Nu-ti uita copilul in fata televizorului. Efecte negative asupra evolutiei cognitive si a vietii sociale

Telespectatorul-copil / Foto: PhotoXpress.com

Catre sfarsitul anilor 80, televizorul la romani era in primul rand un obiect de mobilier, daca ne gandim la cele doua-trei ore de emisie zilnica. Pentru copii, desenele animate erau un rasfat de week-end si atat, daca nu prindeai televiziunea bulgara. In lumina descoperirilor facute de pediatrii americani, abordarea televiziunii in comunism pare sa fi fost involuntar corecta: copiii mici nu au ce cauta in fata televizorului. Ca parinte, sigur stii ca singura activitate prin care un copil poate fi linistit (a se citi imobilizat) pentru o perioada lunga de timp este privitul la tv. “Il conving sa manance numai in fata televizorului / Se uita la desene si asa am si eu timp sa mai respir un pic / sa fac curatenie / sa fumez o tigara / sa gatesc / sa vorbesc la telefon” – sunt texte pe care le aud frecvent, spuse de parinti, bunici sau bone. Cutia cu imagini este prezenta chiar si in gradinite, cu scop declarat de “calmare a copiilor inainte de somnul de pranz”.

“Televizorul este pentru creier ceea ce reprezinta o mancare gata mestecata pentru stomac: nu mai simti savoarea” – dr. Sanda Gancevici, medic pediatru.

Creierul se dezvolta pe masura ce il folosesti. Televizorul e ca o mancare gata mestecata: nu-i mai simti savoarea, spune medicul pediatru Sanda Gancevici pentru MedLive.ro. Rezulta ca, in dezvoltarea cognitiva a copilului, vizionarea programelor tv face mai mult rau decat bine. Un amplu studiu publicat anul trecut in revista americana Acta Paediatrica, realizat de prof. Dimitri Christakis, pediatru la Seattle Children’s Research Institute si Universitatea din Washington, releva ca, cel putin pana la varsta de doi ani (ideal trei), un copil nu ar trebui sa se uite deloc la televizor.

In primii doi ani de existenta, creierul isi tripleaza dimensiunea, de la o medie de 333 grame pana la 1 kg. Cresterea in dimensiune are legatura directa cu stimularea externa si primele experiente de viata. Imaginile luminoase cu succesiune rapida obosesc creierul copilului, agitandu-l, nelinistindu-l. Secvente audio stridente, montaje rapide, flash-uri puternice, toate acestea supra-stimuleaza un creier in plina dezvoltare, indica prof. Christakis.

Trei concluzii ale studiului:

  • Programele educationale pentru televiziune destinate celor mici intarzie dezvoltarea limbajului.

Telespectatorul-copil priveste, asculta, dar nu interactioneaza cu alti vorbitori, nu vorbeste, nu isi exerseaza limbajul propriu, sau o face gresit.

(O cercetare citata de Christakis: un grup de copii cu varste cuprinse intre sapte si 16 luni care au urmarit DVD-uri speciale pentru bebelusi. Ei cunosteau mai putine cuvinte decat copiii care nu urmarisera astfel de programe.)

  • Copiii de varsta scolara care au urmarit frecvent programe tv in primii doi-trei ani de viata dau randament mai slab in testele de memorie si citire; se constata de asemenea un deficit de atentie si o mai slaba concentrare.

Cititul presupune un efort mai mare, un efort de imaginatie, in timp ce privitul unor imagini este mult mai comod. Exprimarea unui copil de varsta scolara poate fi mai saraca, iar receptarea unor informatii poate deveni dependenta de existenta imaginii. Sunt in derulare studii privind legatura cu ADHD.

  • Un copil de circa 14 luni poate imita ceea ce vede intr-un material filmat, insa invata mult mai multe dintr-o experienta reala.

(Studiul dat ca exemplu: copii care au invatat chineza mandarina de la un vorbitor nativ, mai eficient decat grupul comparativ de copii care a urmarit doar imagini filmate ale aceluiasi vorbitor).

Studiul profesorului Christakis cuprinde date publicate in alte 78 de studii realizate intre 1983 si 2008.

DezAcordul parental

Parintii ar trebui sa acorde o atentie sporita efectelor televizorului, si vorbim aici inclusiv despre dezvoltarea in plan social a copilului. Ei sunt cei care pot influenta decisiv o dezvoltare sanatoasa: mai multa miscare, o alimentatie echilibrata, ghidarea copilului catre parcuri si locuri de joaca, spre carti interesante sau lecturi usoare, jocuri constructive.

In conditiile in care, cel putin in SUA, copiii sunt pusi in fata televizorului inca de la varsta de cateva luni, vorbim de un grup demografic cu potential imens de exploatare. Companii precum Baby Genius sau Baby Einstein (mai cunoscut in Romania) promoveaza puternic programe educationale video ce ar trebui sa accelereze dezvoltarea cognitiva a bebelusului. (Ce parinte nu si-ar dori ca fiul sau fiica lui sa exceleze?) Beneficiile promovate de aceste companii nu sunt sustinute insa de studii medicale, publicatii stiintifice etc.

Academia Americana de Pediatrie descurajeaza vizionarea programelor tv in primii doi ani de viata, dar numai 6% din parinti urmeaza acest sfat.

Nu exista date oficiale cu privire la conduita parintilor romani.

In Franta, Guvernul a introdus din vara anului 2008 reguli clare menite sa protejeze sanatatea si dezvoltarea copiilor in fata efectelor negative ale programelor tv.

Televiziunea, jocurile video sau internetul, au capacitatea de a genera dependente puternice. Viata sociala are de suferit, indiferent de varsta celui dependent.

Un alt pericol este mesajul erotic, care stimuleaza imaginatia copiilor si contribuie la o maturizare precoce din punct de vedere sexual. Lipsa asociata a unor informatii avizate poate duce la dezechilibre in perioada pubertatii si adolescentei, o intelegere vaga a sexualitatii, protectiei, limitelor.

Cateva sfaturi pentru parintii responsabili

  • Copilul nu are nevoie de televizor in camera. Sunt mari sanse ca el sa se uite la televizor in timp ce ar trebui sa se odihneasca (sau sa isi faca temele). In plus, poate fi expus unui continut neadecvat, mai ales daca nu ai control parental asupra grilei de programe.
  • Utilizarea televizorului in timpul meselor ca instrument de distragere a atentiei este total contraindicata (in cazul bebelusilor). In cazul copiilor sau adultilor, rontaitul in fata “cutiei cu imagini” este cel mai scurt drum catre kilogramele in plus.
  • Dincolo de efectele psihice, privitul la tv este o activitate statica. Incurajand sedentarismul, poate duce inclusiv la obezitate infantila. Intarzie dezvoltarea motorie a copilului, care la aceasta varsta isi construieste musculatura, indemanarea etc.
  • Daca totusi copilul tau se uita la tv, cel mai indicat este sa fii langa el si sa il ajuti sa inteleaga ceea ce priveste.

Televizorul, asa cum a ajuns el astazi sa fie, imbolnaveste. Desigur ca sutele de studii care vorbesc despre asta nu vor fi niciodata foarte mediatizate pe micul ecran. Producatorii nu si-ar pune singuri funia de gat. In Revista Americana de Psihiatrie Infantila, un articol trecea in revista studiile din ultimul deceniu cu tema “impactul televiziunii asupra copiilor si adolescentilor”. Concluzia era unanima: “Efectele expunerii copiilor si adolescentilor la programele televizate sunt cresterea comportamentelor agresive si violente precum si debutul accelerat al activitatilor sexuale”. Desi studiile stiintifice sunt sanctificate pe micul ecran, arareori sunt difuzate cele care privesc insasi efectul televiziunii-pubela asupra populatiei. Revista Americana de Medicina Preventiva scria, chiar in august 2010, ca folosirea in exces a televizorului este strans corelata cu un nivel scazut de satisfactie in viata. (Niste ciudati sau avangarda viitorului?, de Vlad Mixich, HotNews.ro)

Redactia MedLive.ro

Articole similare:

  1. Copiii lasati prea mult in fata televizorului la varste mici vor intampina mai multe probleme la scoala
  2. Daca vrei sa inveti mai bine, trage un pui de somn si nu uita sa visezi
  3. Obezitatea, factori de risc: Conditia fizica, profesia, varsta, experientele vietii
  4. Autoritatile americane avertizeaza asupra ineficientei tratamentelor de dizolvare a grasimilor, promovate de clinicile de spa
  5. “Multi medici uita ca pacientii sunt la fel de destepti ca ei.” Dr. Nicolae Marcu, cu sinceritate despre doctori buni si mai putin buni

Tags: , , , , ,

45 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!

  1. Comentariu scris de Alexandra
    Publicat la data de 30.8.2010, ora 10:20 am

    Asta asa este, am vazut copii pusi in fata televizorului de la 3-4 luni, ca de, asa le e mai simplu mamelor. Ii pun acolo, copiii raman ca hipnotizati, si ati scapat de o grija. Ce conteaza ca le transformati creierul in piftie??? Traiasca printesele Disney care au fost create sa le dea mamelor timp sa-si faca manechiura!

    • Comentariu scris de Marina
      Publicat la data de 30.8.2010, ora 10:28 am

      Asta e o tampenie! Desenele animate dezvolta imaginatia copilului. Eu i-am luat televizor si dvd-player pt camera micutei si o las 3-4 ore pe zi. Nu ii dau voie sa se uite decat la desene, ca sa nu vada stiri de la ora 5 si alte asemenea, asa ca nu exista pericole. Nu este nimic mai frumos pentru un copil decat sa traiasca intr-o lume colorata, plina de zane si printese. Si, ma scuzati ca ma repet, dar asa isi dezvolta imaginatia, nu uitandu-se pe pereti!

      • Comentariu scris de Bodo
        Publicat la data de 30.8.2010, ora 10:56 am

        Nu e universal valabila treaba asta.
        Eu am trait de la 5 la 18 ani numai cu portii mari de tv pe zi.In conditiile in care majoritatea canalelor nu erau traduse/dublate am ajuns,la 30 de ani, cunoscator la perfectie de trei limbi straine(una din ele, engleza, nestudiata deloc in scoala), lucrez pentru o multinationala, sunt destul de social si am succes destul de mare in meseria pe care o fac, sunt casatorit etc. Nu m-am vazut niciodata complexat de anii cu tv, din contra , cam tot ce stiam, de la geografie la bilogie stiam de la tv si nu din scoala.

        • Comentariu scris de Mehrzad
          Publicat la data de 5.9.2010, ora 3:23 pm

          si esti sigur ca tot ce ai invatat tu si ai ajuns asa sus e corect invatat si stii totul bine de la TV asa cum sustii tu?? ;) )

      • Comentariu scris de telvizorina
        Publicat la data de 30.8.2010, ora 11:06 am

        tanti, se pare ca Alexandra te-a descris destul de bine asa, fara sa te cunoasca si astfel te-ai simtit intepata. eu zica ca 3-4 ore e putin, as recomanda 3-4 ore dimineata si alte 3-4 seara, ca sa fie bine si sa nu fie rau.

        daca vorbim de dezvoltarea imaginatiei hai sa facem treaba complet, sa iasa copilul exceptional; tu n-are rost sa intervi, vezi-ti de ale tale, n-ai cum sa-l ajuti, lasa-l cu zanele si printesele all day long, lasa-l pe mana profesionistilor adica, il dai afara din camera doar la stirile de la 17 ca sa te uiti tu, dupa care pana seara tarziu ii bagi din nou o terapie sustinuta de desene si printese, ce poate fi mai indicat, nu?

        daca vrei sa fie totul super ti-as recomanda un televizor LED cu frecventa de 100hz, sa nu deranjeze ochii copilului, ca sunt in formare; de asemenea un player bluray ar fi foarte indicat ca dvd-ul s-a perimat; ca, nu-i asa, si tu iti doresti pentru copilul tau tot ce e mai bun.

        a, era sa uit, parca ar merge un surround 100+1, zbang si olufsen (nu genius sau alte rapandule), ca sa dezvolte copilul si abilitatea de a se orienta in spariu, sa simta experienta, de ce nu…

        • Comentariu scris de Marina
          Publicat la data de 30.8.2010, ora 3:26 pm

          De fapt, are propriul televizor, in camera ei, deci nu trebuie sa o dau afara la ora 5 :) si, apreciez sugestia, dar nu-i schimb prea curand televizorul, chiar daca nu e plasma sau cu leduri, e ciclam si are zane pe el, asa ca micuta mea e de-a dreptul indragostita de el. Si, dupa cum vezi, sunt foarte relaxata, nu sunt intepata deloc.

      • Comentariu scris de Adrian
        Publicat la data de 30.8.2010, ora 11:40 am

        Draga Marina, ” o tampenie ” este sa spui ca un copil n-are decat 2 optiuni : sa se uite la tv. sau sa se uite pe pereti…

        • Comentariu scris de Marina
          Publicat la data de 30.8.2010, ora 3:27 pm

          nu chiar, mai sunt si cartile de colorat si puzzle-urile, dar se plictiseste repede de ele

          • Comentariu scris de dorian gray
            Publicat la data de 30.8.2010, ora 7:29 pm

            ok, daca se plictiseste, e de inteles. Parintii fiind oricum plictisiti din strart, prea plictisiti ca sa-i arata copilul si ALTE optiuni….intelegem alegerea dumneavoastra!

      • Comentariu scris de Geo
        Publicat la data de 30.8.2010, ora 10:52 pm

        Imi pare rau sa te dezamagesc, dar tampenie este ce spui tu, cu dezvoltarea imaginatiei la televizor.

        In plus sunt multe alte calitati si aptitudini care trebuie dezvoltate, in afara imaginatiei. Si sunt multe trasaturi negative care vin odata cu acel tip de imaginatie dezvoltata de filme.

        Copilul are nevoie in primul rand de o dezvoltare a caracterului si a discernamantului. Imaginatia folositoare si sanatoasa trebuie sa se dezvolte in paralel cu inteligenta, cu discernamantul, cu descoperirea si cunoasterea realitatii (nu a “realitatii” virtuale). Toate astea cer timp si rabdare.

        E mult mai comod sa lasi copilul la televizor si sa te amagesti cu gandul ca ii faci un bine. In felul asta insa, isi “dezvolta” o “imaginatie” care ii face numai rau, o imaginatie care il alieneaza de realitate, in loc sa-l integreze in ea.

        Doar cateva ganduri…

      • Comentariu scris de Mehrzad
        Publicat la data de 5.9.2010, ora 3:22 pm

        E clar ca daca gandesti asa, o sa iti cresti copilul asa cum trbuie… multi parinti fac ca tine pt comuditatea lor… eu iti sugerez sa mai citesti incaodata textul de mai sus ca spune si de pericolele care tu nu le stii… studieaza mai mult si in alte partii, televizorul deformeaza realitatea… indiferent despre ce varsta este vorba, copii, tineri sau parinti…

      • Comentariu scris de Gore
        Publicat la data de 24.12.2011, ora 12:22 am

        Cum te nenorocesc parintii nu te nenoroceste nimeni. Tu tocmai iti faci praf copilul. Dar o sa-ti primesti partea cand o sa creasc mare.

        (in caz ca esti troll, 10/10, altfel ii plang de mila copilului aluia)

      • Comentariu scris de Ana
        Publicat la data de 6.3.2012, ora 11:53 am

        Pentru sustinatorii televizorului:
        - doar pentru ca dvs. considerati ca dezvolta imaginatia copilului, nu inseamna ca asa si este. Va bazati pe observatii concrete, pe cercetari facute de oameni care chiar inteleg dezvoltarea copilului? Eu am vazut copii care se uita la televizor si in afara de rele nu am observat sa fi invatat. Nu am observat niciun copil sa fie mai darnic fata de ceilalti sau mai expresiv datorita desenelor. Televizorul il tampeste chiar si pe adult.
        Bravo autorilor, ma bucur ca exista asemenea informatii si in mass-media “mainstream”, ca sa zic asa.
        Daca aveti impresia ca inspiratia vine din informatia vizuala-auditiva gata pusa la dispozitie, va inselati.
        In plus, uitati un lucru: pericolul foarte mare vine chiar din *modalitatea* de a primi informatia. Va simtiti bine uitandu-va FIX la ecran cateva ore? Nu simtiti ca ochii obosesc? Ochii altfel proceseaza imaginea concentrata pe un ecran! Chiar daca nici nu va ganditi la acest aspect, trebuie sa stiti ca creierul trebuie mai intai sa compuna pixelii sau celulele alea mici in informatie obisnuita primita prin imagine ca sa le poata procesa. Si aceasta concentrare dauneaza foarte mult ochilor, chiar si la adulti! Nu degeaba exista limite chiar in legislatia muncii privind munca facuta exclusiv la calculator!
        Nu observati ca se strica relatiile dintre soti care stau ca prostii ore intregi, zilnic, chiar daca se uita “impreuna” la ceva? Nu observati ca nu mai au nimic de discutat despre viata reala, ci doar despre barfe si prostii vazute la televizor? Ocazional vizionat un film care te inspira – asta da. Dar nu ca obicei de a petrece timpul.

        Inca o data, bravo autorilor!

  2. Comentariu scris de miticosul
    Publicat la data de 30.8.2010, ora 11:22 am

    @Marina – asa speri tu! Nimic dovedit matematic! :-)

  3. Comentariu scris de Silvia
    Publicat la data de 30.8.2010, ora 12:14 pm

    Sunt de acord in linii generale cu articolul. Tv face rau, creaza dependenta si mai ales excita mult astfel incit copilul sta treaz pina tirziu cu ochii tintiti la ecran. Am o fetita de aproape 3 ani si i-am luat dvd-player sa poata vedea desene animate si sa pot face treburile linistita. Cred insa ca o si ajuta sa-si dezvolte imaginatia si, in cazul fetitei mele, sa invete expresii in limba romana. I-am cumparat dvd cu desene animate in limba romana. Traim in Italia, vorbesc romaneste cu ea dar imi raspunde in italiana. De cind cu desenele animate, foloseste si cuvinte si expresii romanesti. Cred ca este importat sa se gaseasca masura justa, timpul ” de ideal” de permis la tv/dvd.

    • Comentariu scris de Mehrzad
      Publicat la data de 5.9.2010, ora 3:32 pm

      Ai dreptate, ajuta in cazul tau, dar oricum foarte important e in general vorbind timpul la care se uita la tv, in nici un caz 4 ore… si ceea ce face in restul timpului… si eu am invatat 2 limbi de la tv, dar asta cand eram deja mai mare nu la 2-5 ani… dar unii oameni nu realizeaza ca e diferenta de la cer la pamant la varsta de 2-5 ani cu cel de 10-15 ani… asta nu inseamna ca dak ai 10 ani deja te uiti cat vrei la tv… dar omul cand nu stie ceva, nici nu are cum sa cunoasca pericolele… asa cum am mai spus, traim in timpuri in care lejeritatea si comoditatea parintilor, distrug sanatatea si viitorul copiilor…. de asta si exista atat de multa frustrari si complexe la oamenii din ziua de azi… si la copii si la adulti…

  4. Comentariu scris de Dana
    Publicat la data de 30.8.2010, ora 12:35 pm

    Doamna Marina, imi pare rau dar trebuie sa va contrazic.Nu aveti nici un piculet de dreptate.Un copil, se poate dezvolta frumos si armonios, si fara televizor, si bineinteles, si fara a fi obligat sau fortat de imprejurari sa se uite doar pe pereti.Copiii pe care ii aducem pe lume, sunt cea mai mare comoara si responsabilitate pe care o avem ca mame (parinti).Deplorabil este faptul ca noi nu ne facem timp suficient pentru a ne juca cu ei, pentru a merge cu ei in parc sau la plimbare.Iar acasa, pot foarte frumos sa aiba un program in functie de varsta pe care o au.Dragi mame si dragi tatici, haideti mai bine sa ne facem mai mult timp pentru pruncii nostri, si veti secera cu drag roadele intr-o zi!!!Faceti experienta aceasta si nu veti avea NIMIC de pierdut.Mai bine e de 100000000….000 de ori sa ne facem noi timp pentru ei, decat sa-i lasam prada televizorului sau asa numitelor desene inocente!!INCERCATI NUMAI DRAGII MEI; SI NU VETI REGRETA!!!!!

    • Comentariu scris de Mehrzad
      Publicat la data de 5.9.2010, ora 3:38 pm

      De acord cu tine in totalitate… copii cel mal mult au nevoie de iubirea parintilor, sa petreaca mai mult timp cu ei, facand diverse lcururi, neimportante pt parinti poate, dar pt copii foarte importante… toate asta sunt mai importante decat orice jucarie de pe planeta asta… asta isi vor da seama multi parinti, care cred ca o camera sofisticata si cu tv, jucarii ultimele creatii si tot confortul creat pt copii o sa tina loc de iubirea lor… o sa isi da seama cand la 13-15 ani copilul nu o sa vrea sa petreaca cu ei timp , cand ei isi vor dorii, cand vor vedea ca, copii vor sa sta mai mult in fata tv-ului sau pc-ului sau sa mearag cu pritenii in oras… cand copilul nu o sa vrea sa isi petreaca vacanta sau sarbatorile cu parintii… din pacate sistemul in care traim ne indeamna sa facem alegerea gresita si sa nu intelegem copii… aici e castigat cine ia atitudine pt viata sa si a copiilor si lasa banii si restul… si isi petrece mai mult timp cu copilul lor, cel putin incercarea merita!!!

  5. Comentariu scris de Dr. Gionescu
    Publicat la data de 30.8.2010, ora 1:23 pm

    Ca orice obiect util de pe Lume e si la TV: excesul dauneaza.
    Baiatul meu priveste desene animate de la 3 ani dar CU NOI. ma rog, cand eu, cand sotia dupa cum se poate. Pentru a comenta cu el ce se vede. Cu ocazia asta ma descoperit si eu niste desene animate formidabile cu un umor dement pe care le poate savura si un adult: Power Puff, Chowder, Curaj, Ben Ten, Thomas, Lazy Town… Si pt. varstele mici dublarea in RO (desi asa contestata) este f. utila.
    Pe de alta parte acum fiind mare (are 8 ani) am trecut la documentare diverse.
    Adultul trebuie sa fie linga copil si la TV si la PC, sa-l aduica si-n viata reala, si nu e nicio problema.
    Doar asa.

  6. Comentariu scris de Dr. Gionescu
    Publicat la data de 30.8.2010, ora 1:28 pm

    Precizare pt. cei f. tineri: TV-ul a devenit “mobilier” doar intre 1984 si 1989.
    Penrtru ca intre 1965 si 1980 cel putin, sub regimul lui Odi erau multe la TV si f. multi din generatia mea (am 46) pot confirma ca o mare parte din cultura ne am facut o la televizor (asa alb negru cum era, emisiunea incepea la 9 am si se termina la 12 noaptea, zilnic).

  7. Comentariu scris de gaga
    Publicat la data de 30.8.2010, ora 4:15 pm

    O mama mi-a povestit odata cum bona i-a tinut fiul in scaunul de masa timp de vreo 7 ore, in fata televizorului. (A lasat o camera video pe inregistrare si a putut viziona imaginile la sosirea acasa.)

  8. Comentariu scris de Nicoleta
    Publicat la data de 30.8.2010, ora 4:17 pm

    Privitul la televizor este la fel de nociv pentru copil, cat si pentru adult. La fel cum alimentatia sanatoasa ar trebui mentinuta si la varsta adulta, asa si regulile de bun simt pe care am dori sa le respecte copiii nostri ar trebui sa fie respectate in primul rand de noi, parintii!
    Daca tu stai in fata televizorului cand ajungi acasa de la munca, cand mananci (rontai), sau inainte de culcare, al cui exemplu sa-l urmeze copilul tau?! Ei bine, daca ai treaba (nu toti avem ajutoare platite sa ne faca treaba in casa!) totusi e preferabil ca copilul tau sa se uite la niste desene animate placute si chiar educative, decat sa isi gaseasca singur ceva de facut prin casa, nesupravegheat. Stim cu totii cat de periculos poate fi!
    Parerea mea este ca un echilibru este necesar in toate. Nu poti taia din program desenele animate, insa le poti selecta si poti hotari momentele in care chiar nu are voie sa se uite la ele. Copilul poate fi invatat inca de mic sa faca compromisuri, sa negocieze (nu ma refer la bebelusi, unde responsabilitatea ervine 100% celei/celui care se ingrijeste de el!). Iar cand creste mai mare, deja diversitatea de activitati placute si educative cu care copilul tau isi poate ocupa timpul creste, televizorul nu va mai fi cu siguranta o optiune, pentru ca presupune insingurare. Toti avem nevoie in final de socializare, de prieteni, de joaca in compania altora de varsta noastra, nu de televizor!

  9. Comentariu scris de Eufrosin
    Publicat la data de 30.8.2010, ora 4:17 pm

    E chiar mai rau decat se crede in general: nu doar copiii mici sunt afectati ireversibil de televizor, ci chiar si noi – Părinţi buni şi părinţi inteligenţi – cum să creşti copii întregi, într-o lume pervertită

    http://eufrosin.wordpress.com/2010/07/01/parinti-buni-si-parinti-inteligenti-sfaturi-practice-pentru-a-creste-copii-intregi-intr-o-lume-pervertita/

    Daca v-a placut, nu ezitati sa parcurgeti si articolele de la eticheta “Sanatate”/

  10. Comentariu scris de dorian gray
    Publicat la data de 31.8.2010, ora 12:14 am

    Mda, de fapt m-am prins care-i treaba cu Marina- trebuia sa ne spuna noua ca-si permite sa ia un televizor doar pentru copil, si, mai mult,i-a luat unul din ala personalizat, pentru fetie, roz cu sirenute….
    Mai stiu eu pe unii, care au fost chiriasi ai socrilor mei….cand am fost s[ vedem apartamentul dupa ce plecasera, am constata ca aia aveau in camera in care dormeau cu copilul ditamai pata de mucegai ( statusera vreo 7 ani) pe aia nu se obosisera s-o “dreaga”, ii mai dadeau cate-o mana de vopsea….si ce nu se vede….in schimb aveai ditamai plasma pe masa.
    ce sa zic….daca atat poate omu’.

  11. Comentariu scris de russian blue
    Publicat la data de 31.8.2010, ora 12:15 am

    eufrosin, esti obositor.

    • Comentariu scris de televizorina
      Publicat la data de 1.9.2010, ora 10:39 am

      acuma lucrurile pot fi privite si din alt unghi; il percepi ca obositor ca deja esti obosit de tv si asimilezi mai greu alte perspective

  12. Comentariu scris de Bogdan
    Publicat la data de 31.8.2010, ora 2:47 am

    Exista pe aceasta tema o brosura foarte bine documentata si suficient de scurta, care incearca sa sintetizeze 3 carti cu mult mai groase ale aceluiasi autor.
    Brosura se poate lectura aici:
    http://www.scribd.com/doc/19800378/Efectele-Micului-Ecran-Asupra-Mintii-Copilului

    Cartile se pot cumpara de exemplu de aici, dar si din multe alte locuri:
    http://librarialibertas.ro/autor/Gheorghe%2C+Virgiliu

    Brosura s-a difuzat gratuit profesorilor din toate scolile din tara.

  13. Comentariu scris de Eu
    Publicat la data de 31.8.2010, ora 8:59 am

    Sunt de acord in linii mari cu articolul, insa sa nu exageram. Condamn excesul insa exista si avantaje si de asemenea necesitati. Iar comentariul Alexandrei denota ori faptul ca nu are copii ori ca nu s-a ocupat indeaproape de ei. Cand ai un bebelus, caruia ii ies dintisorii de exemplu si urla de i se rupe camasa pe el – poate e indicat sa-l calmezi cu desene animate , gen Baby TV mai degraba decat sa ajunga sa vomite de atatea urlete! In orice caz ca mama a unui baietel de 1 an, care merge si la servici ii transmit Alexandrei ca ma spal pe cap la 11 noaptea, dupa ce adoarme copilul, manichiura e un vis frumos, abia am timp sa-mi tai strict unghiile (tot la ore de genul asta) ca sa nu ajung Baba Cloanta si sa zgarii copilul. E usor sa arati cu degetul, mai bine ne-am uita in ograda noastra mai intai insa. Altfel da trebuie limitat consumul TV la minimun, dar in caz de urgenta….

    • Comentariu scris de ella
      Publicat la data de 6.9.2010, ora 1:59 pm

      @ Eu

      Trebuie sa mentionez ca citeam usor incruntata toate comentariile de mai sus cu referire la parerile lor despre articolul pe care l-am lecturat cu o oarecare obiectivitate (nu ma prea uit la Tv ,nici copii nu am inca),pana cand am ajuns la comentariul tau . Foarte simpatic si la obiect,:) iar “baba cloanta ” ?! Nu am auzit aceasta expresie de cand eram mica . M-ai facut sa zambesc! I-ti urez mult succes cu bebelusul. Doar un mic sfat daca i-mi permiti . Nu uita si de sot ! :) Cu sincera admiratie fata de statutul de mama pe care i-l porti . Ela

  14. Comentariu scris de Copiii în faţa televizorului « …fântâna
    Publicat la data de 31.8.2010, ora 5:07 pm

    [...] Nu sunt adeptul damnării televiziunii sau a internetului deşi am gustat de mai multe ori din partea lor amară decât din presupusele foloase. Cu ce ne împărtăşim cognitiv? Mediul este şi mesajul, realitatea virtuală înseamnă virtualitate, adeseori minciună. Articolul de faţă este încă un semnal pentru părinţi, cei care dispun cât, când şi ce anume consumă copiii lor. Materialul a fost preluat de aici. [...]

  15. Comentariu scris de Ruxy
    Publicat la data de 31.8.2010, ora 9:35 pm

    Eu sunt o mamica care s-a confruntat cu acest lucru.
    Sunt de acord in totalitate cu articolul, pt ca am observat ca de cand copilul meu nu se mai uita DELOC la tv a invatat mult mai multe lucruri si este schimbat TOTAL, face din ce in ce mai multe progrese fata de atunci cand era in fata tv-ulu, DEVENISE OARECUM DEPENDENT si are doar 1 an si 7 luni
    Dr. neurolog mi-a recomandat acest lucru, pt ca din cauza virtualitatii nu comunica cu familia decat foarte putin, el isi creease deja o lume a lui.
    DRAGI PARINTI NU VA NEGLIJATI COPIII, PT CA EI SUNT COMORILE SI SUFLETELE NOASTRE

  16. Comentariu scris de ampersand
    Publicat la data de 1.9.2010, ora 1:03 am

    Pe mine mă irită grozav şablonul “până-n 89 televizorul la romani era in primul rand un obiect de mobilier, daca ne gandim la cele doua-trei ore de emisie zilnica”. Nu e “până-n 89″ ci, eventual, “în a doua jumătate a anilor 80″. Ca copil, până-n 89, adică prin 70-85, la TVR vedeam Walt Disney, Woody Woodpecker, Popeye, Heidi, Jack şi vrejul de fasole, Amintiri din pădurea verde, Pisicile aristocrate, Oblio, apoi ale noastre Mihaela şi Omuleţul lui Gopo. Erau serialul Cosmos al lui Carl Sagan (RIP), erau documentarele despre civilizaţiile antice egipteană, persană, romană, grecească, documentare despre UFO, despre Magellan, despre Cristofor Columb, în 69 TVR a transmis în direct aselenizarea americanilor. Erau cursuri TV de limba franceză, germană, spaniolă, engleză, erau emisiuni în limba maghiară, germană, sârbă. Erau transmise în direct concerte de operă din Londra, Moscova, New York, teatru BBC Thames.Toate astea constituiau un material educativ de o calitate extrem de ridicată pentru copii şi adolescenţi.

  17. Comentariu scris de Dr. Gionescu
    Publicat la data de 1.9.2010, ora 7:54 am

    AMPERSAND – Bravo pt. precizari. Nimic nu este mai insuportabil sa vezi o massmedia dirijata de interesele guvernelor democrate care spune minciuni (sau minciuni prin omisiune) despre o perioada pe care ai trait o (in cazul de fata, ceausismul).

  18. Comentariu scris de Iustin
    Publicat la data de 3.9.2010, ora 8:52 am

    Sunt profesor de 12 ani si lucrarea de licenta am avut-o pe acest subiect al efectului negativ al televizorului asupra mintii si comportamentului copiilor. Tot ce spune Virgiliu Gheorghe in aceasta carte http://www.scribd.com/doc/19800378/Efectele-Micului-Ecran-Asupra-Mintii-Copilului este adevarat si verificat de mine la clasa in ultimii 5 ani.
    Cu cat copilul s-a obisnuit mai devreme si mai mult sa se uite la televizor, cu atat mai putin ii va place sa citeasca, sa invate si sa fie atent la lectie si, fireste ca rezultatele la invatatura vor fi mai proaste.
    Ce se întâmplă, de fapt? Una dintre explicaţiile pe care ni le dau cercetătorii este următoarea: atunci când copiii văd ceva la televizor, caută în mod instinctiv să înţeleagă, dar viteza de desfăşurare a acţiuni, bombardamentul de imagini şi informaţii fac imposibilă înţelegerea şi adâncirea celor văzute . Mintea copilului, repetând în mod frecvent această experienţă, de a nu putea să înţeleagă conţinutul mesajului transmis, învaţă că nu i se cere sau nu se aşteaptă de la ea să prindă înţelesul la ceea ce se întâmplă pe micul ecran. această deprindere, transferându-se mai târziu în experienţa cotidiană, şcolară sau extraşcolară, îl va face pe copil să se mulţumească doar cu percepţia vizuală, emoţională sau senzorială a lucrurilor, fără a mai face efortul înţelegerii lor. Înţelegerea, gândirea ajung să fie lucruri prea dificile, enervante şi plictisitoare, mai simplu fiind să te mulţumeşti cu imaginile şi cu senzaţiile pe care acestea le provoacă sau cu distracţia pe care o presupune vizionarea. ,,Cercetătorii găsesc că elevii cei mai buni sunt aceia care tind să se uite mai puţin la televizor. Mai mult decât atât, cu cât timpul dedicat vizionării creşte, cu atât rezultatele şi performanţele şcolare sunt mai slabe.
    ,,Una dintre cele mai importante acuzaţii care se aduc privitului la televizor, observă J. Healy, este aceea că privează copilul de posibilitatea de a învăţa să-şi creeze în minte propriile imagini. Când cititorii slabi sau cei care întâmpină dificultăţi în exprimare, ascultă sau citesc cuvinte, întâmpină greutăţi în a şi le reprezenta în minte printr-un proces imaginativ”. Toate cercetările arată că, pe măsură ce copii se obişnuiesc mai mult cu imaginile venite din exterior (de la TV), care prin mulţimea şi intensitatea lor pot copleşi mintea, cu atât ei devin mai puţin capabili să-şi creeze propriile imagini sau scenarii mentale.
    Se constată că acei copii cărora le place să asculte poveşti sau să citească au capacitatea de a continua, îmbogăţi şi chiar recrea imaginativ poveştile auzite sau lecturate. În schimb, rapoartele profesorilor arată că, în urma vizionării lui Sesame Street, jocurile imaginative ale copiilor au sărăcit mult. Ei observau că micii telespectatori mai repede îşi însuşeau mimica şi acţiunea personajelor de pe micul ecran decât să-şi imagineze ei înşişi jocuri şi comportamente, precum o făceau ceilalţi copii.
    Efectul principal pe care îl are televiziunea asupra imaginaţiei sunt reveriile (day dreaming), starea mentală în care atenţia este furată şi captivată de tot felul de scenarii fantastice, care se produc de la sine înlăuntrul minţii în lipsa stimulilor externi şi, uneori, chiar împotriva voinţei individului respectiv. Este visarea cu ochii deschişi. Deşi s-ar putea crede că aceste reverii stimulează imaginaţia şi creativitatea, lucrurile stau cu totul invers.
    De fapt, studiile efectuate demonstrează clar: creşterea timpului dedicat visării cu ochii deschişi conduce la scăderea capacităţii creative şi imaginative a indivizilor. Aceasta, deoarece, arată Valkenburg şi Voort, reveriile atrag mintea într-o lume fantastică, în care ea nu este decât un spectator pasiv, pe când în imaginaţia creativă omul este întotdeauna inserat în real, proces în care intenţionalitatea şi voinţa aparţin minţii care construieşte ea însăşi proiectele imaginative. Un studiu comparat făcut asupra locuitorilor din câteva mici localităţi canadiene arată că atât copiii, cât şi adulţii au suferit, după introducerea televiziunii în localitatea în care trăiau, o diminuare a capacităţii creative şi imaginative cu un procent de 20%, concomitent cu o reducere a perseverenţei în rezolvarea problemelor .
    „Motivul pentru care copiii noştri nu urmăresc sensul unei prezentări sau discuţii, afirmă profesorii americani, este acela că ei îşi schimbă rapid centrul atenţiei, aceasta fiindu-le furată foarte repede de alt stimul, lucru sau gând. Aceşti copii nu mai ascultă, nu mai pot urmări. Ei sunt atât de puternic stimulaţi prin vizionarea TV, prin ascultarea la căşti, încât s-au obişnuit să fie stimulaţi numai din afară. (…) Profesorii, aici la noi, se plâng foarte mult şi afirmă că elevii nu mai ascultă, sunt neliniştiţi” .
    Acestea sunt câteva din mărturiile pe care profesorii din lumea occidentală le aduc atunci când se referă la uriaşa criză din învăţământ. În America, de exemplu, marea parte a celor diagnosticaţi cu incapacităţi de învăţare suferă de hiperactivitate sau de aşa-numitele probleme de atenţie. Este vorba de acei copii care nu pot să urmărească şi să se concentreze cu atenţie asupra unui subiect oarecare. Indiferent că le vorbesc părinţii, profesorii sau prietenii, ei tind rapid să piardă şirul, mintea fiindu-le furată de altceva sau, pur şi simplu, pentru câteva secunde, încetează să se mai gândească la ceva anume, privind în gol (space out). În afară de incapacitatea urmăririi cu atenţie a unei activităţi, întâlnim la aceşti copii şi dificultatea de a-şi aminti ceea ce abia au auzit.
    DEFICIT DE ATENŢIE ŞI HIPERACTIVITATE ADHD – Attention Deficit with or without Hyperactivity Disorder (Deficit de atenţie cu sau fără hiperactivitate) – este boala de care, după unele statistici realizate în America în anul 1986, suferă mai mult de o treime dintre copiii americani. În unele clase, mai mult de jumătate dintre copii sunt diagnosticaţi ca hiperactivi.’
    Situaţia nu este proprie numai Americii. Rapoarte ale cercetătorilor din Anglia, Franţa, Finlanda etc. indică, de asemenea, o creştere fără precedent a acestor probleme. Un psihopedagog de la Institutul de Studii ale Educaţiei din Bucureşti mărturiseşte că şi în România situaţia se înrăutăţeşte vizibil cu fiecare an. Singura diferenţă este că aici nu cercetează nimeni care este starea învăţământului, efectele reformelor din educaţie şi, evident, ale impactului culturii video, TV, computer. În câţiva ani, dacă se continuă la fel, probabil, vom ajunge şi noi în situaţia ca jumătate din copii să aibă probleme la învăţare, în urmărirea cu atenţie, suferind de sindroamele LD – Learning disabilities (incapacităţi de învăţare) şi ADHD.
    Hiperactivitatea presupune o continuă agitaţie sau o „zbânţuială” a persoanei respective, o uşoară stare de tensiune sau nervozitate care adesea poate fi vizualizată prin mişcarea mâinilor sau a picioarelor. Hiperactivitatea este, de fapt, cauza impulsivităţii şi a irascibilităţii excesive, a lipsei de control interior. Ea este considerată a fi principala cauză a comportamentului impulsiv la adulţi. În general, „ADHD este, în mod statistic, legat de delicvenţă şi de comportamentul antisocial” .
    „Efectul acestei manipulări planificate şi atente – arată J. Healy- îl constituie separarea răspunsului natural al creierului de cel al trupului, deoarece, în timp ce atenţia mentală a telespectatorului este în alertă, nu este necesar ca persoana să reacţioneze şi fizic. Spre exemplu, creierul înregistrează mişcările bruşte ale camerei video (sau actele de violenţă prezentate), răspunzând la acest stimul din punct de vedere psihic sau neurologic ca la un pericol real. Concomitent însă, tensiunea nu poate fi eliberată prin răspunsul fizic fiindcă nu este nevoie de aceasta. Cercetătorii apreciază că această excitare nervoasă în faţa unui pericol iminent, care nu a fost descărcată printr-un răspuns fizic (prin participarea, mişcarea corpului), conduce automat la creşterea hiperactivităţii, irascibilităţii şi frustrării” .
    Este recunoscut faptul că această acţiune înainte şi înapoi este o cauză majoră a hiperactivităţii, mişcare rapidă fără scop, ca şi cum ar fi stimulată de electricitate. Energia, tensiunea nervoasă produsă de imagini, dar nedescărcată fizic, este înmagazinată. Apoi, când aparatul este închis, are loc explozia manifestându-se în exterior prin crize ale lipsei de sens, reacţii haotice, activitate accelerată. Am observat acest lucru de nenumărate ori la copii. Sunt cuminţi când se uită la televizor, după care devin hiperactivi, iritabili şi frustraţi.. Cu toate că nu există o definiţie deplin recunoscută a ADHD-ului, majoritatea medicilor şi profesorilor găsesc proprii acestei boli următoarele comportamente:
    - neputinţa de a duce la bun sfârşit activitatea începută;
    - incapacitatea de a asculta şi de a urmării;
    - dificultatea de a sta concentrat sau conectat la o activitate;
    - a acţiona înainte de a gândi;
    - alternarea rapidă a unei activităţi cu alta;
    - dificultatea organizării şi planificării acţiunilor;
    - dificultatea de a-şi aştepta rândul.*
    Dacă la copii afecţiunea îngrijorează mai cu seamă datorită problemelor pe care aceştia le întâmpină în procesul de învăţare sau în alte activităţi extraşcolare, pentru tinerii şi adulţii noilor generaţii, consecinţele devin mult mai grave. Scăderea atenţiei, a concentrării, lipsa răbdării, a tenacităţii şi, cum vom vedea, a motivaţiei sunt caracteristicile ADHD-ului ce influenţează întreaga existenţă a omului modern. Insucces profesional, instabilitate în alegerea obiectivelor, relaţii personale şi comunitare superficiale, irascibilitate crescută, complexul lipsei de performanţă sunt doar câteva dintre semnificative urmări ale acestei afecţiuni, care se anunţă ca fiind una dintre cele mai importante maladii ale secolului al XXI-lea.
    Ce se întâmplă, de fapt? În ce constă extraordinara putere de captivare a atenţiei pe care o manifestă televiziunea?
    În anul 1986, Byron Reews de la Universitatea din Stanfort, Esther Thorson de la Universitatea din Missouri şi colegii lor au încercat să afle care este mecanismul sau modul în care televizorul captează atenţia. Ei au constatat că formal feathures, ce caracterizează oricare emisiune TV (tăieturi de plan, rotiri ale camerei de filmat, zgomote bruşte, mişcări rapide ale camerei), au capacitatea de a provoca din partea telespectatorului un răspuns numit reacţie orientată, care are ca efect menţinerea atenţiei fixate asupra ecranului.
    Studiind modul în care variază undele cerebrale în timpul vizionării, cercetătorii au ajuns la concluzia că aceste trucuri stilistice provoacă apariţia unui număr foarte mare de reacţii involuntare care pot duce la orientarea atenţiei prin creşterea semnificaţiei mişcării detectate. Atracţia se pare că se datorează răspunsului biologic de orientare, descris prima oară de Pavlov în anul 1927. Acest răspuns este instinctul vizual sau reacţia auditivă la orice stimul nou sau la un stimul care se manifestă brusc. Prim-planurile care se schimbă brusc, mişcările rapide ale aparatului de filmat ţin în alertă creierul deoarece acestea agresează reflexul de a menţine, în mod anticipat, un control al spaţiului în care ne aflăm, al unei distanţe stabile, date între unii şi ceilalţi. Marea parte a efectelor speciale, prezente pe micul ecran, sunt percepute de creier ca semnale ale unui potenţial pericol.

  19. Comentariu scris de Iustin
    Publicat la data de 3.9.2010, ora 8:58 am

    O altă dovadă a apariţiei răspunsului de orientare o constituie modificarea ritmului cardiac, fenomen care însoţeşte totdeauna această reacţie la pericol. O echipă de cercetători condusă de Aurie Lang, de la Universitatea din Indiana a arătat că bătăile inimi îşi modifică ritmul pentru o durată de la 4 la 6 secunde după apariţia reacţiei de orientare, produsă de schimbările bruşte de pe micul ecran, ceea ce arată durata de timp în care se manifestă răspunsul la stimul. Astfel că, dacă în acest timp apare pe ecran un alt stimul (efect special), atunci se obţine un răspuns orientat, permanent, adică o menţinere la acelaşi nivel a atenţiei orientate.
    Practic, atenţia orientată sau răspunsul de orientare pe care îl provoacă televiziunea este nu numai un răspuns al creierului la un stimul ce anunţă pericolul, ci chiar efectul unei agresiuni pe care sistemul nervos o percepe ca atare şi reacţionează la ea; înseamnă supunerea creierului sau a sistemului nervos la o serie continuă de agresiuni sau stimuli ce violează ordinea interioară a acestuia. Acest fenomen constituie una dintre cele mai importante cauze a permanentei agitaţii mentale, pe care o presupune vizionarea TV, a apariţiei hiperactivităţii, a scăderii vigilenţei şi deprinderii creierului cu această orientare a atenţiei din exterior şi, în consecinţă, a diminuării controlului intern al atenţiei.
    EPILEPSIA TV Pe parcursul cercetărilor efectuate în anul 1978, J. Mander descoperă în arhiva Serviciului de Informaţii Cerebrale al Bibliotecii Biomedicale a UCLA-USA. Că, „din 78 de referinţe privitoare la efectele televiziunii, existau 20 de articole referitoare la starea numită epilepsia TV, în care se vorbea despre persoane neepileptice care intrau în crize convulsive în timpul vizionării TV” .
    Numărul bolnavilor de epilepsie este mai ridicat astăzi ca niciodată în istorie. În Franţa, Japonia, ca şi în alte ţări ale lumii dezvoltate se înregistrează în jur de 8 bolnavi la o mie de locutori*. Faptul că televizorul poate provoca şi crize de epilepsie sau chiar poate declanşa această boală este un lucru cunoscut de specialişti. Dar evenimentul petrecut în anul 1998 în Japonia a constituit un important semnal de alarmă.
    La data de 16 decembrie 1998, ora 10, în timpul unui cunoscut desen animat, Pochemon, 700 de copii au fost transportaţi de urgenţă cu salvări la spital din cauza declanşării crizelor de epilepsie. Peste 200 de copii au rămas în spital pentru îngrijire pe o perioadă mai lungă. Se pare că o singură scenă din acest desen animat, în care monstrul Picacki se află în centrul unei explozii de lumină, a declanşat la atâţia copii crize epileptice sau boli de epilepsie . Faptul că această scenă a putut provoca o reacţie de asemenea amploare arată influienţa pe care televizorul o are în mod obişnuit asupra creierului. Desigur, există persoane cu o sensibilitate mai mare (mai cu seamă copii) şi acestora televizorul, cu o mai mare probabilitate, le va putea declanşa boli mai mult sau mai puţin grave, fără ca acesta să însemne că persoanelor cu un sistem nervos mai rezistent, vizionarea nu le va agresa sau afecta creierul. Poate că bolile nu se vor manifesta curând, însă nu se poate şti când efectele cumulate vor ajunge să înfrângă rezistenţa organismului, provocând cine ştie ce disfuncţie sau boală (psihică sau neurologică).
    EFECTUL DE DEPENDENŢĂ AL TELEVIZORULUI Perfecţionarea mijloacelor de investigare a activităţii neurologice a făcut posibilă analiza efectelor pe care tehnologia video le are asupra activităţii corticale, şi din punctul de vedere al efectului de dependenţă. Practic, întrebarea la care s-a încercat să se dea un răspuns este: Care sunt mecanismele care fac ca funcţionarea cortexului să devină dependentă de doza zilnică de vizionare TV sau, mai nou, de navigare pe Internet?
    Televizorul creează într-un timp suficient de scurt o intensă senzaţie de relaxare şi detaşare. În plan neurologic, acest fenomen se datorează micşorării frecvenţei undelor cerebrale de la nivelul beta de activitate conştientă, concentrată, către un nivel de activitate predominant alfa. Această activitate, deşi nu este un lucru rău în sine, fiind necesară creierului pentru a se putea relaxa, atrage tot mai mult atenţia neuropsihologilor, deoarece majoritatea comportamentelor care dau dependenţă, ca şi multe din stările de conştiinţă alterată generează o activitate de tip alfa. A ţine creierul o durată semnificativă din timpul fiecărei zile în această stare de relaxare este, după neuropsihologi, un important factor de risc în apariţia dependenţei. Se poate vorbi, susţine dr. J. Levy , de apariţia unei dependenţe de alfa, o tendinţă a cortexului de a rămâne inerţial în această stare de relaxare cu care s-a deprins .
    Ce înseamnă acest lucru? Mintea tinerilor, educată prin televizoare să stea mai curând pasivă decât să se afle în tensiunea rezolvării unor probleme sau situaţii de viaţă, a concentrării asupra înţelegerii şi comunicării, va tinde sau va căuta tot mai insistent, chiar dacă nu în mod conştient, activităţi ca vizionarea TV, ascultatul muzicii – în special ritmurile gen rock, hip-pop sau tehno şi consumul drogului, care să o readucă în starea de pasivitate, detaşare şi uşoară euforie pe care o creează predominanţa alfa în activitatea electrică corticală.
    Un alt rezultat al cercetărilor privind efectul de dependenţă produs de tehnologia video
    ni-l aduce în atenţie Wess Moore în articolul Televiziunea: opiumul popoarelor publicat în The Journal of Cognitive Liberties .
    „Când priviţi la televizor, activitatea creierului se mută din emisfera stângă în cea dreaptă. De fapt, experimentele conduse de cercetătorul Herbert Krugman au arătat că, în timp ce telespectatorii se uită la televizor, emisfera dreaptă este de două ori mai activă decât cea stângă, o serioasă anomalie neurologică. Fluxul din stânga spre dreapta provoacă apariţia drogului natural al organismului uman: endorfinele, care includ beta endorfine şi encefaline. Endorfinele sunt asemănătoare din punct de vedere al structurii cu opiul şi derivatele lui (morfina, codeina, heroina, etc). Activităţile care eliberează endorfine (numite şi peptide de tip opiu) sunt în mod obişnuit cunoscute ca generatoare de obişnuinţă, pe care rar o numim dependenţă. Acestea includ trosnirea degetelor, exerciţiile fizice intense, relaţia sexuală, etc.”(…)
    „Este interesant de observat, spune Wess Moore, că sistemul limbic este corelat cu circuitul de bio-supravieţuire a lui Leary Wilson care ne condiţionează să avansăm spre orice mediu cald, plăcut şi protector. Circuitul de bio-supravieţuire este calea noastră incipientă, primitivă, de a trata cu realitatea. O persoană obsedată de căutarea plăcerii fizice este probabil fixată pe acest circuit.(…) Putem deduce în mod logic că dependenţa are loc atunci când funcţiile creierului superior sunt anesteziate şi creierul inferior caută plăcerea cu orice preţ. Având în vedere acestea, televiziunea este o sabie cu două tăişuri: nu doar că forţează sistemul endocrin să elibereze opiumurile naturale ale corpului (endorfinele), dar şi concentrează activitatea neuronală în regiunile creierului inferior unde nu suntem motivaţi de nimic altceva în afară de căutarea plăcerii.”
    Dacă lucrurile stau aşa cum le prezintă Wess Moore, avem încă o explicaţie a nevoii de plăcere şi distracţie care domină generaţiile crescute cu televizorul sau o corelaţie dintre răspândirea obiceiului uitatului la televizor şi creşterea numărului de consumatori de droguri.
    Încă de la jumătatea anilor ’70 se punea problema existenţei unei corelaţii între cele două fenomene. Maria Winn observă că, în intervalul 1964-1968, când generaţia TV (crescuţi de mici în faţa televizorului) ajunsese la maturitate, s-au înmulţit şi tinerii între 10 şi 18 ani care consumau droguri. Chiar dacă între cele două componente nu există o „relaţie cauză-efect”, spune autoarea, coincidenţa ciudată a perioadei în care s-au manifestat cele două fenomene ne îngăduie să punem în legătură. Aceasta mai cu seamă când tinerii înşişi fac adesea această conexiune. Într-un studiu care s-a publicat în 1972 un tânăr de 19 ani spunea: „Mă droghez. Este atât de incitant! Lumea se mişcă încet şi nedeterminat, dar foarte clar, precum într-un film dat cu încetinitorul sau într-un spectacol desfăşurat pe micul ecran, când orice vezi intră direct în capul tău, încât simţi profund ce arată imaginile. (…) Iau droguri de la vârsta de 14 ani, spune un băiat de 17 ani. (…) Toate imaginile interioare mă făceau să văd lumea şi pe mine însumi precum vezi scenele la televizor ”

    • Comentariu scris de corina
      Publicat la data de 15.1.2012, ora 8:22 pm

      am la licenta acest subiect si am inceput sa caut pe net cercetari si articole referitoare la aceasta tema ,l-as ruga pe dl profesor Iustin daca imi poate recomanda si alte carti pe aceasta tema , va multumesc anticipat – referitor la subiect cred ca e unul foarte serios si cred ca afecteaza si adultii nu doar copii desi ei sunt in primul rand afectati ,creeaza acea stare de dependenta de care cu greu putem scapa , ma dau exemplu chiar pe mine am traversat o perioada grea si televizorul a devenit ca si o persoana pentru mine ,simt ca nu sunt singura si e primul lucru pe care il fac dimineata sa dau drumul televizorului ,eu ca si adult am probleme sa renunt sa imi petrec multe ore in fata micului ecran nu stiu ce vor face copii din ziua de azi cand vor fi adulti .

  20. Comentariu scris de Andree
    Publicat la data de 8.9.2010, ora 8:14 pm

    Cartile lui Virgiliu Gheorghe iti explica detaliat tot ce inseamna mass media in viata noastra….

  21. Comentariu scris de “Copilul meu isi suge degetul.” Vicii la inceput de viata   MedLive
    Publicat la data de 3.11.2010, ora 7:22 am

    [...] momentele in care apare suptul degetului. Daca se uita la televizor (recomandat in doze mici) si isi suge degetul, ii poti oferi “substitute” precum o minge moale anti-stres sau o [...]

  22. Comentariu scris de increzutu
    Publicat la data de 19.5.2011, ora 11:10 am

    Eu sunt curios cati dintre voi aveti copii si va duceti si la munca de dimineata pana seara. Copilul meu nu a fost primit in 3 gradinite ca numai avea loc (bani de spaga nu am),asa ca a ramas acasa cu bunica .Se intelege ca nici bani de particulara nu am. Bunicutza este si ea mai bolnavioara (se misca mai greu ,oboseste)asa ca pe afara sa se joace cu alti copii mai rar si imi inchipui ca nici in casa nu prea fata multe in afara de un citit si desenat.Asa ca se uita la foarte multe desene. Bineinteles ca atunci cand venim de la munca ne jucam cu ea pana mai tarziu (adica vreo 2-3 ore).Eu zic sa nu judecati oamenii asa aspru pt. ca isi lasa copiii prea mult la televizor dar unii dintre ei chiar nu au alta solutie.

    • Comentariu scris de Adrian
      Publicat la data de 9.8.2011, ora 2:54 pm

      Ba exista o alternativa. Mi se pare curios ca din gama variata de posibilitati, ramanem prinsi doar intre doua – televizor vs inchis in casa si uitat pe pereti. Dar cartile domnilor si doamnelor? Cititul unde si cand a iesit din peisaj?
      Majoritatea oamenilor trebuie sa munceasca pentru a se intretine, si intr-adevar sunt putini cei care beneficiaza de o “bunica” in stare sa tina pasul cu juniorul si sa stea cu el afara la joaca.
      In acest caz de ce nu il obisnuiti, in loc de un sir halucinant de imagini in miscare care ii topesc creierul, cu cititul unor carti de povesti? Bunica poate incepe prin a-i citi ea povestile. Apoi pe masura ce copilul va creste, poate prelua el sarcina si isi poate citi singur povestile. Avantajul atunci cand citeste este ca participa activ si isi formeaza propriile imagini in minte.
      In cazul televizorului, nu isi dezvolta imaginatia, el fiind spectator la produsul imaginatiei altcuiva.

      Bineinteles, pentru o viata sanatoasa sunt necesare mult mai multe ingrediente, si doar cititul nu ar rezolva problemele, dar este cu siguranta mult mai folositor decat televizorul.

  23. Comentariu scris de Strulli
    Publicat la data de 25.1.2012, ora 12:59 pm

    Copilul meu ne imita rar, dar imita personajele din desene tot timpul. Asa a invatat sa cante, sa danseze, sa vorbeasca, sa manance, sa se spele pe dinti. baby Genius si baby Einstein!

  24. Comentariu scris de supermamici.ro
    Publicat la data de 23.7.2012, ora 8:29 pm

    Televizorul nu are doar efecte negative. OK nu trebuie transformat in dadaca insa exista si cateva avantaje, problema reala este de fapt ce invata copilul de la TV. Mai exact televizorul daca este folosit ca un mijloc de informare si in “cantitati” limitate poate avea efecte benefice asupra invatarii unor activitati pentru care simpla citire a unei carti nu este suficienta (de ex. lucru manual). Tot televizorul ii deschide acestuia lumea catre alte culturi si traditii aratandu-i diversitatea lumii din care face parte, obisnuindu-l sa priveasca diferentele dintre oameni si traditiile lor drept bogatii ale umanitatii.
    Tot televizorul poate fi folosit ca si catalizator pentru a il indemna sa citeasca, un documentar bun ii poate insufla dorinta de a afla mai mult despre un anumit domeniu.

    Problema este continutul nu privitul in sine, iar continutul trebuie sa fie foarte bine gestionat de catre parinti.

  25. Comentariu scris de RO-RO
    Publicat la data de 22.12.2014, ora 7:06 pm

    Cei mici sub 14 sau 17 ani nu trebuie lasati singuri la tv. Pentru ca vor invata sa imita tot ce vede. TV-ul e bun pina la un anumit punct sau limita.
    Jocurile pc te timpesc daca sunt jucate aiurea si fara responsiblitate. Pune pe cineva sa joace pe pc un shouter CS GO si apoi pune-l sa se joace afara cu ceilalti un joc. Nu va sti ce sa faca, pentru ca la jocul pc nu ai gindirea logica.



Lasa un comentariu


Do NOT fill this !