartum sunt de mai multe tipuri, dar toate au în comun probleme în a percepe și înțelege realitatea, care se traduc prin așa-numitele elemente psihotice: halucinații, idei „delirante” (ciudate, fără legătură cu realitatea), comportament anormal modificat, care îi sperie pe cei din jur. Uneori, poate apare sub formă de „episod maniacal postpartum”, adică o perioadă de euforie, lipsă de somn și activitate crescută mult peste normal. Adesea, există temerea că mama afectată ar putea face rău copilului, dar de cele mai multe ori asemenea temeri nu sunt justificate.

Nu voi detalia acest capitol prea mult, pentru că știu că informațiile medicale în exces dau anxietăți inutile viitoarelor mame. Ceea ce trebuie știut despre psihozele post-partum este că ele trec întotdeauna, de cele mai multe ori fără a lăsa urme, că necesită totuși neapărat atenția unui psihiatru, și că pot reapărea la viitoare nașteri, deci un nou consult psihiatric la apariția sau planificarea unei noi sarcini este de asemenea necesar.

În majoritatea cazurilor, sarcina este însă un eveniment sinonim cu fericirea și împlinirea. Schimbările biologice și hormonale, pe lângă faptul că vă pregătesc și vă adaptează pentru sarcină și maternitate, prezintă numeroase beneficii pentru sănătatea dumneavoastră, și efecte protectoare împotriva mai multor boli grave, cum ar fi diverse tipuri de cancer. Medicina se ocupă cu clasificarea bolilor și lucrurilor rele. Nu există însă o clasificare a sentimentelor bune, fericite, din aventura miraculoasă care vă așteaptă. Vă doresc să profitați din plin de ele.

Citeste mai mult si comenteaza pe blogul medicului specialist Vlad Stroescu.

Articole similare:

  1. vitMATINA Baby blues si depresia postpartum
  2. Modificari la legea sananatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice. Drepturi si obligatii mai clare pentru reprezentantii acestora si noutati in internarea nevoluntara
  3. Obezitate, probleme comportamentale, afectiuni psihice. Cum afecteaza parintii fumatori sanatatea copiilor
  4. Cui ii e frica de operatia de amigdale? Metodele chirurgicale moderne scad complicatiile si durerile post-operatorii
  5. Anorexia, bulimia, alimentatia excesiva. Cum putem ajuta un prieten cu tulburari de alimentatie

Tags: , , ,

2 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!

  1. Comentariu scris de MANDITA SEVASTRE
    Publicat la data de 17.9.2016, ora 7:11 am

    Buna ziua , domnule doctor !
    Nora mea a avut psihoza postpartum , tratata cca 1 an , iar dupa un an i-a remis si a fost iarasi tratata .Au trecut 6 ani de la nastere si acum este insarcinata (conform testului de sarcina-astazi e programata la ginecolog ).Problema e ca, dupa ce a aflat ca e insarcinata , ceva s-a schimbat in comportamentul ei , este mereu trista , nu are rabdare cu fetita de 6 ani si altele….Mentionez ca impreuna au luat hotararea de a mai face un copil . Ce ne sfatuiti ? Exista tratament pentru a preveni o noua psihoza ? Stiu ca riscul de a o face e de 50% , dar sincer , eu una nu cred ca as mai avea puterea sa mai trec printr-un asemenea episod .
    In speranta ca-mi veti raspunde , va multumesc anticipat !

    • Comentariu scris de a
      Publicat la data de 7.1.2017, ora 7:09 pm

      Buna ziua doamna, daca doriti o discutie pe aceasta tema va rog ladati-mi adresa dvs de email. O zi buna.



Lasa un comentariu


Do NOT fill this !