O poveste din spitalul de psihiatrie

dr. Vlad Stroescu

Când eram în anul I de rezidențiat în psihiatrie și prea multe nu știam (astăzi, diferența e că știu cât de puține știu), am fost martor la următoarea întâmplare, care, așa tristă și meschină cum e, are câteva învățăminte și merită să o țin minte și poate chiar să o povestesc aici. Cele de mai jos sunt autentice, fiind ascunse doar numele și mici detalii, din motive de confidențialitate. Domnul A. era se internase la spitalul de psihiatrie pentru alcoolism. Intenția declarată și lăudabilă era oprirea consumului. Povestea cu lacrimi în ochi despre necazurile din viața sa, despre depresia care îl determina să bea; îți era ușor, nu doar să empatizezi, ci și să simpatizezi cu el. Într-o dimineață, la foarte scurt timp după discuția inițială cu el, l-am găsit, spre surpriza mea, într-un salon „de supraveghere”, adică acele saloane unde pacienții sunt încuiați, în regim special de internare împotriva voinței, scrie medicul psihiatru Vlad Stroescu.

Lucrurile se întâmplau înainte intrarea în vigoare a legii sănătății mintale (cu tot normele ei), într-o vreme în care internarea „la supraveghere” se făcea mult prea simplu, fără formalități, comisii sau notificări ale parchetului.

Am aflat că, în seara precedentă, domnul A. o molestase pe domnișoara B., o altă pacientă a secției, ce avea o întârziere mintală ușoară, și nu avea domiciliu stabil. Când domnișoara B. s-a speriat și a protestat, domnul A. i-a ars și un șut. Tocmai atunci trecea pe acolo domnul C., pacient cu schizofrenie, care a luat-o pe domnișoara B. de acolo și a povestit totul asistentelor medicale de gardă. Acestea, prin mijloace specifice, îl puseră prompt pe domnul A. într-un salon încuiat, ca să nu mai fie probleme.

Domnul A. însuși n-a încercat să-mi ascundă nimic. Din contră, mi-a povestit el însuși totul, printre lacrimi de revoltă. „Eu nu-s nebun, dom’le, eu am alcoolism. Cum adică, să fiu eu încuiat cu nebunii, pentru o aurolacă și un schizofren?”

Mi-aduc aminte de domnul A. în ocazii în care termeni cum ar fi „nebun”, „dement”, sau alții ce țin de „psihiatria populară”, sunt folosiți, de regulă pe post de insultă, pentru a califica un comportament reprobabil din punct de vedere moral, mai ales atunci când e și violență la mijloc.
Domnul A. avea o ierarhie morală și de statut social bine stabilite: în spitalul de psihiatrie și în lumea mare în general, el nu era nebun, nici aurolac, având pretenția la un tratament superior din partea spitalului/restului lumii, inclusiv indulgența față de propriul său comportament imoral. Că era incapabil să înțeleagă de ce un comportament moral nu este motivat de ierarhia socială, și probabil incapabil și de empatie pentru semenii săi, în ciuda manierelor volubile și cuceritoare, sunt semne majore ale unei „psihopatii”, o tulburare de personalitate din cluster-ul B.
Ar fi însă prea ușor să aruncăm totul în cârca personalității domnului A. Tulburarea de personalitate nu este o boală în sine și nu te absolvă de responsabilitate în fața societății și a legii, însă ierarhia domnului A. nu era inventată de domnul A. Ea era dinainte existentă, și, dacă e să-i găsim un creator, atunci acela este mediul: spitalul de psihiatrie/societatea/lumea mare.

Reprezentanții spitalului nu au făcut nimic ca să-l contrazică pe domnul A. El avea de altfel perfectă dreptate: nu avea ce căuta în salonul încuiat. Ceea ce el nu-și dădea seama era că locul potrivit pentru el în acea seară era mai probabil arestul poliției. Măsura care trebuia luată, fie de asistente, fie de martorii implicați, eventual de medicul de gardă (care nu fusese „deranjat” pentru atâta lucru), era apelul la autoritatea însărcinată cu protecția ordinii publice și a cetățenilor. Asistentele însă s-au prevalat de propria lor poziție de putere și au folosit o resursă pur medicală, psihiatrică, drept măsură coercitivă. Făcând acest lucru, și-au îndeplinit perfect rolul social pe care domnul A. îl înțelege, deși e fundamental greșit. I-au ranforsat așadar concepția eronată despre spital/lumea mare/responsabilitate. Totul era sudat într-o coerență patologică de pe urma căreia suferim și astăzi, când, datorită unor legi bune, măsura internării la supraveghere ar trebui să fie mult mai bine controlată. Și astăzi, psihiatrul e văzut ca pe un agent al ordinii publice, însărcinat să păzească societatea de “nebunii periculoși”. Mai grav, și astăzi e intactă și larg prevalentă ierarhia morală a domnului A., precum și prejudecata că boala psihică ar explica comportamentele reprobabile.

Revolta mea de proaspăt medic neexperimentat i-a amuzat atunci pe unii colegi mai mari și m-a rușinat pe mine. Mi-am zis că un psihiatru trebuie să fie imperturbabil și echidistant. Și astfel, comiteam și eu aceeași greșeală logică. E normal ca un act imoral să mă revolte. Psihiatria nu are în jurisdicție întreg comportamentul uman. Să rămân echidistant față de acte imorale ale unui pacient înseamnă să-i fac pacientului un deserviciu.

Nu am dreptul așadar să critic pe niciunul dintre actorii implicați în scena de mai sus. Am însă datoria să încerc să judec resorturile care ne-au acționat pe toți, și care ne acționează zi de zi. Nu există altă cale spre progres și, în psihiatrie, însăși absența progresului este imorală.

Citeste mai mult si comenteaza pe blogul specialistului psihiatru Vlad Stroescu.

Articole similare:

  1. Cum ar trebui să funcționeze o psihiatrie de urgență
  2. Tu ai donat vreodata sange? Oamenii doneaza in anumite conditii sau filantropicul “Mana intinsa trebuie sa spuna o poveste!”
  3. Intrebari pentru dr. Nicolae Marcu, medic primar psihiatrie
  4. Erorile medicale si noua lege a sanatatii – mai prietenoasa cu pacientul sau cu spitalul?
  5. Premiera medicala in Romania: O operatie de reconstructie de bazin cu alogrefa a fost realizata cu succes la Spitalul de Ortopedie MedLife

Tags: ,

16 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!

  1. Comentariu scris de Dr House
    Publicat la data de 27.9.2012, ora 8:03 pm

    OK, corect, nenea nu era nebun, era alcoolic.
    Asistentele au actionat abuziv, asta e clar ca lumina zilei. De ce ? E greu de spus, cel mai usor imi este sa cred ca din lipsa de informatii, asta daca nu din incompetenta.
    In schimb ma intreb ce cauta si ce mai cauta oameni ca acesta in spitalele de psihiatrie. Alcoolismul are un anume grad de determinism genetic ( ca si orice alta adictie in general). Problema este nu este ca trimiti oamenii astia in spitale de psihiatrie in rand ” cu toti nebunii”, problema este ca nu ai o infrastructura adecvata ca sa tratezi o adtfel de adictie in conformitate cu ceea ce se face prin alte parti ( clinici de reabilitare.e.g.)

    • Comentariu scris de o bolnava psihic
      Publicat la data de 28.9.2012, ora 12:01 pm

      Pai era si depresiv si, in anumite grade ale depresiei, internarea e obligatorie. Acu, nu se mai stie daca depresia a intervenit pe fondul alcoolismului sau invers… dar nu asta e important. In spitalele de phisiatrie sunt tratate tot felul de boli psihice nu numai din alea pentru care stai la “fara clanta”.
      Pe de alta parte, nici ce zice doctorul meu preferat in articolul de mai sus nush daca e chiar asa. Daca esti internat si comiti o infractiune in timp ce esti internat, ma indoiesc ca poate veni politia sa te ridice din spital si sa te bage in arest. Ar trebui sa te duca intr-un spital-penitenciar dar pana sa ajungi acolo tre sa treci pe la judecator, timp in care poti sa te sinucizi, de exemplu, daca esti depresiv. Asa ca… trebuie proceduri.

    • Comentariu scris de hack
      Publicat la data de 8.2.2015, ora 3:03 pm

      Oare daca era intr-un spital oarecare, nu trebuia chemata politia? In spitalele de psihiatrie nu intra politia. Nu intra nici securitatea pe vremea lui Ceausescu. Internarea dizidentilor la psihiatrie se practica si in ziua de azi. Motivul? Iti sunt luate toate drepturile. Nici de un proces in fata judecatorului nu mai poti avea parte. Ce sa spun de ceilalti pacienti obijnuiti. Cand esti “bolnav psihic” nici macar drepturile omului nu se mai aplica, pentru ca nu mai esti om.

  2. Comentariu scris de Stefan
    Publicat la data de 28.9.2012, ora 9:13 am

    Nu, n-ai inteles. Stai acolo pe unde esti ca stai bine. ;)

  3. Comentariu scris de D.Florea
    Publicat la data de 28.9.2012, ora 9:33 am

    Dle Doctor, ce descieti Dvs este specific mentalitatii romanesti: “morala generala” vrea ca cine nu e in norma, este vinovat: cazul copiilor de pe strada numiti dispretuitor aurolaci, oamenii fara domiciliu: boschetari, bolnavii psihici, samd. Perceptiile generale sunt intr-o oarecare masura falsificate pe motiv ca cel diferit nu intra in norma deci e sau perculos sau de dispretuit: ceea ce denota o minorare a milei a perceptiei umane a celui de linga tine care ar trebui sa fie considerat orice ar fii mai intii ca un uman. Imi amintesc de o poveste dintr-un spital din Brasov acum un an, suprarealista, deci ce spuneti Dvs este moneda curenta in Romania, din pacate, Curaj!

    • Comentariu scris de ceme
      Publicat la data de 28.9.2012, ora 6:02 pm

      Zicand “specific mentalitatii romanesti” ma cam deranjeaza, pentru ca duce a altceva “specific romanesc” si anume delasarea – “suntem asa pentru ca asa suntem noi romanii”. Insa tind sa-ti dau dreptate pana la urma.
      Domnul A spune ca “eu nu-s nebun, dom’le eu am alcolism” si dupa cum spune si autorul articolului, pacientul tinde sa se situeze in ierarhie deasupra celorlalti pacienti. Nu am nici o umbra de stidiu al psihologiei si nu sunt in masura sa spun daca alcoolici trebuie tratati separat de alti bolnavi de depresie, si in alta parte decat o clinica de boli psihice, dar pacientul considera ca nu este locul lui acolo unde este. Asta scuza si mai mult gandirea cum ca ar fi trebuit trimis mai degraba la politie, pe sistemul – “ori suntem nebuni, ori nu avem parte de tratament special!”.
      Revenind la noi romanii, nu cred ca lipsa unei sensibilizari ne este specifica, si nici bazarea pe o ierarhie. Din pacate este o pata a umanitatii, Ce a descris autorul mi se pare ca tine mai mult de socio-uman si nu doar de o problema medicala. Suna teribil, dar se poate face o observatie pe cobaii A, B si C (D si E daca am lua in considerare doctorii si asistentele din mediul respectiv). A nu concepea ca exista schizofrenici, “usor intarziati mintal” si depresivi, care impreuna formeaza grupul de bolnavi mintali (in viziunea populara = nebuni). El nu se considera nebun pentru ca nu ii vedea pe ceilalti decat prin diferentele fata de el si-i punea in acelasi grup. Ei sunt nebuni, el nu e ca ei, deci el nu e nebun.
      Noi pentru ca traim in Romania vedem cine este fara casa, cine este fara parinti, cine este fara scoala si cine este putin mai negricios chiar, ne formam in minte niste ierarhii pe baza unor diferente de care ne lovim zi de zi si ii numim asa, si noi ne numim romani pe noi insine. Ducem asta chiar mai departe, si pe ei nu-i mai numim romani.
      Facand la fel ca domnul B, daca noi le spunem altora ca sunt romani, noi nu mai vrem sa concepem ca suntem nebuni ;) .

  4. Comentariu scris de Cristina
    Publicat la data de 28.9.2012, ora 10:32 am

    Excelent articol ! Numai atunci cand esti profund convins de o idee frumoasa poti sa scrii asa de bine

  5. Comentariu scris de Cristian Andrei
    Publicat la data de 28.9.2012, ora 12:47 pm

    Povestirea dumneavoastra mi-a adus aminte de “Crima si pedeapsa” de Dostoevsky unde personajul principal Raskolnikov se credea intreptatit ca superioaritatea lui intelectuala/ emotionala/ sociala sa ii permita sa ia viata unei persoane mediocre fara sa dea socoteala legii.

  6. Comentariu scris de Ciprian
    Publicat la data de 28.9.2012, ora 3:06 pm

    Domnule Doctor, internarea la psihiatrie peste vointa mea este si va fi un abuz. Am patit asa ceva chiar in timpul anului scolar liceal. Am trait aceasta umilinta timp de o luna poate chiar mai mult, nu ma mai uit deloc peste intrenarile la psihiatrie pentru ca pe ele scrie doar ce am incercat eu sa imi explic. sa imi explic CE CAUT EU AICI?. Simti cu adevarat ce inseamna libertatea dupa parasirea acestei INCHISOARI. Si dupa comportamentul celor de acolo e perfect spus inchisoare, pentru ca exista gardieni si acei gardieni s-au comportat extrem de agresiv. Un pumn in burta am luat din partea unui gardian nu a unui pacient. Poate spui ca am facut ceva, dar chiar nu facusem nimic iar de crezut nu m-ar crede nimeni pentru ca eram nebun si aveam halucinatii. Despre medici chiar sunt extrem de dezamagit pentru ca nu imi explic niciodata cum am ajuns acolo si de ce, nu mi-au dat nici un sfat si sfatul lor nu a fost bun de nimic. Am vazut si eu multe cazuri de tineri sub 18 ani care au ales calea extrema, adica s-au sinucis, dar asta nu are nici o legatura cu ce s-a intamplat cu mine. Am spus ca am fost in timpul anului scolar si a fost ceva extrem de deranjant pentru ca scoala trebuia sa fie prioritatea mea nu testele medicului psihiatru. Cum gandeste fiecare trebuie judecat ca fiind in mintea lui daca vede draci si extraterestrii e treaba lui, chiar nu condamn pe nimeni. Consumul cel mai mare de pastile din viata mea a fost la psihiatrie nene si nu mi-a facut nici un bine de nici un fel.

    • Comentariu scris de hack
      Publicat la data de 8.2.2015, ora 3:53 pm

      Internarea la psihatrie e foarte traumatizanta. Au spus-o chiar dizidentii interati cu forta. Au spus-o pentru ca a venit revolutia, altfel nu mai auzeam de ei. Ce sa mai vorbim de bolnavii obijnuiti. Nu mai sunt in stare da vorbeasca. In DSM exista tulburarea de stres postraumatic dar asta se aplica pentru evenimentele din viata libera. DSM nu recunoaste PTSD datorat internarilor fortate. Rata suicidului e foarte mare in randul celor care au deaface cu sistemul. Se va spune ca din cauza boli, dar in tarile subdezvoltate nu e asa. Cum zicea Thomas Szasz, psyatria tine mai mult de vrajitorie, bazata mai mult pe credinte decat pe fapte.

  7. Comentariu scris de Gheorghe
    Publicat la data de 28.9.2012, ora 6:45 pm

    De fapt problema e ca un pacient a abuzat un alt pacient. Asistentele, dupa cum bine ziceti, au preferat sa il izoleze pe abuzator.

    Ati sesizat corect, si ar fi trebuit sa sesizati si politia.

    Din pacate nu ati facut-o si va simtiti vinovat, incercand sa va gasiti scuze. Explicabil, dar nu moral. Asta e.

  8. Comentariu scris de Sara
    Publicat la data de 29.9.2012, ora 11:27 am

    In sistemul de sanatate ,in pshiatrie nu exista o triere a afectiunilor ma refer strict la spitalizare si la cum se “actioneaza” atunci cand te prezinti la medic sau esti adus pentru o afectiune.
    .Daca internezi in acelasi pavilion pe cel alcoolic pe cel depresiv si pe cel schizofrenic ,atunci nu e de mirare ca se vor “isca” interferente intre ei si vor fi neintelegeri;.daca esti trimis direct in salon sau poate nu iar cu psihologul nu stai de vorba atat cat trebuie , atunci cum vrei sa mai treci de perioada nefasta prin care treci primind numai medicamente ?
    De ce pshiatrii si psihologii se ” plang “ca persoanele nu se prezinta la medic cand au probleme mai mici sau mai mari ci merg la preot ?Cei din urma au rabdare si te asculta mai pe indelete, primii nu sau sunt grabiti sa iti puna o eticheta un diagnostic care te va urmari pe tot parcursul vietii .
    Pe langa toate mai exista si mentalitatea noastra a romanului ca nu merge la psiholog /psihiatru pentru nu stiu stare de nervozitate datorata serviciului,familiei insa ar trebui sa exista o maI mare grija fata de sanatatea mentala a noastra a tuturor pentru a putea face fata la problemele de zi cu zi care apar intre noi. {cine apeleaza la serviciile psihologului o face pe cheltuiala lui si la cabinet particular caci daca mergi intr-un spital …..}

  9. Comentariu scris de Carla
    Publicat la data de 30.9.2012, ora 11:41 am

    Am trecut prin spitale de psihiatrie ca ruda a persoanei care s-a internat. Am vazut cozile de la usa cabinetelor cu bolnavi si rudele lor in aceeas masura afectati. Bolnavii de boala, rudele de efectele bolii. Am vazut si saloanele pentru persoanele mai mult sau putin imprevizibile.
    M-am intrebat cum poti sa scapi de depresie intr-un loc in care este atata tristete (toti bonavii au o poveste trista).
    In zona asta medicina nu a facut prea mutle progrese.

  10. Comentariu scris de TONY
    Publicat la data de 30.9.2012, ora 6:28 pm

    De acord cu aceste argumente daca vorbim de stomatologie sau chirurgie interna. Da, politia trebuie sa intervina in astfel de cazuri.
    Cand un individ ajunge la psihiatrie, el iese/este exonerat de orice incalcare a legislatiei. De asta este acolo. Daca personalul nu are competenta sa evite comportamente probabile ale unui individ cu probleme mentale (alcoolism de exemplu) – care temporal il scot de sub jurisdictia standard – nu mai este reponsabilitatea politiei. Sistemul care a luat in primire acel bolnav trebuie sa RASPUNDA IN FATA LEGII. Dar pana sa se descopere aceste logici de cine trebuie DA, acel individ trebuie luat de politie.
    Realitatea este ca NU STIM. Dar ne numim medici, chiar DOCTORI.

  11. Comentariu scris de Cristina
    Publicat la data de 9.5.2017, ora 9:49 pm

    Tata are 80 ani e våduv de 3 ani si noi cei 3 copii tråim in altå tarå unde e imposibil så il luåm pentru ingrijire( legile de aici nu permit).
    El are tensiune mare + prostata. In urmå cu 10 zile a fost in spital si i-au montat un cateter pentru colectarea urinii. Peste alte 3 såptåmani trebuie operat de prostatå.
    E cam slåbit acum si ar avea nevoie så fie ingrijit. Nu mai e capabil så facå o ciorbå asa ca inainte. Nu gåsesc pe nimeni så il ingrijeascå la domiciliu. La azil e foarte scump si nu ajunge pensia. Veniturile noastre sunt limitate si nu il putem ajuta. Problema cea mai mare e cå el are niste idei fixe = cå vin hotii in caså in timp ce el e la bisericå sau la cumpåråturi, cå i-au dispårut lucruri sau bani din caså, cå ii pun hotii otravå in mancare. A schimbat 5-6 yale la uså in ultimul an.
    Se duce la vecini si reclamå cå e furat. A fost si la Politie.
    In vara asta o så ii montez o camerå de luat vederi la uså ca så il potolesc cu ideile astea fixe.
    Ce e de fåcut? Unde as putea så gåseascå ingrijire chiar dacå tata prezintå episoade de psihozå de persecutie? Acum am citit pe net despre asa ceva si se potriveste perfect cu comportamentul lui.
    El a fost agresiv toatå viata, a muncit din greu si a avut greutåti acaså la pårinti såraci + frate orb + 2 surori gemene decedate la varstå fragedå. La servici stiu cå a avut colegi ce fåceau “glume” punandu-i motorinå in apa de båut si el råbda de sete 10-12 ore panå ajungea acaså. Tata a lucrat pe o macara. Cat timp am fost copiii a avut un comportament violent fizic si psihic fatå de noi.
    L-am låsat asa ca pe el si mama doar tåcea si plangea mereu.
    Ce så facem? Unde så il ducem pentru a avea o viatå linistitå atat el cat si noi?
    Este adevårat cå in spitalele de psihiatrie se administrezå medicamente ce ii fac “anesteziat” = non-violent…
    mi-e milå de el si nu as vrea så fie tintuit la pat de niste medicamente…el e un om activ. NU a fost niciodatå bolnav sau internat in spital inainte.

    Multumesc anticipat
    Cristina



Lasa un comentariu


Do NOT fill this !