VIDEO Copilul tau este in siguranta? Bataia rupta din rai, sau “nu oricine poate avea grija de un copil”
Un copil nu uita / Foto: PhotoXpress
Bataia aplicata celui mai slab, ca asa fac cei ”puternici” – lovesc in general in cel care nu se poate apara -, poarta in Romania genericul “Bataia e rupta din rai”. O scuza fara fundament venita dintr-o zona obscura a intelepciunii populare, ideea ca un suflet in formare poate fi strunit doar prin corectii fizice sau abuzuri repetate inca predomina in educatia copiilor de pe la noi. In termeni juridici, “educatia” prin bataie se numeste maltratare si se pedepseste conform legii. La unii – mai sever, la altii – nu. O bona din Florida, SUA, a fost condamnata saptamana trecuta la opt ani de inchisoare pentru batai repetate aplicate unui copil de 11 (unsprezece) luni. La noi, pedepsele se limiteaza inca la daune morale si amenda penala. Dincolo de cadrul legal, un copil batut ramane un copil batut, indiferent daca agresorul ii este ruda sau nu. Intr-un larg consens, parintii romani inca ignora faptul ca violenta de orice fel – fizica, morala sau intelectuala – produce efecte ireversibile.
Uzul fortei spre a leza integritatea fizica, morala sau psihica a unei persoane poate lua forma unor actiuni fizice – lovirea – sau a unor imagini ori expresii verbale. Pe langa efectele devastatoare pe termen lung, violenta de orice fel – psihica, emotionala, fizica, sexuala – creeaza tipare comportamentale pentru viitorii adulti, care vor perpetua la randul lor abuzul deprins in copilarie, intr-un ciclu nesfarsit al violentei.
VIDEO Cei mici copiaza comportamentul parintilor
“Si pe mine m-a batut tata, si o meritam cu varf si indesat”
Culpabilizarea prin bataie (“de ce ma obligi sa te bat?!”), sau prin presiune pshica si pedepse absurde (“nu faci cum iti spun, nu primesti nimic de mancare”) se transmite inca din generatie in generatie, prin parinti, bunici, alte rude apropiate, tutori, bone. “Eu te-am facut, eu te omor” nu ne zgarie urechile, este o banalitate. Victimele educatiei prin bataie isi accepta culpa si pedeapsa, gasind ca natural modul de tratament si aplicandu-l mai departe propriilor copii. “M-a strunit, om m-a facut! Eu am ajuns bine, la fel fac si eu la mine-n casa”. Alaturi de bataile situate uneori la limita sadismului, se adauga sudalmile: “dobitoc, cretin, prost”, cu variatiuni; “cu ce-am gresit sa am asemenea copil”, “ma faci de rusine”, “nu meriti nimic”. Reducerea celui mai slab la un zero este, printre altele, o forma de dominare pentru care victima ar trebui sa fie “recunoscatoare” candva: “o sa-mi multumesti pentru asta cand vei fi mare!”.
Angajatul tau, batausul copilului tau. Nu oricine poate avea grija de un copil
Cadrul legal al activitatii de bona / dadaca in Romania, practic, nu exista. Majoritatea parintilor prefera sa plateasca serviciile bonelor de ocazie, recomandate sau nu, “la negru”. Aptitudinile de educator sunt, desigur, discutabile – nu oricine poate avea grija de un copil. Ca modalitate de control al bonelor, unii parinti apeleaza la “camera ascunsa” plasata strategic. Pe forumuri romanesti dedicate parintilor, filmarile surpriza cu scene de violenta indreptate asupra copiilor sunt analizate in amanunt. Mult mai rar, parintii apeleaza la justitie. Daca in statul american Florida, o bona care a batut repetat un bebelus in varsta de 11 luni a primit o pedeapsa de opt ani de inchisoare, aici pedepsele sunt ilar de blande: daune morale si amenda penala.
Cazuri prezentate in presa romaneasca:
- 16 iunie 2010: Instanta bucuresteana condamna, in premiera, o bona care a maltratat fetita in varsta de doi ani de care avea grija. Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti a condamnat-o pe Lovinica Dinu, in varsta de 62 de ani, la amenda penala de 1.000 de lei, daune morale de 1.000 de lei, plus plata cheltuielilor de judecata – 150 de lei. Total: 2.150 lei, pedeapsa pentru lovire si alte violente (potrivit acuzatiilor oficiale, articolul 180 Cod penal). Au fost acceptate ca probe in instanta inregistrari video realizate de mama fetitei in 2009, dupa ce aceasta a sesizat ca, atunci cand o vedea pe bona, fetita incepea sa planga.
- 26 iunie 2010: Bona Ecaterina Spirea a fost gasita vinovata si condamnata la plata unor daune morale de 2.000 de lei si plata a 3.000 de lei amenda penala pentru maltratarea celor doi copii pe care ii avea in grija. Intrucat in perioada termenului de incercare, dispus in cazul altei condamnari, femeia a comis o noua infractiune, Spirea executa si un an de inchisoare (pedeapsa ramasa definitiva intr-un proces de delapidare).
Bataia nu este rupta din rai. Cazurile grave
Un copil nu uita. Odata cu durerea fizica, umilirea, neputinta, durerea psihica raman acolo pentru toata viata si au urmari multiple. Pe termen lung, traumele duc la un dezechilibru psihic al victimei. Intr-o lucrare publicata in 1990, “Healing the Hurt Child: A Developmental-Contextual Approach”, psihiatrii Denis M. Donovan si Deborah McIntyre au introdus pentru prima data termenul de traumatologie: un copil crescut in violenta, neglijare, abandon, stocheaza toate experientele; peste unele din acestea va trece, prelucrandu-le la nivel cognitiv, altele insa nu vor fi depasite niciodata si pot iesi la lumina in momente critice de-a lungul vietii. Frica intensa si sentimentul de neajutorare pe care copilul le resimte pe termen lung au consecinte puternice in modelarea personalitatii individuale, afectandu-i demnitatea si identitatea.
- sentimente de vinovatie, frica, neajutorare;
- alterarea respectului de sine, complex de inferioritate;
- culpabilizare;
- asteptari reduse in viata.
- dovedeste dificultati in a-si controla agresivitatea;
- are comportamente impulsive, autodistructive;
- nu isi poate acorda incredere siesi sau altor persoane;
- nu poate mentine relatii cu alte persoane;
- tinde sa se revictimizeze / sa ii victimizeze pe altii.
A creste si educa un copil are ca scop final sprijinirea copilului in vederea asumarii responsabilitatii pentru comportamentul personal de-a lungul intregii vieti. Modul in care un copil ne copiaza comportamentul si atitudinile, cooperand totodata si incercand sa transmita nevoile proprii, este instrumentul care ne ajuta sa intelegem cum suntem perceputi ca adulti si cum putem provoca schimbarea in mentalitatea generatiei urmatoare.
Ce parere au copiii despre bataie?
Video: Real Children Don’t Bounce Back
Un studiu realizat de Organizatia “Salvati copiii” in Romania, publicat in 2004, arata ca, “potrivit opiniei copiilor, cea mai utilizata metoda pentru corectarea greşelilor copiilor la noi in tara este bataia. Alte metode ar consta in amenintarea sau jignirea copiilor.” Iata cateva date:
- 80,9% dintre copiii chestionati considerau ca bataia nu e o metoda eficienta de educare a copiilor;
- copiii se simt in procent de 37,95 nefericiti cand sunt batuti, 20,5% se simt umiliti, iar 16,6% se simt fara aparare;
- 70,1% dintre copiii chestionati apreciaza ca protejarea copilului impotriva violentei este realizata in mica masura in tara noastra;
- cea mai mare raspundere in protejarea copilului impotriva oricarei forme de violenta o are familia (65,4%), urmata de institutiile specializate ale statului (28,7%);
- 75,9% dintre copii considera ca statul ar trebui sa-i pedepseasca pe adultii care bat copii şi 82,3% considera ca bataia ar trebui interzisa prin lege.
“Organizatia Salvati Copiii a efectuat prin centrele romanesti de consiliere pentru copil si familie un studiu privind abuzul si neglijarea copilului, concluziile cercetarii aratand ca 75% dintre copii au suferit o forma de abuz fizic in care era inclusa si bataia.”
Din Legea nr. 272/2004 (privind protectia si promovarea drepturilor copilului):
Art. 28: (1) Copilul are dreptul la respectarea personalitatii si individualitatii sale si nu poate fi supus pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradante.
(2) Masurile de disciplinare a copilului nu pot fi stabilite decat in acord cu demnitatea copilului, nefiind permise sub nici un motiv pedepsele fizice ori acelea care se afla in legatura cu dezvoltarea fizica, psihica sau care afecteaza starea emotionala a copilului.
VIDEO Bona din Florida, maltratand un copil de 11 luni. Atentie, imagini extrem de violente!
Redactia MedLive.ro
Articole similare:
- VIDEO Dr. Simona Sicoe: Copilul nascut prematur e un luptator. Factori care influenteaza dezvoltarea copilului
- Emil Stoica: Un sistem medical mai eficient se poate obtine si cu mai putini pacienti, daca cetatenii au grija de sanatatea lor: o alimentatie sanatoasa, evitarea exceselor, mai mult sport
- VIDEO “Bunica vedea sa bage in ac, deci avea cataracta”. Interviu cu dr. Silvia Chiotoroiu, medic specialist oftalmolog
- Este regretabil ca inca exista medici ce cred ca pana la trei ani copilul nu are ce cauta la oftalmolog. Dr. Luminita Teodorescu. dr. Irina Velcea si dr. Oana Andrei au raspuns cititorilor
- VIDEO Operatia de corectie a strabismului la copil, realizata de dr. Luminita Teodorescu si dr. Irina Velcea, a luat sfarsit. In studio, dr. Oana Andrei a raspuns, in direct, cititorilor
Publicat la data de 31.8.2010, ora 7:18 am
Este incredibil! A lovi este varianta care arata ca esti depasit intelectual ori de situatia in care esti pus ori de cel pe care il lovesti.
Sunt parinte al unui adolescent (si stiti cat de complexa este acum aceasta postura) dar gandul ca as aplica astfel de “corectii”, numai gandul, ma sperie.
Cunosc insa si persoane care au fost crescute cu “bataia e rupta din rai” si care in relatiile lor aplica aceasta metoda.
Nu va loviti copiii! Veti genera traume si comportament in timp pe care nu le puteti estima, gestiona. Un copil lovit va lovi la randul lui cand va deveni adult.
Publicat la data de 31.8.2010, ora 8:56 am
Ca intotdeauna, si in acest caz, vorbim de extreme. Si tot timpul extremele vor traumatiza si vor dauna.
Ce imi place cand se publica studii facute de altii pe noi ! Americanii nici nu stiu unde este Romania pe harta dar ei fac studii.
S.U.A. nu reprezinta decat cel mai mare rau de care a putut sa aiba parte omenirea ! Nu fac decat sa injecteze rau si venin in toate popoarele venind cu tot felul de reguli si legi si studii care la ei se aplica.
Haide totusi sa ne vedem de treaba noastra, sa gandim (pentru ca noi putem sa facem lucrul asta) si sa incepem sa-i compatimim in loc sa-i ridicam in slavi, pentru ca asta merita.
Publicat la data de 31.8.2010, ora 9:11 am
atunci de ce copiii americani devin adulti liberi, senini, increzatori, in timp ce romanasii nostri batuti de la varsta de 6 luni ca au indraznit sa isi deranjeze parintii cu tras de pe fata de masa un pahar sau mai tarziu ca au desenat pe perete la 2 ani devin niste adulti frustrati, resemnati, orgoliosi , suspiciosi si intunecati la suflet?
Publicat la data de 31.8.2010, ora 10:27 am
cita dreptate ai, degetica! am plecat de 2 ani din tara, dar inca ma urmaresc fantomele copilariei, amintirile bataii din casa si a umilintelor indurate din partea parintilor… iar cei din jurul meu au o asa incredere in sine si echilibru mental, ca uneori imi vine sa pling. de ciuda si de neputinta.
ma voi stradui sa-mi cresc altfel fetita.
cititi Eric Berne, ajuta la intelegerea temei si la evitarea unor greseli ca parinte.
Publicat la data de 31.8.2010, ora 11:43 am
Degetica, despre care adolescenti “liberi, senini, increzatori” vorbesti? Cei din filmele pe care le-ai vazut? Sau cei din realitate?
Cei care isi impusca cu seninatate colegii de scoala? Cei care se drogheaza “liberi si increzatori”? Cei care sunt obezi in procent de peste 70% in unele state? Te-ai informat putin care e rata criminalitatii acolo?
P.S. Nu spune nimeni ca trebuie batuti copiii pt orice. Dar trebuie sa fim realisti si echilibrati, sa nu aducem ca argumente doar extremele.
Publicat la data de 31.8.2010, ora 1:46 pm
asta inseamna ca nu cunosti realitatea romaneasca…nebuni sunt peste tot, si daca vom gandi procentual, vom observa ca la noi rata crimelor si a violentelor e mult mai mare, raportat la nr de locuitori….
cat despre droguri…cred ca nu stii ce se intampla in liceele in Romania….
Plus ca nu ma refream la adolescenti, care sunt rebeli in orice tara, ci la adulti.
Iar cei cativa care au intrat cu arma in scoli sunt tineri bolnavi psihic, neglijati! de parinti, nu sunt tineri “nebatuti” cum se sugereaza cu atata cinism .
Publicat la data de 31.8.2010, ora 3:39 pm
pe bune tu cred ca ai fost agresata grav de parinti. Cum spuneam mai sus, extremele lasa urme. Intotdeauna.
Eu cat am fost mic am fost batut cu palma la fund (probabil pe acelasi principiu – unde da mama creste). Insa aveam prieteni care erau terifiati cand venea unul din parinti acasa ca si-o luau ba cu cine stie ce curea, ba cu furtunul de la masina de spalat, ba cu cine stie ce vana de bou etc. Probabil tu faci parte din categoria asta.
In afara de bataitele aste care veneau de la mama, care mai mult mangaia decat dadea (mama e o femeie de 1.55 m si pe vremea aia nu avea mai mult de 55 kg), am mai luat 2 de la tata – prima cand am pierdut cheia si te atunci crede-ma ca nu am mai pierdut nici o cheie, si a doua (o palma doar) cand deja ma marisem si am venit ametit de bautura acasa. Explicabil as zice eu
Publicat la data de 5.9.2010, ora 12:31 am
Nu mi se pare atat de grav faptul ca ai venit “ametit” acasa.
In plus, prin palma pe care ai primit-o, ai invatat sa fi mai cumpatat in consumul de alcool?
Generalizand, nu departe de subiect, nu este o noutate faptul ca noi ca tara suntem (foarte) amatori de tarie.
De obicei nu e ceva neobisnuit ca un copil sa bea “un vinisor” sau “o berica”, asa ca de ce ne-am mira ca un tanar bea. Doar e invatat de mic cu otrava, putin cate putin, nu?
Indraznesc sa intreb retoric, daca bataia e rupta din Rai, cum de-auzim mereu ca o ducem ca dracu’?
Publicat la data de 31.8.2010, ora 12:27 pm
Am vazut acei adulti liberi,senini si increzatori intrand cu mitraliera in scoala si ucigand tot ce le-a stat in cale. Asa ceva nu am vazut insa la noi in Romania asta care tu o blamezi. Nu te entuziasma asa tare de americani ca in afara de rau in toata lumea asta prin politica si autosuficienta lor nu au prea mari realizari.
Publicat la data de 31.8.2010, ora 3:40 pm
@degetica: ai copii ?
Publicat la data de 31.8.2010, ora 4:07 pm
2. si nu ii pedepsesc niciodata, ca nu am motive.
Publicat la data de 1.9.2010, ora 12:13 pm
Aceiasi copii “liberi si increzatori”, isi inchid la batranete parintii in aziluri (un fel de domiciliu fortat), unde ei primesc 1 pilula ziua pentru a-i tine linistiti cu orele in fata televizorului intr-o sala comuna si inca una inainte de culcare pentru un somn usor, lipsit de regrete si de amintiri.
Cei mai norocosi dintre parinti, primesc vizita copiilor lor de 1-2 ori pe an, iar ceilalti, o carte postala. Din cand in cand mai razbate in media cate-un scandal, un boiler care explodeaza fierbandu-i literalemnte pe cei aflati la baie, batrani zacand in excremente, infestare generala cu paduchi etc.
Dar ce spun eu e numai propaganda, in realitate TREBUIE sa fie ca-n filme, nu-i asa ?
Publicat la data de 31.8.2010, ora 12:29 pm
Sunt perfect de acord cu tine .
Publicat la data de 31.8.2010, ora 9:09 am
Nu numai bataia, dar si pedeapsa este un abuz cand vorbim de copii prescolari si scolarii mici.
Comportamentul lor nedorit are mereu o cauza externa, si nu intentionalitate . Vina este a parintilor, nu a copiiilor.
Din pacate, in Romania domneste aceasta prejudecata cu copiii rai, care s=au nascut sa-si enerveze parintii.
In sfarsit un articol mai eficient.
Publicat la data de 31.8.2010, ora 10:56 am
in educatie consider ca o forma de pedeapsa trebuie sa existe. nu sunt de acord cu bataia, dar daca pruncul face o boacana si nu pateste nimic atunci cu siguranta va “recidiva” chiar mai rau. o simpla restrictionare a unor activitati care-i ii fac placere sau pur si simplu un scurt arest in camera sa (sau “la colt”), timp in care se va gandi la ce a facut rau, ii vor da de inteles ca nu a facut bine si consecinta este privarea de lucrurile care-i ii fac placere. ca exemplu: un prieten al meu e instructor de inot pt copii; spre sfarsitul cursurilor copii au o perioada in care pot sa se joace in bazin: atunci cand are de a face cu zbanghii care intrec masura ii cheama la el si ii tine pe banca 5-10minute dupa care ii intreaba daca stiu de ce au fost “arestati”; majoritatea raspund ca ei nu au facut nimic rau; bineinteles ca urmeaza inca 5-10min de “arest” si apoi din nou intrebarea; intotdeauna copilul isi recunoaste greseala, i se explica ce a pierdut pt ca a gresit si pt ca nu si-a recunosc greseala de prima data si apoi este lasat sa se joace.
Publicat la data de 31.8.2010, ora 1:53 pm
si care anume ar fi boacanele pt care trebuie pedepstiti copiii?
ca a rasturant apa pe jos?
ca a murdarit cu plastelina covorul?
ca a facut tantrum in magazin?
Ca a plans ca mai vrea in parc?
ca nu si-a facut temele?
ca a mintit?
pedeapsa este un scurtcircuit. O cale mai simpla pt parinti care nu vor sa afle cauzele unor anumite fapte. Pedeapsa arata neputinta adultului de a gestiona inteligent educatia copiilor.
Mai uitati-va la clipul ala cu Children see.
Ce face amicul instructor de inot se numeste abuz si manipulare si inocularea vinovatiei.
Publicat la data de 31.8.2010, ora 9:29 pm
draga degetica, hai sa lasam exagerarile deoparte.
in cazul instructorului de inot o boacana nu este atunci cand in copil il stropeste cu apa pe un altul. ce zici insa de cazul in care un copil sare intentionat de pe marginea bazinului in capul altui copil care e in apa? crezi ca e de ajuns sa-i citeze din regulile de comportament la bazin? daca zbanghiul nu reflecta asupra faptei sale atat timp cat sta “la arest”, la ora urmatoare acesta recidiveaza pt ca si “data trecuta a facut la fel si n-a patit nimic, chiar a fost funny”. si daca se intampla un accident cine e de vina? copilul nu cred ca va fi tras la raspundere, instructorul cu siguranta o va pati urat.
Publicat la data de 1.9.2010, ora 7:45 am
e vina instructorului ca ii lasa de capul lor si nu PREVINE asa ceva.
daca copilul meu ar face asa ceva la inot, as avea grtija sa fie concediat acelll instructor.
El trebuie sa ii antreneze in jocuri dragute, nu sa stea la povesti si intre timp ei copiii sa sara in capetele celorlalti
Publicat la data de 1.9.2010, ora 10:38 am
in viziunea ta, intotdeauna copiii sunt niste ingeri?
asta poate in cartile cu povesti.
degetica, tu mai iesi din cand in cand din casa
sau esti toata ziua cu nasul in TV vizionand programe americane de spalat creierii?
Publicat la data de 31.8.2010, ora 11:35 am
Cine a scris articolul asta… e putin probabil sa fi educat vreodata pe cineva si sa fi apucat si sa vada rezultatele educatiei sale. Are o viziune distorsionata asupra realitatii si asupra educatiei. Educatia “imaginata” nu corespunde de multe ori cu educatia practica.
Pe de alta parte am senzatia si ca va folositi de stirea cu bona din Florida ca sa scrieti un articol “de succes”.
Sunt curios ce parere aveti despre violenta verbala si fizica din filme, jocuri etc si daca in cursul acestui minunat proces de educatie non-violent pe care il sustineti ati lasat copiii sa vizioneze astfel de filme/jocuri/etc. Sunt curios si daca dumneavoastra va uitati la ele. Daca va uitati, nu vi se pare ca e o dovada de ipocrizie? Daca nu va uitati, va felicit.
“Bataia rupta din rai” a intelepciunii populare, nu se refera la tipul de bataie de care vorbiti in articol, adica bataia la nervi, cu rautate.
Din pacate, in realitate poate sa fie nevoie si de pedepse, cand celelalte metode esueaza.
Corectiile fizice trebuie aplicate doar cand s-au epuizat toate celelalte metode. Nu trebuie aplicate cu manie sau nervi, ci cu dragoste (da, stiu ca majoritatea nu va puteti imagina cum vine asta) iar copilul trebuie sa stie de ce este pedepsit, sa i se explice cu rabdare.
Conteaza enorm cum ati educat copilul si ce relatie aveti cu el. Daca pedepsele fizice sunt toata educatia pe care o faceti… intr-adevar e o problema.
Cat despre aberatiile sustinute de catre UNII din tara McDonalds, Coca-Cola, Hollywood etc… Copii si adolescentii lor nu sunt tocmai un model de educatie. Nu tot ce zboara in SUA se mananca.
Prin exagerari de genul asta s-a ajuns ca parintii sa nu mai aiba dreptul sa-si corecteze copiii, copiii sa fie intrebati cum vor sa fie educati si alte aberatii educative ridicate la rang de stiinta.
Publicat la data de 31.8.2010, ora 1:55 pm
parintii au tot dreptul sa-si corecteze copiii atunci cand gresesc, dar nu prin pedepse, ci prin discutii si puterea exemplului.
Publicat la data de 1.9.2010, ora 11:31 am
Salut degetica
Sunt intr-o mare masura de acord cu tine. Pana in punctul in care trebuie sa-ti aduci aminte ca omul nu l-a ascultat pe Dumnezeu in dauna pedepsei.
Exista multe tipuri de copii – si crede-ma ca au puterea de a alege. Am o singura intrebare: conform metodelor tale, crezi ca ar trebui abolita pedeapsa cu inchisoarea pentru crima, viol sau furt, pe principiul ca oricarui om caruia ii sunt explicate consecintele, va alege sa nu le faca?
Ma insel profund.
Sper sa fi fost bine inteles – deoarece nu sunt in favoarea pedepselor ca model de educatie.
Publicat la data de 31.8.2010, ora 11:59 am
Eeee, acuma, sa-i tragi de urechi din cand in cand, sau sa-i dai cate o palma nici nu invineteste nici nu lasa traume. Uneori chiar o merita, iar daca doar il pedepsesti nu-l afecteaza mai deloc, nu pricepe ca a gresit.
Publicat la data de 31.8.2010, ora 1:23 pm
Sandra, daca as sti de unde sa te iau, ti-as arde doua palme si te-as trage si de urechi. Pentru ca nici nu invineteste, nici nu lasa traume. Si pentru ca o meriti. Poate asa o sa pricepi ca gresesti.
Publicat la data de 31.8.2010, ora 2:52 pm
Poate tu ai nevoie ca adult de asa ceva, un copil insa sigur nu are nevoie de asta. Daca tu, adult, nu esti in stare sa te faci inteles de catre un copil atunci tu ai o problema.
Eu am fost crescuta fara nici macar o palma sau un tras de urechi si nu a fost nevoie de asa ceva. Pedeapsa poate fi si un pus la colt cu motive explicate, si o privare de desene pe timp limitat etc.
Am un copil care nu stie ce inseamna bataie si e destul de ascultator. Sunt ferm convinsa ca va fi un adult mult mai responsabil decat un copil batut.
Publicat la data de 1.9.2010, ora 11:36 am
Mama modelele tale sunt de 10 ori mai gresite decat un tras de urechi.
privarea de desene – inseamna educatia de tip “caine adu batul – ia bomboana”, educatie primitiva si bazata pe reflex pavlovian. Ceva de genul “puiule, nu conteaza daca ai inteles ca nu e bine sa injuri, dar daca mai injuri, iti iau desenele”. Categoric copilul va alege sa faca in asa fel incat sa nu-l mai auzi tu injurand ca sa-si primeasca desenele, fara sa aiba cea mai vaga idee de ce nu ar trebui sa mai injure. Metoda aceasta se alatura celei cu “ii dau bani daca ia note mari” – privand copilul de un sistem educational de tip motivatie intelectuala + curiozitate = invatare = o scara de valori normala si o transforma intr-un fel de reflex conditionat “vreau o pereche de blugi, asa ca invat lectia asta, iau un 10, ma aleg cu bani”.
Iar pusul la colt, il vad mult mai jos decat un tras de urechi. Inseamna o privare a copilului de libertate, libertatea de a sta cu fata la tine si de a te privi in ochi. Pusul la colt este umilitor – o nuia finuta la fundut e eficienta si daca ai copii – stii ca este uitata in urmatoarele 10 secunde dupa ce a avut loc ciclul “explicatie, asumarea greselii, primirea dojenei, fuga inapoi la joaca”
Publicat la data de 31.8.2010, ora 12:15 pm
Am urmarit impietrit atat ultimul clip din articol (cu bona care bate bebelusul de 11 luni) cat si reclamele pentru protectia copilulu i(chiar daca sant regizate, efectul este real).
Sant tata, am o fetita de 10 luni si numai cand ma gandesc la zicala “bataia este rupta din rai” mi se face rau. Si vorbesc de rau fizic. Nu pot sa concep sa imi lovesc copilul, sotia, si pe oricine altcineva, si nici sa aplic pedepse prin presiune psihica.
Parintele care se comporta in felul acesta fata de copil este un ratat si ar trebui sa fie decazut din drepturile parintesti. Violenta fizica sau psihica nu trebuie sa fie tolerate. TOLERANTA 0.
Nu exista justificare, nu exista explicatii, nu exista motive care sa indreptateasca un adult sa se comporte in felul acesta fata de un copil.
Publicat la data de 31.8.2010, ora 3:10 pm
Iar daca la bataia e rupta din rai adaugam faptul ca parintele era si alcolic pe langa maltratarile psihice ne alegem si cu mutilari fizice de genul dintilor falsi si a altor minuni de care nu are rost sa mai discut.
Publicat la data de 31.8.2010, ora 4:16 pm
Ca si adultii si copiii CAND GRESESC e bine sa-si constientizeze greseala, dupa puterea lor de inteletegere, pentru a nu o repeta, si mai ales pentru a nu considera anormalul drept norma de conduita. Sistemul de valori al copilului se poate vicia din radacina daca greselile nu sunt amendate cu pricepere, pe masura gravitatii, la timpul potrivit (cu promptitudine sau cu anumita intarziere, functie de varsta, sensibilitatea si firea celui ce greseste).
Ca parinti e important sa deosebim greseala (viclenia, egoismul, laudarosenia etc.) de nestiinta sau de lipsa de indemanare a copiilor, sa distingem intre stingacii si micile rautati. Deci, doar greseala -mica rautate trebuie pedepsita. Nestiinta sau stingaciile vor fi corectate, nu pedepsite.
Ne temem sa aplicam pedeapsa corporala nu doar pentru traumele fizice(pana la urma mai toate vanataile si ranile trec relativ repede) ci pt pericolul traumelor psihice. Totusi, pedeapsa corporala aplicata rezonabil, cu masura, fara ura, fara manie, (o palma la fund, o nuielusa, un tras de urechi) poate fi o cale prin care copiii neascultatori, ce dau dovada de rautate, pot constientiza greselile comise, fara sa fie traumatizati. Insa, in ordinea pedagogica, “nuielusa” este ultima metoda. De aceea, cand o aplicam e ff imp ca celelalte metode pedagogice sa fi fost epuizate. E important sa ne asiguram ca durerea provocata de nuielusa nu va fi inteleasa de copil ca o razbunare sau ca o ciudatenie, nedreptate, ci va fi asociata corect cu discutiile indelungi si cu pildele personale, in care a fost invitat la un comportament normal, pe care l-a refuzat.
Ideal este ca totul sa se rezume la vorba buna. Ba chiar parintii trebuie sa se sileasca sa previna din timp derapajele copiilor, a.i. sa nu fie nevoie sa apeleze sf. nicolae. De cele mai multe ori pedeapsa corporala exprima lipsa de pricepere a parintilor, care nu s-au ingrijit sa indrepte din timp greselile copiilor – prin comunicare, sfaturi si mai ales prin exemple personale.
Deci, ca ultima metoda pedagogica, nuielusa, palmuta la fund pot fi eficiente in cazul celor exagerat de naravasi. Totusi in nici un caz pe termen lung.
Invatat cu bataia copilul are toate sansele sa-si dezvolte lasitatea, viclenia, cruzimea etc.
Blindetea, vorba buna, asprimea cand e nevoie, pedepsele necorporale atat de subtile si de eficiente, sunt solutii mult-mult mai sanatoase (fizic si psihic) pentru indreptarea copilului.
Publicat la data de 31.8.2010, ora 4:47 pm
Tuturor penibililor care injura traditiile romanesti, in ciuda ignorantei si a infirmitatii lor intelectuale, le recomand pedagogia noastra populara – una extrem de echilibrata, plina de discernamant. Fara sa fac apologia satului – care are destule neajunsuri, dupa cum si orasul are nenumarate virturi, nu pot sa nu constat cum romani crescuti la tara, in frumoasele traditii, n-au ajuns niciodata la comportamente halucinante, periculos de abisale, schizoide, asa cum se intimpla din pacate cu f. multi copii crescuti dupa moda occidentala.
Bataia e rupta din rai! Putini inteleg sensul acestei vechi vorbe taranesti. Unii complet tampiti o persifleaza, aruncand cu noroi si in traditia populara. Bietii de ei.
Bataia aplicata copilului rau, care nu vrea cu nici un chip sa asculte de vorba buna, trebuie aplicata ca si cum ar fi rupta din rai. Altfel spus, nuielusa aplicata cu dragoste si cu durere, cu stringere de inima pentru parinte, nu cu inversunare, la timpul potrivit, fara a deveni obicei, poate fi un prilej – extrem, ce-i drept – de indreptare a copilului super-zapacit.
Este ridicol si chiar f periculos sa tragem concluzii definitive, totale, acuzand principiul pedeapsei corporale, doar pentru ca vedem niste dezaxati care maltrateaza copiii. E ca si cum, constatand brutalitatea/agresivitatea multor betivi, am interzice vinul. E absurd. Trebuie judecat atent, cu rabdare, fara patima. Brutalitatea este odioasa fata de oricine. Ea devine infinit abjecta cand e aplicata micutilor. Sa distingem, deci, intre “mangaierea” parinteasca, rupta din rai, cu mila si severitate, si brutalitate/maltratare. Doar pe ultimele sa le respingem. Primele desi neplacute, nedorite, sunt metode extreme, aplicate cu discernamant, in cazuri extreme.
Publicat la data de 31.8.2010, ora 5:29 pm
Ne traduci ce inseamna copil rau ? Sau e prea subiectiv si un copil rau pentru tine e un copil bun pentru altii.
Poate daca astfel de parinti ar fi decazuti din drepturile familiare si totodata li s-ar interzice prin metode chirurgicale sau chimice dreptul de a mai avea copii vreodata nu ar mai exista probleme. Alta solutie nu exista.
Publicat la data de 31.8.2010, ora 5:47 pm
Draga Gabi,
Dar te-ai intrebat care este cauza pentru care un copil ajunge in stadiul in care “nu mai intelege de vorba buna”? Si spune-mi, in ce conditii, un parinte care recurge la violenta fizica ca si metoda de coercitie analizeaza fiecare situatie in mod individual pentru a stabili nivelul de gravitate si daca e necesara sau nu violenta fizica.. Din moment ce ai recurs la un asemenea gest, o vei face in mod constant pentru ca este mult mai convenabil, ii aplici o palma, l-ai redus la tacere si-n felul asta nu faci tu, in calitate de parinte, irosire de timp si energie.
Pana la urma, fiecare stabileste pentru propriul copil la ce metode recurge pentru coercitie, insa varianta cu bataia are efect pe termen scurt, cu trecerea timpului copilul va constientiza ca daca savarseste o fapta negativa isi va primi ratia de bataie dupa care se revine la ritmul dinainte.
Desi n-am citit decat cateva studii privind modul de dezvoltate fizica si psihica a unui copil, n-am intalnit in nicio lucrare vreun rand unde sa fie specificat faptul ca un copil se naste “super-zapacit”, ceea ca poate ar trebui sa ne determine sa ne gandim daca nu cumva modul in care este educat, mediul in care se dezvolta, comunicarea cu parintii s.a.m.d. sunt factori care determina caracterul unui copil ( preventiv mentionez ca nu vorbesc doar din carti, fiind si mama unei fetite de 6 ani ). Asadar, mai bine sa previi decat sa tratezi,,..parerea mea.
Publicat la data de 31.8.2010, ora 7:42 pm
perfect de acord, gabi. vad ca se abereaza la greu in interpretarea expresiei, care e aplicabila unei familii normale, nu dezaxate. pe principiul asta putem interpreta orice la extrem, orice poate deveni aberatie, simptom de dezaxare.
expresia nu e nici pe departe ce argumenteaza autorul, nu e despre un sadism al membrilor familiei aplicat bietilor copii, ci despre un obicei vechi de cand lumea si pamantul, fara implicatiile psihologice aratate.
Publicat la data de 31.8.2010, ora 8:49 pm
nu sunt de acrod cu bataia .
Cand lovesti pe cineva , doare . Simplu. Cand un parinte matur loveste un copil fara putere , doare. Simplu . Sa aveti asta in minte cand loviti un copil.
Am 31 de ani , si nu mai traies in RO. Tatal meu ma batea pentru multe motive, dar mai ales pentru scoala. Cu batul , cu furtunul de la masina de spalat , cu ce apuca . Sistematic , zilnic , fara scapare. Ranile de pe picioarele mele s-au vindecat acum zeci de ani de zile, dar ranile din creierii mei niciodata.
Tata a imbatranit . i s-a albit parul, si este slab . Nu mai este barbatul puternic care icnea cand ma batea. Ii este frica de batranete acum. Si de mutle ori am simtit dorinta de a ma razbuna. Am simtit ca va fi o zi cand el va fi atat de slab, si o sa-i ***cativa pumni , ca sa simta si el ce am sitit eu cand eram copil. Dar anul asta , am fost la tara, cu el in RO , si mi-a aratat scoaala unde a invatat , si unde a avut el cel mai bun profesor din lumea asta , care arunca cu bucati de lemn de foc in copii cand nu erau linistiti. SI mi s-a facut atat de mila de el. Am realizat cata bataie a mancat el cand era copil.
Azi nu mai simt ura. Simt mila pentru el. Si simt mila pentru mine , pentru anii in care am crezut ca sunt prost, ca nu sutn capabil, pentru ani de chin inutil pe care l-am avut.
Bataia e rupta din rai ??? Pentru mine , nu exista DUmnezeu care sa valideze durerea fizica pe care copii o suporta de la parinti. Exista insa oameni atat de ignoranti care au ajuns sa valideze cu biblia , raiul , si Dumnezeu durerea fizica ?din punctul meu de vedere nu este decat o boala mintala, oameni ignoranti care nu stiu sa-si stapaneasca emotiile si sa isi educe copiii . Oameni chinuiti, batuti, care nu au realizat ca se poate si fara bataie . Si oameni periculosi , pentru ca daca sunt in stare sa invoice pe Dumnezeu , raiul si traditia romaneasca in a bate copii , pentru ce altceva pot sa invoce pe Dumnezeu ? Pentru a-si bate nevasta ?
Publicat la data de 1.9.2010, ora 2:20 pm
1 -”Bataia e rupta din rai!” Toti cei care inceraca sa-si mascheze neputinta de a educa un copil, interpreteaza aceste vorbe, stiind ca fac un pacat: daca bat un copil Dumnezeu ma va ierta. De ce nu dau interpretarea corecta: Bataia a fost rupta din Rai si aruncata in Iad. Le e frica ca o sa ajunga acolo?
2 – Toti facem greseli, mai mari sau mai mici, la servici, acasa in societate. Pt cei care accepta “bataia rupta din rai” o intrebare: Sunt de acoed ca seful, cei dragi, fata de care am gresit sa ne aplice o corectie fizica?
Publicat la data de 31.8.2010, ora 6:39 pm
Societatile de protectie a copilului din SUA, este o mostenire ramasa de pe vremea cind luau cu forta copii indienilor cu asa zisul scop de ai proteja iar acum nu mai au de mincare si nu mai stiu ce sa inventeze ca sa traiasca si ei. E vorba o institutie care atunci cind se ocupau de culturalizarea fortata a indienilor aveau subventii grase de la buget iar acum e criza si fac foamea. La asta se adauga si “Foster Parents” alta “institutie”… fiecare foster parent ia salariu pt fiecare copil de care se ocupa.
In scoala li se spune copiilor sa reclame orice bataie iar daca acestia o fac copii sint luati din sinul parintesc si mutati la un foster parent. Daca la inceput copii erau luati pt batai grave (exemple date mai sus) s-a ajuns ca pt citeva palme. Au fost cazuri cind un frate s-a suparat ca nu a primit bani de droguri si si-a reclamat parintii ca il bat pe fratele lui mai mic si ca si el a fost batut si de ata s-a apucat de droguri. Parintii se judeca si in ziua de azi cu aceasta institutie.
Din ce am vazut se duce o lupta ca sa se fie luat in consideratie si abuzul verbal asa ca in curind copii nu vor mai putea fi pedepsiti deloc. Acum vreo 2 ani fost un caz cind un copil zbiera si se dadea cu capul de rafturi la wallmart ca nu i-a luat maica-sa ceva. Aceasta din urma i-a altoit vreo 3 palme la fund. In urma faptului respectiv au fost 11 telefoane la 911 iar copilul a fost mutat la un Foster Parent. Chestiile astea au dus la frica parintilor de copii si in momentul de fata majoritatea copiilor cam fac legea.
Daca mergi prin malluri in SUA e ceva normal sa vezi copii care zbiara si dau din picioare iar parintii se uita neputinciosi la ei.
Pe de alta parte niste copii care anul asta s-au jucat cu focul si a pornit un incendiu care a necesitat pompieri, elicoptere etc desi nu a ars nici o casa vor fi judecati iar parintii pusi sa plateasca.
In multe cazuri copii ajung suficienti de independenti sau indiferenti incit sa li se rupa de tot sistemul de valori/pedepse promovat de parinti si societate si atunci ca ultim resort poate o bataie ajuta. Nu stiu daca cei ce scriu mai sus isi imagineaza un copil care realizeaza ca de mincare esti obligat sa-i dai (Foster Parent!!) si computer, fun si marihuana au la scoala asa ca acasa pot doar sa manince si sa doarma.. practic nu exista nici o pedeapsa. Cred ca e de preferat sa-i dai tu o bataie la timp decit sa ajunga la puscarie cind e major. Majoritatea mamiferelor folosesc pedeapsa fizica si nu sint deloc convins ca noi am evoluat suficient. Sistemu american produce cei mai multi puscariasi pe cap de locuitor.
Publicat la data de 31.8.2010, ora 8:32 pm
un copil lovit:
1) ramane un handicapat social chiar daca nu isi da seama si posteaza aici cum ca i-ar fi prins bine.
2)te baga in azil cu prima ocazie. si bine iti face.
————
In rest, faptul ca nu stii sa iti educi copilul fara a-l agresa fizic sau psihic dovedeste clar ca esti handicapat din punct de vedere parental. Mai bine nu te apuci sa-i faci daca nu te tin nervii si nu te duce capul. Metode contraceptive sunt cu duiumul.
Publicat la data de 31.8.2010, ora 9:03 pm
GOPO – asa e. se abereaza la greu, e limpede ca unii de p- aici au grave probleme la mansarda.
Mihai, eu zic ca am fost destul de limpede. Imi e greu sa-ti dau o definitie exhaustiva de rautate infantila, insa, daca faci un efort si-ti analizezi mesajul, s-ar putea sa te dumiresti. Lipsa ta inteligenta si de bun simt ma scuteste de alte comentarii.
Mihaela, permite-mi sa-ti raspund punctual.
1. sunt nenumarate cauze pt care copii ajung sa nu mai asculte de parinti: predispozitii (copii facuti la betie – da, da, serios) si mosteniri genetice, lipsa educatiei adecvate (parinti bine intentionati, dar nepriceputi, ca multi de pe aici), influente nefaste de la gradinita/after-school (timpul petrecut la gradi e adesea mai mare decat cel petrecut acasa cu parintii / influenta mediului scolar devine dominanta in unele cazuri)/ TV/ internet (astea intra tot la capitolul educatie proasta)etc.
2. Confunzi pedeapsa corporala, parinteasca, cu violenta! Chiar daca nu intelegi, e limpede ca e o diferenta fundamentala de atitudine intre cele doua. In timp ce pedeapsa fizica, aplicata, repet, cu discernamant, cu masura, in cazuri exceptionale si nu ca regula, dupa ce au fost epuizate celelalte metode noncorporale de indreptare, deci in timp ce aceasta e non-violenta, fiind insotita de durere si mila si dragoste, violenta fizica de care vorbesti este un act bestial. Daca altfel nu poti, (re)citeste basmele populare si vei pricepe ce vreau sa spun.
3. N-am scris ca un copil se naste super-zapaci!. Te rog sa nu-mi atribui afirmatii gresite. Citeste cu atentie cele scrise – n-am spus ca e bine ca parintii sa abuzeze de pedepsele corporala. Dimpotriva, pentru a da roade, acestea trebuie sa fie masuri exceptionale. insa, nu vad de unde decurge ideea pe care o sustii, cum ca, daca cineva si-a pedepsit fizic copilul o va face mereu?! Pedeapsa e aplicata spre indreptare – e foarte posibil sa nu mai fie nevoie decat f rar de ea.
Altfel, sunt de acord cu tine ca este infinit mai bine sa previi decat sa tratezi. Dar, daca ai fi citit cu atentie cele scrise de mine, ai fi inteles ca m-am referit in primul rand la tratament.
Publicat la data de 31.8.2010, ora 10:10 pm
Draga Gabi,
“(astea intra tot la capitolul educatie proasta)etc”.. si pentru aceasta proasta educatie cine ar trebui sa fie responsabil? sper sa nu-mi oferi acea replica deja uzata cum ca sistemul educational, bunicii, vecinii.. Tocmai aici intervine paradoxul, cel putin de partea mea.. se constientizeaza ca s-ajunge la stadiul la care singura metoda de corectare pentru un copil ramane varianta cu bataia din cauza unei proaste educatie, asadar din cauza celor responsabili de educatia lui, iar cel care-l pedepseste fizic pentru abateri este tocmai cel responsabil… e ca si cum un individ ar pune bazele unei constructii, pe parcurs observa ca s-au facut anumite greseli inca de la temelie, insa pedepseste pe altcineva datorita consecintelor neplacute in loc sa reflecte asupra propriilor metode folosite pentru punerea acelor baze.
“deci in timp ce aceasta e non-violenta, fiind insotita de durere si mila si dragoste”…ai expus in asa fel teoria asta incat ma determini sa cred ca traiesti o adevarata drama atunci cand iti bati copilul, aproape ca te-as compatimi pe tine in locul copilului
“daca cineva si-a pedepsit fizic copilul o va face mereu?! “..ce incercam sa spun e ca in majoritatea cazurilor este suficient sa existe un precedent.
“dupa ce au fost epuizate celelalte metode noncorporale de indreptare”.. e ca si cum ai sustine ca ai o lista cu metodele in cauza, se bifeaza fiecare pe parcurs, ulterior se trece la ultima metoda de pe lista, respectiv bataia, s-acolo se ramane, pentru ca toate celelalte au fost deja epuizate si n-are sens sa se revina asupra lor pentru ca oricum vorbim deja d-un copil “super-zapacit”.
Oricum, pentru a concluziona, un copil nu e triat la nastere fie in tabara copiilor ascultatori, fie in a celor problematici..e ca o tabla goala pe care se scrie pe parcurs, primele cuvinte vor fi scrise intotdeauna de parinti ( nu vreau sa discut despre cazurile copiilor abandonati, orfani etc ), iar responsabilitatea asta ar trebui asumata de fiecare din noi in parte, cum il educi asa il ai. Din punctul meu de vedere, acele metode necorporale de care mentionai nici nu sunt parcurse datorita comoditatii parintilor, o discutie sau gasirea unei metode de pedeapsa implica mai mult timp si rabdare decat o palma aplicata in 2 secunde.
Degetica,
“si a cui e vina cand un copil tipa la supermarket?
a copilului supra solicitat de puzeria e chestii colorate care te amtesesc in 3 secunde, probabil obosit, infometat si plicitisit sau a parintelui care l-a adus acolo ?”…. eu zic c-ar fi mai intelept sa-i explici ca e suficient sa specifice cand are o necesitate fiziologica precum foamea, decat sa te straduiesti sa-l tii deoparte de orice tentatie gastronimica / colorata
Publicat la data de 31.8.2010, ora 9:22 pm
si a cui e vina cand un copil tipa la supermarket?
a copilului supra solicitat de puzeria e chestii colorate care te amtesesc in 3 secunde, probabil obosit, infometat si plicitisit sau a parintelui care l-a adus acolo ?
parintii isi pun copiii in situatii imposibile( de exemplu ii aduc in vizite in case care nu sunt child prooof si se jeneaza ca ala mic bvrea bibelourile gazdei, o treaba absolut nomala dpdv dezvoltarea copilului) si dupa aia ii catalogheaza ca fiind |”rai”.
E mult mai simplu sa dai vina pe copil in loc sa cauti in TINE, ADULTUL, adevarata vina si responsabitate.
in spatele oricari actiuni a copilului se afla un adult vinovat.
(atentie, nu am spus nimic de presonalitate, ci de reactiile copilului la diferitii stimuli care i se servesc)
cand o sa se intelaga asta, o sa se inceteze si cu bataia ca metoda de educatie.
dar deh, romanul asta a facut de cand lumea. A fugit de responsabilitate.
PS iar asta cu baiata la rece e de o perversitate infioratoare.
Publicat la data de 31.8.2010, ora 9:29 pm
scuzati typos, dar am un copil “rau” in brate
Publicat la data de 1.9.2010, ora 2:40 pm
Adevarata metoda de educare – il inveti pe copilul “bun” sa posteze pe forum-uri?
Glumeam – sper sa nu o iei in serios.
Publicat la data de 31.8.2010, ora 9:42 pm
Mihaela,
Nu te lasa inselata – zicala cu “bataia care e rupta din rai” nu e o imbecilitate cum cred /// gen Mihai.
Studiu de caz: un copil de 6 ani il bate pe altul de-i rupe dintii; un copil arunca cu pietre in capul unei femei ; altul care ii pune piedica intentionat, unei batrane; altul de 6 anisori care scuipa o batrana etc. Exemplele pot continua la nesfarsit. Acasa copilul n-a a vazut lucruri de genul asta, ba chiar i s-a aratat (chiar daca nu suficient) cum trebuie sa se poarte.
In astfel de imprejurari, ca parinte, ai dreptul sa-i dai o palma la fund. Asta nu e violenta fizica si nici molestare. Ar trebui sa recunosti. Daca n-ar fi atins de neghiobie, probabil si Mihai ar putea sa-mi dea dreptate. Violenta din programele TV, precum si influentele altor copii mai mici sau mai mari, prost crescuti, sunt suficiente pt ca si cei cat de cat atent educati s-o mai ia pe aratura.
Bataia e rupta din rai inseamna sa-ti pedepsesti corporal copilul care a gresit grav (sper sa nu-mi pui intrebari tampite de genul “ce inseamna a gresi grav?”) cu mila, cu masura, cu fermitate, dar fara razbunare. Sa-l pedepsesti in scopul intoarcerii pe drumul bun, nu ca mod de a te racori, cum se intimpla adesea. Altfel spus, ca si cum ai vrea sa-l intorci in rai! Poate e greu de inteles, poate e socant pentru unii lipsiti de inteligenta bunului simt, insa, e foarte adevarat ce spun. Trebuie sa te asiguri ca piciul va intelege de ce e pedepsit. Lucrurile astea sunt intuite f usor de oamenii normali. Doar habaucii nu pot pricepe.
Masura nu trebuie sa fie arbitrara. In nici un caz “nuielusa” nu trebuie sa constituie o rutina – in acest caz esecul pedagogic e de domeniul evidentei.
Un parinte sanatos la cap, care acorda timp si pricepere educatiei copilului sau va stii cum sa comunice si cum sa-si indrepte copilul, astfel incat sa nu ajunga la nuielusa. Insa, daca se ingroasa gluma, nu va ezita s-o foloseasca. Cu mila si cumpatare, tot spre indreptare. Nu e nimic stiintific. Pur si simplu ca parinte normal la cap stii cum se fac astea.
Mi se pare cumva schizoid ca noi, ca romani, ne explicam si ne justificam pe niste lucuri ce tin de educatia noastra traditionala, pe care batranii nostrii le cunosteau atat de bine. De ce trebuie sa ne aliniem la moda imbecila occidentala, in care pustii isi educa parintii / parintii se tem sa nu-I supere pe copii?! Ce spun basmele noastre populare?
[Editat de MedLive.ro. O regula de postare a comentariilor: combateti idei, nu persoane. Moderatorul nu va permite atacurile la persoana.]
Publicat la data de 31.8.2010, ora 11:32 pm
nu cred ca exista ” nuieluse” sau “palmute la fund” nevinovate. In primul rand daca nu exista o comunicare eficienta intre parinte si copil, “bataita rupta din rai” trebuie sa doara ca sa produca efectele scontate de parinte. Apoi, bataita va deveni din pacate rutina. Parintele nu stie sa comunice si pe termen lung copilul nu va mai reactiona decat la aceste corectii, celelalte nefiind dureroase vor fi ca si neexistente.
“Un parinte sanatos la cap, care acorda timp si pricepere educatiei copilului sau va stii cum sa comunice si cum sa-si indrepte copilul” – perfect adevarat, in cazul acesta nu va fi niciodata nevoie de masuri durereroase fizic.
Copilul trebuie tratat ca si egalul tau, la fel cum te astepti si tu sa fii tratat de semenii tai atunci cand esti in contradictie cu ei.
Cu copilul meu, pentru a evita acele abateri grave, as agrea un contract inca de la inceput. Astfel el va stii care ii sunt limitele de comportament (reper, nu ma refer la tantrum,desenat pe pereti sau agitatie in vizite la alti adulti) si care sunt consecintele depasirii acestor limite (in general restrictionari de la anumite activitati). Daca comunicarea nu va da roade, copilul va suporta consecintele propriilor fapte si va intelege ce inseamna asumarea responsabilitatii.
Publicat la data de 1.9.2010, ora 12:30 pm
Mah ideile voastre sunt care mai de care mai nastrusnice, pacat ca nu scrieti carti asa cum o facea Mark Twain. Contract cu copilul.
Hai sa-ti spun eu carcotasule un model in care tu ca parinte ai facut ce se putea si totusi …
Tu ca parinte esti ok (nu zic perfect, pentru ca nu exista perfectiune la oameni) – dar pe cat posibil, te abtii sa te uiti la filme pentru adulti cu copilul tau de 3 ani
. Asadar, faci un contract din asta cu el (ca idee, si in contractele de constructii, este stipulata o “pedeapsa” in cazul nerespectarii termenului, o pedeapsa financiara – deci tare as fi curios ce conditii pui tu in contract, dar in fine, asta e ceva separat). Faci contract, totul e bine, copilul e magnific. Si se duce la gradinita. Acolo se intalneste cu Bjorn si Jan, cu care parintii n-au fost atat de magnifici precum ai fost tu. Si il invata, cum au vazut ei la tv, sa ia o piatra sa dea in capul unei fetite. Cand te duci sa-l iei de la gradinita, ti se spune boacana. Hmmmm oook, o sa stai de vorba cu el frumos, o sa-i explici, si el o sa inteleaga. Pana a doua zi, cand Bjron si Jan il invata sa o scuipe pe educatoare ca e fun. Ups, a uitat ce l-ai invatat tu. Ca in cazul in care nu ai unul, nu stii ca ei mai si uita educatia ta aleasa si la un mom dat nu dau doi bani pe contractul tau sublim. Ups, tu esti matur si stii solutia – vorbesti si cu Bjorn si Jan, si cu parintii lui. Nimic nu se schimba, pentru ca Bjorn si Jan sunt mai funny decat tine si pentru ca tu stai 2 ore cu copilul cand vii de la seriviciu, pe cand Bjron si Jan sunt acolo 8 ore. Apoi, o sa te gandesti matur “am sa schimb gradinita – ce solutie buna”. Nu si pentru piciul tau – care te va uri si mai tare. Si care iti va face si mai tare in ciuda.
Eu cand va aud cum vorbiti – va acuz doar de toatala necunoastere. Si scriu doar ca sa va imprim bine de tot in cap niste date care exista si care sunt reale. Asa ca am sa ma aplec un pic asupra sistemului vostru ideal de crestere a copilului. Este implementat in UK. Tara tolerantei maxime la ora actuala. Acolo, copii de 9 ani au fost lasati pe chat de homosexuali pentru ca bataia NU e rupta din rai si daca lor acolo le place, acolo sa stea. In UK – ai dat o palma copilului, ai riscat sa ti-l ia bau bau si sa ti-l educe ei mai bine. Daca el vrea sa stea fascinat sa omoare sangeros oameni prin jocuri pe calc – ce stii tu mai bine? Poti sa vorbesti tu cat vrei cu el – probabil voi nu ati auzit de “dependenta”. Buuun. Copilul e stapanul – epoca UK. Si hai sa ne uitam la ce inseamna asta ca rezultat: strazile pline de adolescenti rupti de beti si drogati. Parinti care stau la mese cu copii in restaurante de parca ar sta cu statui la masa. Dublarea infractionalitatii in randul minorilor. Mii si mii de injunghieri in randul tinerilor sub 16 ani !!! 400.000 de infractiuni anuale in randul minorilor de pana in 16 ani !!!
Iti mai zic o chestie: o palma la fund nu e data pentru ca ai murdarit tricoul cand mancai. O palma la fund CARE DOARE si trebuie sa doara – poate arata copilului ce inseamna durerea pe care a provocat-o el la randul lui. Cand un copil musca un alt copil pana la sange – si nu ma refer la copii de 2 anisori – ii poti tu explica in cuvinte superbe de suferinta fizica pe care a produs-o?
Numai un copil care a simtit macar odata in viata lui durere fizica – si aici ma refer la o simpla palma la fund, nu curele rupte pe fund si pumni in cap – poate constientiza rezultatul unora din actiunile sale.
Ma bucur ca mai exista oameni intelepti ca gabi si nu incuiati cu ochelari de cal care nu sunt in stare sa faca niste anumite interpretari si diferentieri intre situatii.
Publicat la data de 2.9.2010, ora 1:00 pm
tu ai copii? ai stat vreodat langa unul? ca aberatii mai mari decat cele scrise de tine chiar ca nu am citit pana acum.
Publicat la data de 2.9.2010, ora 5:56 pm
E absurd. Un copil nu devine violent pentru ca a vazut alti copii violenti in jur, ci pentru ca a incasat el insusi violenta inainte, la greu, cel mai probabil chiar de la parinti. Si nu e neaparat sa fie el direct vizat, il poti agresa grav in multe feluri, chiar fara sa iti dai seama, de exemplu cind esti violent (sub orice forma) cu nevasta si copilul e de fata.
Daca un copil a inceput sa se manifeste violent, are deja niste traume serioase, pe care nu faci decit sa i le agravezi in momentul in care il pedepsesti, tot prin violenta, ca sa isi ”inteleaga greseala”. Nu functioneaza deloc asa.
Publicat la data de 31.8.2010, ora 10:05 pm
Stimata Gabi,
Nu ai intentii rele, dar indrumarea pe care ai primit-o este una gresita, din sfaturile pe care le postezi aici.
Omiti o regula de baza: un copil nu intelege, nu percepe lucrurile asa cum le percepi tu, adultul responsabil. O explicatie asimilata imediat de un adult nu are acelasi inteles pentru un copil de 3, 5, 6, 10 ani. De multe ori, ei sunt derutati, dar nu vor insista pentru explicatii aprofundate.
In primul rind, legat de studiul de caz cu copilul agresiv (si de fapt orice manifestare devianta a unui copil): o palma corectiva nu trateaza cauza agresivitatii copilului! Care nu trebuie sa provina musai din violenta in familie, pot fi si alte cauze familiale – neglijarea copilului e un singur exemplu din zeci. Ce vei obtine cu siguranta cu palma corectiva? Data viitoare cand va fi agresiv, cel mic va avea grija sa nu fie prins! Trateaza cauza agresivitatii lui, nu efectele, si nu cu palme, nuiele etc.
Un comportament anormal si deranjant al copilului, asa cum spuneam, nu este cauzat neaparat de existenta / lipsa bataii in familie. De cele mai multe ori, ei vor sa atraga atentia asupra unei probleme mult mai adinci – neglijare, sentiment de abandon, prea mult tv, prea putin timp petrecut cu parintii (ma repet, stiu) etc.
Voi pune eu intrebarea “timpita”: ce inseamna a gresi grav?
Ca mama, singura data cind as zbura o palma zdravana catre copiii mei ar fi daca si-ar pune viata in pericol. Ca refulare a mea, in primul rind (pentru ca asta consider ca sunt corectiile corporale, o refulare a parintelui); in al doilea rind, fiind o palma irepetabila in viata, mesajul perceput de copii ar avea cu adevarat “greutate”. Insa primul lucru pe care ei il vor intelege nu va fi “am gresit, era sa mor!” ci “am suparat-o pe mama!” Asa functioneaza mintea unui copil!
“Sa-l pedepsesti in scopul intoarcerii pe drumul bun (…). Altfel spus, ca si cum ai vrea sa-l intorci in rai!”
Da-mi ragaz un minut, vreau sa ma tavalesc pe jos de ris! Dumnezeul acela in care unii cred este IUBIRE. Nu voi comenta mai mult.
“Trebuie sa te asiguri ca piciul va intelege de ce e pedepsit. Lucrurile astea sunt intuite f usor de oamenii normali. Doar habaucii nu pot pricepe.”
Piciul nu intelege pentru ce a fost pedepsit corporal. Daca iti doresti cu adevarat sa intelegi ce e in mintea unui copil, exista biblioteci intregi. Iti pot furniza linkuri, daca vrei.
“Mi se pare cumva schizoid ca noi, ca romani, ne explicam si ne justificam pe niste lucuri ce tin de educatia noastra traditionala, pe care batranii nostrii le cunosteau atat de bine.”
Batrinii nostri cunosteau lucrurile in acord cu epoca lor, respect asta in masura in care valorile erau corecte si principiile cu adevarat sanatoase. Referindu-ma strict la familia traditionala, bataia aia rupta din rai se practica inca cu succes pe neveste si alti membri ai familiei, la sate si in orase, si poti fi convinsa ca si calailor, ca si multor dintre victime, li se pare un lucru normal. Cred ca “ne explicam si ne justificam” tocmai din cauza ca, undeva acolo, adinc in constiinta, ne dam seama ca nu e bine ce facem, chiar daca batrinii nostri par sa fi stiut mai bine.
Off topic: Pentru unii din calaii aceia de care spuneam, greselile cu adevarat grave pentru care isi altoiesc nevestele pot fi: nu i-a furnizat telecomanda la timp, nu i-a calcat ciorapii pe dunga, are o fusta prea scurta sau a intirziat cinci minute peste program la serviciu.
In cazul copiilor, exemple pentru care ei pot fi batuti: au plecat cu jucaria preferata de acasa, desi mama cea iute la minie a interzis asta; au varsat laptele pe jos; au spart scrumiera preferata a lui tata; au intarziat la joaca samd samd samd.
Deci… ce inseamna a gresi grav?
Publicat la data de 1.9.2010, ora 1:20 am
http://www.dilemaveche.ro/sectiune/societate/articol/sint-furios-deci-pedepsesc
Publicat la data de 1.9.2010, ora 5:39 am
[...] articolul integral pe MedLive.ro AKPC_IDS += "13139,";AKPC_IDS += "13139,";AKPC_IDS += "13139,";AKPC_IDS += "13139,";AKPC_IDS += [...]
Publicat la data de 1.9.2010, ora 9:42 am
Fiecare natiune este asa cum este in primul rand din cauza educatiei. Educatia depinde evident de mediu existent si din acest motiv schimbarile nu se pot realiza repede.
Daca analizam ce ne tine uniti o sa vedem ca nu este dragostea ci victimizarea noastra. Suntem victime care nu stiu sa mai actioneze si care nu putem simti fericirea.
Dragostea este singura noastra speranta …
Publicat la data de 1.9.2010, ora 9:55 am
Exista mai multe puncte de vedere care ne pot argumenta mai potrivit un raspuns sau altul. Problema nu este copilul ci suntem noi, parintii.
Acelasi copil care se manifesta intr-un fel v-a primi un raspuns diferit de la parinti diferiti. Ce urmeaza sa faca el in continuare depinde de acest raspuns primit …
Pe termen imediat la o palma un copil se opreste … dar pe termen lung se transforma intr-un copil stresat.
Pe termen scurt la o vorba buna s-ar putea sa nu reactioneze … dar pe termen lung nu acumuleaza frustrarea pe care o acumuleaza un copil batut.
Cred ca itrebarea foarte relevanta este:
– Crede-ti ca intr-o societate ca a noastra in care bunicile au un rol inca important in cresterea copiilor putem sa ne educam copii fara bataie?
Noi femeile trebuie sa muncim la fel ca si barbatii. Rolul nostru de mama este impartit cu soacrele si mamele noastre. Ele au un comportament adecvat generatiei lor. Stie fiecare ce a primit….
Problema este cum sa le scoti din casa cand nu ai timpul necesar sa devii mama?
Publicat la data de 1.9.2010, ora 11:23 am
Dan – doar intr-un glob de sticla esti ferit de dureri. Dar si acolo s-ar putea sa te doara capul. Deplingi, pe buna dreptate, desi cam muiereste si ingust faptul ca pe copil il doare cand e altoit de parintele matur (imi place precizarea “matur” – mai sunt si parinti imaturi). Ce spui cand un copil il bate mar pe un altul, de-i muta falca din loc? Astfel de dureri sunt mult mai grave decat o palma la fund parinteasca. Ce vei face in acest caz cu piciul violent?
Fac o paranteza: ce spui de copiii care practica box, judo sau karate? Pe aia nu-i doare cand se bumbacesc? Nu-ti mai pomenesc de educatia spartana, de cea medieval-occidentala, in care se formau celebrii cavaleri, sau chiar de cea traditional romaneasca. S-ar putea sa te sochezi. Chiar de vei obiecta, corect, ca traim in sec. 21, iti atrag atentia ca, pe linie de barbatie-fermitate, educatia traditional este in continuare mult mai eficienta decat cartoon network si decat psiho-pedagogia actualilor parinti occidental, fosti hipioti-rockeri. Ce parere ai de pedagogia aplicata lotului de gimnastica fete de antrenori ca Bela Karoli sau Octavian Belu? care au produs atatea campioane olimpice si mondiale. Cu tot respectul pentru suferintele tale, lasi impresia ca lumea, deshteptaciunea si stiinta educarii copilului s-au nascut si vor pierii odata cu tine, iar tot ce s-a acumulat pana in prezent trebuie aruncat la cos. De unde chestia asta??!! E limpede ca experienta personala nu te ajuta sa inaintezi in cunoasterea subiectului. Ti-ar fi mai util sa incepi sa te informezi temeinic – asta ca sa nu mai aberezi.
Continui paranteza Copilul trebuie invatat (de mic) sa suporte durerea. Atentie! nu ma refer la faptul de a-l bate in ideea de a se obisnui cu durerea. asa ceva este monstruos. ma refer de pilda la momentele cand copilul cade, cand se loveste si plinge. cand e lovit din harjoneala cu altul. in astfel de situatii in loc sa-l compatimim, mult mai folositor ar fi ca cel mic sa fie incurajat sa suporte durerea. abordarea asta il intareste pe cel mic. in felul asta l-am feri sa devina un matur isteric-cacacios-plangacios…
Inchizand paranteza, doar faptul ca nuielusa il doare pe copil, doar acest lucru n-ar trebui sa desfiinteze acest principiu pedagogic (extrem). Cat e mic si n-are discernamantul cat de cat format, copilul se va abtine, inclusiv de frica nuielei, de la unele lucruri care l-ar pune in pericol. Vorba buna e de cea mai buna solutie, dar nu e singura solutie- mai sunt si temperamente zvapaiate, care inteleg sa se supuna mai greu. Am citit despre cazul unui pitic care, de frica sa nu fie batut de tata-sau, nu traversa bulevardul singur sau nu dadea drumul la aragaz cand ramanea singur acasa. Teama asta nu l-a traumatizat, ci l-a ferit de posibile accidente. Evident, nu dupa mult timp n-a mai fost nevoie de amintirea nuielei, copilul incepand singur sa priceapa ce si cum. Deci, contrar opiniilor unor pseudo-psihologi isterici, repet, fosti hipioti-rockeri (asta spune multe), teama de pedeapsa nu e neaparat traumatizanta pt. cei mici, mai ales daca e asociata cu autoritatea parintelui iubitor, pe care copilul nu vrea sa-l supere.
Intrebare de baraj: nu cumva si teama de a nu supara/dezamagi pe mama sau pe tata e traumatizanta?
Daca-mi permiti, e regretabil ca tatal tau isi descarca frecvent nervii pe tine; e trist ca n-a reusit sa gaseasca o modalitate prin care sa comunice pasnic cu tine. Din cele descrise, e limpede ca n-ai fost pedepsit (pentru a te indrepta), ci ai fost abuzat&maltratat. E o diferenta pe care, in ciuda suferintelor pe care le resimti, ca adult-matur ar fi spre binele tau s-o constientizezi cat mai curand.
E de bun simt ca nu toti parintii actioneaza ca tatal tau. Nu toti suntem manati de aceleasi impulsuri dezaxate. Am intalnit si parinti care si-au batut odraslele, fara violent , daca ma pot exprima astfel, doar de 2-3 ori in toata copilaria acelora. Si, chiar daca nu-ti vine sa crezi, copiii respectivi n-au ramas cu traume din pricina asta.
De fapt, sub pretextul temerii de a nu traumatiza copilul se ascunde o perversitate. Copilul e mult mai traumatizat de filmele TV/jocuri pe calculator, complet indecente, pline de violenta, decat de o palma la fund, aplicata de mama sau tata pentru o nazdravanie urata. Dand friu liber obrazniciei copiate inconstient de la eroii desenelor animate/jocuri pe calc. sau de aiurea, copiii devin uneori insuportabili si isi aduc parintii, obositi dupa o zi de munca, la limita rabdarii. Cu o palma la fund, acestia ar mai tempera excesul copilului ce nu se lasa convins cu vorba buna. Totusi, parintii, de teama sa-si traumatizeze copilu’, renunta la sanctionarea prompta a manifestarilor daunatoare ale copilului, si se multumesc cu abordari artificiale, sterpe, preluate din psiholigia occidentala aliniata politic corect. Nimic mai pervers. Copilul e déjà traumatizat de modelele imbecile pe care le vizioneaza zilnic la tv, si pe care le imita fara discernamant. In cazuri exceptionale, daca nu merge cu vorba buna, si daca magaria lui depaseste limita, cu o palma la fund il faci sa-si revina. REPET, CU O “PALMA LA FUND”, NU CU VIOLENTA FIZICA.SI ADAUG, DOAR IN CAZURI EXCEPTIONALE, NU CA REGULA.
E bine ca ai realizat ce s-a intimplat cu tatal tau, ce model (gresit) de educatie a urmat. In felul asta vei avea mai multe sanse sa te vindeci si, in plus, te vei feri sa aplici aceleasi metode copiii tai. Totusi, asta nu inseamna ca vei fi scutit de greseli.
Pe cat posibil, fereste-te sa-i judeci pe ceilalti parinti dupa modelul tatalui tau, sau exclusiv prin prisma suferintelor tale. Iti va fi f greu, insa, e bine sa stii ca acest mod de a judeca e la fel de gresit, ca sistemul pedagogic al tatalui tau.
Bineinteles ca se poate si fara bataie. bineinteles ca e mult mai bine fara nuia. ba, chiar e de dorit. totusi, nu confunda o palma data copilului care, de ex. se inhaiteaza cu altii prost crscuti si fura din magazin sau merge pe tamponul tramvaiului, cu violentele fizice care ti-au fost aplicate.
spui ca ai o oarecare detasare si simti mila fata de tatal tau. in aceste conditii, te banui ca esti capabil sa distingi intre pedeapsa parinteasca corporala si violenta.
pedeapsa parinteasca, corporala, la care ma gandesc, si pe care o practica orice parinte normal, e un amestec de asprime dreapta si mila, sentimente care, din cate lasi sa se inteleaga, i-au cam lipsit tatalui tau cand iti aplica corectiile. nuielusa parinteasca nu e oposul dragostei parintesti, ci paradoxal, decurge din ea. pedeapsa corporala parinteasca e aplicata in cazuri de urgenta, cu scopul de indreptare: copilul trebuie sa-si revina in fire. de aceea parintele trebuie sa intuiasca dinainte daca cel mic va fi capabil sa inteleaga (cat mai curand) ca a fost pedepsit pe drept. in caz contrar, va trebui sa gaseasca alta metoda. copilul in nici un caz nu trebuie sa aiba sentimentul ca a fost tinta unui moft parintesc, a unei batai de joc. pedeapsa parinteasca la care ma refer nu umileste, ci indreapta.
violenta – deloc parinteasca, umileste copilul. iar traumele provin mai ales din sentimentul umilintei. violenta e un abuz, un gest de cruzime, o mostra de iesire irationala, o crasa lipsa de judecata. scopul: in cazul in care exista, e razbunarea, “racorirea”-defularea…
deci, referindu-ma strict la “palma la fund, parinteasca”, pe care o aprob ca masura exceptionala aplicata de oameni rationali, nu de parinti dezaxati, resping total, ca si tine, violenta fata de copii.
Spui “Pentru mine , nu exista DUmnezeu care sa valideze durerea fizica pe care copii o suporta de la parinti. Exista insa oameni atat de ignoranti care au ajuns sa valideze cu biblia , raiul , si Dumnezeu durerea fizica”
Ca sa nu mai vorbesti pe dinafara despre ignoranti, Dumnezeu-batai-copii, in cazul in care nu esti ateu, pune mana si citeste Intelepciunea lui Isus Sirah, in special cap. 22”. Poate vei intelege exagerarea/confuzia in care esti afundat.
Sunt destule biografii de oameni celebrii care, in copilarie, au fost pedepsiti cu asprime, dar fara cruzime, de parintii lor, si care, la maturitate, devenind barbati adevarati, n-au simtit deloc dorinta de razbunare. Daca e nevoie, iti pot oferi cateva exemple.Toti parintii acelora vor fi fost nebuni si prosti si periculosi, iar tu esti ala destept? Ar fi riscant&neproductiv sa gandesti astfel. Incearca sa te desprinzi de mentalitatea de victima. Ramai sanatos tu si ai tai.
Publicat la data de 1.9.2010, ora 11:56 am
Imi pare rau pentru toti cei care au fost batuti cu furtunul si cureaua pentru o nota la scoala. A fost si cazul meu.
Cu toate aceasta, ii dau dreptate celui intitulat “gabi”. In 18 ani, tata a rupt curele pe mine pentru motive stupide, motiv pentru care am simtit doar mila descrisa de Dan, omul de 31 de ani. Nici n-as putea sa-mi amintesc acum toate motivele pentru care s-au rupt curelele pe fundul meu si palmele care mi s-au oprit in capul meu de doua ori mai mic decat palma. Totusi, mama mi-a dat o singura palma pentru un motiv perfect intemeiat, palma care mi-o voi aminti tot restul vietii mele si palma care a schimbat ceva in viata mea.
Nu va lasati pacaliti de extreme. Extremele sunt foarte periculoase. Sa-ti usuci copilul in bataie din nimic nu este o solutie la fel cum nu este o solutie sa stai de vorba cu el de 10 ori – de fiecare data cand ti-a furat banii din portofel sa-i joace la poker. E clar ca n-a inteles cele 10 povesti pe care i le-ai insirat. Desigur ca putem intra intr-un cerc vicios fara de sfarsit, de ce a luat bani, inseamna ca nu i-ai dat. De ce nu i-ai dat. De ce ii joaca la poker. Sigur parintii au gresit undeva.
Va reamintesc – poate n-aveti copii, ca in ziua de azi sunt copii care se duc la gradinita de la 2 ani. Tu te chinui acasa cu educatie din manual si esti un adevarat model (atat cat poti tu sa fii), si copilul vine acasa cu un bat despre care spune ca e sabie, si rupe tot in calea lui. Pai unde ai vazut tu puiule asta? Pai la Bjorn si Ian si baietii de la gradinita, care se jucau de-a piratii.
Extremele sunt daunatoare. Violenta fizica nu este o solutie niciodata, dar cati baieti de aici se vaita ca s-au batut in scoala generala cu un coleg? I-a marcat atunci ca au dat sau ca au luat bataie, pentru fetita pe care o iubeau? LoL.
Eu zic ca o nuia sau o palma la fund anual are o rezonanta puternica. In mod normal nu ai de ce sa-ti pedepsesti fizic copilul pana in 5 ani. Nimic din ceea ce face pana in varsta aia nu este iesit din sfera normalului pentru un copil. Ca se rasfata, ca isi incearca limitele, ca distruge tot pe ce pune mana, jucarii, haine, ca trebuie sa faci magii sa se duca in pat sa doarma, ca incearca sa faca numai cum vrea el – pentru toate exista o solutie super pasnica. Comunicare si puterea exemplului.
O sa ma bag in seama cand oi prinde-o fumand la 7 ani in living =)))))). Acum nu stiu cum as reactiona =)))))
Publicat la data de 1.9.2010, ora 12:14 pm
frustratilor.
astia cu bataia.
am zis: nu va duce capul la alte solutii pentru ca nu aveti nicio notiune de psihologie a copilului.
iar daca ati avea altceva in afara de tarate in cap, ati reusi sa deduceti imediat acele “notiuni”, fara sa cititi neaparat literatura de specialitate.
nu mai faceti copii, va rog!
nu faceti decat sa creati o noua generatie de oameni frustrati si nervosi la fel ca voi.
Publicat la data de 1.9.2010, ora 12:19 pm
mihaela,
o draga gabi,
“(astea intra tot la capitolul educatie proasta)etc”.. si pentru aceasta proasta educatie cine ar trebui sa fie responsabil? sper sa nu-mi oferi acea replica deja uzata cum ca sistemul educational, bunicii, vecinii.. tocmai aici intervine paradoxul, cel putin de partea mea.. se constientizeaza ca s-ajunge la stadiul la care singura metoda de corectare pentru un copil ramane varianta cu bataia din cauza unei proaste educatie, asadar din cauza celor responsabili de educatia lui, iar cel care-l pedepseste fizic pentru abateri este tocmai cel responsabil… e ca si cum un individ ar pune bazele unei constructii, pe parcurs observa ca s-au facut anumite greseli inca de la temelie, insa pedepseste pe altcineva datorita consecintelor neplacute in loc sa reflecte asupra propriilor metode folosite pentru punerea acelor baze.
exista doua posibilitati: ori n-ai capacitatea sa intelegi, ori refuzi sa intelegi ce-am scris.
nu discut situatia in care parintele nu-si face datoria fata de copil, cand il neglijeaza sau cand ii ofera invatatura proasta / exemple personale gresite etc. in cazul unor astfel de parinti, bataia e pe cat de naturala, pe atat de vatamatoare. eu nu ma refer la acesti anormali. punctum.
vorbesc de parintii care se straduie sa dea educatie copiilor. stim cu totii ca lumea e f. complexa: parintii lucreaza zi intreaga, ajung acasa obositi fizic si mental. in plus, e aproape imposibil sa-l feresti pe copil de influentele negative. chiar cu parinti priceputi, care-si dedica timp si energie, unii copii pot calca in strachini. cand vorbesc de palma parinteasca, ma refer exclusiv la aceste situatii, pentru ca ele reprezinta cazuri de oameni normali.
“deci in timp ce aceasta e non-violenta, fiind insotita de durere si mila si dragoste”…ai expus in asa fel teoria asta incat ma determini sa cred ca traiesti o adevarata drama atunci cand iti bati copilul, aproape ca te-as compatimi pe tine in locul copilului
iti deplang reactia. daca chiar esti femeie & mama, am impresia ca esti complet sterila sufleteste. lasi impresia ca singurele sentimente care insotesc pedeapsa parinteasca ar fi din gama cruzimii. doar limitatii sufletesti si traumatizatii cred ca o palma la fund provine doar din ura, ca nu exista parinti normali, care sufera pentru ca trebuie sa-si pedepseasca copilul. somn usor.
“daca cineva si-a pedepsit fizic copilul o va face mereu?! “..ce incercam sa spun e ca in majoritatea cazurilor este suficient sa existe un precedent.”
eu nu vorbeam de majoritatea cazurilor (statistica la care evident, n-ai acces)ci de un principiu, in sprijinul caruia am destule exemple concrete care te cotrazic. spuneam ca doar din faptul ca un parinte isi urecheaza copilul o data sau de doua ori, in situatii exceptionale, nu decurge ca el o va face de fiecare data. ma gandesc la parintii cu discernamant, pusi in fata unor situatii grave, nu la dezaxatii care constituie unicul tau univers ideologic.
sunt destui imbecili pe aici care cred ca parintii normali, care isi educa bine de copii, nu vor fi confruntati cu probleme grave din partea acestora, si deci, nu vor avea niciodata motive de manie. nimic mai cretin. ca si cand copiii sunt un fel de roboti. ca si cand copiii ar trai in vid. acestor bezmetici, greu recuperabili, le sugerez sa citeasca cartea lui iov! macar inceputul.
“dupa ce au fost epuizate celelalte metode noncorporale de indreptare”.. e ca si cum ai sustine ca ai o lista cu metodele in cauza, se bifeaza fiecare pe parcurs, ulterior se trece la ultima metoda de pe lista, respectiv bataia, s-acolo se ramane, pentru ca toate celelalte au fost deja epuizate si n-are sens sa se revina asupra lor pentru ca oricum vorbim deja d-un copil “super-zapacit”.
daca esti mama sau daca ai ceva minte stii la ce ma refer. pedeapsa corporala e ultima optiune. in caz de avarie. daca vrei sa-ti pierzi timpu’ cu filozofii tampite, gen “de ce e albu, alb si negru, nergu?” iti doresc mult succes.
oricum, pentru a concluziona, un copil nu e triat la nastere fie in tabara copiilor ascultatori, fie in a celor problematici..e ca o tabla goala pe care se scrie pe parcurs, primele cuvinte vor fi scrise intotdeauna de parinti ( nu vreau sa discut despre cazurile copiilor abandonati, orfani etc ), iar responsabilitatea asta ar trebui asumata de fiecare din noi in parte, cum il educi asa il ai. din punctul meu de vedere, acele metode necorporale de care mentionai nici nu sunt parcurse datorita comoditatii parintilor, o discutie sau gasirea unei metode de pedeapsa implica mai mult timp si rabdare decat o palma aplicata in 2 secunde.
din punctul meu de vedere, acele discutii, indrumari, sfaturi, acele pedepse necorporale e bine sa fie folosite cu discernamant, ori de cate ori e cazul. ele au intaietate. ele sunt cele mai bune. dar ele nu epuizeaza pedagogia parinteasca. mai e si cazul cu sf. nicolaie – pt. situatii de urgenta.
la revedere.
Publicat la data de 1.9.2010, ora 12:38 pm
Hai sa va spun eu ceva.
Mi-am luat fetita de la gradinita lovita de cateva ori bune. Celor care au lovit-o, li s-a explicat ca nu e frumos. Mi-am luat-o lovita cu batul si a doua zi. Pentru ca ei cred ca batul e sabie si au vazut ei intr-un film cu pirati cum se bat cu sabiile. Le-a fost explicat ca sabiile alea dor, aplicate pe corp. Ei, avand 5 ani si nefiind niciodata invatati practic ce inseamna durerea, pentru ca nu-i asa, bataia nu-i rupta din rai, si nimeni nu le-a dat si lor o sabie din aia la fund – s-au gandit “ce o fi si durerea aia”? si au continuat sa o aplice pe fetita mea.
Credeti-ma – dupa 10 tentative de carti de psihologie umana, s-au potolit cand au experimentat pe propriile bucute dragalasenia sabiilor din filmele cu pirati. Never again n-au mai experimentat pe fiica mea.
Punct. Cum sa pedepsesti cu vorba un copil care loveste fizic pe altcineva de 10 ori? El are dreptul sa faca pe altcineva sa sufere, dar n-are voie sa primeasca corectia pe care el o aplica? Buna lege va invatati copii: tati, tu da, ca eu iti vorbesc tie din carti. Te cred si eu ca la 14 ani isi injunghie prietenul, pentru ca nu au simtit niciodata durere si pentru ca traiesc cu impresia ca daca e gresit sa bage cutitu’ in prieten, li se va explica lor de catre cineva si vor intelege …
O sa fiti devorati de propriile voastre metode sublime de crestere a copilului.
Publicat la data de 1.9.2010, ora 12:41 pm
Au mai fost articole pe aceasta tema. Din nou, unii de rea credinta se prefac ca nu inteleg ca articolul nu este despre “bataita la fund a copilului” ci despre altoirea zilnica peste fata, ochi si cap cu palma de adult. O doctorita psihiatra specializata in trauma adolescentilor si copiilor zicea ca in RO copiii cu care a vorbit asa s-au deprins cu palme zilnice peste fata ca ei nici nu le mai inregistreaza ca “violenta”. Se plang de “violenta” cand li se rupe o mana! In plus, parca nu se spune mai sus, dar copiii batuti vor bate si ei.
Publicat la data de 1.9.2010, ora 12:57 pm
Uite de aia noi suntem aici si altii departe, la mii de ani mai departe!
Pentru ca preamarim virtutile educatiei “ca pe timpuri”, cu “nuielusa” (vezi, Doamne, daca e un diminutiv nu doare atat).
Daca e vechi, e bun?
Atunci nu mai mergeti la doctor, mergeti la vraci! Si inchideti calculatorul, scoateti-l din priza si aprindeti lampa de petrol.
Si bateti-va copii in continuare, cu si din dragoste!
Dar anuntati-ma si pe mine pe unde stati, ca sa imi feresc copilul de vecinatatea copiilor vostri!
PS: am scapat era hippie, dar din cea rock am mai prins ceva, spre mandria mea. In cea de manele, va las pe voi, cu nuielele si palmele voastra dragastoase!
Publicat la data de 1.9.2010, ora 1:38 pm
@li06
Chiar ma pregateam sa raspund generic – dar am sa raspund asa mai pe caz.
Pe mine ma distreaza un singur aspect in punerea problemei: exista un curent care prezinta problema ca si cum 80% din teritoriul uman al Terrei a ajuns la un stadiu de trai in perfectiune – copiii nu sunt batuti, nu exista furturi, nici crime, nici coruptie. Exista homosexualitate acceptata si casatorii intre aceleasi sexe, exista schimbarea partenerilor, exista inceperea vietii sexuale la 14 ani, exista casatorii putine si divorturi multe, nu mai gasesti prea usor doi oameni virgini la casatorie, in general nu mai gasesti usor notiunea de casatorie, se practica schimbarea partenerelor, sexul in 4-6-10 oameni si in curand se va face cu sutele si in locuri publice, pentru ca probabil doar asta va mai reprezenta “noul”. Si exista curentul care face sa para ca exista acest glob de cristal al perfectiunii la care Romania si romanii refuza sa adere – pentru ca ii dau copilului o palma la fund.
Oameni buni, contrar convingerilor voastre, in acele tari rata criminalitatii e mare, a infractionalitatii si mai mare, a sinuciderilor si mai mare. Frustrarea, nefericirea si neimplinirea sunt pe ordinea de zi. Se moare si acolo, stati linistiti. Iubesc moartea. O iubesc pentru ca a ramas singurul element care va aduce cu picioarele pe pamant. Voi, majoritatea, va temeti de moarte si singurul lucru absolut frumos pe care il puteti face este sa o ignorati cu o teama ascunsa. Iubesc moartea pentru ca am ramas egali in fata ei, toti.
Sa o luam asa: nu sunt pentru corectia fizica, ca si model de educatie. Urasc violenta fizica. Am spus ca un copil pana la 5 ani FOARTE SI EXTREM de rar iti da motive de suparare. Daca e bine crescut, chiar pana la 8 ani. La 14 ani oricum e matur si e prea tarziu. Raman maxim 6 ani. O palma la fund pe an inseamna maxim 6 palme. Nici nu cred ca, avand parinti normali la cap – ajungi la 6 palme. Daca asta vi se pare mult, inseamna ca nu sunteti chiar pe ogor, cu plecati cu plugul. Condamn bataile aplicate, pentru orice motiv, oricand, oriunde, oricum. Le condamn pentru ca le-am trait. Sa bati un copil ca nu mananca, ca a murdarit canapea, etc. Unii oameni incercau sa traga o linie, exista unele exceptii, rare si bine definite, in care un copil merita urma de la palma te pe fund. Dupa cum am aratat mai sus, nu cred ca depasesti 6 asemenea situatii. Cine traieste situatiile si incearca, cu vorba buna – isi va culege copilul fie din puscarie, fie mort de supradoza. Cine si-l bate dincolo de aceste 6 situatii, animalic, ca un tampit – iarasi face ceva monstruos.
Personal am in fata doua modele: comunismul frumos, in care imparteam tot ce aveam, stateam in uniforme, etc si democratia superba, piata financiara, etc – am vazut ambele modele drept un mare esec. Hmmm – stau sa ma gandesc, ce le lipseste? Pai sa vedem: Dumnezeu !? Comunismul distrugea bisericile si trimitea credinciosii sa moara la canal, promovand drept preoti niste securisti care nu aveau nici in clin nici in maneca cu Dumnezeu – avand astazi in fata aceiasi securisti care distrug prin comportamentul lor notiunea de Dumnezeu? Democratia, care promoveaza fix curvia si inselaciunea, ego-ul si dreptul la fericire – nu ii lipseste cumva fix Dumnezeu? Uau – doua modele de esec, ura, crima, mizerie, foamete, violenta, sinucideri, etc. Nu mai stiu caruia sa multumesc mai intai si la care sa ma lipesc mai repede, asa imi sunt de simpatice.
Eu inainte sa cred vreodata in Dumnezeu, eram un pui de mare matematician si mare fizician – asa gandeam eu in capul meu. Si la un mom dat, precum Blaise Pascal, mi-am pus si eu problema logicii existentiale in capsorul meu prostanac: daca, cred in Dumnezeu, si el nu exista – nu am pierdut nimic. Fie ma voi reincarna intr-o fiinta superioara (LoL), fie nu va urma nimic. Iar eu, spre deosebire de multi, sunt extrem de fericit de viata pe care am avut-o. Iar daca va exista Dumnezeu – frumos trebuie sa fie, sa se implineasca tot ce a zis. Dar daca nu cred si exista – am pierdut totul, adica o vesnicie. Si ca ateu – am tras umila concluzie pe care o trasesera si de-alde Blaise Pascal si alti ganditori: daca Dumnezeu nu ar exista, atunci cu siguranta El ar trebui inventat.
In rest – numai de bine. Imi frec palmele de bucurie ca voi trai intr-o societate in care voi nu v-ati pedepsit niciodata copii. Mai asteptati 10 ani. O sa fie raiul pe pamant, peste tot.
Publicat la data de 2.9.2010, ora 9:42 am
@LoL
Eu nu sunt un curent, eu sunt o persoana. Nu sunt in masura sa prezint opiniile unui curent, doar pe ale mele.
Opinia mea este ca multe persoane care au postat aici isi justifica violenta (nu numai fata de copii, cred eu) fie prin traditie (asa se facea si in Evul Mediu), fie prin religie!!! Nu sunt eu de vina, ci neamul din care ma trag (???!) sau Dumnezeu? Iar cei care ii contrazic sunt musai pro-americani, homosexuali (la noi negri nu prea sunt, de!), hippie sau cu matreata.
Si asa, in societatea noastre violenta fizica este tolerata si justificata.
Hei, daca ii mai tragi o palma copilului tau nu e de vina Cuza, tu esti de vina!
Eu simt si vad ca in tarile mai la vest se traieste mai bine (da, inclusiv dpdv material) si cred ca unul din motive este desprinderea de trecut si increderea in libertatea individuala. Individuala, adica si a copilului. Nu cred ca sunt raiul pe pamant, am trait acolo si am 3/4 din familie acolo, deci am o idee, asa. Cu toate astea, au reusit sa isi faca tarile mai locuibile, mai desirabile.
Si cu asta cred ca am raspuns si lui Geo.
“Pe vremuri existau cei sapte ani de acasa”, hm, oare noi nu avem nici o vina ca ei nu mai exista? Tu ce crezi, Geo, cum stai?
Publicat la data de 6.9.2010, ora 12:12 am
@ li06: probabil ca vorbesti prea subtil pt mine, nu prea inteleg ce vrei sa spui, nici intrebarea pe care mi-o adresezi.
Cat despre tarile vestice, ele au pornit bine, mergand pe etica protestanta, au ajuns la o culme a bunastarii, dupa care au inceput sa o ia razna. Iar noi, ca tara, am luat numai ce era mai rau de la ei si ne intereseaza doar bunastarea, cat mai rapida si fara etica.
Cei sapte ani de acasa au rolul de a construi caracterul copilului si discernamantul lui, ca sa stie ce sa faca cu libertatea aia, sa stie ce sa aleaga si de ce . Asta e educatia de baza.
Libertatea asta e la fel de gresit inteleasa ca si pedeapsa fizica. “Sa lasam copilul sa aleaga ce mananca, ce vrea sa faca etc”. Daca-i pui inainte copilului un mar si o bomboana, oare ce o sa aleaga?
Bineinteles ca ii dai o anumita libertatate copilului, nu-l tii legat in lant. Dar o libertate controlata. Libertatea totala i-o dai cand e pregatit sa-si asume si consecintele alegerilor sale.
Publicat la data de 5.9.2010, ora 11:20 pm
Draga LoL, ma bucur ca mai exista si oameni cu judecata sanatoasa, ancorati in realitate, nu in teorii utopice roz. Apreciez comentariile tale.
Publicat la data de 1.9.2010, ora 3:16 pm
Sunt curios… cine sunt aia care au ajuns asa departe?? Si… unde au ajuns?
Exagerezi, ca si autorul articolului, si nu esti in stare sa intelegi si sa evaluezi lumea in care traim.
Pe timpuri, desi nu era totul bun, existau cei “sapte ani de acasa” care aveau o oarecare insemnatate…
Publicat la data de 1.9.2010, ora 1:10 pm
o comentariu scris de carcotasu
publicat la data de 31.8.2010, ora 11:32 pm
nu cred ca exista ” nuieluse” sau “palmute la fund” nevinovate. in primul rand daca nu exista o comunicare eficienta intre parinte si copil, “bataita rupta din rai” trebuie sa doara ca sa produca efectele scontate de parinte. apoi, bataita va deveni din pacate rutina. parintele nu stie sa comunice si pe termen lung copilul nu va mai reactiona decat la aceste corectii, celelalte nefiind dureroase vor fi ca si neexistente.
carcotasu, tocmai ai expus un scenariu f interesant. oricat ti s-ar parea de imposibil, te rog sa faci efortul de a-ti imagina ca nu e singurul. nu stiu ce exemple ai tu, dar, mai sunt si parinti normali, care nu fac din pedeapsa corporala o rutina. dimpotriva. sunt destui cei care si-au pedepsit foarte rar copiii, unii doar si o singura data. [nu ii pomenesc pe cei care nu au aplicat niciodata pedepse corporale]. acestia au devenit adulti rationali, echilibrati in sensul comun al termenului.
“un parinte sanatos la cap, care acorda timp si pricepere educatiei copilului sau va stii cum sa comunice si cum sa-si indrepte copilul” – perfect adevarat, in cazul acesta nu va fi niciodata nevoie de masuri durereroase fizic.
gresesti – copilul nu e robot si nu traieste intr-un glob de sticla. e inzestrat cu temperament si inclinatii proprii, diferite de ale parintilor, adesea greu de inteles de . acestia. sunt multe rele sub influenta carora pot cadea si copii cuminti. din pricina serviciului si a stresului, greu de evitat, unii parinti, desi bine intentionati, nu acorda timp suficient educarii copiilor. influentele de la gradi/scoala/tv/internet/strada pot fi si daunatoare. in astfel de cazuri, parintele nu prea mai are ce face. raul prinde repede radacina in cei mici; o ia inainte, iar parintele trebuie sa intervina tarziu, apeland la o oarecare asprime. e si vina lui ca parinte, nimic de zis, dar culpa proprie nu exclude folosirea remediului, care, in cazuri grave poate fi si o palma la fund.
prietene, durerea fizica nu neaparat un cosmar. unele batai intre copii sunt mult mai dureroase decat palma tatalui. relaxeaza-te. sau vei interzice si bataile intre copii??
in general vorbind, nu e nici o virtute ca nu-ti pedespresti copiii, chiar si cu o palma la fund, cand ar trebui s-o faci. dupa cum, nu e meritoriu sa-iti bati copiii in mod gratuit si tembel. conteaza discernamantul si scopul pentru care ii dai o palma la fund. conteaza ca in urma aplicarii pedepsei copilul sa se indrepte. faptul ca nu-l bati nu e o garantie ca e bine crescut. vezi nenumarati adulti purtandu-se mitocaneste – e limpede ca unii dintre acestia au fost rasfatati in copilarie.
copilul trebuie tratat ca si egalul tau, la fel cum te astepti si tu sa fii tratat de semenii tai atunci cand esti in contradictie cu ei.
depinde din ce perspectiva privesti egalitatea. presupun ca in nici un caz dpdv al varstei, fizic, intelectual-psihic, al experientei de viata etc. te las pe tine sa-ti lamuresti chestiunea asta cu egalitatea…nu vad legatura intre egalitate si tratamentul suportat in discutiile contradictorii!!??
copilul trebuie tratat ca un fiu / fiica, adica cu responsabilitate & iubire parinteasca. punctum. iubirea [parinteasca] nu inseamna egalitate, pt simplu motiv ca iubirea nu ierarhizeaza. e datoria parintilor sa educe pe copii, insa, cineva mai destept ca noi spunea f frumos ca nu poti educa pe altul, daca nu te educi pe tine insuti. cu alte cuvinte, procesul de educare implica in mod fundamental autoeducarea.
cu copilul meu, pentru a evita acele abateri grave, as agrea un contract inca de la inceput. astfel el va stii care ii sunt limitele de comportament (reper, nu ma refer la tantrum,desenat pe pereti sau agitatie in vizite la alti adulti) si care sunt consecintele depasirii acestor limite (in general restrictionari de la anumite activitati). daca comunicarea nu va da roade, copilul va suporta consecintele propriilor fapte si va intelege ce inseamna asumarea responsabilitatii.
cand vei agreea contractul, vezi sa-l pui sa semneze si nu uita sa stipulezi penalitati in cazul in care nu-si va indeplinii obligatiile contractuale. tu ce penalitati iti aplici pentru greselile pe care le vei comite fata de el? sau crezi ca nu-i vei gresi niciodata ?
numai bine tie si alor tai.
Publicat la data de 1.9.2010, ora 1:21 pm
Super. Agreez.
Publicat la data de 1.9.2010, ora 1:43 pm
Ca sa o tin pe linia “1000 de cuvinte nu fac cat o fapta” – rog pe toti vorbitorii de mai sus sa-mi dea si mie exemple din SUA de perfectiune a societatii de azi, copiii de ieri care nu au fost atentionati un pic la fundulet.
Hmmm – sa fie ei superbi in gandire cand invadeaza pe unu si pe altu? Sa fie ei niste minunatii de oameni cand produc si vand armament in prostie? Fratilor – exemple concrete, exemple de societati perfectionate.
Publicat la data de 1.9.2010, ora 3:27 pm
Observ ca exista o mare confuzie in privinta educatiei, confuzie generata de confuzia in privinta valorilor ce trebuie transmise prin educatie si de confuzia in ce priveste scopul educatiei.
Unii au niste conceptii ultra-idealiste despre educatie, care nu sunt ancorate in realitate, si care nici nu au rezultate.
Pe de alta parte, e curios ca aceeasi oameni care se revolta impotriva “violentei” nuielusei sau a apostrofarii verbale isi lasa copii la desene animate si filme violente (la care se uita si ei insisi, ca pacifisti indignati profund de violenta ce sunt), le cumpara arme de jucarie etc.
Nu spun ca toti fac asta, dar la foarte multi asta am observat.
In plus, (vezi comentariile la stirea cu bona din Florida care maltrata copilul), cam toti vor pedepse cat mai mari si violente pentru cineva care le-ar “atinge” copilul.
Ceva e in neregula cu modul asta de gandire… haotic si visceral.
Publicat la data de 1.9.2010, ora 3:51 pm
dragos, Catalin, Lol si Geo – perfect de acord cu cele scrise de voi.
nu e pacat ca multi se abereaza, ci ca aberatia a devenit norma de gandire si comportament. oare de ce? si prin ce mijloace?
Publicat la data de 1.9.2010, ora 4:15 pm
doctore gionescu nimeni sanatos la cap nu poate concepe altoirea zilnica peste fata, ochi, cap, gat, nas, urechi, sprincene si ce mai vrei tu.
nu despre asta se discuta in zona. tehnicile pe care le pomenesti fac parte din retetarul dezaxatilor. o dezbatere despre justetea lor jigneste inteligenta multora dintre cei care au postat: dragos, geo, catalin, lol si ceilalti. in orice caz, pe-a mea cu siguranta.
daca erai atent, dezbaterea noastra, plecand de la clipurile cu comportamentele aberante, s-a concentrat pe falsa concluzie, cum ca pedepsele corporale nu sunt o solutie. este la fel de daunator sa respingi pedeapsa corporala ca principiu, pe cat e de daunator s-o folosesti fara discernamant. din pricina unor parinti sau bone dezaxate, care abuzeaza de ea, este ilogic sa refuzi unui parinte cu scaun la cap dreptul de a-si pedepsi cu o palma la fund copilul care sare grav calul.
deci era vorba de diilema: poate fi nuielusa o solutie? daca nu, de ce nu?
daca da, de ce da? si in ce cazuri, cum, in ce fel?
copii batuti cu siguranta vor avea mari sanse sa bata pe altii, cand vor creste.
atentie: nu si copii pedepsiti pe drept, la momentul potrivit, cu discernamant. deci, nu pt. k a aruncat telecomanda in wc, nu k si-a murdarit hainele sau k a zgariat peretii, nu k a stricat cea mai scumpa jucarie sau k a rupt lantu la bicicleta, nu pt. k a zgariat parchetul sau k a scapat farfuria plina cu ciorba. evident, nu ma refer la astfel de situatii, ci ma refer, repet, la pedespe pt. cazuri grave.
doctore gionescu, ramai sanatos
Publicat la data de 2.9.2010, ora 8:41 am
Metodele pedagogice moderne suna foarte foarte stintific … dar din pacate nu prea dau roade. Disciplina corporala nu prea mai este la moda, dar degeaba ne bucuram de acest succes, cand copii de azi sunt cum sunt.
Cine vrea sa vada – vede. Cine vrea sa auda – aude.
Cineva, candva, undeva a spus ca pe baza roadelor putem face diferenta intre pomi … iar roadele nu prea se vad.
Publicat la data de 2.9.2010, ora 10:26 am
Imi place
Publicat la data de 2.9.2010, ora 1:06 pm
ba dau roade, dar trebuie sa mai si stii sa le aplici
Publicat la data de 2.9.2010, ora 8:12 pm
mai adaug un lucru, sunt nenumarate pedepse non-fizice, mult mai traumatizante si umilitoare pt. copii decat palma la fund sau nuielusa. le-as numi violente non-fizice, pt. k pedeapsa implica dreptate si discernamant din partea celui care o aplica, pe cand molestarile non-fizice dovedesc perversitate si idiotenie din partea autorului.
ex: 1. fiul certat in public, de catre parinte, prin cuvinte injurioasa sau jignitoare.
2. pentru ca n-a vrut sa manance, pentru ca i-a murdarit hainele cu sos, parintele il tine inchis ore-n sir in camera, fara jocuri/jucarii, si mai ales fara mila
3. dublul standard: unuia dintre copii, celui preferat, ii cumperi jucarii, pe acela il rasfeti, iar celui mai putin simpatic, poate mai lent la invatatura/mai putin indemanatic/ ii oferi ignoranta si dispret
4. copiii care sunt mereu contrazisi si pusi la punct de parinti, pentru micile greseli de exprimare sau de logica, inerente varstei,
5. copiilor li se refuza sistematic participarea la lucruri importante, la care ar fi util sa contribuie si din care ar avea de invatat.
6. parintii frustrati isi impartasesc nemultumirea avuta fata de copii, intr-un mod jignitoraltor, altor persoane, iar ei reusesc sa auda/ inteleaga ca reprezinta subiectul discutiei.
7. nerespectarea promisiunilor, ca regula, fata de copii
8. dezinteresul fatis fata de lucrurile importante si ff importante pentru copii: serbari, aniversari etc.
evident, exemplele sunt nenumarate. stim cu totii ca pt. micuti aceste lucruri sunt f. dureroase. ba, pentru cei sensibili, chestiile astea sunt mult mai dure decat o palma la fund aplicata la repezeala. li se submineaza personalitatea, li se refuza exersarea responsabilitatii, sunt umiliti se simt ignorati. unele traume de felul asta nu vor fi uitate niciodata si vor da “roade”…
departe de a aproba violenta parentala, pe care o gasesc de neiertat, bataia rupta din rai, pt. subsemnatu ramane o solutie intre celelalte metode non-fizice de educare a copilului, mult-mult mai numeroase, care au intaietate si care, ar trebui sa faca nuielusa superfluua .
scuzati erorile gramaticale, precum si pe cele de scriere, atat din acest mesaj cat si din celelalte {necenzurate:).
Publicat la data de 4.9.2010, ora 8:32 pm
Clar sunt pentru pedepse (numai daca este necesar) ce nu implica violenta de nici un fel. Eu sunt mamica unui bebe de 8 luni, foarte cuminte de altfel. Din ce stiu oricum pana la varsta de 6 ani este stict interzis orice fel de pedeapsa corporala (informatie citita in ceva carte de psihiatrie); pe mine m-a crescut doar mama, cand aveam 6 ani mi-a “prezentat” codul penal al casei
, mi-a explicat ca voi risca sa primesc pedepse corporale pentru: minciuna, furt si incapatanare. Si am incalcat codul de 3 ori, de doua ori minciuna si o data incapatanare. Pentru minciuna am luat 10 curele la fund si pentru incapatanare sentinta a fost 30 minute de stat in genunchi pe graunte de porumb. in orice caz trebuie ca parinte cantarit foarte bine pentru ce aplica pedeapsa corporala. Cred ca pedepsele corporale nu trebuie sa depaseasca numarul degetelor de la o mana. Nu sunt nici de acord cu palmuta zilnica pentru orice fleac fiindca fiind prea des aplicata devine violenta gratuita si copilul fiindca o primeste prea des se obisnuieste si uita pt ce a primit-o, se pierde scopul educativ. Si da, copiii copiaza exemplul parintilor dovada sunt si eu fiindca intentionez sa mentin in viata “codul penal” al mamei mele.
Publicat la data de 13.9.2010, ora 12:15 pm
Piatra Neamţ, 13 sep /Agerpres/ – Un copil de doi ani, lăsat de mama sa în grija unor rude îndepărtate, a ajuns în comă la spital, după ce a fost bătut crunt de cei care îl îngrijeau.
Potrivit Biroului de presă al Poliţiei Neamţ, mama copilului a plecat în Italia şi şi-a lăsat fetiţa în grija fratelui. Acesta din urmă a lăsat copilul în grija soacrei, în comuna Boteşti.
Femeia, în vârstă de 46 de ani, a fost deranjată de plânsetele copilului şi l-a bătut până ce acesta a intrat în comă profundă.
Medicii nemţeni au decis transportarea de urgenţă a copilului la o clinică de specialitate din Iaşi.
Poliţiştii o cercetează pe agresoare pentru vătămare corporală.
Publicat la data de 8.10.2010, ora 3:28 pm
[...] Citeste si Bataia rupta din rai. Copilul tau este in siguranta? [...]
Publicat la data de 12.7.2011, ora 10:28 am
cu mare tristete observ ca numarul parintilor adepti ai pedepselor, fie ele corporale sau nu, sunt cu mult peste numarul parintilor NORMALI. Da este anormal sa-ti bati copilul, chiar si “palmuta” aia data la fund este tot bataie. nu are rost sa va amagiti cu replici de genul “nu i-am dat sa-l doara” sau “i-am dat doar o palmuta”. orice gest fizic violent asupra copilului se cheama abuz. chiar si impinsul copilului, chiar si zdruncinarea lui se numeste tot abuz. Cei care recurg la asa ceva nu merita sa fie parinti. dupa parerea mea sunt niste oameni retarzi si incapabili sa poarte o discutie cu copilul. absolut totul se rezolva discutand si explicand. normal ca e mult mai simplu sa ii dai o palma. oricine poate sa faca asta dar foarte putini sunt cei care reusesc sa-si controleze nervii in momentele de criza, de altfel absolut normale in evolutia copilului. as vrea sa vad un asa zis tata (ca vad ca ei sunt atotstiutori) isi arunca hainele pe jos cand intra in casa si cum vine sotia si ii arde una la fund si urla la el. sa vad o sotie care face o ciorba nesarata iar sotul ii trage una la fund si-o apostrofeaza. asta ar merita! veti zice ca e vorba de copii, ca copiii nu stiu sa se poarte si ca trebuie invatati. tocmai pentru ca sunt copii, sunt fragili, sunt in formare, sunt micuti si neajutorati tocmai pentru asta ar trebui sa va controlati voi, cei mai maturi din toata ecuatia asta. ar fi bine ca atunci cand faceti o gafa la un nou loc de munca, cand gresiti o comanda sau redactarea unui act, sa vina seful vostru sa va traga una la fund si sa va apostrofeze eventual si de fata cu alti colegi.
pentru mine, cei care va laudati cu rezultate exceptionale in educatia copilului prin “palmute” sunteti niste oameni slabi si fara caracter.
normal ca sunt momente cand te scoate din sarite in asa hal un copil ca iti vine sa te urci pe pereti. dar in momentele cand simti ca nu mai rezisti cel mai indicat este sa te indepartezi, sa te calmezi si apoi sa discuti cu copilul.
Publicat la data de 22.1.2012, ora 8:36 pm
Ei bine nici mie nu mi s-ar parea normal ca un copil sa fie batut de parinti sau de oricare altcineva ,e abrutizant dar pe vremuri credeti ca se mai lua asta in considerare .
“Bataia e rupta din rai” inseamna ca a fost izgonita de acolo,nu ca ar provine de acolo .
Mai usor merge cu vorba buna decat cu bataia ,credeti+ma .
Parintii mei nu prea era adepţii bataii -am încasat-o odata demult de la mama ,cu plesnitoarea de muşte la fund .
Asta nu inseamna ca parintiimei ar fi niste torţionari -nicidecum ,de fapt mai rai erau bunicii mei dar nu iii pot intelege pe parintii denaturaţi care au mai probleme cu nervii -ăia sigur nu sunt parinti normali si sigur nu si-au dorit acei copii iar bonele care bat copii de care ar trebui să sibs grija in primul rand ar trebui concediate apoi trimise la psihiatru caci sigur au probleme la cap