SONDAJ Unde se duc copiii cand parintii pleaca la serviciu? Bunici, bona, gradinita – spune-ne optiunea ta

Cu cheia de gat sau asteptati de bunici / Foto: Agerpres

Prin 1986, intr-o clasa oarecare de scoala generala se amestecau copii crescuti de bunici cu cei ce cresteau “cu cheia de gat”. Se invidiau unii pe ceilalti intr-o oarecare masura – fiecare alternativa avea avantajele ei. Un sfert de secol mai tarziu, omuletii de atunci fac la randul lor copii. Bunicii (parintii de atunci) muncesc inca si tot mai putini sunt dispusi sa preia slujba de crescut nepoti. Ramane optiunea bonei sau a institutionalizarii in cresa / gradinita, asa ca n-ar trebui sa fie totusi o problema “cu cine lasam copilul”. Cine ne educa urmasii in 2011? Care este optiunea ta – voteaza si comenteaza pe MedLive.ro.

Locul copilului este langa parintii lui

Locuiesc in strainatate; la noi este concediul doar 4 luni si la 1 an am fost nevoita sa-l duc la cresa, in loc sa iau pe cineva sa stea cu noi tot timpul. Din cauza aceasta aproape toti cunoscutii ne arata cu degetul si ne condamna. Unora li se pare mai firesc sa il duc in Romania la parinti, fiindca l-ar ingriji mai bine. M-am saturat de aceasta mentalitate. Locul copilului este langa parintii lui.” (Raluca, cititor MedLive.ro)

Cresa si bona sunt de baza, iar mai tarziu, copiii uita ca mai au parinti

“Nu am copii si nu stiu daca vreau. Mi se pare de ajutor sa citesc despre cat de frumos si despre cat de greu este sa ii ai. Traiesc intr-o tara, alta decat Romania, in care vedem o relatie parinte-copil extrem de degradata: parintii isi lasa copiii prin crese si stau cu ei efectiv cateva ore pe saptamana, in rest cresa si bona sunt de baza, iar mai tarziu, copiii uita efectiv ca mai au parinti, nu se viziteaza, nu se suna cu lunile. Multi bunici abia daca stiu cum arata nepotii lor, desi stau in acelasi oras. Invariabil, pensionarii se retrag in case de pensionari. Imaginea mitica a familiei asa cum o stiam eu nu mai exista”, scrie si Mihaitza, cititor MedLive.ro.

Toti copiii racesc, fie ca sunt institutionalizati sau nu

“E foarte important ce simte copilul, mama, ce posibilitati de cresa gasiti in localitatea dumneavoastra si cat este de pregatit pentru socializare copilul. Cred ca numai considerand aceste aspecte puteti lua o decizie buna. Experienta mea: nu am vrut sa dau copilul la bunici, la 60 de km de casa, pentru ca nu am vrut sa ma lipsesc de bucuria de a-l vedea crescand si jucandu-se sub ochii mei. Am cautat o cresa potrivita. In Cluj am gasit una unde copilul nu numai ca s-a simtit bine, dar si noi parintii am fost consiliati la tot pasul. A racit foarte des (in total de vreo opt ori pe perioada unui an). Mi-am luat concediul, am chemat bunicii la noi, am rezolvat cumva treburile. Vecina de balcon a avut copilul racit aproape in aceleasi perioade cu noi, iar copilul ei nu era institutionalizat, ci statea, bine-ingrijit, cu mama lui acasa. Cred ca depinde foarte mult de organismul fiecarui copil. Nu a racit (in asa fel incat sa se lase cu febra) niciodata pana acum. Organismul lui si-a luat doza mare de imunitate mergand la cresa, e adevarat, incepand cu varsta de 2 ani”, povesteste Ioana, cititor MedLive.ro.

Avem un copil, cum procedam?

View Results

Loading ... Loading …

Comenteaza acest subiect pe Forumul MedLive.

Redactia MedLive.ro

Articole similare:

  1. SONDAJ Te duci la serviciu cand esti gripat sau iti iei concediu medical?
  2. Copiii ingrijiti de bunici risca sa devina obezi intr-o masura mai mare decat cei ingrijiti de parinti
  3. Meniu de gradinita: Carnati, varza, crenvursti
  4. Copiii care sunt palmuiti prezinta riscuri mai mari sa devina agresivi. Sunteti de acord cu traditionalul “unde da mama creste”?
  5. Raport: 40% dintre copiii romi din Romania sufera de subnutritie severa, 45,7% nu au fost niciodata vaccinati si doar 20% merg la gradinita

Tags: , , , , , ,

18 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!

  1. Comentariu scris de mihalache constantin
    Publicat la data de 14.2.2011, ora 9:06 am

    sant bunic,cred ca cea mai buna solutie ESTE-ii cresc bunicii,atunci cand parintii sant la serviciu,copii normal stau alaturi de parinti.

  2. Comentariu scris de adrian
    Publicat la data de 14.2.2011, ora 9:13 am

    Am doi copii Acum sunt la gradinita. Pana la gradinita am avut bona (Un rau necesar dincolo de aspectul financiar o bona de la noi nu are mentalitate de a creste copii ) Voi cauta after school, in nici un caz nu voi mai apela la bona.
    Rolul parintilor este sa-si creasca copii langa ei

  3. Comentariu scris de maca
    Publicat la data de 14.2.2011, ora 10:05 am

    Evident ca bunicii isi au rolul lor in viata nepotilor, dar cresterea copiilor de catre bunici mi se pare o greseala totala, avand in vedere faptul ca bunicii sunt mai ingaduitori si diferenta dintre generatii este uriasa.
    Am intalnit multe exemple de genul nepoti crescuti de bunici, iar cei care au suferit au fost din pacate nepotii, care s-a integrat mult mai greu in societate.
    Am si eu parinti si socri de genul vesnic nemultumiti, iar comentariile lor de fata cu nepotii “nu e bine cum iti educi copilul” sau “lasa-l ca e mic… Ce daca a spart vaza? Nu-l pedepsi” ne-au dat multe batai de cap. Acum, cand isi vad nepotii mai rar si nu mai sunt implicati in educatia lor zilnica, am remarcat ca cei mici sunt mult mai fericiti si… la fel si bunicii!

    • Comentariu scris de Daniela Parca
      Publicat la data de 14.2.2011, ora 11:23 am

      :) Nu toti bunicii sunt “mai ingaduitori”, unii chiar reusesc sa imprime copiilor reguli pe care parintii nu le pot impune. Nu trebuie generalizat.

  4. Comentariu scris de D. D.
    Publicat la data de 14.2.2011, ora 10:12 am

    Am o fetita de 1 an si 9 luni. De aproape 1 an m-am intors la serviciu, insa am avut norocul sa pot sa o las cu mama mea si sa am un sef intelegator care sa accepte sa am un program mai scurt, flexibil si sa pot lucra atunci cand este cazul si de acasa. A fost una din conditiile intoarcerii mele.
    Este adevarat ca exista si parti bune si parti rele insa cred ca trebuie sa cautam calea de mijloc. Cred ca reusesc sa-i acord suficient timp copilului atat eu cat si tatal ei.
    Mai exista un aspect care trebuie luat in seama, si anume calitatea timpului petrecut cu copilul si nu neaparat cantitatea.
    Cred ca parintii trebuie sa petreaca alaturi de copii un timp de calitate, sa-i acorde copilului sau toata atentia, sa-l asculte, sa se joace cu el, etc. Chiar si 1 ora pe zi inseamna foarte mult. De asemenea, cateva ore in weekend trebuie alocate copilului si parintii trebuie sa se daruiasca 100% copilului in acel timp. Asta inseamna calitate si face de 1000 de ori mai mult decat cateva ore pe zi cu copilul in care nici macar nu discuti cu el, iti vezi nepasator de ale tale, te uiti la TV, etc.
    De asemene, implicarea tatalui in cresterea copilului este vitala. Mama nu poate sa-i acorde intotdeauna copilului atentia maxima, in special cand trebuie sa se ocupe de gospodarie, facut mancare – si asta consuma aproape zilnic minim 1-2 ore. Atunci intervine tatal care poate sa stea cu copilul. Bineinteles nu uitandu-se la TV in timp ce copilul e tot abandonat.

  5. Comentariu scris de Serj
    Publicat la data de 14.2.2011, ora 10:27 am

    Copiii trebuie sa stea cu parintii, chiar daca uneori ar fi mult mai comod de apelat la bone/bunici/etc.
    Deci gradinita particulara, din cauza programului care in mod real este prelungit – pana la 19, unul din parinti il duce, celalalt il ia.

    • Comentariu scris de Daniela Parca
      Publicat la data de 14.2.2011, ora 11:21 am

      De ce “trebuie” ? Unde scrie? Sunt atatea cazuri de parinti dezinteresati care fac copiii la intamplare, in timp ce bunicii se ocupa mult mai atent decat ar face-o vreodata asemenea “parinti”.

      • Comentariu scris de Serj
        Publicat la data de 15.2.2011, ora 9:40 am

        Eu ma refer la cei care fac copii in mod constient si sunt interesati de ei. .

        Nu scrie, se prezuma.

  6. Comentariu scris de Oana
    Publicat la data de 14.2.2011, ora 10:44 am

    Am fost mamica de doua ori si am intrerupt pt.fiecare cate putin.La 2,8 luni i-am dus la gradinita cu program prelungit,oferite pe timpul lui Ceausescu.La gradinita a fost perfect.Datorita serviciului il luam uneori(destul de des) dupa inchiderea programului.El ramanea (mititelul) langa ingrijitoarele care faceau curatenie.Ii vad si acum ochisorii aceea plini de repros, dar, dupa o imbratisare calda insotita de explicatia ca nu a iesit balanta si a trebuit sa stau mai tarziu, totul intra in normal.Ajungeam acasa cam pe la orele 20, il dezbracam de uniforma,ne spalam(vai de noi,stam la etajul trei si nu aveam apa calda, decat arareori), mancam si intram in dormitor unde citeam minunatele povesti ,in care prima litera era majuscula, si asa a invatat sa scrie in perioada prescolara,fara sa-l oblige cineva.Desigur ca acum copilul meu are copil(unul minunat).A intrerupt mama lui 1 an si a trebuit sa inceapa serviciul.Momentan sta cealalta bunica cu el. Mentionam ca nici una din bunici nu locuieste in Bucuresti.E foarte greu dar, ei nu vor sa ni-l dea noua, in provincie.Il vor linga ei.Am citit un comentariu mai sus despre copiii sau nepotii altor natii.Nnoi nu suntem la fel. Noi suntem sentimentali,iubitori si grijulii.Oricat am fi de indobitociti sau de saraciti noi vom ramane la fel.Niste nostalgici,niste mari iubitori,sentimentali,buni, cu atat mai iubitori pentru cei dragi.

  7. Comentariu scris de Daniela Parca
    Publicat la data de 14.2.2011, ora 11:19 am

    O solutie ideala nu exista, nici una universal valabila. Fiecare trebuie sa fie atent la cerintele copilului sau si la ceea ce ii poate oferi. Poate unui copil mic nu ii e potrivita instituionalizarea insa peste 2 ani o accepta foarte usor, poate unii parinti nu au bunici la care sa apeleze si nu au bani de bona, fiecare familie are propriile circumstante. Nu trebuie acuzati de dezinteres cei care isi lasa copiii cu bunicii, nu trebuie ridicati in slavi cei care le platesc bone, gradinite private ori after-scool-uri pentru ca nu inseamna ca au ales corect. Copiii oricum mai racesc, oricum se mai accidenteaza, nu exista o varianta magica prin care sa ocrotesti copilul si sa fii singur ca nimic rau nu i se va intampla. Din momentul in care se naste trebuie sa ia contact cu viata, nu doar cu ceea ce consideram noi ca ii prinde bine. Dupa parerea mea, bunicii sunt foarte importanti in cresterea copiilor. Asta nu inseamna ca trebuie “mutati” permanent copiii la bunici. De asemenea, cresele si gradinitele au un rol marcant in evolutia copiilor. Desi, ca sa concluzionez, fiti atenti la semnalele copiilor si nu la ceea ce e “la moda” sa facem cu copiii nostrii. Si, odata aleasa o anumita cale, nu va invinovatiti la prima viroza sau la prima julitura fiindca nu ati facut altfel.

  8. Comentariu scris de Glook
    Publicat la data de 14.2.2011, ora 4:28 pm

    Eu stau in strainatate si de cand am copii mi-am adus si parintii care stau in casa mea. Cand eu si sotul suntem la lucru copii sunt cu bunicii. De la 2 ani jumatate copii merg si 2 zile pe saptamana la gradinita ca sa socializeze cu alti copii. In plus asa si bunicii au timp pentru a se ocupa de alte lucruri si sa nu fie stresati in rerstul timpului cand sunt copii. Cred ca e bine sa se ocupe bunicii, daca ne-au crescut pe noi adultii multumiti de noi ii pot creste bine si pe copiii nostri. Plus ca stiu exact genul de erori pe care le fac in educatie si stiu deci pe ce anume sa ma concentrez eu in weekenduri si serile cand petrec timpul cu copii mei.
    Am un singur regret: situatia financiara nu mi-a permis sa le inchiriez parintilor un apartament ca sa stam separat. Ar fi fost mai bine.

  9. Comentariu scris de Madalina
    Publicat la data de 14.2.2011, ora 8:51 pm

    Nu vad nimic rau in a-ti duce copilul la cresa/gradinita atata timp cat nu uiti ca ii esti parinte. Dupa ora 5 cand trebuie sa-i iau de la gradinita, timpul meu este al lor. Citim povesti, desenam, facem diferite proiecte impreuna.
    Gradinita are si ea rolul ei in dezvoltarea copilului. In cazul meu nu a existat alternativa bunicilor asa ca am fost nevoita sa ma adaptez. Oricum am cautat o gradinita care sa aiba anumite standarde.

  10. Comentariu scris de me
    Publicat la data de 15.2.2011, ora 12:24 am

    nu am copii inca dar cand voi avea i-as lasa oricand cu parintii mei. eu nu am avut parte de prea mult din timpul lor si nu pot sa spun ca regret. bunica m-a crescut de mica si nu ma consider nici rasfatata si nici antisociala. deci pot spune ca a facut un lucru bun. dupa ce am inceput clasa I stateam la bunica numai in vacante. bunica sta la tara si era superb sa petrec 3 luni acolo vara in natura si libertate. nu as vrea sa imi privez copiii de asa ceva. au avut ai mei si o tentativa de camin cu mine si l-am urat. la fel si gradinita. nu as putea sa spun ca mersul la camin sau gradinita cresc performantele interectuale ale copiilor. eu am fost foarte putin si totusi am facut fata scolii generale fara probleme.
    am avut si perioada de copil cu cheia de gat si a avut si asta farmecul ei. am stat si la “tembelizor” cu orele si nu am devenit brusc retardata.
    In concluzie as spune ca secretul sta in exemplul pe care il dati copiilor vostri. la un moment dat ei vor intelege ca ati stat peste program la serviciu pentru a le fi si lor bine si nu va vor judeca. probabil va vor judeca daca ati pierdut ziua la shopping si ei au stat singuri in casa fara mancare.
    nu sunt in romania acum si aici vad ca mamele isi cara copiii peste tot dupa ele. se chinuie pur si simplu cu ei prin mijloacele de transport. si ii chinuie si pe ei saracii. ii taraie prin magazine dupa ele si ii lasa de izbeliste pe acolo pana isi termina shoppingul pretios de week-end. dar drepturile femeilor au intaietate. personalul unui magazin nu va interveni daca pustiul are chef sa se intinda pe jos sau sa urle cat il tin plamanii in magazin. centrele comerciale se transforma in uriase parcari de carucioare. cineva mai sus pomenea de timp de calitate. pe unde sunt eu acum pare sa se puna mai mare accent pe cantitate. judecand si dupa numarul crescut de copii emo de pe aici tind sa cred ca putina indulgenta de la bunici si putina asprime parinteasca nu are cum sa dauneze copiilor.
    noi romanii (clasa medie nu vb de exceptiile alea care umplu canalele de stiri) suntem inca in directia buna. doar faptul ca abordam subiectul inseamna ca ne pasa.

  11. Comentariu scris de anna
    Publicat la data de 15.2.2011, ora 1:15 pm

    uite , eu am lasat serviciul , sa stau cu cei 2 copii ,de 3 si 5 ani ,pt, ca la noi in sector 6 nu exista gradinite de stat pina la ora 18 , nu sunt locuri !
    dar ii am la program scurt 8-12 la stat ….serviciul? pai imi dadeau doar 1200 lei , cat as fi dat la o bona ,de la 12 la 18,

  12. Comentariu scris de Codila Florentina
    Publicat la data de 15.2.2011, ora 1:56 pm

    Eu am ales sa-mi dau copilul la cresa ,este locul potrivit din toate punctele de vedere.La noi in sat nu este cresa si facem zilnic naveta 40 Km.Pentru binele copilului si siguranta acestuia nu mai conteaza sacrificiile noastre.Ne bucuram enorm de mult de evolutia lui de zi cu zi.Aici invata, mananca, doarme se joaca s-a acomodat foarte bine de la varsta de trei ani.Suntem mandrii ca a-m croit acest drum copilului deoarece aici a invins timiditatea si -a format imunitatea de care are nevoie si este foarte manierat. VA MULTUMESC

  13. Comentariu scris de Alexandra
    Publicat la data de 15.2.2011, ora 5:41 pm

    Eu locuiesc in strainatate de ani buni si am cu baietel de 16 luni cu care am incercat sa stau cat mai mult acasa – e drept ca si serviciul mi-a permis acest lucru (am lucrat aproape un an de acasa si mi-am vazut si bebelusul crescand). Foarte des ma ajuta parintii mei care vin aici se stau cu cel mic asa incat el are ocazia de a ‘creste’ si cu parintii si cu bunicii.
    De cateva saptamani merge trei zile pe saptamana la o gradinita particulara si trebuie sa recunosc ca efectele pozitive ale acesteia se vad pe zi ce trece – a inceput sa comunice mult mai mult, se joaca altfel, este mult mai independent – in sensul bun al cuvantului.
    Acestea fiind spuse, parerea mea este ca un copil dorit si asteptat trebuie sa creasca langa parinti insa pentru a ne simti cu totii impliniti si a ne bucura pe deplin de el avem nevoie de bunici in primul rand si apoi de o gradinita bine aleasa unde copilul sa poata comunica cu cei ce varsta lui.
    Personal ma tem sa angajez o bona – dupa cate am citit si auzit in ultimii ani – si cred ca oricat de buna ar fi nu poate oricum inlocui gradinita care ii ofera o anumita educatie si mediul propice pentru normala sa dezvoltare. Din motive similare cred ca si a sta acasa cu copilul – ca mama – doi sau trei ani nu este o solutie. cu siguranta aceasta va ingradi treptat si mama si copilul in desfasurarea normala a vietii fiecaruia.

  14. Comentariu scris de Kypris
    Publicat la data de 16.2.2011, ora 3:26 pm

    Eu am crescut la bunici pana la 5 ani si apoi la parinti, la Bucuresti. De la 5 ani ai mei m-au dus “la oras” la gradinita si am trait asta foarte dificil, eram o plangacioasa zilnica, de la 6 dimineata pana la 12 apoi de la 4 la 6 dupa masa cand veneau ai mei sa ma ia. Dar ii inteleg perfect, amandoi lucrau in armata, la Comandamentul Aerian, la Titu, doamne ce aveam groaza de noptile cu “Alarma” in care mama ma lua in patura si alerga cu mine la matusa mea. Dar asa erau vremurile atunci. Din pacate acum traiesc in Franta unde concediul de stat cu copilul este de 2 luni si jumatate, exact ca la noi pe vremea comunismului. Si Dumnezeu stie cat ne batem capul si eu si sotul meu ca sa vedem cum o sa facem pentru ca la Paris te inscrii pe lista de asteptare la cresa din… luna a 3-a de sarcina si nu iti garanteaza nimeni un loc. Bone se gasesc la preturi uriase numai africance iar de cand am vazut una pe strada lovind un copil de 2 ani (alb, era doar bona) pentru ca era la 3 pasi inaintea ei am crezut ca o omor acolo.Solutia sunt parintii mei, dispusi sa vina fara probleme aici pana pe la vreun an apoi o sa vedem dar cand ma gandesc ca o sa stau cu mama si tata in casa ma apuca groaza:nimic de zis sunt niste oameni buni si cu educatie(mama a fost inspector in protectia copilului si tata militar) dar… am de ales? Pentru mine perioada cand am crescut la bunici si apoi vacantele sunt paradisul: libertate si aer liber, soare si doi oameni extraordinari care m-au invatat “sa fiu om” inainte de toate. Dar recunosc ca daca veneam de mai devreme la gradinita as fi fost mai putin exclusa din grupul celorlalti copii, asta spun dupa ani de pedagogie, psihologie si cate mai studiate prin facultate.Si cand mai vad aici cum se comporta cu copiii mi se face si mai groaza, mai ca as veni in Romania sa il cresc acolo. Deci ne adaptam la ce avem si facem cum se poate mai bine… sau facem copii la 45 de ani cand ne permitem sa stam cu ei…(asa e la Paris).



Lasa un comentariu


Do NOT fill this !