O mie de motive pentru care nu mergem la medic. Dr. Nicolae Marcu, psihiatru, a discutat online despre angoasele romanului la cabinetul medical


dr. Nicolae Marcu / Foto: MedLive.ro

Romanii au o mie de motive pentru care nu merg la doctor: le este frica sau jena, nu au bani, nu vor sa lipseasca de la serviciu sau pur si simplu nu au incredere in medici. “Daca-mi spune ca sunt bolnav?!” Cand vine vorba despre psihoterapie, cele o mie de motive se dubleaza: “Eu nu sunt nebun!”. Despre angoasele romanului in fata nevoii de doctor, Dr. Nicolae Marcu a discutat online cu cititorii MedLive.ro.

  • Intalnirea s-a incheiat. Dr. Nicolae Marcu va raspunde intrebarilor postate inainte si in timpul intalnirii in cel mai scurt timp posibil.
  • Puteti adresa in continuare intrebari folosind rubrica Intreaba doctorul, Dr. Nicolae Marcu.

Realizator: Raluca Motei

Dr. Nicolae Marcu este Medic primar, specialitatea Psihiatrie, doctorand, cu competente in Psihoterapie si Psihoterapie non-directiva.

“Merg la doctor doar cand ma doboara durerea”

“De cele mai multe ori, oamenii apeleaza la prieteni, la experiente anterioare, ba chiar isi cumpara medicamente de la farmacie in baza unui tratament primit de o alta persoana cu simptome similare si nu numai” – este declaratia a numerosi medici de familie. “Pacientul ajunge la doctor numai cand durerea il doboara, in multe cazuri.”

“Psihiatru?! Ce, sunt nebun?!”

De obicei, “termenii psihologie, psihoterapie, sunt mai de acceptat de catre pacienti; teama si/sau rezerva apar cand se pronunta substantivul psihiatrie, care este net asociat cu nebunia, cu pierderea realitatii si a controlului” (dr. Nicolae Marcu). “Uneori, termenul se asociaza cu vizibilitatea nebuniei, un fel de: stiam eu, dar sa nu se prinda ceilalti!“, explica dr. Marcu.

Ups… ginecologie, urologie, proctologie

Cand vine vorba de o vizita la ginecolog, urolog sau chiar proctolog, intervine si jena, cu un plus de penibil in cabinete cu geamuri larg deschise si fara draperii, situate la etaje inferioare.

Despre contraceptie si educatie sexuala nu se discuta nici astazi deschis, nici intre generatii, nici in cuplu, nici la medic. In cazul adultilor, fie considera ca detin deja toate informatiile, fie se lovesc de prejudecati si de nelipsita jena.

Terapia durerii

Cineva apropiat sufera de o boala cumplita, a trecut printr-un accident ingrozitor sau tocmai a aflat un diagnostic  de boala cronica. Cum rezista psihic bolnavul prin presiunea luptei cu boala si cum rezista membrii familiei sale? Ce poate face medicul / sistemul medical in acest caz?

Cat e placebo si cat efectul medicamentelor in tratarea unei boli?

Emma Olaru

Articole similare:

  1. Intrebari pentru dr. Nicolae Marcu, medic primar psihiatrie
  2. “Urata” din viata mea: “Cand toti imi spun sa gandesc pozitiv, eu spun OK, zambesc, dar apoi raman singur cu ale mele”. Medicul psihiatru Ioana Pop si jurnalistul Vlad Mixich au discutat online despre depresie, anxietate, stres
  3. Intrebari pentru dr. Ioana Pop – medic specialist psihiatru
  4. Cum luptam cu cancerul si cat de importanta este diagnosticarea bolii in stadii incipiente? Dr.Georgeta Vremes, medic specialist oncolog, a discutat online
  5. AUDIO Probleme la locul de munca? Stresul prelungit poate duce la gastrita si ulcer. Medicul Eugen Craciun a discutat online despre ulcer si gastrita, ca afectiuni de criza

Tags: , , , ,

82 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!

  1. Comentariu scris de Cristina
    Publicat la data de 20.4.2010, ora 8:14 pm

    Buna ziua! As dori sa mi se raspunda, pe aceasta cale daca se poate, la urmatoarea mea problema: de 2 ani fac tratament zilnic cu Cipralex, 1pastila/zi, plecand de la un diagnostic pus acum 2 ani si anume: “depresie si tulburare afectiva”. Pana acum 2 ani si f. rar in 2009 mi s-a intamplat sa am atacuri de panica, dar care treceau relativ repede. Apoi a aparut o stare de irascibilitate si senzatie de nod in gat. De cand fac acest tratament ma simt f. bine, doar ca m-am ingrasat f. mult. Mentionez ca am trecut in perioada 2002 – 2008 prin momente dificile pe care am crezut ca le-am depasit cu bine. Intrebarea mea este: cat timp trebuie sa mai fac acest tratament cu Cipralex? Daca il intrerup, oare simptomele vor reveni si mai “urat”??? Multumesc mult, anticipat, pentru raspuns. Toate cele bune!

    • Comentariu scris de valentin pescaru
      Publicat la data de 22.4.2010, ora 3:42 pm

      Atacurile de panica sunt caracteristice unor alte situatii/diagnostice decat cel mentionate de catre Dumnevoastra. In bolile psihice medicamentele trataeaza mai degraba simptomul decat cauza bolii, de aceea, in strainatate, in lumea civilizata, aproape intotdeauna se recomanda ca tratamentul medicamentos sa fie insotit de psihoterapie. va recomand cu caldura sa incercati si aceasta solutie terapeutica intrucat cred ca trebui sa elucidati ce importanta au “momentele dificile” pe care le-ati trait in boala/suferinta Dumneavoastra.

    • Comentariu scris de dr. Nicolae Marcu
      Publicat la data de 26.4.2010, ora 1:43 pm

      Cateva idei:
      1. diagnosticul “depresie si tulburare afectiva” nu exista. Este important daca depresia are caracter episodic (si atunci diagnosticul este tulburare depresiva recurenta) sau daca este vorba de un episod depresiv unic sau daca este vorba de o distimie. Fiecare caz are o alta abordare terapeutica.
      Din ceea ce descrieti gandul ma duce la distimie.
      2. Eu as reevalua tratamentul cu Cipralex (este absolut necesara opinia medicului curant) adica as incerca intai o pauza terapeutica si functie de evolutia D-voastra as schimba antidepresivul. de asemenea sistarea terapiei trebuie discutata cu medicul curant.
      3. este obligatorie consultarea unui psihoterapeut. de acord cu comentariul domnului Valentin Pescaru

  2. Comentariu scris de altrix
    Publicat la data de 20.4.2010, ora 9:47 pm

    Te vindeci vreodata (cu adevarat) de depresie?

    • Comentariu scris de dr. Nicolae Marcu
      Publicat la data de 26.4.2010, ora 2:51 pm

      Categoric da. Atentie insa: depresia, ca si nota a unei structuri distincte de personalitate poate sa ne insoteasca pe lungi perioade de timp, evident cu fluctuatii de amplitudine.

  3. Comentariu scris de Doru
    Publicat la data de 21.4.2010, ora 1:03 am

    De cand ma stiu, cineva din familia mea a avut de suferit de pe urma unui medic. Verisoara mea a facut o punctie in copilarie de pe urma careia a ramas cu dureri de cap. Bunica a murit cu zile la Elias, abandonata intr-o rezerva. Sa mai continui? fina mea a facut cancer de la o bronsita netratata. Toti au trecut pe la medic! Ajungem la medci cu o problema. Ascultam supusi ce ne spun ei, ne aliniem tratamentului. Apoi suferim cum numai noi stim, pentru ca am urmat sfatul medicului. Care este solutia? Mergem sa cerem mereu a doua parere, pentru orice banalitate? Mie unul, o bronsita nu mi s-ar fi parut un capat de tara, se trateaza. Am dreptate? Ce facem?

    • Comentariu scris de gigi
      Publicat la data de 21.4.2010, ora 5:00 pm

      Cred ca si dumneavoastra aveti o perceptie total gresita asupra bolilor si cauzelor lor. Nu discut cazul bunicii “abandonate intr-o rezerva”. Dar nimeni nu ramine cu dureri de cap toata viata dupa o punctie, nimeni nu face cancer de la o bronsita netratata. Asa ca ce facem? Nu stiu, poate nu ne mai dam cu parerea in chestii de care suntem total straini, caci ajungem la concluzii gresite.

    • Comentariu scris de dr. Nicolae Marcu
      Publicat la data de 22.4.2010, ora 12:01 pm

      sensibil subiect…medicina desi detinatoare a unui arsenal informatic si interventional nu stie inca drumul spre sanatatea deplina sau spre nemurire. de aceea este uzual ca un medic sa ceara o a doua opinie. in paranteza fie spus curajul de a cere a doua opinie nu-l au decat medicii buni. In orice specialitate exista medici mai valorosi decat noi. sunt adeptul celei de a doua opinii dar caut cu grija referinta.
      Nici mie nu mi se pare bronsita un capat de tara dar stiu ca este decisiv terenul pe care vine aceasta bronsita. pentru un pacient varstnic sau/si cu alte complicatii bronsita poate fi fatala.

      despre ascultatul supus al sfaturilor medicale: consider ca “ascultatul” trebuie sa fie informat si informat cu atentie. medicul are obligatia sa va informeze asupra cauzelor afectiunii, asupra modului de alegerea a tratamentului, a efectelor secundare (posibile sau probabile) si asupra evolutiei bolii. Daca din viteza omite anumite detalii el trebuie intrebat. va asigur ca un medic normal stie valoarea unui asemenea discurs.

  4. Comentariu scris de Diana D.
    Publicat la data de 21.4.2010, ora 1:10 am

    Buna ziua,
    Ati mentionat educatia sexuala. Sunt mama si sper sa reusesc sa le explic copiilor mei tot ce pot despre acest aspect, in conditiile in care informatia circula libera, eronata si necorectata pe internet, in conditiile in care fete de 16 ani intreaba daca pot ramine insarcinate in urma unui contact sexual neprotejat. Sau daca se pot imbolnavi. De ce toate campaniile evita acest subiect spinos? Suntem atit de ipocriti sa ne dam crestini si sa nu observam cate avorturi se petrec din nestiinta? Cum putem face sa ne invatam copiii sa se fereasca de toate acestea, in lipsa unor medici deschisi care sa le raspuna la intrebari?

    • Comentariu scris de dr. Nicolae Marcu
      Publicat la data de 22.4.2010, ora 12:12 pm

      Pe aceasta tema campaniile (mai mult sau mai putin eficiente) nu pot inlocui informatia pe care trebuie sa o furnizeze parintii. De altfel exista si parinti mai putin informati decat copiii lor sau care din nepermisa pudoare vin prea tarziu cu detaliile.

      mai cred ca daca abordati un medic, sa spunem un ginecolog va fi si surprins dar si fericit sa ofere aceste date.
      Cunosc foarte multi ginecologi si stiu ca nu iubesc intreruperile de sarcina (desi procedura pare simpla, este foarte riscanta). Cand sunt obligati sa faca o astfel de interventie (un chiuretaj biopsic de pilda), se asigura ca o fac respectand toate sistemele de securitate medicala.
      Ca nota personala: va rog sa urmariti subiectul, sa nu-l abandonati! Multumessc!

  5. Comentariu scris de Alex G.
    Publicat la data de 21.4.2010, ora 1:12 am

    Sunt bolnav de cancer. De ce toti oncologii la care am mers si de care am auzit de la alti suferinzi ca mine sunt atit de reci si distanti? Communica diagnosticul ca si cum ar spune “esti racit” (te mai iau si la per tu). Chiar nu realizeaza nimeni ca un asemenea diagnostic este ca un verdict de condamnare la moarte?

    • Comentariu scris de Adriana
      Publicat la data de 21.4.2010, ora 7:40 am

      Pt Alex G . De multe ori cancerul chiar trebuie privit ca o raceala de care trebuie sa scapi si nu ca pe o comandare la moarte. O spun din experienta si din experienta altora carora le-am spus acelasi lucru. Gaseste motive pt care sa traiesti: de la propiru copil la un alt scop care te mentine pe linia de plutire si invinge-l .

    • Comentariu scris de dr. Nicolae Marcu
      Publicat la data de 22.4.2010, ora 12:29 pm

      Acest raspuns va fi dat intotdeauna functie de structura personalitatii medicului si probabil fiecare isi dezvolta un mod propriu de abordare.

      Este de fiecare data dificil cand sunt pus in situatia de a comunica persoanei sau familiei o concluzie medicala nefavorabila.

      In psihiatrie se spune ca trebuie sa dai dovada de neutralitate binevoitoare dar nu sunt convins ca este un principiu aplicabil in aceste situatii.
      Diagnosticul trebuie comunicat cu acuratete (la fel si prognosticul afectiunii). Exista unele situatii (de exemplu in cazul copiilor) in care prefer modularea, nuantarea. Evident ca parintii trebuie sa fie complet informati.
      Exista in spitale si varianta in care diagnosticul este comunicat prin intermediul unei comisii medicale.

      Nu este permis ca un medic “sa te ia la per tu”. poate insa sa intrebe persoana daca prefera aceasta modalitate.

      Imi asum riscul de a spune ca medicii “calzi” sunt mai valorosi decat medicii distanti.

  6. Comentariu scris de M Baciu
    Publicat la data de 21.4.2010, ora 5:24 am

    Una din marile probleme in relatia medic-pacient este comunicarea. Ce ar trebui facut pt. ca medicul sa stie sa vorbeasca unui pacient/apartinator asa cum este nevoie si cum este corect? Nivelul de educatie generala a populatiei si de educatie medicala e, adesea, nemultumitor. Cum se implica medicii in imbunatatirea acestei stari de fapt? Eu cred ca si in conditiile unei salarizari insuficiente (este o realitate), a fi un model, a fi competent, a fi uman si a avea compasiune in fata suferintei, poate insemna extrem de mult. Cata importanta se acorda si cat de serioasa este pregatirea medicului in domeniul psihologic, mai ales privind comunicarea si relatia cu pacientul? Ar fi benefica o mai buna pregatire / selectie a celor care urmeaza cursurile facultatilor de psihologie si includerea acestei specialitati intr-o mai mare masura, in sistemul medical?

    • Comentariu scris de dr. Nicolae Marcu
      Publicat la data de 22.4.2010, ora 12:41 pm

      medicina este o vocatie continuu informata. nu stiu sa gandesc pentru sistemul medical dar mi-am petrecut timp semnificativ sa discut cu studentii/rezidentii despre importanta relatiei medic pacient. mai ales depre medic. am spus si sunt convins ca asa cum medicii privesc cu atentie pacientii asa si pacientii ne privesc pe noi. Sustin ca medicul nu trebuie sa stea pe un fotoliu si pacientul undeva, mic, pe un taburet pentru a contempla “personalitatea”. Am vazut astfel de cabinete odioase si am primit si raspunsuri: efectul placebo este mai puternic…pacientul (subliniaza ca in special cel cu tulburari psihice) trebuie sa stie unde este distribuita autoritatea… De fapt este o falsa mostenire a tronului regal.

      Exista specialitatea _ Psihologie medicala_ Ca si Dumneavoastra consider ca acest curs vine destul de tarziu si din pacate nu se mai repeta. daca as putea decide as introduce un curs obligatoriu si la finalul facultatii si la finalul rezidentiatului, cu tema centrala Relatia medic-pacient.

      Imi spunea cineva ca peste 80% din cazurile de mal-praxis din SUA se datoreaza incapacitatii medicului de a comunica eficient cu pacientii. Si din acest motiv va rog sa-mi permiteti sa va citez:

      “Eu cred ca si in conditiile unei salarizari insuficiente (este o realitate), a fi un model, a fi competent, a fi uman si a avea compasiune in fata suferintei, poate insemna extrem de mult.”

  7. Comentariu scris de Pedro
    Publicat la data de 21.4.2010, ora 7:42 am

    Romanul de rind nu are educatie medicala. Este obisnuit sa treaca peste probleme cu gindul ca ” lasa ca trece” mergind la medic de multe ori cind este prea tirziu. Dar cea mai mare problema este ca la orice medic te duci trebuie sa dai din buzunar fara nici o justificare. Medicii, in marea lor majoritate au transformat spitalele statului in institutii particulare de jecmanit oamenii bolnavi. Orice vizita la medic = bani. De multe ori medicii trimit bolnavii ce vin la spital la propriile cabinete medicale. De ce ?? Simplu. Spitalul nu are bani. Are pacientul insa , pentru cabinetul particular. Si o spun in cunostinta de cauza, de multe ,chiar de foarte multe ori nu fac decit sa-si dea cu presupusul. Transforma pacientul intr-un cobai. Poate nimereste tratamentul si atunci sa curga banii.Halal medicina, halal medici. Cum ne descurcam cu asta?
    [Editat de MedLive.ro]

    • Comentariu scris de dr. Nicolae Marcu
      Publicat la data de 22.4.2010, ora 12:57 pm

      Ati ridicat doua probleme semnificative:
      1. “lasa ca trece” este un aspect comun, ubicuitar in toate paturile sociale. Din pacate, mai frecvent la barbati decat la femei. Si, mai trist, aplicabil si de catre familie la copii. Continuu pe versantul descendent…cu cat capacitatea de acces la serviciile medicale scade cu atat mai mult sunt afectati copiii.
      2. “Onorariul tacut” (sintagma imprumutata de la un bun prieten) ocupa parca prea mult spatiu.
      Nu stiu cum sa ma pozitionez aici, dar stiu ca a conditiona actul medical (sub orice forma, nu numai material) mi se pare abominabil.
      Este o violare profunda a drepturilor omului si este cea mai mare amenintare la adresa corpului medical.
      Exista tentatia de a asocia anumite bresle cu spaga. Nu stiu cine are aceasta savoare indoielnica dar este similar cautarii unei zgarieturi pe fuselajul unui avion de calitate.

      Inca un comentariu: trebuie sa va informez ca un medicament existent (si validat de foruri oficiale) are in spate minim 10-12 ani de analiza. parte din aceasta analiza se face si prin terapie pe fiinte umane vii (faza 4, faza finala a acreditarii). Este o rigoare a cercetarii medicale. Din acest punct de vedere suntem fiecare dintre noi posibili cobai. Deoarece ne-am oferit cobai (am semnat un consimtamant informat, stim si riscurile si beneficiile…) avem tratamente pentru afectiuni altadate incurabile, avem vaccinuri, avem o mai mare speranta de viata!

  8. Comentariu scris de RA
    Publicat la data de 21.4.2010, ora 8:16 am

    Angoasa mea pentru a vizita un doctor vine doar din cateva motive, pe care le consider grave pentru sistemul medical din Romania.
    -Amatorismul multor doctori care reusesc sa termine o facultate si sa ajunga sa profeseze. Cei mai multi i-am gasit in randul stomatologilor. Acestori doctori amatori, din orice ramura ar fi, nu poti sa le ceri mai mult. E o situatie grava pentru ca vorbim de sanatatea omului nu de motorul sau bucsa unei masini.
    -Interesul material trece peste orice norma de conduita profesionala. Am fost la urgenta pentru o problema si am primit o trimitere la un cabinet privat. (Va este cunoscut?) Asa a ajuns sa se infinteze primul spital privat din Oradea, urmand o asemenea practica.
    -Interesul pentru vindecarea pacientului este zero. Si pacientul roman este unul neglijent, la prima imbunatatire renunta la tratament si nu mai revine pentru o reevaluare dar doctorul ar trebui sa caute prin natura meseriei sale sa previna si sa vindece complet o boala.
    - Mita din sistemul de stat. Cand am cunoscut un doctor, am ramas socat, de faptul ca le vede mita de la pacient ca pe ceva normal si necesar (este adevarat ca pe fluturas avea un salar de 902 Lei pentru jumatate de norma) . Pana atunci am crezut ca sistemul mitei din sistemul sanitar ar fi pornit de la pacient care ori se asteptat la mai mult ori dorea sa multumeasca pentru ajutor (asta e poporul roman), dar a ajuns o conditie pentru a primi un tratament nu neaparat unul profesionist.
    Toate aceste concluzii nu se aplica tuturor doctorilor dar majoritatea sistemului este contaminat de aceste forme de cancer. Au imbolnavit sistemul si au creat multe prejudecati in randul pacientului care cu greu vor fi sterse din gandire. Pacientii vor ajunge sa se trateze singuri (se intampla deja?), dupa ureche si se prezinta la medic atunci cand poate e prea tarziu sa se mai faca ceva si din partea unui “doctor profesionist”.
    De vina nu sunt numai doctorii sau pacientii ci societatea asta care are ca principii lipsa de profesionalism si aprecierea non-valorilor dar cu relatii.

    • Comentariu scris de dr. Nicolae Marcu
      Publicat la data de 22.4.2010, ora 1:14 pm

      Cred ca nu o sa va placa raspunsul meu…
      In prima faza, ma aliniez opiniei D-voastra ca nivelul scolilor medicale este in suferinta. Regresul vine din doua directii: extrinseca – subfinantare, intrinseca – degradare si nepasare. Daca despre sub-finantare competenta mea este aproape nula despre degradare am dreptul sa comentez:
      -am vazut profesori care trimiteau studentii acasa (sau la o bere) pe motiv ca asa erau mai iubiti sau ca asa reuseau sa vada mai multi pacienti (cazul cel bun). Am fost las si nu am comentat…
      -am trecut la unele materii prin cheta, adica ne-am supus regulilor jocului. Am fost las si nu am comentat…
      -am vazut uneori studenti copiind. Am copiat si eu.
      -am vazut studenti si rezidenti care au beneficiat de relatii. am facut parte din grupul lor

      Sunt sigur (dar nu si multumit) ca la o scara mica fac parte din aceasta forma de cancer.
      nu ma cred atat de destept incat sa dau solutii dar uneori daca esti antilopa si fugi mai incet decat cel mai lent leu risti sa fii mancat. se aplica si leului lent care va muri prin inanitie.

      As vrea sa inchei intr-o nota pozitiva: cunosc foarte multi medici din generatii diferite, din specialitati diferite. Am recrutat probabil 2000 de medici pentru sistemul privat si va garantez ca peste 90% sunt deosebiti (uman si profesional) iar 20-30% sunt reale modele. Din acest punct de vedere medicina are viitorul asigurat dar nu trebuie sa ne batem joc de el.

      • Comentariu scris de blackarrow
        Publicat la data de 27.4.2010, ora 1:31 pm

        Jos palaria ,domnule doctor , apreciez f. mult sinceritatea , dar ramine intrebarea : cum stirpim aceasta forma de cancer din sistemul medical , cine sa se implice , daca nu persoanele angrenate insesi ,cu mari responsabilitati sau adevarate modele ?

  9. Comentariu scris de Raluca E.
    Publicat la data de 21.4.2010, ora 8:34 am

    Romanii au o mie de motive pentru care nu merg la doctor, dar ar fi de ajuns unul singur de mentionat: un sistem sanitar ,,bolnav” de lipsa cronica de respect fata de ei!

  10. Comentariu scris de gogu
    Publicat la data de 21.4.2010, ora 8:43 am

    Imi amintesc o discutie in tren intre doua femei, una s-a dus cu copilul bolnav la doctor si acesta a intrebat-o daca mai are copii acasa. Femeia l-a asigurat ca e pregatita sa vanda si casa numai sa-i faca copilul bine.
    “angoasele romanului la cabinetul medical” suna bine pentru ca angoasa ar trebui sa fie o teama nejustificata, in realitate teama e perfect justificata, ne e teama ca nu e competent, ca nu e bine intentionat, ca nu-si da interesul, ca da medicamente dupa cum e spunsorizat de producatori si nu in interesul bolnavului, ca nu stie sa vorbeasca cu oamenii, 1001 de motive obiective de suspiciune asupra medicilor din Romania. Si ca sa pun si o intrebare, de ce credeti ca pentru a creste increderea pacientilor in medici ar trebui actionat asupra pacientilor si nu asupra medicilor? Corolar: cat de naiv trebuie sa fie cineva ca sa nu-si dea seama daca o persoana e de de incredere sau nu?

    • Comentariu scris de dr. Nicolae Marcu
      Publicat la data de 22.4.2010, ora 1:26 pm

      multi medici uita ca pacientii sunt la fel de destepti si de buni observatori ca si ei.
      pacientul simte imediat..daca esti stapan pe situatie, daca ai experienta, daca esti bine sau rau dispus.
      daca esti atent la pacientul tau vei vedea ca moduleaza functie de starea ta. se sperie odata cu tine, rade cand razi si tu motivat. vine imediat si pericolul: daca scapi vreo expresie nepotrivita va fugi in anxietate, daca nu in frica. pentru un medic onomatopeele nu sunt bune. nici tonul ridicat, nici strigatul neprotocolar dupa un coleg mai tanar sau asistenta.

      Am vazut pacienti ingroziti pentru ca nu au reusit sa descifreze semnificatie unor rictusuri sau o unor fraza trunchiate…..”mi-a zis ca vede ceva dar nu e sigur si a concluzionat cu mmmhhh..m-am si temut sa-l intreb”

      Da cred ca aveti dreptate, dupa cateva experiente nefericite, anxietatea (angoasa) devine frica adica are obiect clar conturat.

  11. Comentariu scris de Florin
    Publicat la data de 21.4.2010, ora 8:49 am

    De cate ori am fost la doctor era coada. De cele mai multe ori vroiam o adeverinta si am stat cel putin o ora. Nu e o falsa problema?
    In ceea ce priveste ginecologu/urologul, pt a nu mai exista jena, cred ca este necesar ca medicii si asistentele, chiar si studentii sa fie costumati precum Adam si Eva. Atunci va fi egalitate si jena va disparea.

    • Comentariu scris de dr. Nicolae Marcu
      Publicat la data de 22.4.2010, ora 1:38 pm

      Din pacate nu,este chiar o problema. La medicii buni exista coada. ai un produs bun acesta se va vinde.
      Din pacate mai exista coada in zonele in care exista o singura optiune. in unele orase chiar se spune ca cel mai bun doctor este acceleratul de Bucuresti (sau alt centru universitar).
      Mai exista o situatie: cand medicul face intentionat coada . Sa nu ne judecati aspru….

      In ceea ce priveste Adam si Eva… in fiecare cabinet civilizat pacientul/pacienta primeste un halat de unica folosinta. pudoarea trebuie respectata. Un alt exemplu, la ginecologie medicul nu sta in cabinet cat se schimba femeia sau are un paravan confortabil.

      Ma tem insa ca jena va creste, pot fi vizibile alte diferente! Mi-a placut ideea si va rog sa-mi permiteti sa utilizez intrebarea!

  12. Comentariu scris de Maria
    Publicat la data de 21.4.2010, ora 8:51 am

    Buna ziua,

    Nu am pb de sanatate majore, am o viata relativ normala, poate chiar buna, pe alocuri, nu ma sacrific pentru o cariera fulminanta, sunt genul de om care-si doreste o familie, liniste si fericire. am avut de suferit din punct de vedere emotional f mult de-a lungul vremii, incepand cu un tata alcoolic care ne batea zilnic si terminand cu o frustrare ascendenta legata de faptul ca nu reusesc sa am o relatie de lunga durata. de cele mai multe ori m-am resemnat si mi-am asumat vina dar simt ce cedez nervos si nu ma mai pot controla. Vreau sa apelez la un specialist dar e f greu sa alegi la intamplare, nu cred ca toate informatile de p einternet sunt adevarate si e un risc foarte mare sa cazi in cealalta extrema si anume, sa ajungi la “mana” unui impostor. Daca m-ati putea directiona catre cineva realmente profesionist as fi foarte multumita. Cateodata chiar ai nevoie sa impartasesti cu cineva neutru problemele personale.
    Multumesc frumos,

    • Comentariu scris de dr. Nicolae Marcu
      Publicat la data de 22.4.2010, ora 1:46 pm

      Este un comentariu care ma si intristeaza si ma bucura. ma intristeaza ca situatia nu este cea pe care o doriti dar ma bucur ca vreti sa va indreptati catre o existenta la un potential superior.
      Am convingerea ca fiecare este pe drumul de atingere a potentialului maxim. pentru mine este chiar un crez profesional.

      revenind….cunosc foarte multe persoane foarte bine pregatite. temerea mea vine din faptul ca nu cunosc ce persoana vi s-ar potrivi. Cheia in psihoterapie este relatia care se formeaza intre client si terapeut. cred ca particularitatile scolilor de psihoterapie se estompeaza cand relatia este favorabila.

      ma tem ca o recomandare intr-o astfel de zona sensibila nu este cea mai buna cale. va rog sa ma iertati pentru ca nu fac acest demers.

  13. Comentariu scris de AlinaM
    Publicat la data de 21.4.2010, ora 11:10 am

    Nu merg la doctor decat cand nu se mai poate altfel. De ce?
    -Stai la coada 3 ore desi ai programare (chiar si la clinica particulara);
    -Fiecare doctor iti spune altceva (ca trebuie/nu sa port ochelari; ca s-ar putea sau nu sa fi facut o rinita sau o alergie sau astm, nu se stie nici azi ce am daca am ceva; cand mi-au facut ochelari au gresit dioptriile si nu pot sa ii port,si mai costa si vreo 350 de lei); unei persoane dragi 2 doctori i-au zis ca are cancer si mai are maxim 10 luni de trait si la biopsie s-a descoperit ca nu are nimic grav de fapt.
    -La 18 ani m-am operat de apendicita. Dupa operatie toti pacientii reveneau in salon. Eu (dupa rahie ) am stat la reanimare pana a doua zi si nici azi nu stiu exact ce s-a intamplat. Mama spune ca tipau asistentele pe hol ca moare pacientul… pentru ca mi-am perirdut cunostinta , dar nu i-au zis nici ei nici mie despre ce este vorba.
    -Am fost la medic pentru un control la inima (mai demult am facut un ekg si asistenta a zis ca e ceva in neregula, dar alta asistenta a pierdut acel ekg si nu am mai ajuns sa fac altul si sa il citeasca cineva) si s-a ratzoit la mine si m-a tratat foarte urat, pentru ca avea cazuri serioase afara. Pai si cum ramane cu preventia si controlul?????
    Deci ma duc la medic ca sa ce? sa imi dea tratament pe ghicite? sa imi puna un diagnostic aiurea doar ca sa scape de mine pentru ca nu i-am dat spaga? daca nu ma duc periodic sa ma controlez imi face morala ca am venit prea tarziu. daca ma duc periodic, il inoportunez cu prezenta….

    • Comentariu scris de dr. Nicolae Marcu
      Publicat la data de 22.4.2010, ora 1:51 pm

      Ma feresc de tentatia explicatiei cu partea goala a paharului. Sincer, am injurat in gand.

      pe de alta parte…pacientii vin la medic prin pacienti. Aflati prin reteaua D-voastra de famili/sociala care au fost experientele placute.

  14. Comentariu scris de barbat..
    Publicat la data de 21.4.2010, ora 11:16 am

    salut…nu stiu cum as putea sa ies dintr-o situatie ffff.delicata…ciudata as putea spune…este legata de viata mea sexuala in cuplu…am perioade normale cu activitate sexuala intensa(5-7ori pe sapt)..urmate de perioade mai ciudate,in care simt ca o presiune asupra mea ca tre sa “o fac”..dar eu nu am chef atunci…si de aici urmeaza cateva zile de calvar in care stiu ca tre sa fac dar nu as avea chef….iar sotia ma preseaza…ea la 2-3 zile asteapta si se supara daca” nu iese nimic”…eu vb serios,sa nu radeti de mine…ASTEPT MACAR O PARERE

    • Comentariu scris de Elena
      Publicat la data de 22.4.2010, ora 3:46 pm

      Hai ca iti raspund eu ca poate te ajuta. Si sotul meu a trecut printr-o perioada de genul asta si la inceput ma suparam pentru simplul fapt ca nu intelegeam ce se intampla. Evident imi imaginam tot felul de scenarii de la ma inseala pana la s-a plictisit de mine, nu mai atat bine, a devenit o rutina si altele din aceeasi categorie. Nu stiu despre alte femei dar eu cu siguranta am tendinta de a exacerba toate micile detalii pana pierd contactul cu realitatea, dar incerc sa ma controlez. Oricum, efectul a fost ca de fiecare data cand el n-avea chef eu incercam si mai tare tocmai din ideea gresita ca nu ma straduiesc eu destul. Dupa care ma suparam pe el, evident… ca eu ma stradui si el nimic. Din fericire pentru noi am rezolvat repede problema pentru ca ne-am asezat si am stat de vorba si am inteles si eu intr-un final ca de fapt nu e nici o problema nici cu mine nici cu el si pur si simplu trebuie sa ne gasim impreuna ritmul fara presiuni sau asteptari gresite. Asa k sfatul meu e sa vorbesti deschis cu ea si sa ii explici mai ales ca o iubesti la fel de mult chiar daca nu faceti sex la fiecare doua zile.

      • Comentariu scris de dr. Nicolae Marcu
        Publicat la data de 26.4.2010, ora 3:00 pm

        - este vorba de bioritm pana la urma
        -este de dorit sa aflati ce anume o supara, semnificatiile pot fi diferite
        -sunt de acord cu comentariul scris de Elena.
        -in alta ordine de idei fecventa amintita va situeaza in partea superioara a statisticii

  15. Comentariu scris de travis
    Publicat la data de 21.4.2010, ora 12:10 pm

    Majoritatea medicilor din R sint niste i d i o t i.Cei intr-adevar buni sint foarte greu de gasit/abordat,iar ceilalti sint o adunatura de borfasi fara cunostinte,pusi pe capatuiala.Iti dau un sac de antibiotice aiurea,dupa aia iti dau altele,fara analize,fara nimic.Laboratoarele soint pepiniere ptr alti incompetenti,care dau rezultate din burta.Trebuie sa te duci la doctor sa-i spui tu ce sa faca,ce analize,etc,dupa ce ai cautat pe net,deoarece ei sint total incompetenti.De medicii da familie uitati,aia chiar nu au habar de nimic.Mai sint si astia facuti la scoli pe bani,alti “meseriasi”.De aia ba nu ne ducem la medici,ca dam banii de pomana unor incompetenti criminali!

    • Comentariu scris de dr. Nicolae Marcu
      Publicat la data de 26.4.2010, ora 1:48 pm

      Va inselati! Majoritatea sunt medici excelenti. Firmele de recrutare din toate tarile avansate se lupta pentru medicii romani.
      As decreta COD ROSU de calamitate in sanatate din cauza acestei migratii a medicilor nostri!

  16. Comentariu scris de Friend
    Publicat la data de 21.4.2010, ora 12:12 pm

    Terapia durerii? Am avut in iarna asta o experienta relevanta: mama a facut un accident vascular cerebral si a fost dusa la unul dintre spitalele de urgenta, faimosul Elias. Am petrecut acolo niste saptamani de groaza, pe holuri – fiindca mama a fost tinuta mult timp la sectia de terapie intensiva. M-au socat multe lucruri. Enumar doar cateva:
    - nepasarea si duritatea cadrelor medicale (medic,asistenta, ingrijitoare) – cu cateva exceptii notabile, dar care sunt ca o floare intr-un camp intreg de buruieni;
    - organizarea asa-zis stricta, dar in detrimentul pacientilor (“apartinatorii” nu erau lasati sa-i ingrijeasca pe bolnavi, desi veneau acolo special, in schimb bolnavii asteptau ore intregi sa fie schimbati – neputand sa se miste deloc -sau pur si simplu sa primeasca o inghititura de apa);
    - faptul ca tomograful spitalului s-a stricat si nu a mai fost reparat pe toata perioada in care am fost acolo, pacientii fiind trimisi la tomograful cu plata al unei firme particulare, Hiperdia (Pro Life), gazduita permanent in subsolul spitalului (!!!); la asta se adauga faptul ca medicii ne lasau retete cu medicamentele pe care sa le cumparam noi de urgenta, pe motiv ca desi e nevoie de ele si trebuie alocate gratuit, nu exista in farmacia spitalului;
    - faptul ca la terapie intensiva neurologie, in zona de mijloc destinata asistentelor, este montat un televizor (!!!) la care unele dintre acestea se uita mai mereu, nedorind sa auda gemetele si chemarile pacientilor din saloane;
    - neglijenta crasa a unora dintre cadrele medicale (e.g.: i-au cauzat mamei o luxatie de umar la mana cu pareza, doar manevrand-o brutal pe pat; luxatia am observat-o tarziu si nu cred ca mai avem cum s-o reparam);
    - umilinta la care unele dintre cadrele medicale (si zau ca-mi vine sa pun intre ghilimele cuvantul!) ne supuneau pe noi, cei care asteptam chiar si o privire sau o vorba legata de bolnavul drag. Am auzit extrem de putine vorbe bune sau macar civilizate, si tare multe vorbe rastite, de parca eram ultimii oameni. Una dintre asistente, o scorpie – ca nu am alte cuvinte – avea ca leitmotiv o expresie latrata, adresata din cand in cand, conform toanelor ei, ca unor cersetori, tuturor celor ce asteptau pe sala: “Plecati de aici, ca altfel chem paza”. Si plecam inlacrimati, desi era ora de vizita, doar sa n-o suparam mai rau, fiindca omul nostru drag (mama, frate, tata , sotie…) era pe mainile ei cat tinea tura…
    Pe scurt, un “horror story” in toata legea. Am iesit eu aproape bolnav, de suparare si stres – acestea nefiind cauzate in intregime de boala mamei.
    Va rog sa-mi spuneti daca, dupa o astfel de experienta, este anormal sa nu mai vreau sa am de-a face vreodata cu medicii si cu spitalul, asumandu-mi orice risc.
    Lucrul pe care mi-l doresc cel mai tare pe lume este sa nu am nevoie de “ei”, adica de medicii pentru care juramantul lui Hipocrate e minciuna sau ipocrizie, si de alte cadre “medicale” care nu au niciun pic de omenie.
    Ce puteti sa spuneti despre mobilurile psihologice ale acestora?

    • Comentariu scris de dr. Nicolae Marcu
      Publicat la data de 26.4.2010, ora 2:00 pm

      Nu am o analiza validata despre mobilurile psihologice. va spun in schimb ce-si doresc medicii in extinsa lor majoritate:
      1. conditii normale de lucru (securitate medicala, dotare, libertate de expresie profesionala)
      2. posibilitatea desfasurarii activitatii intr-o echipa bine pregatita (ex: chirurg-anestezist, Obstetrician – anestezist- neonatolog, psihiatru-psihoterapeut etc)
      3. conditii contractuale decente (salariu, posibilitate de informare, posibilitate de cercetare, garzi platite corespunzator)
      4. vizibilitate profesionala si umana

      Tin in mod deosebit sa notez ca problema salariului nu este centrala dar cand exista o mare suferinta in aceasta directie avem obligatia de a face ceva. Este foarte dureros sa-ti lasi familia acasa si sa pleci intr-o alta tara pentru a trimite bani lunar acasa. O garda de sambata in Franta poate insemna salariul pe o luna in Romania.

      Un ultim detaliu; in orice meserie fiecare intra cu structura lui de personalitate.

  17. Comentariu scris de Mircea
    Publicat la data de 21.4.2010, ora 12:46 pm

    Vreau sa va supun atentiei un caz medical, pe care eu, nefiind implicat in mod direct, o consider o problema a dvs. medicul psihiatru. Unei cunostinte, cu probleme psihice reale , i se prescrie un tratament medicamentos pentru o depresie anxioasa, de catre un medic psihiatru , tratament pe care trebuie sa-l mentina cel putin 3 luni de zile. In paralel, i se recomanda si un tratament psihiatric, la un alt medic .
    Cunostinta incepe tratamentul cu medicamente , iar dupa 1 luna pe cel psihiatric. Dupa inca o luna de tratament, incepe sa se simta prost si reclama acest lucru psihiatrului. Acesta ii marturiseste ca si lui i se pare ca tratamentul prescris de celalalt psihiatru este cam dur, dar, stupoare, nu poate interveni in sensul schimbarii lui sau scaderii dozelor, motivand ca nu el este acela care l-a initiat.
    Cum calificati dvs. acest comportament al psihiatrului , care primeste un onorariu foarte consistent la fiecare sedinta, dar pe care nu-l intereseaza tratamentul medical pe care-l ia pacientul sau ?
    Cred ca si acesta este un aspect care trebuie avut in vedere atunci cand ne intrebam de ce avem atat de putina incredere in medici si evitam sa mergem la consultatii .

    • Comentariu scris de dr. Nicolae Marcu
      Publicat la data de 23.4.2010, ora 4:20 pm

      Daca inteleg eu bine persoana respectiva face tratament psihofarmacologic cu un psihiatru si un tratament psihoterapeutic cu un alt psihiatru…

      In mod normal psihiatrul – psihoterapeut nu va interveni in conditia data si cred ca procedeaza corect. Mai cred ca nu s-a exprimat in directia ca nu l-ar interesa. Consider ca este o eroare un atare comentariu: “tratamentul este prea dur”. in locul lui incercam sa discut si cu colegul (evident doar cu avizul pacientului)

      Solutia standard este ca pacientul sa discute deschis problemele induse de efectele secundare ale medicatiei cu medicul prescriptor.

  18. Comentariu scris de alex
    Publicat la data de 21.4.2010, ora 3:00 pm

    In 2003 eram cu fiul meu in sectia de reanimare a spitalului Budimex. La 12 noaptea asistentele de serviciu incep tratamentul. Dupa doi trei pacienti merg intr-un oficiu si incep sa se amuze pe seama pacientilor, (niste copii nevinovati care au avut ghinionul sa treaca PRIN MANA UNOR FEMEII FARA SUFLET) si totul cu mare zgomot, netinand cont cel putin ca o parte din copii aveau si insotitor si le auzeau. La ora 2, de la camera de garda s-a anuntat o urgenta. De la Targoviste venea un copil cu infectie pulmonara in stare de coma. Deranjate “doamnele” intai au afirmat ca nu au avut timp sa isi termine tratamentul, dupa care concluzia lor a fost si aici citez “ori aici ori acolo nu tot o sa moara”. Simteam o ura nebuna pe ele, dar din nefericire copilul meu era pe mana lor. Calmantele le faceau la nevie doar dupa ce le bagam banii in buzunar. Daca nu dam bani mi se spunea ca nu mai sunt calmante. Nu am mai avut nevoie de medici de atunci dar m-a socat acea situatie.
    Nu puteam sa imi imaginez ca asistentele medicale, care practica o meserie pe care si-au ales-o de buna voie si cred ca fiecare stie ce implica aceasta meserie, iar dupa varsta toate din acel grup puteau fii si mame sa aiba o asemenea reactie si atitudine. E jalnic.
    Ce putem face noi, oamenii obisnuiti, in astfel de cazuri?
    [Editat de MedLive.ro]

    • Comentariu scris de dr. Nicolae Marcu
      Publicat la data de 26.4.2010, ora 3:06 pm

      Ceea ce deja ati facut!
      A comunica aceste aspecte incepand chiar din acel loc (prin sefi de sectie, prin director medical, prin manager) pana in acest loc!
      Sunt constient ca foarte multe probleme punctuale din serviciul medical s-au rezolvat insa viteza de aparitie a altor probleme creste zilnic intr-un ritm care nu poate fi anihilat cu resursele existente.

  19. Comentariu scris de vasile
    Publicat la data de 21.4.2010, ora 4:03 pm

    Bunica mea, mama mea au murit in spital din cauza unor greseli medicale. Adica cum se spune in popor au murit cu zile. Dupa acest doua experiente dureroase acum sa ma duc la doctor si sa vad coada, sa vad ca se astepata spaga mi se face greata. Am dreptate sa nu am incredere in sistemul medical?
    [Editat de MedLive.ro]

    • Comentariu scris de dr. Nicolae Marcu
      Publicat la data de 23.4.2010, ora 6:06 pm

      1. Nu ezitati sa va adresati Colegiului Medicilor daca aveti date cu care sa sustineti ipoteza.
      2. coada este neplacuta dar nu este periculoasa medical. Niciun medic normal nu aplica tratament diferit la cei care ofera comparativ cu cei care nu ofera
      3. Mai degraba prudenta decat neincredere

  20. Comentariu scris de Mihaela Pop
    Publicat la data de 21.4.2010, ora 5:10 pm

    In afara de lipsa de comunicare medic-pacient sau comunicarea defectuoasa (medicul trebuie in primul rand sa fie un bun observator al starii psihice a pacientului si nicidecum sa fie el generator de stress pentru pacient) as mai semnala si “mandria” exagerata a unora – de parca doar el exista cu acea specialitate (si asa daca ar sta lucrurile asta nu inseamna sa-l umilesti pe cel de langa tine). Este adevarat ca exista si pacienti dificili, dar, ca medic trebuie sa accepti ca esti acolo in folosul vietii si nu a unui anume gen de caracter. O alta problema reala pentru care romanul este rezervat in am apela la medic este lipsa banilor – uitati-va numai cati oameni au probleme cu dantura (aici se vede cu ochiul liber, fara microscop…) si atunci sa ne intrebam oare cati au probleme cu mult mai grave? Am ramas cu auzul scazut la ureche dreapta pentru ca parintele meu, cu multi ani in urma, nu a putut sa-l “multumeasca” pe un anume dl doctor (sa-i dea D-zeu sanatate!). Probleme sunt multe, dar credeti ca, in mod real, se va stradui cineva sa le rezolve? Eu am obosit sa mai cred. Multa sanatate si sa nu aveti nevoie de medic!

    • Comentariu scris de dr. Nicolae Marcu
      Publicat la data de 26.4.2010, ora 2:10 pm

      1. total de acord. Mi se pare esentiala legatura psihologica cu pacientul.
      2. mandria este oarecum tolerabila comparativ cu incompetenta. Nu ca ar fi de dorit si in niciun caz exersata pe pacienti.
      3. comentariu-speranta: acest an va fi anul de reviriment pentru sistemul de sanatate

  21. Comentariu scris de Dan
    Publicat la data de 21.4.2010, ora 6:37 pm

    Eu sunt unul din oamenii care ar vrea sa se prezinta la doctor, cand apar cele mai mici simptome, pentru ca am fost invatat ca majoritatea bolilor au mai mari sanse de vindecare cu cat sunt descoperite mai devreme.
    Dar, de la teorie la practica e cale lunga. Teama mea acum nu e “daca imi spune ca am vreo boala”, ci “oare cat timp si bani o sa pierd pana o sa gasesc un medic competent, care sa ia in serios simptomele?”
    Asa cum spuneau si cei dinainte, sistemul medical romanesc e la pamant, cu oameni care n-au ce cauta acolo – si asta cred ca e principala problema pentru care oamenii nu merg la doctor decat cand e prea tarziu.
    Poate imi explicati si mie de ce doctorii isi fac un titlu de mandrie din faptul ca interzic total vizitele in salonul lor (desi nu e vorba de boli infectioase, si sunt multi oameni care stau imobilizati la pat luni intregi), de ce nu ti se explica nimic despre boala pe care o ai, pentru a putea decide (consultandu-te cu doctorul) ce tratament sa urmezi in continuare, de ce esti tratat ca ultimul om in spitale, de ce se mai platesc consultatiile (in sistemul privat) atunci cand doctorul iti spune “nu stiu ce ai si nu stiu ce investigatii trebuie sa faci in continuare”?

    • Comentariu scris de dr. Nicolae Marcu
      Publicat la data de 26.4.2010, ora 2:17 pm

      1. Depinde de sectie. Circuitele medicale au particularitati de securitate care nu sunt net inteligibile din exterior. Interdictia trebuie sa vina din ratiuni medicale nu personale. Reglementarile sunt obligatorii si nu sunt conjuncturale functie de dorinta sau placerea sefilor de sectii.
      2. Am mai spus, un medic de valoare trebuie sa inchida consultatia cu o mini-sesiune de intrebari si raspunsuri.
      3. nu ar trebui sa fie platita in acest caz. Precizare necesara: exista nesansa ca dupa o consultatie corecta sa nu stii un diagnostic precis si sa ai nevoie de o a doua opinie sau investigatii suplimentare. Este normal sa fie asa si este normal ca aceasta consultatie sa fie platita. Exista si interventii chirurgicale in doi timpi.

  22. Comentariu scris de cristian.i.
    Publicat la data de 21.4.2010, ora 7:56 pm

    Nu am un comentariu anume. Am, in schimb, o problema, care se cheama AGORAFOBIE. In urma cu 10 ani, am mai avut asa ceva, am fost tratat de un psihiatru cu ZOLOFT si XANAX, dupa 4 luni mi-am revenit. Iata ca, dupa 10 ani, brusc mi-au revenit atacurile de panica. Acelasi medic care a reusit sa ma rezolve, mi-a recomandat acelasi tratament, dar, dupa ce l-am urmat vreme de 30 zile, ca si cel anterior, nu imi revin decat partial. Nu are rost sa descriu momentele, frecventa si conjuncturile in care apar aceste atacuri de panica, pe care le-am urmarit si care nu au practic nici o regula. Sunt perioade ale zilei, de regula in cursul diminetii, dupa o odihna sanatoasa, cand apar aceste atacuri, iar altele, dupa-amiaza, cand pot iesi pe spatiile deschise, singur, fara nici o problema. As dori o adresa de contact cu specialistul, fiindca sunt constient ca o astfel de problema nu se rezolva prin corespondenta. Multumesc. Cristian Ionescu.

  23. Comentariu scris de Dr(y) Gin
    Publicat la data de 21.4.2010, ora 9:34 pm

    Puteti sa recomandati niste psihoterapeuti din Botosani?

  24. Comentariu scris de tomescu
    Publicat la data de 21.4.2010, ora 9:37 pm

    referitor la
    Cand vine vorba despre psihoterapie, cele o mie de motive se dubleaza: “Eu nu sunt nebun!”
    Este vreo diferenta intre psihoterapie si psihiatrie ? asta ca sa inteleaga lumea de ce un ginecolog nu opereaza pe creier,sau in alta parte.
    Scea dea doua intrebare ce inseamna sa fi NEBUN ?
    a treia intrebare dupa ce autori va ghidati in cariera d-vs?Deoarece
    ””psihiatria foloseşte datele rezultate din cercetările efectuate în domeniul neuroştiinţei, psihologiei, biologiei, biochimiei şi farmacologiei, ea poate fi considerată ca disciplină de trecere între neurologie şi psihologie. Separarea psihiatriei de alte discipline medicale este în mare măsură arbitrar.””’
    MULTUMESC. eu cred ca in ROMANIA suntem la inceput cu PSIHOTERAPIA SI specialisti in acest domeniu al juramintului lui Hipocrate.

  25. Comentariu scris de worker
    Publicat la data de 22.4.2010, ora 12:20 am

    Romanul e nemultumit de medici si de spitale. Se simte tratat cu indiferenta. Simte ca i se cer prea multi bani. Simte ca nu primeste un serviciu de calitate. Dar acelasi roman este nemultumit de invatamint. Se simte tratat cu indiferenta. Simte ca i se cer prea multi bani. Simte ca nu primeste un serviciu de calitate.
    Acelasi roman este nemultumit de primarie. Se simte tratat cu indiferenta. Simte ca i se cer prea multi bani. Simte ca nu primeste un serviciu de calitate.
    Acelasi roman este nemultumit de justitie. Se simte tratat cu indiferenta. Simte ca i se cer prea multi bani. Simte ca nu primeste un serviciu de calitate.
    Acelasi roman este nemultumit de service-ul auto. Se simte tratat cu indiferenta. Simte ca i se cer prea multi bani. Simte ca nu primeste un serviciu de calitate.

    Samd, samd, samd. Totusi, fiecare roman simte ca isi face pe deplin datoria la locul de munca. Ofera servicii de calitate, nu cere prea muti bnai si nu isi trateaza semenii cu indiferenta.

  26. Comentariu scris de iulian
    Publicat la data de 22.4.2010, ora 9:25 am

    Daca o persoana sufera de depresie prelungita care ar fi optiunile psihiatru sau psiholog sau amandoi in paralel? Deoarece diferentele dintre cele 2 meserii nu prea sunt cunoscute as dori sa stiu care e diferenta intre cele 2.
    Alta aintrebare ar fi cum poti aduce o persoana in fata unui psiholog/psihiatru, care ar fi modalitatile de convingere, data fiind reticenta romanilor fata ce ambele specialitati ? Macar la un control sa se prezinte persoana pentru a putea fi diagnosticat. Dupa cum se spune si in titlul problematicii multi romani merg pe principiul, citez “Eu nu sunt nebun!” si aleg sa se trateze singuri cu tot felul de solutii care mai de care. Societatea in care traim te expune la riscul de a cadea in depresii, cauzate de stilul de viata si presiunea venita de la factorii externi , mult mai variati si mai periculosi in zilele noastre.
    Si o ultima intrebare e cum ar trebui sa te porti cu oamenii care sufera de depresii, adica sunt irascibili si nemultumiti tot timpul si cum ii determinam sa constientizeze ca sufera de o boala si ar trebui sa se trateze.

    • Comentariu scris de dr. Nicolae Marcu
      Publicat la data de 23.4.2010, ora 6:19 pm

      1. Psihiatru si recomandarea lui catre un anumit tip de psihoterapie care se potriveste perosanei si contextului psihopatologic. In principiu cele doua meserii sunt superpozabile in sfera normalitatii (cu un plus pentru psihologi care au expertiza mai mare in masurarea normalitatii) si in zona anormalitatii (cu un plus pentru psihiatri care pot prescrie medicatie). Si psihologii si psihiatrii dupa formarea respectiva (3-5 ani sau mai mult in cazul psihoterapiei psihanalitice) pot deveni psihoterapeuti.
      2. Daca situatia pare sa fie grava (modificari serioase de comportament, halucinatii, auto sau heteroagresivitate) as aduna toata familia si as incerca orice demers pentru convingere. Nu as ezita sa chem Salvarea sau un medic la domiciliu. Daca nu pare foarte grav as incerca sa-i scriu ce gandesc.
      3. Sunt bucuros ca ati constientizat D-voastra. De obicei apartinatorii nu inteleg suferinta depresivului (care vizibil este un om sanatos fizic). Ei au mare nevoie de suport si evident de tratament (medicamentos sau psihoterapeutic)

  27. Comentariu scris de Pacienta
    Publicat la data de 22.4.2010, ora 10:09 am

    Cum ramane cu verificarea starii mentale a medicilor, care functioneaza si ei intr-un sistem aflat la pamant, intr-o tara aflata la pamant, lucrand zilnic cu pacienti aflati la pamant???? Sunt ei verificati?

    Pentru ca eu, ca pacienta am ajuns sa il inteleg pe medicul meu (asta pt ca am ales sa raman eu santoasa mintal), in urmatoarea situatie:

    Am primit un tratament zilnic, pentru toata viata de acum inainte (substitut hormonal). Si am intrebat medicul de ce acest tratament va fi pe toata durata vietii mele, si la ce ar trebui sa fiu atenta in acest context. Medicul m-a intrebat ce profesie am…si mi-a replicat ca el nu intelege lucruri legate de profesia mea si deci nici eu nu am cum sa inteleg. Ca el n-a facut atatia ani de facultate, ca sa explice pacientului….Ca rolul medicului este sa prescrie un tratament si este treaba pacientului daca urmeaza tratamentul sau nu….

    Am incercat sa replic ca studentii la medicina au cursuri de psihologie si ca modul de gandire si intelegere al bolnavului influenteaza eventuala vindecare…

    Starea medicului nu s-a ameliorat insa…si am iesit plangand din cabinetul medical privat, la care platisem a nu stiu cate consultatie…si unde am fost umilita si desconsiderata, pe banii si timpul meu…

    Am ales sa-l inteleg pe medic, desi n-am mai calcat pe la el. Dar…de unde sa mai aiba bolnavul puterea de-a intelege medicul, asistentele, spitalul, sistemul de sanatate, sistemul de asigurari, guvernul….

    Poate daca s-ar re-brand-ui denumirile “medic”, “spital”, “sistem de sanatate”….si s-ar stabili un sistem de calitate, de verificare a sanatii “mentale” a medicilor si sitemului…si poate nici atunci….

    • Comentariu scris de dr. Nicolae Marcu
      Publicat la data de 26.4.2010, ora 2:25 pm

      1. pentru obtinerea dreptuli de libera practica medicul merge obligatoriu la un consult de psihiatrie. Deviatiile importante pot fi usor decelate (episod psihotic acut, episod maniacal, episod depresiv, deficit cognitiv etc) insa anumite aspecte infraclinice cu mare dificultate. De altfel de multe ori aceste examen are un grad de superficialitate.
      2. nu sunt de acord cu expresia sunt medic ma pricep la medicina si fiecare cu profesia lui.
      3. credeti ca daca schimbam numele unei strazi va arata mai bine? Exista standarde de calitate in sistemul mnedical romanesc insa pentru a le valida trebuie un sacrificiu urias. nu cred ca ne putem permite acum.

  28. Comentariu scris de Machiavelli
    Publicat la data de 22.4.2010, ora 10:28 am

    Buna Ziua domnule doctor. Am 3 intrebari ptr dumneavoastra:
    1. Domnule doctor, care este rolul medicatiei in psihiatrie? Este adevarat ca de la psihiatru pleci mereu cu o reteta?
    2. Considerati ca fiecare problema emotionala se reduce la un defect fizic al sistemului nervos?
    3. Ce parere aveti de psihanaliza?

    • Comentariu scris de dr. Nicolae Marcu
      Publicat la data de 23.4.2010, ora 5:46 pm

      1. Rolul medicatiei psihotrope este de a modula transmisia chimica intre neuroni. Nu, nu este adevarat. Tinta medicilor este interventia minima necesara pentru atingerea scopului terapeutic. Sunt tulburari psihice care nici nu sunt sanctionabile farmacologic (tulburarile de personalitate)
      2. nicidecum. Sunt insa afectiuni (din pacate cele cu gravitate semnificativa) care au in etiologie modificari decelabile antomic sau functional
      3. Cea mai bine structurata teorie. eficienta terapeutic. De altfel este considerata a doua revolutie in psihiatrie. (prima este eliberarea pacientilor din lanturi iar cea de-a treia descoperirea primului neuroleptic)

  29. Comentariu scris de L
    Publicat la data de 22.4.2010, ora 10:34 am

    Psihiatrul nu poate ramine doar la somatoterapie, trebuie sa completeze de la caz la caz cu psihoterapie . Mai departe, cum poate clientul sa stie daca aceea psihoterapie e potrivita pe sulfetul lui mult mai larg decat cel stramt dintr-un cabinet medical?
    Ca si psihiatri / psihoterapeuti ne confruntam cu fenomenul de contratransfer iar uneori nu inregistram emotia; Nu totdeauna avem pregatit un colac de salvare si plasturi pentru ranile noastre. E ca si cum te trezesti in mijlocul unei operatii fara analgezic
    V-ati confruntat vreodata ca medic psihiatru cu contratransferul ? Ce ati facut cu insurectia acestui nevazut , ati plasat clientul la un alt coleg – psihiatru sau ati reusit sa (re) negociati cu propriile emotii?

    • Comentariu scris de dr. Nicolae Marcu
      Publicat la data de 26.4.2010, ora 3:21 pm

      1. De acord. Stie fara sa stie cum stie. Pe acelasi mecanism prin care un tablou sau un concert ne place, ne incanta. Atentie la nuante!
      2. Pentru ranile noastre avem consolarea ca sunt cele mai grave din lume
      3. In toate ipostazele vietii m-am confruntat cu contratransferul (prin extrapolare). In practica psihoterapeutica recunosc ca cel mai convenabil a fost sa redirijez persoana. Psihoterapia fara supervizare este un real pericol pentru ambele parti implicate in terapie.

  30. Comentariu scris de Serban
    Publicat la data de 22.4.2010, ora 11:28 am

    Stimate domnule doctor,
    Inca de cand eram prichindel am deprins gustul de a merge la pescuit. Aceasta deprindere a evoluat in sens crescator si incet, incet, am inceput sa visez baboii si in noptile in care nu mergeam la pescuit. Desi pasiunea (pot spune si asa) s-a intensificat, marimea baboilor prinsi nu a crescut in aceeasi maniera. Credeti ca ar exista un tratament pentru a prinde baboi mai mari? Credeti ca aceasta obsesie a mea poate fi ceva bolnavicios? Apropo, daca si dumneavoastra sunteti un iubitor al naturii si in special al pescuitului, as fi curios sa-mi spuneti cam care ar fi procentul partidelor de pescuit reusite si nereusite.
    Cu toata consideratiunea, Serban Arjocianu.

  31. Comentariu scris de Alexandru
    Publicat la data de 22.4.2010, ora 1:00 pm

    Buna ziua domnule doctor,
    O copilarie zbuciumata, cu certuri intre parinti, o tinerete trista, cu probleme legate de un sot care a neglijat , si chiar mai mult, a facut rau sotiei, copiilor, si chiar sie insusi( a facut de 2 ori puscarie), o fac pe sotia mea ( suntem amanodi recasatoriti) sa aiba traume, stari de enervare, oboseala continua, depresie. Foarte repede plange, foarte repede se irita. A facu 6 luni tratament cu Cipralex si Coaxil, sub indurmare medicala a unei d-ne dr.psihiatru, si a renuntat la tratament. Credeti ca ar fii necesar sa faca un control din nou, si sa ia tratament mai mult timp ? Fata ei are de asemeni o evolutie similara, este iritabila, nervoasa, are un psihic mai labil, uneori. Chiar uneori pare ca isi induce stari fizice rele prin probleme psihice. Exista o clinica serioasa de consult psihiatrci infantil ( 14 ani ) ?
    Multumim frumos.

    • Comentariu scris de dr. Nicolae Marcu
      Publicat la data de 23.4.2010, ora 5:06 pm

      1. Se pare ca sotia D-voastra traverseaza un nou episod depresiv daca nu cumva nu a reusit sa-l depaseasca pe primul.
      2. in general tratamentul depresiei se face o perioada de un an iar daca tendinta afectunii este de a evolua in mai multe episoade (tulburare depresiva recurenta) tratamentul poate continua pe tot parcursul vietii. este de preferat sa consultam medicul inainte de a stopa tratamentul
      3. nu sunt de acord cu combinatia coaxil-cipralex
      4. nu este exclus ca o anumita vulnerabilitate pentru depresie sa fie mostenita (tatal sotie, sotia, fiica)
      5. Clinica de psihiatrie infantila a Spitalului Al. Obregia este foarte performanta, recomand de asemenea clinica Mindcare

  32. Comentariu scris de ADI-EP
    Publicat la data de 22.4.2010, ora 1:01 pm

    Un psihoterapeut bun in zona Galati-Braila?
    Am un sindrom neuro vegetativ cauzat de stress!!cel putin asta e dignosticul primit.

    • Comentariu scris de dr. Nicolae Marcu
      Publicat la data de 23.4.2010, ora 5:07 pm

      Din pacate nu cunosc.
      dar calea urmata (psihoteraipie) este calea cea buna!

  33. Comentariu scris de Mircea Sauca
    Publicat la data de 22.4.2010, ora 1:04 pm

    1.Daca exista la nivelul unui oras/judet o lista cu medicii specialisti pe diverse domenii intr-un clasament in functie de bolnavii tratati/diagnosticati ?
    2.De ce medicii de familie nu au aceasta informatie ?
    3.Alm platit unui doctor 200 lei pentru o consulatie de 1 ora in care mi-a pus diagnosticul gresit,credeti ca pot sa-mi recuperez banii ?

    • Comentariu scris de dr. Nicolae Marcu
      Publicat la data de 23.4.2010, ora 5:58 pm

      1. exista astfel de liste pentru medicii care lucreaza in contract cu Casa de Asigurari. Lista contine numarul de pacienti si afectiunile pentru care s-au adresat. Functie de aceasta lista sunt platiti medicii. Nu cred ca exista vreun clasament care sa vizeze calitatea actului medical. Din pacate.
      2. nu stiu de ce lista nu este publica (cu un criteriu de confidentialitate evident). In sisteme avansate orice medic poate accesa fisa completa pacientului inscris pe lista lui
      3. Da. Dar tinta D-voastra este sa aflati care medic a gresit diagnosticul. (in cazul in care diagnosticele sunt net diferite)

  34. Comentariu scris de Oana
    Publicat la data de 22.4.2010, ora 2:05 pm

    Cum pot convinge un membru al familiei sa apeleze la psihiatru sau psiholog. Sigur are nevoie, insa refuza sa ia in considerare aceasta varianta.

  35. Comentariu scris de Raluca Motei
    Publicat la data de 22.4.2010, ora 3:35 pm

    Intalnirea online a luat sfarsit. Va multumim pentru interesul cu care ati urmarit acest subiect. Dl. Dr. Nicolae Marcu va raspunde intrebarilor postate pana in acest moment in cel mai scurt timp posibil.

    Puteti adresa in continuare intrebari folosind rubrica Intreaba doctorul, Dr. Nicolae Marcu.

  36. Comentariu scris de Carmen
    Publicat la data de 22.4.2010, ora 9:54 pm

    Se zice ca oamenii ajung la medic doar cand ii doboara durerea. Dar oare de ce ? Pentru ca de multe ori nu au bani sa plateasca consultatiile, tratamentele si medicamentele. Eu de exemplu am facut un chiuretaj biopsic si o histeroscopie. La ambele a trebuit sa scot din buzunar cate 10 mil. Vi se pare corect ? 4 mil operatie medic, 2 mil 500 anestezistul si cate 500 000 pentru fiecare asistenta a anestezistului + 3 milioane medicamentele, perfuziile, etc (spitalul nu avea absolut nimic in dotare, nici macar fase, injectii) + toate asistentele care au fost in ture 3 zile si care nici nu se uita la tine daca nu le bagi in buzunar din ora in ora cate 100 000 lei. Ce sa mai spun ? Si atunci se mira cineva de ce nu merge romanul la medic decat in cazul in care e doborat de durere ? Nimeni nu se gandeste ca daca o femeie ajunge sa dea in 3 zile in spital 10 mil poate nu mai are din ce trai ?
    Deci in acest caz nu e vorba ca ne e teama ca medicul o sa zica ca avem probleme psihice (deja orice roman la ora actuala le are), ce faptul ca odata ajuns la un medic, ala te poate trimite la alt specialist si tot asa pana iti golesti buzunarul cu totul. Medicii nu realizeaza ca mai sunt si oameni saraci in tara asta. Ei doar pretind, iar daca nu le dai nici ca se mai uita la tine a doua oara. La fel am patit si cu stomatologia. Si acolo in 2 zile am dat pentru detartraj si 2 plombe 3 mil 500. De unde va intreb, daca eu castig doar 10 mil si am si copii ?

    • Comentariu scris de dr. Nicolae Marcu
      Publicat la data de 26.4.2010, ora 3:33 pm

      - ati ales o varianta foarte scumpa. Chiar si in privat exista oferte mai bune financiar si nu aveati grija bagatului in buzunar.
      -un foarte mic procent din populatie merge la medic preventiv (in special femeile si varstnicii). Din pacate. Mai ales ca preventia este foarte eficienta pentru afectiunile grave, cu impact major asupra starii de sanatate.
      -unele afectiuni nu pot fi rezolvate de un singur medic (mai bine zis de o singura specialitate). Atentie ca exista o tentatie si a anumitor pacienti de a utiliza sistemul medical extensiv cu risc mare de iatrogenie.
      -in general medicina ESTE FOARTE SCUMPA. In foarte multe tari exista o grija permanenta pentru finantarea serviciilor medicale. Exista tari in care daca nu ai asigurare medicala ai riscuri foarte mari.

  37. Comentariu scris de emil
    Publicat la data de 23.4.2010, ora 3:05 pm

    Bolnavi de cancer la colon,tatal si tatal meu au fost operati si tratati la Spitalul Fundeni,la Inst.Oncologic si respectiv la Witing. In privinta operatiilor nu ma pronunt,dar n-am mari reprosuri. Comportamentul cadrelor medii-asistente, infirmiere etc insa a fost sub orice critica.Si asta in pofida faptului ca ambii fusesera operati de sefii respectivelor clinici,in pofida faptului ca spagile-pt toti/toate cele implicate -doctori,asistente,infirmiere etc. au fost ff consistente. Admit ca sistemul sanitar romanesc este insuf.finantat.De aici insa si pana la a-ti bate joc de ultimele zile/clipe ale unor muribunzi. cert e ca situatia nu doar ca nu s-a imbunatatit,ci continua sa se inrautateasca,desi nu e f greu sa se instaureze 1 climat uman si in spitalele romanesti.

    • Comentariu scris de dr. Nicolae Marcu
      Publicat la data de 26.4.2010, ora 3:40 pm

      -atentie de linia de heritabilitate (mostenire genetica). Este important ca si alte rude sa-si faca verificari atente.
      -in unele spitale majoritatea cadrelor medii sunt fara experienta deoarece personalul calificat s-a reorientat (catre privat sau strainatate). In plus multe posturi sunt blocate si exista un incredibil deficit pe anumite sectii. O comparatie putin deplasata: ganditi-va la un resturant cu 100 de mese si doi ospatari
      -pe de alta parte reiau: fiecare intra in profesie cu structura lui de personalitate. Superficialul va fi superficial in orice meserie

  38. Comentariu scris de emil
    Publicat la data de 23.4.2010, ora 3:06 pm

    revin: tatal si socrul meu

  39. Comentariu scris de Dr. psihiatru Nicolae Marcu: “Cel mai bun medic din Braila este acceleratul de Bucuresti”. Teama de a merge la medic este, in unele cazuri, justificata   MedLive
    Publicat la data de 26.4.2010, ora 10:46 am

    [...] Marcu. Cititi si <!– @page { margin: 0.79in } P { margin-bottom: 0.08in } –>“O mie de motive pentru care nu mergem la medic. Dr. Nicolae Marcu, psihiatru, a discutat onli… Autor: Raluca [...]

  40. Comentariu scris de Spaga in sistemul medical romanesc. Dr. Nicolae Marcu: “A conditiona actul medical – sub orice forma, nu numai material – mi se pare abominabil”   MedLive
    Publicat la data de 2.7.2010, ora 1:20 am

    [...] aceasta plaga morala, iata in cele ce urmeaza sfatul medicului, oferit de dr. Nicolae Marcu intr-o discutie online cu cititorii [...]

  41. Comentariu scris de Spaga la medic. Cat pun in plic? Dr. Nicolae Marcu: A conditiona actul medical – sub orice forma, nu numai material – mi se pare abominabil | Blog Press
    Publicat la data de 2.7.2010, ora 4:54 am

    [...] morala, iata in cele ce urmeaza un alt fel de sfat al medicului, oferit de dr. Nicolae Marcu intr-o discutie online cu cititorii [...]

  42. Comentariu scris de Spaga la medic. Cat pun in plic? Dr. Nicolae Marcu: A conditiona actul medical – sub orice forma, nu numai material – mi se pare abominabil – 20895th Edition « RP stiri
    Publicat la data de 2.7.2010, ora 12:17 pm

    [...] morala, iata in cele ce urmeaza un alt fel de sfat al medicului, oferit de dr. Nicolae Marcu intr-o discutie online cu cititorii [...]

  43. Comentariu scris de FRINCU LOREDANA
    Publicat la data de 20.6.2011, ora 1:58 pm

    Ma simt foarte rau , am o stare proasta si nu mai pot sa mananc . Am fost diagnosticata cu tulburare anxioasa . MI s- a dat sa iau coaxil si viatmine . Ce credeti ca trebuie sa fac , nu mai pot ce rau imi este . Ajutati-ma . Analizele au iesit foarte bune . Sa fac si un R M N ?

  44. Comentariu scris de Lidia Lidia
    Publicat la data de 12.8.2013, ora 9:31 pm

    Buna seara.Ma numesc Lidia si am 38 de ani.In urma cu 12 ani ma simteam foarte rau ,am consultat medicul de familie si mi s-a pis diagnosticul de tulburari anxioase si tulburari depresive.Am urmat un tratament prescris de medic cativa ani ,dupa care am renuntat la acel tratament simtindu-ma bine.De 7 ani nu mai iau nici un tratament numai la nevoie un calmant usor.Acum de ceva timp cam o luna de zile am o usoara duirere de cap insotita de ameteala iar de cateva zile simt cum pielea capului mi se increteste ,parca ar fi un frison de frig,ma mananca de-mi vine sa-mi smulg parul din cap,am o stare de agitatie,si parca intru in panica cand mi se intampla asta.Va rog sa imi spuneti,oare simptomele apartin tot sistemului nervos?Ce pot face in astfel de situatie?Va multumesc.

  45. Comentariu scris de raluca
    Publicat la data de 13.3.2014, ora 12:22 pm

    Buna ziua Dle Doctor,
    Eu de 20 ani am problem cu presiunea sangelui si am facut teste la inima si nu aveam nimic la inima.
    mi-a prescris doctoral Helex care m-a ajutat.
    Aici in Braila am primit medicatie pentru presiunea sangelui si am inceput sa ma umflu,dar am stopat.
    Eu am atacuri de panica numai ca am ajuns la doctoral de familie am facut 180/103 cu batai de inima rapide si tremor.
    Eu mai iau Xanax si-mi revin.
    Pot sa va spun ca am si Insomnii de la 46 de ani.
    Eu recunosc sant foarte sensibila si ma apuca asemenea atacuri,nimic nu-mi convine ce nu este correct si nu doresc sa mai iau medicatie ca nu stau bine nici cu ficatul.
    Doresc sa vin la D-tra pentru consultative si doresc adresa cabinetului.
    Va multumesc ,
    cu respect Raluca Sava



Lasa un comentariu


Do NOT fill this !