Recompensele si pedepsele au acelasi efect cu medicamentele, in cazul copiilor cu ADHD

Hiperactivitatea la copii / Foto: FreeRangeStock

Creierul copiilor care sufera de ADHD (sindromul hiperactivitatii si deficitului de atentie) raspunde la recompense si medicamentatie in mod similar. O echipa de oameni de stiinta de la Universitatea Nottingham a masurat activitatea cerebrala a copiilor, in timp ce acestia jucau un joc pe calculator, in care primeau puncte bonus atunci cand dovedeau un comportament mai putin impulsiv, arata BBC News.

Rezultatele cercetarii, publicate in revista Biological Psychiatry, ar putea duce la administrarea unor doze mai mici de medicamente copiilor care sufera de forme severe ale bolii. Specialistii avertizeaza totusi ca parintii si profesorii ar putea intampina dificultati in incercarea de a oferi recompense imediate.

Sindromul hiperkinetic cu deficit de atentie, ADHD, este o tulburare neurologica. Aceasta se manifesta prin lipsa concentrarii, concomitent cu dificultatea realizarii unei sarcini. Copilul este neatent, impulsiv, hiperactiv, agitat, are un comportament inadecvat.

Daca in primii ani ai vietii parintii pun acest comportament pe seama varstei si asteapta ca, odata cu trecerea anilor, manifestarile de conduita ale copilului sa se imbunatateasca, simptomele devin evidente odata cu inceperea scolii. Copilul are note mici si obtine rezultate scazute la testele de aptitudini, nu se poate organiza, nu-si poate planifica timpul de invatare, are probleme de socializare, isi creeaza o imagine de sine negativa si are impresia ca este respins de colegi.

In cazurile severe medicul poate recomanda administrarea de medicamente care stimuleaza zona cerebrala in care se gaseste centrul atentiei. In plus, adeseori li se recomanda parintilor sa recompenseze copilul atunci cand se comporta adecvat si sa se foloseasca de pedepse in caz contrar.

Cercetarile anterioare au demonstrat ca, spre deosebire de copiii sanatosi, in cazul copiilor cu ADHD aceste stimulente si pedepse functioneaza numai daca sunt aplicate imediat, nu peste o zi sau o saptamana. Specialistii de la Universitatea din Nottingham au incercat sa descopere care sunt efectele acestei “terapii comportamentale” asupra creierului copiilor.

Ei au inventat un joc pe calculator, in care copiii trebuiau sa “captureze” extraterestri de o anumita culoare, evitatndu-i pe cei de culori diferite. Jocul a fost conceput pentru a testa capacitatea copiilor de a rezista impulsului de a “captura” extraterestrii de celelalte culori.

Pentru a verifica daca stimulentele isi fac efectul, intr-una din variantele jocului recompensa pentru prinderea corecta a extraterestrilor a fost marita de cinci ori. Similar, a fost majorata si pedeapsa pentru capturarea extraterestrilor de culori diferite.

Activitatea din diverse zone ale creierului a fost masurata cu ajutorul unei electroencefalograme. Astfel, ei au descoperit ca pedepsele si recompensele i-au stimulat pe copii sa joace din ce in ce mai corect, desi nu in aceeasi masura ca o doza normala de medicamente. Cu toate acestea, electroencefalograma a aratat ca atat pedeapsa cat si recompensa normalizeaza activitatea cerebrala in aceeasi regiune cerebrala.

Profesorul Chris Hollis, care a coordonat cercetarea, este de parere ca cele mai bune rezultate in tratamentul ADHD-ului pot fi obtinute prin combinarea medicatiei cu sistemul de recompense. “Desi medicatia si terapia comportamentala sunt doua abordari diferite in tratarea ADHD-ului, studiul nostru sugereaza ca ambele tipuri de interventie au un efect similar in ceea ce priveste efectul asupra creierului”, a declarat Hollis.

“Ambele ajuta la normalizarea unor componente similare ale functiei cerebrale si imbunatatesc performantele”.

Cu toate acestea, el a admis ca terapia comportamentala ar putea sa nu fie intotdeauna cea mai practica abordare. “Stim ca micutii care sufera de ADHD raspund disproportionat la recompensele venite cu intarziere, ceea ce poate insemna ca in ‘lumea reala’, la scoala sau acasa, efectele neuronale ale acestei abordari ar putea sa isi piarda din eficienta”

“Aceasta abordare ar insemna sa fii in prejma copilului 24 de ore pe zi, sapte zile pe saptamana, ceea ce este imposibil; profesorii si scolile ar trebui sa schimbe radical modul in care lucreaza cu acesti copii”, este de parere si Andrea Bilbow, reprezentant al National Attention Deficit Disorder Information and Support Service.

Autor: R.M.

Articole similare:

  1. Lipsa de atasament din partea mamei poate duce la tulburari in comportamentul copiilor, in special in cazul baietilor
  2. Psihiatru sau psiholog? Cand este cazul sa consultam un specialist
  3. Realitatea greu de suportat. Cum le vorbim copiilor despre moarte

Tags: , , ,

49 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!

  1. Comentariu scris de Daniel
    Publicat la data de 20.4.2010, ora 8:51 am

    ADHD este o inventie a medicilor psihiatri care conduc Asociatia Internationala a Psihiatrilor ( sau cum s-o numi ea ). Acesti medici sunt pe statul de plata al gigantilor Pharma care au dorit o noua sursa de venituri, o noua boala. ADHD e o tampenie. Ati vazut vreodata baba frumoasa sau copil cuminte? Nu. Atentie parinti, te duci cu copilul la psihiatru ca e “prea agitat” si imediat doctorul iti da medicamente pentru ca si lui ii iese comision din vanzare. Nu va vindeti copiii.
    Puteti vedea filmul Psychiatry: An Industry Of Death pe youtube si veti intelege.
    Dovada suprema e ca acest articol apare pe site-ul unei societati medicale….publicitate mascata, nu le pasa de copiii vostri, vor doar sa faca BANI MULTI pe distrugerea copiilor.

    • Comentariu scris de Marylin
      Publicat la data de 20.4.2010, ora 12:59 pm

      Ori esti foarte tanar si n-ai copii, ori n-ai stat in preajma vreunui copil cu aceasta problema. Iti pun o intrebare simpla: ce te faci daca ai un copil cu ADHD si REFUZI sa-i faci tratament doar pentru ca nu crezi? Iti asumi asemenea responsabilitate incat sa pecetluiesti viata propriului copil pentru ca nu crezi? Te gandesti ca intr-o zi copilul tau te-ar trage la raspundere pentru ca n-ai crezut? Iti iei pe suflet povara de a nu crede?
      Da-mi voie sa-ti spun ca te numesc ignorant si indaratnic si-ti doresc din tot sufletul sa ai parte de o asemenea experienta. S-ar putea sa te saturi! Iar copilul tau va deveni victima unui parinte inapoiat! Bravo! Esti unic!

      • Comentariu scris de Daniel
        Publicat la data de 20.4.2010, ora 3:04 pm

        Mami…. acu te intreb eu … tu esti tanara? Eu am 28 de ani. Tu ai copii ? Eu nu. Ce este ADHD ? Ca aici vad o definitie cretina : “Copilul este neatent, impulsiv, hiperactiv, agitat, are un comportament inadecvat “. Deci copilul e zbenguit si se comporta “inadecvat” , gata, baga-l pe medicatie, sedeaza-l ca sa fie “adecvat”. Ce inteleg eu aici e ca incerci sa ma sperii cu sperietoarea unui viitor pe care il imaginezi tu si in care ma aflu eu si viitorii mei copii. Prin urmare mi se pare ca esti cam labila psihic si ca ai ceva interese financiare in a speria parintii ca sa se repeada la farmacie si la cabinet sa iti bage bani in buzunar tie si cretinilor care au creat aceasta “boala” pe hartie.
        Eu pana acum nu am vazut copii cuminti naturali, decat sedati, batuti, dresati cu violenta. Acum vine o noua metoda, medicatia .
        Cand voi avea copii si cand ei vor fi agitati si “inadecvati” , cum sunt sigur ca vor fi, ca doar nu s-or comporta ca mosnegii din azil…. ei bine atunci o sa le dau ceva de facut care sa le ia toata energia, sa alerge, sa sara pe trambulina, sa cante , sa faca ce vor ei pana iese tot ADHD-ul din ei. In nici un caz nu-l voi trimite pe mana unei persoane asa “grijulii” ca tine care deja vede copii ajunsi la maturitate care imi vor reprosa ca nu i-am sedat cand erau mici si “inadecvati” , mai draga. ///
        [Editat de MedLive.ro]

      • Comentariu scris de Marylin
        Publicat la data de 20.4.2010, ora 7:16 pm

        Pentru c-ai fost rau iti voi raspunde.
        Am 39 de ani, studii superioare, deci nu matur strazile, daca pentru tine este o garantie a intelectului meu. Am terminat o facultate la stat cum scrie la carte, deci nu pe bani, adica am muncit pentru ea.
        In rest, o da, am 17 milioane de interese financiare. Plus ca n-ai ce cauta in discutia despre ADHD daca HABAR N-AI CE INSEAMNA ! Ai citit doar articolul de fata si te dai mare. Am citit enorm, am corespondat cu psihiatri din Romania si SUA si asa am acceptat ce mi se intampla.
        Mai departe fa ce vrei, arunca-ti copilul de la trambulina, daca te face fericit, dar eu imi voi pastra energia pentru raspunsuri unor persoane care gandesc si care s-au informat inainte.
        In concluzie, asta este ultima oara cand stau de vorba cu tine, pentru ca esti limitat, ingust la minte si da-mi voie sa-ti spun ca aceste cuvinte sunt mizilic pe langa ce ti-as mai spune, dar educatia, bunul-simt si jena ma impiedica sa ma comport ca in spiritul romanesc actual, adica sa fiu tiganca.
        Deci imi rezerv dreptul de a ma pastra civilizata si manierata, esti mult prea marunt pentru mine.
        SUCCESURI !!!

    • Comentariu scris de aurora luchian
      Publicat la data de 29.5.2011, ora 4:52 pm

      cred ca gresesti.spun asta ca sunt o mama al carui copil are aceasta boala.sincer nu ti-as dori sa treci prin astfel de situatii,atunci nu ai mai vorbi cu siguranta sas.

  2. Comentariu scris de Marylin
    Publicat la data de 20.4.2010, ora 10:37 am

    Baiatul meu are 12 ani. Am trecut si noi prin nota 4 la purtare. Acum un an. A fost groaznic, mai mult pentru mine, care intelegeam greutatea acestei note. Fiul meu nu putea sa discearna nici atunci si nici acum. N-are cum, nu are o experienta de viata atat de bogata incat sa inteleaga gravitatea acelui 4 la purtare. In schimb a fost uimit de faptul ca am plans incontinuu cateva zile si mi-a revenit foarte greu. Suferea pentru mine.
    M-am razboit cu scoala, cu primitivele acelea de acolo, care cica se numesc cadre didactice. A fost o lupta cu morile de vant. Dupa ce le-am dat celor doua directoare un material scris despre ce inseamna ADHD, manifestari si tratament, am primit urmatoarea intrebare de la ele: Credeti ca se vindeca intr-o luna?
    Asta mi-a demonstrat cat sunt de indolente si ca n-au inteles absolut nimic. Tratamentul este de durata, dar pe ele nu le-a interesat.
    Stiti cum s-a terminat conflictul? “Ii dam 8 la purtare pe semestrul II, sa nu ramana repetent din cauza purtarii, dar il mutati la alta scoala.”
    Asta am si facut. Am nimerit la o scoala extraordinara si o voi numi, pentru ca directoarea de acolo si intreg colectivul didactic este deosebit: SCOALA NR.4.
    Cosmarul nostru s-a petrecut la Sc.nr.27!

    • Comentariu scris de dudu
      Publicat la data de 20.4.2010, ora 2:10 pm

      scoala asta la care s-a petrecut porcaria este in Bucuresti? ar trebui facuta ceva mai mare galagie pe tema asta, mi se pare un caz absolut aberant!

    • Comentariu scris de Marylin
      Publicat la data de 20.4.2010, ora 7:17 pm

      DA !!! Am facut, dar inutil, si-au acoperit pasii.

  3. Comentariu scris de Teofana
    Publicat la data de 20.4.2010, ora 2:18 pm

    Marylin, felicitari ca ai gasit o scoala potrivita pentru copilul tau. Indolenta si mai ales reaua vointa in unele scoli privind copiii care nu sunt pe tiparul “copilul mediu” sunt inspaimantatoare.

    • Comentariu scris de Marylin
      Publicat la data de 20.4.2010, ora 7:24 pm

      Am avut noroc, sa vezi cazuri pe site-ul ministerul invatamantului. Te iei cu mainile de cap!

  4. Comentariu scris de Moni
    Publicat la data de 20.4.2010, ora 2:19 pm

    Daniel sa stii ca nu tot ce vezi si citesti pe net e adevarat. In legatura cu ADHD, nu e deloc o “tampenie” cand ai un copil care are probleme in a-si mentine concentrarea la scoala(si in general in orice activitate), cand nu se poate integra in colectivitate, este agresiv si face lucruri fara sa constientizeze consecintele lor, si nu pentru ca nu vrea,ci pentru ca nu poate si are nevoie de ajutor. Din cauza persoanelor inconstiente ca tine foarte multi copii cu ADHD nu sunt dusi la medic,nu primesc tratament si ajung ca la adolescenta sa devina delicventi,consumatori de droguri etc. Medicamentele,despre care tu spui ca imbogatesc firmele de medicamente si medicii, le ofera acestor copii cu ADHD sansa sa duca o viata normala sau aproape normala.
    Marylin iti doresc succes si multa rabdare cu fiul tau.

    • Comentariu scris de Marylin
      Publicat la data de 20.4.2010, ora 7:21 pm

      Multumesc din tot sufletul, am nevoie de incurajarile astea. Este foarte greu sa ai un asemenea copil. Nu se rezolva totul doar cu dragostea de mama. Iti trebuie si rabdare.
      Si daca l-ai vedea cat e de dragalas, are o figura atat de haioasa, este amuzant, vesel, inteligent, pus pe glume, ii merge mintea de te lasa cu gura cascata, este avid de informatii, este extraordinar, dar nu ca-i al meu. Pur si simplu il placi de la prima intalnire.

  5. Comentariu scris de Comentariu scris de Marylin
    Publicat la data de 20.4.2010, ora 4:47 pm

    Daca a avut 4 la purtare nici nu vreau sa imi imaginez ce a facut! Numai parintii sunt devina numai ei si atat.
    Si sa nu se mai ascunda in spatele bolilor si al altor lucruri.

    • Comentariu scris de Marylin
      Publicat la data de 21.4.2010, ora 7:35 am

      Acesta nu este un comentariu scris de mine !!!
      [Editat de MedLive.ro]

  6. Comentariu scris de Yasis
    Publicat la data de 20.4.2010, ora 5:01 pm

    Nici eu nu sunt de acord cu medicatia in astfel de cazuri. Am experienta unui copil cu ADHD. Facem terapie comportamentala de la varsta de 4 ani (acum are 8 ani) cu efecte incredibile. Acum copilul merge la scoala si e foarte bine. Mai are momente cand nu este atent, insa in general nu avem probleme. pentru 1 an am incercat si medicatia, insa am oprit-o in momentul in care am realizat ca poate prezenta riscuri fizic cat si psihic. Recomand deci terapia comportamentala cu incredere!

    • Comentariu scris de andreea
      Publicat la data de 7.7.2010, ora 3:43 pm

      Normal ca nu este atent daca nu il intereseaza subiectul. Si normal ca are dificultati de concentrare dupa ce il tii 8 ore pe scaun si il bombardezi cu informatii. Si de la dragoste la alintare nu e decat un pas…. conteaza foarte mult ce limite ii stabilesti, cate ii permiti si cum il educi. Un copil nu o sa ia niciodata in serios o persoana care ii cauta in coarne si nu o sa creada in pedepsele ei. In “Dr. House” exista la un momendat o scena cu un copil care nu vroia sa asculte. House i-a spus calm dar ferm si fara nici o umbra de indoiala ce sa faca si copilul a ascultat imediat. Apoi le-a spus celor din jur care evident erau mirati ceva de genul: “important este sa il faci sa creada ca ai putea sa ii faci si rau (fara sa eziti) si atunci te va ascuta”.
      Asa ca mai usor cu medicatia si mai bine studiati carti de psihologie cum sa va educati copilul. – asa veti dovedi ca nu sunteti idnoranti si nu adormindu-i creierul cu pastile. Cautati sa va cunoasteti copilul si sa gasiti metoda potrivita lui si numai inventati boli.
      Si ca sa inchei, am 32 de ani si un copil despre care multi spun ca ar avea ADHD, numai ca am studiat mai multa psihologie decat asa numitii “psihologi” care nu stiu decat 4 tipare comportamentale. Nu exista om cu care nu te poti intelege ci numai om caruia nu i-ai gasit calea de comunicare si lungimea de unda… daramite copil… care e in formare si pe care il poti modela. Iti trebuie numai timp, iar timpul il stabileste copilul. El hotaraste cat timp trebuie sa petreci cu el ca sa faca ce vrei tu. Daca nu esti dispusa sa il dai si sa muncesti cu el atunci indoapa-l cu tranchilizante… dar de ce l-ai mai facut? Mai bine iti luai un caine care sigur dupa 2-3 ani se cumintea si dormea toata ziua.

    • Comentariu scris de ORIANA
      Publicat la data de 6.6.2013, ora 1:11 pm

      unde ati facut terapia comportamentala cu rezultate asa bune?
      am un nepotel de 6 ani pentru care parintii nu stiu pe ce cale sa mai apuce….
      va multumesc

  7. Comentariu scris de mary
    Publicat la data de 20.4.2010, ora 5:12 pm

    Muierile astea şi gândirea lor contorsionată, modificată după tipul de sindrom pe care îl suferă, cu adresă fiziologică, desigur – TPM. Am uitat, vă rog să mă iertaţi, trăim în plină cenzură political correctnes, despre femei, ca şi despre morţi, numai de bine. Cine se uită în gura femeilor ori e tâmpit, ori îşi doreşte asiduu ceva de la ele. Au populat şcolile, prezenţa lor mirifică le aduce note nejustificat de mari, şi ţine-te cu mormanele de poşete din instituţii. Călătorii, bijuterii, isterie habotnică, cabinete de psihoterapie şi multe altele – ce atracţie, ca muştele.

    • Comentariu scris de didi
      Publicat la data de 21.4.2010, ora 7:38 am

      Poate EXPLICI despre ce vorbesti, nu prea esti la subiect, vrei sa faci conversatie din plictiseala?

  8. Comentariu scris de Maria
    Publicat la data de 20.4.2010, ora 5:14 pm

    Diagnosticul ADHD e cat se poate de real si pe mine ma ingrijoreaza. Cand mi-am dat seama ca copilul meu se poate confrunta cu o astfel de problema m-am apucat de studiu. Asa ca de 6 luni studiez problema si am inceput sa aplic diversele metode pe care le-am citit in diverse carti de crestere a copiilor cu astfel de probleme. Depistat la timp si luat masuri ferme dau rezultate uimitoare. Nu sunt de acord cu tratament medicamentos desi e cel mai comod. Am inceput cu laude mai multe la adresa copilului si cu ignoranta atunci cand greseste. Vorbim foarte mult de ceea ce-l face fericit, trist de ceea ce este bine-rau. Avem postere pe pereti cu diverse taskuri de ex: de dimineata: spalat, imbracat, papa si credeti-ma sa incepi la 8 ani de la inceput cu taskuri simple nu e usor. Cert este ca da rezultate. Sufera din cauza ca vrea toata atentia a mea, a sotului, a profesorului si nu e usor deloc sa lucrezi cu el dar nu IMPOSIBIL mai ales intr-o tara straina cu metode diferite. BAfta tuturor si multa rabdare.

  9. Comentariu scris de Marylin
    Publicat la data de 20.4.2010, ora 7:23 pm

    Vizionati filme tematice impreuna, in care personajele sunt copii pusi in diverse situatii. Mi-a venit ideea asa dintr-o data si a mers.

    • Comentariu scris de Daniel
      Publicat la data de 20.4.2010, ora 7:50 pm

      Mami…daca erai rau intentionata pentru a face reclama acestei “boli”, atunci macar erai o persoana inteligenta. Îmi pare rau sa vad ca tu chiar crezi in aceasta boala inventata acum cativa ani in DSM-IV si despre care ai corespondat dom’le , vezi tu, cu ditai mai pisologii dă prin Ştate. E trist… tu chinui copilul ala cu teorii din capul tau, te ascunzi pe dupa boli, în felul ăsta tu eşti o mamă aşa zis bună , iar psihiatrii îşi validează teoriile şi fac buzunaru gros. Singurul care pierde e ăla mic săracu, care nu e lăsat să trăiască liber.Semnat, io ăla dă la ţeară, of ‘telectualo !

      • Comentariu scris de oare tot asa nu exista nici autism, nici asperger, nici down?
        Publicat la data de 22.4.2010, ora 4:05 pm

        simplul fapt ca se exagereaza cu adhd nu inseamna ca nu exista copii cu probleme serioase de concentrare.
        eu stiam ca un copil cu adhd nici macar nu reuseste sa invete sa vorbeasca. oricum, este vorba de un sindrom, o suma de tulburari cu cauze diferite, probabil insuficient explicabile. cu siguranta ca nu toate tulburarile de atentie sau de comportament pot fi asociate adhd. pe de alta parte, este clar ca exista oameni (inclusiv copii) cu probleme extrem de serioase de comportament. la fel cum exista oameni cu inteligenta redusa sau cu handicapuri mentale.
        un copil, si o fiinta umana in general, este o masinarie extrem de sensibila. fiabil in cele mai multe cazuri, dar sunt momente si cazuri in care atingerile aduse psihicului vor deregla grav, poate pentru totdeauna functionarea acestuia.
        sunt profesoara si am, din pacate, ocazia sa aud elevi reiterand amenintari cu bataia auzite probabil in familie, probabil de la un tata agresiv. sunt copii de 15-16 ani, si totusi, discernamantul nu-i ajuta sa acuze violenta tatalui impotriva mamei, ci, dimpotriva, preiau aceasta violenta si acest model. de ce? am de-a face cu copii ce mint precum respira, la “varsta inocentei”. cu copii ce tipa din senin, ce joaca teatru, adopta comportamente de santaj. cu mici adulti perfizi ce reproduc toate comportamentele pe care ei le-au perceput ca fiind “de succes”. nu stiu ce experienta a avut doamna pe care o contraziceti, nu stiu in ce a constat problema la scoala respectiva, poate erau cadre didactice inguste la minte sau poate copilul a agresat fizic colegi. ce stiu eu e ca intr-o scoala “normala” poti vedea copii cu comportamente neverosimile. in cazurile cu care am eu de-a face, mai mult ca sigur problemele provin din familie, din traume suferite, din comportamente abuzive. si un lucru e clar: pastrarea acestor copii impreuna cu cei cu comportamente normale nu ii ajuta sa se integreze, nu le rezolva problemele, afecteaza restul copiilor. in cazul in care problema este recunoscuta si se fac eforturi pentru ameliorarea sa, acest lucru este pozitiv. un copil cu tulburari de comportament nu este mai “liber” daca este lasat in aceasta stare.
        evident ca nu medicamentele trebuie sa fie solutia. si ce e trist e ca uneori nici nu mai exista solutii.

  10. Comentariu scris de Dan
    Publicat la data de 20.4.2010, ora 9:19 pm

    Pentru cei care nu au trecut prin experiente de genul acesta est clar nu vad de ce ar comenta ceva ce nu stiu.
    In urma cu 12 ani expresia ADHD nici nu era cunoscuta in Romania asa ca pe copilul meu l-au diagnosticat cu autism si i-au scris un tratament care in loc sa il ajute l-au tras in spate.Asa ca impreuna cu sotia am luat decizia sa nu ii m-ai dam nici un medicament.Sincer nu o sa imi para rau niciodata ca am intrerupt medicamentele. Am trecut pe terapie de grup terapii de socializare , ani la rand. Acum are 16 ani e la o scoala normala se descurca greu dar se descurca. Cel m-ai important lucru in relatia noastra cu el este fapul ca tot timpul se simte iubit, protejat, sustinut . Accepta greu criticile dar ne straduim sa le facem cat m-ai ” dulci”. Sincer nu recomand medicamentatia de nici un fel pentru ca cel putin in cazul copilului meu nu a dat nici un rezultat.
    Tuturor celor ce au probleme de genul acesta si sunt in stadiu incipient le doresc multa RABDARE si intelegere si increderea ca intr-o zi vor avea un copil normal.
    Nu uitati speranta moare ultima. Numai bine

  11. Comentariu scris de Iustin
    Publicat la data de 20.4.2010, ora 11:17 pm

    N-a vorbit nimeni de cauzele ADHD-ului. Ele sunt in primul rand vizionarea desenelor animate din frageda copilarie(chiar si de la 2 ani), jocurile pe calculator de pe la 4-5 ani ca de, asa ajunge copilul ,,geniu in informatica,, , plus alimentele cu E-uri in locul alimentatiei naturale. Atata timp cat nu scoateti copilul de sub hipnoza sau drogul televizorului si calculatorului , toate eforturile sunt fara rezultat.
    Lucrarea mea de licenta a fost :,,Efectele telelevizualului asupra mintii copiilor,,. Daca va intereseaza v-o pot da pe mess.
    Iata un fragment:
    Hiperactivitatea presupune o continuă agitaţie sau o „zbânţuială” a persoanei respective, o uşoară stare de tensiune sau nervozitate care adesea poate fi vizualizată prin mişcarea mâinilor sau a picioarelor. Hiperactivitatea este, de fapt, cauza impulsivităţii şi a irascibilităţii excesive, a lipsei de control interior. Ea este considerată a fi principala cauză a comportamentului impulsiv la adulţi. În general, „ADHD este, în mod statistic, legat de delicvenţă şi de comportamentul antisocial” .
    „Efectul acestei manipulări planificate şi atente – arată J. Healy- îl constituie separarea răspunsului natural al creierului de cel al trupului, deoarece, în timp ce atenţia mentală a telespectatorului este în alertă, nu este necesar ca persoana să reacţioneze şi fizic. Spre exemplu, creierul înregistrează mişcările bruşte ale camerei video (sau actele de violenţă prezentate), răspunzând la acest stimul din punct de vedere psihic sau neurologic ca la un pericol real. Concomitent însă, tensiunea nu poate fi eliberată prin răspunsul fizic fiindcă nu este nevoie de aceasta. Cercetătorii apreciază că această excitare nervoasă în faţa unui pericol iminent, care nu a fost descărcată printr-un răspuns fizic (prin participarea, mişcarea corpului), conduce automat la creşterea hiperactivităţii, irascibilităţii şi frustrării” .
    Este recunoscut faptul că această acţiune înainte şi înapoi este o cauză majoră a hiperactivităţii, mişcare rapidă fără scop, ca şi cum ar fi stimulată de electricitate. Energia, tensiunea nervoasă produsă de imagini, dar nedescărcată fizic, este înmagazinată. Apoi, când aparatul este închis, are loc explozia manifestându-se în exterior prin crize ale lipsei de sens, reacţii haotice, activitate accelerată. Am observat acest lucru de nenumărate ori la copii. Sunt cuminţi când se uită la televizor, după care devin hiperactivi, iritabili şi frustraţi.. Cu toate că nu există o definiţie deplin recunoscută a ADHD-ului, majoritatea medicilor şi profesorilor găsesc proprii acestei boli următoarele comportamente:
    - neputinţa de a duce la bun sfârşit activitatea începută;
    - incapacitatea de a asculta şi de a urmării;
    - dificultatea de a sta concentrat sau conectat la o activitate;
    - a acţiona înainte de a gândi;
    - alternarea rapidă a unei activităţi cu alta;
    - dificultatea organizării şi planificării acţiunilor;
    - dificultatea de a-şi aştepta rândul.*
    Dacă la copii afecţiunea îngrijorează mai cu seamă datorită problemelor pe care aceştia le întâmpină în procesul de învăţare sau în alte activităţi extraşcolare, pentru tinerii şi adulţii noilor generaţii, consecinţele devin mult mai grave. Scăderea atenţiei, a concentrării, lipsa răbdării, a tenacităţii şi, cum vom vedea, a motivaţiei sunt caracteristicile ADHD-ului ce influenţează întreaga existenţă a omului modern. Insucces profesional, instabilitate în alegerea obiectivelor, relaţii personale şi comunitare superficiale, irascibilitate crescută, complexul lipsei de performanţă sunt doar câteva dintre semnificative urmări ale acestei afecţiuni, care se anunţă ca fiind una dintre cele mai importante maladii ale secolului al XXI-lea.
    Ce se întâmplă, de fapt? În ce constă extraordinara putere de captivare a atenţiei pe care o manifestă televiziunea?
    În anul 1986, Byron Reews de la Universitatea din Stanfort, Esther Thorson de la Universitatea din Missouri şi colegii lor au încercat să afle care este mecanismul sau modul în care televizorul captează atenţia. Ei au constatat că formal feathures, ce caracterizează oricare emisiune TV (tăieturi de plan, rotiri ale camerei de filmat, zgomote bruşte, mişcări rapide ale camerei), au capacitatea de a provoca din partea telespectatorului un răspuns numit reacţie orientată, care are ca efect menţinerea atenţiei fixate asupra ecranului.
    Studiind modul în care variază undele cerebrale în timpul vizionării, cercetătorii au ajuns la concluzia că aceste trucuri stilistice provoacă apariţia unui număr foarte mare de reacţii involuntare care pot duce la orientarea atenţiei prin creşterea semnificaţiei mişcării detectate. Atracţia se pare că se datorează răspunsului biologic de orientare, descris prima oară de Pavlov în anul 1927. Acest răspuns este instinctul vizual sau reacţia auditivă la orice stimul nou sau la un stimul care se manifestă brusc. Prim-planurile care se schimbă brusc, mişcările rapide ale aparatului de filmat ţin în alertă creierul deoarece acestea agresează reflexul de a menţine, în mod anticipat, un control al spaţiului în care ne aflăm, al unei distanţe stabile, date între unii şi ceilalţi. Marea parte a efectelor speciale, prezente pe micul ecran, sunt percepute de creier ca semnale ale unui potenţial pericol.
    O altă dovadă a apariţiei răspunsului de orientare o constituie modificarea ritmului cardiac, fenomen care însoţeşte totdeauna această reacţie la pericol. O echipă de cercetători condusă de Aurie Lang, de la Universitatea din Indiana a arătat că bătăile inimi îşi modifică ritmul pentru o durată de la 4 la 6 secunde după apariţia reacţiei de orientare, produsă de schimbările bruşte de pe micul ecran, ceea ce arată durata de timp în care se manifestă răspunsul la stimul. Astfel că, dacă în acest timp apare pe ecran un alt stimul (efect special), atunci se obţine un răspuns orientat, permanent, adică o menţinere la acelaşi nivel a atenţiei orientate.
    Practic, atenţia orientată sau răspunsul de orientare pe care îl provoacă televiziunea este nu numai un răspuns al creierului la un stimul ce anunţă pericolul, ci chiar efectul unei agresiuni pe care sistemul nervos o percepe ca atare şi reacţionează la ea; înseamnă supunerea creierului sau a sistemului nervos la o serie continuă de agresiuni sau stimuli ce violează ordinea interioară a acestuia. Acest fenomen constituie una dintre cele mai importante cauze a permanentei agitaţii mentale, pe care o presupune vizionarea TV, a apariţiei hiperactivităţii, a scăderii vigilenţei şi deprinderii creierului cu această orientare a atenţiei din exterior şi, în consecinţă, a diminuării controlului intern al atenţiei.

  12. Comentariu scris de Marylin
    Publicat la data de 22.4.2010, ora 6:16 pm

    http://www.dob.ro/Articole/Stiinta/3086/Deficien%C8%9Bele-de-aten%C8%9Bie-pot-fi-semne-de-genialitate

  13. Comentariu scris de Maria
    Publicat la data de 23.4.2010, ora 3:19 pm

    In Canada exista un program special pentru copii dotati numit Gifted. Aici merg copii care exceleaza intr-un domeniu ex. math si care sunt mai putin talentati in altul ex. writing (asa e fi-miu de 8 ani care si sufera din cauza socializarii). Pot merge si copii cu nivel low low. Sunt mai multe programe. Cert este ca 60% din copii au ADHD. Cu riscul de a ma repeta va spun ca trebuie acordata seosebita atentie si MULTA RABDARE. Succes.

  14. Comentariu scris de oana
    Publicat la data de 1.5.2010, ora 10:11 am

    Am citit comentariile scrise de voi ~am si eu un baietel de 4ani diagnosticat cu adhd si ma doare cel mai tare faptul ca din tota treaba asta stiti care sufera cel mai mult sunt de fapt :ei: copiii nostri pt ca ai ajuti atat cat e posibil dar va veni o vreme cand noi nu vom mai exista si atunci ne vom pune intrebarea ,ce se va intampla in viitor ?,daca mai exista pt ei? Imi e tare frica va rog sa-mi dati si mie un sfat. Tin sa precizez ca nu pot sa fiu alaturi de el decat dpdv material deoarece lucrez inUK ,merita acest sacrificiu? Daca ma intorc in tara nu mai am suport financiar pt; medicatie,logoped,psiholog,gradinita cu program special iar de strictul necesar nici nu mai vb.Sunt la capatul puterii nici mie nu imi e usor pt ca aici oamenii sunt f reci nu am cu cine sa ma sf dar nu vreau sa ma-mi plang de mila ci pur si simplu am nevoie de un sfat prietenesc mai tin sa precizez ca imi vad baietelul decat in holiday practic sunt o mama de vacanta,cand ma trzesc dimineata imi este sila de mine sa ma uit in oglinda nu ma mai suport practic l-am abandonat iar noaptea am diferite cosmaruri, imaginativa cum credeti ca ma simt cand am day off si ma plimb pe faleza si vad familii cu copii si multi din ei sunt parinti cu dizabilitati si sunt alaturi de copiii lor ce credeti ca se petrece in sufletul meu ? Va rog mult am nevoie de un simplu sfat ca imi vine sa o iau razna.Va multumesc ca v-ati deranjat sa imi cititi gandurile.

    • Comentariu scris de Moderator
      Publicat la data de 1.5.2010, ora 11:18 am

      Am reluat comentariul dvs la rubrica Intreaba doctorul, dr. Nicolae Marcu, psihiatru, si dna Mihaela Sahlean, psiholog.

    • Comentariu scris de Ami
      Publicat la data de 1.10.2010, ora 8:43 am

      Oana, eu sunt tot o mamica de weekend, dar daca fiul meu au avea probleme l-as lua cu mine in tara respectiva. Tu de ce nu faci asta? Nu e de acord sotul? Ma gandesc ca in UK sunt institutii mai bune. Toate cele bune.

  15. Comentariu scris de Maria
    Publicat la data de 1.5.2010, ora 2:56 pm

    Parerea mea e ca nimeni nu-si cunoaste mai bine copilul decat parintele. Toti suntem diferiti si un bun sfat pentru cineva poate fi fatal pentru altul. Eu am facut tot ce mi-a stat in putinta sa fiu cu copilul. E cel mai important. Restul se rezolva de la sine. Efortul de a fi cu el e enorm in cazul tau dar merita. Intotdeauna se gasesc solutii daca vrei ceva. Problema la noi “humans” e ca vrem mai mult si uneori ar trebui sa ne rezumam la ce avem. MULT SUCCES.

  16. Comentariu scris de Dan
    Publicat la data de 2.5.2010, ora 2:23 am

    Oana cateodata in viata trebuie sa iei anumite decizii care pentru altii par nefiresti.Aceste decizii ne influenteaza viata , a noastra si a celor apropiati noua intr-un fel sau altul.
    Faptul ca te-ai dus sa lucrezi in alta tara departe de cei dragi si m-ai ales de copilul tau nu e un lucru rau.Daca e sa muncesti departe de tara atunci fao cu cap si nu da banii pe medicamente scumpe care nu au nici un ros.
    Am scris ceva mai sus cate ceva despre copilul meu care are aceasta boala ” ciudata” pot sa i zic. Terapia de grup un psihoterapeut fac mult mai mult decat haloperidolul, romparkin, piracetam, strattera etc.
    Dar dupa opinia mea cel mai mult conteaza mediul in care copilul cu adhd traieste zilnic adica acasa.
    Parintii fratii surorile cei din familie sant un factor foarte important in formarea caracterului unui copil cu adhd.
    Acest copil tinde sa se izoleze de societate sa se izoleze.
    Acum dupa parerea mea este mic avand 4 anisori nu realizeaza inca ca e diferit de ceilalti copii. Dar va veni o vreme cand va pune intrebari si atunci este foarte important ca tu sa fii langa el si sa incerci sa ii explici.
    Vreau sa iti zic ca acest lucru numai tu il poti face pentruca mie misa parut ca intre copii de felul asta si mame exista o conexiune speciala (asta am vazut in cazul meu) daca alti tati care au copii cu adhd au observat si citesc aceste randuri rog sa confirme sau sa infirme afirmatia asta.
    Dar mie asa mi s-a parut.
    Nu ttrebuie sa fii disperata sant convins ca iti este extrem de greu.
    In final decizia iti apartine tie daca ramai acolo sau vii langa el.Dar sant convins ca esti acolo pt binele lui.

  17. Comentariu scris de aurora luchian
    Publicat la data de 17.6.2010, ora 10:48 am

    Sunt o mama indurerata,derutata si chinuita de gandirea primitiva a unor cadre didactice,care ar trebui sa fie mai bine informate,ingaduitoare,tolerante,cu acesti copii ce poarta povara acestui sindrom hiperkinetic adhd.Cu baietelul meu,am intampinat multe probleme,incepand cu inscrierea la gradinita.Cum auzeau ca sufera de acest sindrom,brusc,nu mai erau locuri;locuesc in Vaslui,iar aici nu se sta la rand pentru un loc.L-am inscris cu mare greutate,prin”pile”…se mai poarta si astazi aceasta metoda.Au fost ani grei,chinuitori,cu reprosuri si amenintari zilnice din partea doamnei educatoare,ca nu mi-l mai primeste.aici as avea un roman de scris…Cu inscrisul la scoala,aceiasi poveste:dosarul mi-a fost respins categoric,motivand ca sufera de adhd,iar biata d-na invatatoare,sufera de tiroida si oboseste…mai are putin pana la pensie si doreste liniste.Am coborat iar capul indurerata,revoltata,umilita…iar copilul ma tragea de mana intrebandu-ma:”De ce mami nu m-a primit? Cu ce am gresit?…si asa inca la alte scoli si multe…Am cerut din nou ajutor printre cunostinte. A fost inscris pana la urma la o scoala prestigioasa din oras,si de care dealtfel si apartinem.Insa pe parcurs doamna invatatoare Lolica Gabriela Antipa,care e si psiholog,a gasit de cuviinta,ca in momentul in care alerga si tipa in pauze,sa-l tina cu banda adezivala gura…Oare aici ce mai este de adaugat?..nu pot in nici o mie de cuvinte sa descriu ce s-a petrecut in sufletul meu cand am aflat de la copii si parinti si implicit de la copilul meu care plangea zilnic ca nu mai vrea la scoala.Ba de multe ori venea si cu vanatai pe spate de la aratator.Daca am indraznit sa-i cer doamnei explicatii,ca orice parinte,mi-a spus clar si raspicat,ca nu se lasa pana nu il”zboara”din scoala…si s-a tinut de cuvant.A trimis parintii(o parte nu au fost deacord)la domnul director,sa motiveze ca,Eden,copilul meu le streseaza copii in pauze.In ultima zi de scoala a venit surpriza cea mare:situatie neincheiata,apoi nota scazuta la purtare,si obligatia de a-mi lua copilul din acea scoalaDaca pe copilul meu il numea”dus cu capul”sau”handicapat”,doamna inv.prin stilul sau barbar,inuman,etc.cum poate fi catalogata?Merita sa mai stea printre copii nostrii?Tot timpul incerca sa-i intimideze pe copii cu replica:”Daca mai suflati un cuvintel mamei lui Eden ca il bat va scad nota la purtare!”…dar copii tot imi spuneau ce se petrece,cu rugamintea sa nu-i spun.Am uitat sa mentionez ca am fost”colega”fiului meu timp de zece zile,si nu am vazut nimic in comportamentul sau anormal in timpul orelor de curs.In pauze se manifesta mai zgomotos…Si inca ceva :copilul se afla sub tratament de 3 ani.Ce e de facut? Unde va merge in toamna,la ce scoala fiindca deja am primit refuzuri… Ma poate ajuta cineva macar cu un sfat? Aurora Luchian Vaslui

    • Comentariu scris de Marylin
      Publicat la data de 23.6.2010, ora 7:45 pm

      In primul rand cititi comentariile mele de mai sus. In rest ce va pot spune este ca si eu am trecut printr-un cosmar, legat si de scoala si de gradinita. Dar m-a ajutat Dumnezeu, dupa un chin teribil, am gasit o scoala extraordinara si in sfarsit am liniste. Baiatu meu a luat premiu anul acesta, iar anul trecut viperele de la scoala de dinainte au vrut sa-mi lase copilul repetent pentru indisciplina. A avut 4 la purtare pe primul semestru si 8 pe al doilea, cu conditia sa plece la alta scoala. Il lasau repetent, dar le-am facut plangere la inspectoratul Bucuresti si le-a fost frica sa-l lase repetent, mail ales ca avea note de 10 la mate.
      In fine, am reusit. Acum dupa un 1 an si 3 luni de tratatment, saptamana trecuta am avut evaluare la psiholog si la doctorul psihiatru. Ce credeti ca mi-a spus. BRAVO SI FELICITARI ! Se vede de la o posta ca ati “lucrat” cu el. DA, am lucrat din punct de vedere psihologic si pot spune, cu mandrie, ca sunt pe calea cea buna.
      Rabdare si iar rabdare, nu-i usor, dar se poate. Daca doriti contactati-ma pe mail.

  18. Comentariu scris de aurora luchian
    Publicat la data de 26.6.2010, ora 7:33 am

    Doamna,Marylin va multumesc cu caldura pentru tot ce ati postat,am citi cu atentie,v-am urmat sfatul,doar ca la incercarea de al transfera la alte scoli,m-am izbit de refuzuri categorice(asta tine de mentalitate…si cate as mai spune,dar ma abtin).In final,am ajuns la inspectoratul scolar,iar apoi la un centru de ajutorare a copiilor cu “probleme”,unde am facut cerere pentru un invatator de sprijin.Am avut norocul sa intalnesc oameni cu gandire logica si foarte sanatoasa,care au privit problema di toate unghiurile.Domnului Director nici asa nu i-a convenit,si a trebuit sa ajung din nou la inspectorat. Acum s-a rezolvat situatia,insa ce ma doare cel mai tare e ca doamna invatatoare Lolica Gabriela Antipa,a scazut nota la purtare copilului chiar din cl.I. E strigator la cer!”Minunat sprijin la primul pas in viata!” Dar ma intreb d-nei invatatoare,cine o s-ai “scada nota la purtare” ca mi-a torturat timorat si dezorientat copilul?Aici as avea un roman de scris,prin cate a trecut copilul meu,in perioada in care mi-a impus sa nu-i mai dau tratamentul(gen:impins cu forta de spate pe hol,spunandu-i tipa sa te auda si domnul Director,ori ii deschidea fereastra,procedand la fel ori inconjurat cu banda adeziva si imobilizat de scaun,mai ceva ca la spitalul de nebuni…si multe altele.)Ma intrb ce fel de psihologie a facut d-na si unde?! Unii parinti mi-au spus cu lacrimi in ochi afland de la copii lor dar multi s-au ferit sa vorbeasca pe parcursul anului scolar,pentru ca mereu intimida copii cu replica”Nu mama lui Eden va pune nota la purtare!”…si apoi ma miram de ce copilul meu plangea in fiecare dimineata cand il lasam la scoala…”E un alintat!”era replica d-nei invatatoare.Oare ne aflam in Evul Mediu si habar nu am?!!!Am uitat sa specific:copilul meu nu e violent,apoi e si foarte mic la inaltime,iar colegii,asa cum e el,il iubeau si rasfatau…Multumesc parintilor,care mi-au asigurat sprijinul in caz de voi ajunge vreodata in instanta(si-au transferat copii).Voi vedea daca va fi cazul!…Acum ma intreb:de ce oare copilul meu e atat de linistit,nu se mai teme sa ramana singur in casa sau nu mai este plangacios?!!! Inca odata va multumesc, doamna Marylin. Sa aveti parte doar de bucurii din partea copilului dumneavoastra,asa cum isi doreste orice mama. Cu toata stima,

    • Comentariu scris de Marylin
      Publicat la data de 28.6.2010, ora 7:43 pm

      Si noi am suferit ingrozitor de mult, tot asa din clasa intai, dar atunci nu stiam. Am suportat cu stoicism toata durerea provocata de invatatoare, parinti si restul. Am mers mai departe, crezand ca ii voi dovedi pe toti. N-a fost asa. Suferintele noastre au culminat in clasa a V-a. Am crezut ca se rupe pamantul in doua cu acel 4 la purtare, nu mi-am revenit nici azi. NU VOI UITA NICIODATA ! Voi pastra acel carnet de note pentru tot restul vietii, cand va creste baiatul meu ii voi povesti.
      ///
      Toata compasiunea mea si cu Dumnezeu inainte!
      [Editat de MedLive.ro]

  19. Comentariu scris de Marylin
    Publicat la data de 28.6.2010, ora 8:37 pm

    Revin cu o completare. Am citit din nou ce ati scris. Acum, a doua oara, am remarcat ora la care ati scris. Este vacanta si cu toate astea ati scris pe site.
    Inteleg cat de greu va este si imi pare rau. La fel ca dvs, am suferit de un milion de ori mai mult decat propriul meu copil, pentru ca am luat asupra mea si durerea lui. Aveti cuvantul meu ca ati reusit sa ma faceti sa plang la scrierea acestor randuri. Odata cu dvs am retrait cosmarul acela. NU-mi pare rau, dar sa stiti ca toti cei care v-au chinuit merita sa fie pedepsiti.
    Este ingrozitor ce traume provoaca.

  20. Comentariu scris de aurora luchian
    Publicat la data de 2.7.2010, ora 1:49 pm

    Doamna Marylin,acest comentariu este postat,exact a doua zi după ce mi-am rezolvat situaţia băieţelului meu, Eden.Vă dati seama că de atunci am umblat pe drumuri.Am vorbit şi la Ministerul Învaţamântului(spre marea mea bucurie am pe cineva care lucrează acolo) şi mi-a promis că se va implica direct dacă nu se va rezolvă pe plan local.De acum,mi-am promis mie şi copilului meu,că nu voi mai permite nici o mârşăvie! Am fost prea”cuminte”şi am suportat cu stoicism multe şi nu s-a meritat. “Răsplata”bunătăţii mele a fost foarte”generoasă!…

    Mulţumesc că mi-aţi fost alături. Cu blând respect,

  21. Comentariu scris de aurora luchian
    Publicat la data de 2.7.2010, ora 2:09 pm

    Calde mulţumiri celor care mi-au oferit sprijin moral prin email şi domnului avocat Dinu,care mi-a promis gratuitate în caz de nevoie,având în vedere ca am dovezi grăitoare.

    Cu adânc respect,

  22. Comentariu scris de Marylin
    Publicat la data de 2.7.2010, ora 5:19 pm

    Doamna draga, ma bucur enorm pentru reusita dvs. Chiar sunteti o AURORA pentru propriul copil, aveti un nume predestinat, sunteti lumina vietii lui. Baiatul dvs merita tot ce e mai bun pe lumea asta.
    Din pacate, dupa cum stiti, lucrurile se rezolva doar daca avem pe cineva in sistem, altfel nu suntem bagati in seama. Nu vreau sa va incit si nici sa va indrum catre razbunare, nu-mi place sa fac rau, dar nici sa intorc celalalt obraz. Desi pentru copilul meu am suportat absolut orice. Imi place sa cred ca am facut tot posibilul sa ma lupt cu un sistem foarte rigid si inapoiat. N-am castigat de prima oara, dar pana la final mi s-a intins o mana.
    Nu mai suportati nimic, de acum incolo sa ripostati de fiecare data. Sunteti datoare baiatului dvs sa-i deschideti calea. Si eu la randul meu ma consider vinovata de toata suferinta copilului meu, pentru ca in loc sa raspund, am incercat sa repar cu duhul blandetii. Mai bine-zis am plecat mereu capul, vinovata, am carat sacose intregi invatatoarei sa-i inchid gura, iar la final m-am ales cu un tavalug. Invatatoarea ne-a incondeiat la profesorii care urmau sa-i avem in clasa a-V-a si astfel s-a spart buba.
    Am o rugaminte mare de tot la dvs. Daca reusiti sa demonstrati tot ce i s-a intamplat fiului dvs si sa faceti pe cineva sa plateasca, nu ezitati. Ati face dreptate pentru toti ceilalti copii, lipsiti de aparare, inlcusiv mamelor acestora, care mai mult ca sigur au plans nopti si zile, ca si noi toate celelalte.
    Nu am cuvinte sa va exprim toata compasiunea mea si bucuria pe care incerc sa v-o transmit prin niste vorbe simple.
    Eu va aduc un bland respect si toate cele bune. Va astept sa vorbim pe mail.

  23. Comentariu scris de aurora luchian
    Publicat la data de 3.7.2010, ora 11:34 am

    Doamna Marylin,sunt foarte încântată de toate vorbele frumoase pe care mi le-ati adresat.Despre încurajări nici nu mai am cuvinte…De felul meu,nu sunt o fire răzbunătoare,dar stiţi cum e: în viaţă ne stabilim nişte limite şi principii iar când vezi că s-au depăşit ori îţi sunt călcate în picioare,cu bună ştiinţă mai ales de unele persoane de la care avem aşteptări mai mari,datorită pregătirii lor şi suntem trataţi ca “preşul”de la uşă,intervine raţiunea,oricât am avea sufletul de bun.Deocamdată stau cuminţică,însă la anul,dacă copilul meu va avea parte de acelaşi tratament inuman din partea dumneaei,voi acţiona imediat şi nu voi mai închide ochii pentru nimic în lume. O d-nă învăţătoare face parte din”viaţa”mea,patru ani iar copilul meu,e al meu,pentru tot restul vieţii!Eu cred că am fost special aleasă de Dumnezeu să-i fiu mamă acestui copil,ca să lupt pentru el,pâna la ultima fărâmă de energie.El e unic pentru mine şi raţiunea mea de a trăi.Întodeauna am fost ca un înger pazitor pentru copii,mai ales a celor discriminaţi sau mai”slabi”.Eu scriu şi versuri pentru copii,am si publicate vreo 500buc.dacă mă căutati mă veţi găsi cu siguranţă.Majoritatea sunt despre discriminare,educative,hazlii…Gata cu lauda! Va multumesc pentru tot. Cu stimă şi prietenie,

  24. Comentariu scris de Marylin
    Publicat la data de 3.7.2010, ora 7:09 pm

    Sfat urgent: nu mai duceti copilul la aceeasi scoala!!! Am facut aceeasi greseala 5 ani la rand, sperand intr-o minune si ca voi invinge sistemul. Gresit!!! Niciodata nu o veti dovedi pe invatatoare. Va spun din experienta. Am insistat sa ramanem la aceeasi scoala din comoditate si obisnuinta. A fost greseala vietii mele! D’aia ma consider vinovata de suferinta fiului meu. Daca plecam la alta scoala, la primele semne n-am fi indurat atatea.
    MUTATI COPILUL URGENT !!!
    Si inca ceva, duceti baiatul sa faca un sport de echipa, al meu face polo de 6 ani si baschet de 2 ani. Sportul in echipa ii dezvolta acomodarea cu ceilalti, comunicarea si ambitia, care este foarte importanta pentru aceasta afectiune.
    Si hai sa va amuz cu urmatorul link

    http://www.dob.ro/Articole/Stiinta/3086/Deficien%C8%9Bele-de-aten%C8%9Bie-pot-fi-semne-de-genialitate

    Ce ma amuza este desenul! Este foarte sugestiv.

    http://www.evz.ro/detalii/stiri/copiii-cu-tulburari-emotionale-exclusi-din-scolile-romanesti-890706.html

    http://www.scribd.com/doc/23424483/Manual-ADHD-Pentru-Profesori

    Va pup si noapte buna, maine ma trezesc cu noaptea in cap…

  25. Comentariu scris de aurora luchian
    Publicat la data de 4.7.2010, ora 9:08 am

    Bună dimineaţa!
    Aţi nimerit bine,adresa şi pagina mea:eu sunt! Ca să vă convingeţi,introduceţi pe google numele fiului meu Eden Luchian şi o să aveţi parte de o mică surpriză placută.Am încercat să-i suplimentez mereu “golurile” şi suferinţa din sufleţelul său mutilat de răutăţi şi rele intenţii,cu mici bucurii de “suflet”. Vă mulţumesc pentru link-urile recomandate.În ciuda tuturor problemelor,simţul umorului nu m-a părasit nici o clipă;ba dimpotrivă m-a ajutat în multe situaţii dificile. Recomandarea dumneavoastră de a-mi muta copilul la altă şcoală,e ideală,însă am încercat la câteva şcoli şi m-am izbit de refuzuri categorice,auzind despre ce sindrom este vorba(…şi iarăşi intervine nivelul de gândire şi educaţie…).De la inspectorat am fost sfătuită, să rămân la aceiaşi şcoală pentru ca d-na învăţătoare să înveţe să se controleze mai întâi pe sine,iar apoi pe copii.O fi bine,o fi rău…voi vedea! Prin mii şi mii de sfori/Ai noştrii puişori/Sunt legaţi strâns de noi/Asta,nu vedeţi voi?!/Ce-i care încercaţi/De noi să-i dezlegaţi/Ori să îi denigraţi…/Şi-apoi sunteţi miraţi,/Că noi plângem mai tare,/Că-n noi loviţi şi doare?!/În inimi de mămici,/Şi strigăm:Pân’aici!

    Aşa ca o concluzie:d-na învăţătoare dacă ar fi mamă, poate l-ar fi înţeles mai bine, ar mai fi lăsat inima să gândească în locul raţiunii în unele momente…ar fi intrat şi în pielea mea…poate …şi mai susţine sus şi tare că e credincioasă şi merge la biserică.Sincer,după răutăţile făcute,în locul dumneaei m-aş cam teme de plata lui Dumnezeu,care vine târziu dar vine cu siguranţa.
    Calde multumiri şi o zi liniştită! Cu drag şi prietenie,

  26. Comentariu scris de Persoanele vulnerabile la afectiuni psihice ar putea fi identificate inaintea aparitiei simptomelor   MedLive
    Publicat la data de 6.7.2010, ora 11:32 am

    [...] Cititi si Recompensele si pedepsele au acelasi efect cu medicamentele, in cazul copiilor cu ADHD [...]

  27. Comentariu scris de Ami
    Publicat la data de 1.10.2010, ora 8:48 am

    Am cunoscut si eu un baietel de 4 ani cu aceasta boala, la locul de joaca. Este ingrozitor. Cei care spun ca acesti copii sunt rasfatati sau ca televizorul, etc. ar fi cauza, nu stiu ce vorbesc. Efectiv, copilul respectiv era permanent agitat, nu vorbea aproape deloc sau inteligibil, nu se putea concentra asupra unei activitati, strica tot ce faceau ceilalti copii, nu constientiza efectele actiunilor lui, practic nu putea socializa cu nimeni.Oribil. Mama era disperata, saraca.
    Nu confundati un copil rasfatat, activ, dinamic, pus pe sotii, cu un copil cu probleme.

  28. Comentariu scris de Marius
    Publicat la data de 30.5.2011, ora 3:03 am

    Buna tuturor!
    ADHD….o boala reala sau nu? uneori lipsa de comunicare parinte copil ore multe la desene calculator la varsta foarte frageda duce la un coportament inadegvat al copilului.Cred cu tarie ca cel putin 50% din cazuri sunt vinovati parintii.Cunosc multe cazuri si chiar am avut in familie un caz:copilu unei verisoare care a ramas la noi o perioada avea un comportament ciudat nu comunica nu stia sa comunice cu alti copii etc acum e bine copilu fara medicamente bineneteles si pentru ca metodele puse in practica au dat roade. Dar repet parintii in cele mai multe cazuri sunt primii vinovati.

    • Comentariu scris de Marylin
      Publicat la data de 30.5.2011, ora 4:30 pm

      Ai reusit sa ma determini sa-ti raspund!
      Pur si simplu habar n-ai cu ce se “mananca” ADHD. Dupa ce ca iti lipsesc informatii elementare despre problema asta mai dai si cu parul.
      Ai vazut tu la alti copii? Ai copii? Stii ce inseamna sa cresti un copil? Iti imaginezi cum creste un copil in societatea actuala, in care valorile nu exista?
      Parintii sunt vinovati?
      Da-mi voie sa-ti spun ca esti zero la capitolul asta!
      Cu riscul de a te simti jignit de vorbele mele afirm cu tarie: daca nu stii nici un cuvant in limba japoneza, nu te da mare ca stii s-o vorbesti.
      Vorbesti despre copilul unei verisoare ca e “ciudat” ! Cine esti tu sa spui asa ceva despre un copil, care iti este si nepot pe deasupra?
      Concluzia este una singura. Pune mana si citeste si apoi da verdicte. Esti in necunostiinta de cauza, dar comentezi.
      Vorbeste despre ceva atunci cand stii ceva despre acel ceva. Nu intamplator am repetat cuvantul ceva.
      TU ESTI SINGURUL VINOVAT DE AICI : NU CITESTI, ///, DAR DAI CU PAREREA !
      [Comentariu editat de MedLive.ro]

  29. Comentariu scris de ica
    Publicat la data de 23.1.2012, ora 10:43 pm

    adhd exista ,este, se afla ,dar doamna care a declansat aceste discutii scapa din vedereala faptul ca pruncul ei ar fi putut dobindi aceasta…boala tocmai datorita educatiei ,atentiei sau lipsei acesteia pe care i le-a oferit atunci cand avea mai multa nevoie.Copilul are nevoie de afectiune mai mult decat de hrana, iar parintii sunt mult prea preocupati de a avea copii destepti si bani multi astfel incat acestia,adica plozii nostri ,dezvolta foarte multe reactii pe care spectacolul psihologiei le numeste in fel si chip si inventeaza tot felul de tehnici si paratehnici ametind parintii creduli.In fond ceea ce fac este ceea ce ar fi tb sa faca parintii cu ceva vreme in urma.Toate cele bune si nu uitati -cei mai buni psihologi pt copii nostri suntem noi,parintii-



Lasa un comentariu


Do NOT fill this !