Maternitatea în societatea românească

Despre tulburările psihice legate de sarcină și naștere, majoritatea psihiatrilor vă vor spune cât de importante sunt cauzele biologice, neuro-endocrine. Și, dintr-un punct de vedere strict medical, au dreptate. Mai multe despre acești factori am scris într-o însemnare precedentă.  În România, femeile care vor să aibă copii sunt supuse unei presiuni negative, tenace, la limita persecuției, din partea societății. Când spun societate, mă refer mai ales la mediul profesional. Nu contează că suntem în Europa secolului XXI și că există o legislație care protejează mama și copilul. Precaritatea acestei legi e dovedită de ușurința cu care pare să fie ocolită.

Nu voi scrie despre cazuri extreme și flagrante de încălcare a unor drepturi elementare. Nu sunt reporter, iar secretul profesional mă împiedică să dau exemple concrete. Ci despre o atitudine generalizată ce pare să aibă ca țintă femeile obișnuite care lucrează, din toate straturile clasei mijlocii. Ceea ce nu e mai puțin șocant: orice femeie normală într-un mediu profesional obișnuit, nu contează domeniul, se poate aștepta să fie descurajată, mai mult sau mai puțin discret, să își dorească copii, iar dacă totuși va rămâne însărcinată, intrând într-o perioadă de maximă vulnerabilitate a vieții ei, se poate aștepta să trăiască cu anxietatea concedierii sau a degradării din poziția socială și profesională de dinainte de naștere. Pierderea locului de muncă este o criză majoră existențială, n-aș ști de unde să încep să citez studiile care au corelat un asemenea eveniment cu episoade depresive majore, cu diverse patologii psihice “de adaptare” și cu incidența suicidului. Nesiguranța anticipării a unui astfel de eveniment, indiferent dacă el va avea sau nu loc până la urmă, este sortimentul cel mai grav de anxietate. Nicicând nu ne temem mai mult, și nicicând teama nu generează mai multă suferință, decât atunci când deasupra stă o sabie a lui Damocles. Nu e deloc nevoie să ai un dezechilibru hormonal ca o astfel de trăire să te scoată de pe linia de plutire.

Se poate argumenta că, din poziția de medic, sunt supus unei erori de selecție: văd doar cazurile rele. Într-adevăr, nu am date științifice care să susțină senzația mea că agresiunea suportată de mame este un fenomen general, populațional. Am văzut însă deja suficient de multe cazuri cu povești trist de asemănătoare ca să mă simt obligat să trag un semnal de alarmă, dacă tot am ocazia să o fac în această tribună. Dacă nu există studii și investigații, atunci ele trebuie neapărat făcute. E nevoie de lumină asupra lucrurilor, pentru că acum e doar penumbră. Puține sunt mamele care, atunci când slujba lor și bunăstarea familială atârnă în balanță, sunt dispuse să reacționeze la agresiune. Ele sunt adevărate ostatice, și lumea lor, care e lumea noastră, e sub asediu. Sigur, chiar și sub asediu, ne adaptăm și supraviețuim în ascuns și umil, o veche specialitate românească, și lucrurile merg înainte neschimbate.

Ca medic, nu vreau să mă interesez de motivele economice ale acestei situații. Nicio strategie financiară nu poate justifica cele descrise mai sus. Economic, presupun că s-ar putea calcula povara pe care problemele de sănătate psihică o lasă pe umerii tuturor, și cum utilizarea oamenilor ca pe niște consumabile nu poate fi profitabilă pe termen lung. S-ar putea argumenta solid că o femeie cu familie este mai motivată să muncească pe viitor și este o persoană mai de încredere pentru orice angajator. Dar nu e locul meu să mă ocup de asemenea calcule: sunt dator doar să atrag atenția asupra faptului.

Personal, sunt mai curând interesat de mecanismele erodării solidarității și omeniei în lumea noastră, și chiar a bunului simț, care face ca ostilitatea pragmatică la adresa viitoarelor sau proaspetelor mame să fie norma, banalul cotidian. Ce fel de societate e cea din care facem parte și la care contribuim? Unde greșim, unde eșuăm, fiecare dintre noi? Cât de limitate ne sunt orizonturile dacă refuzăm să ne protejăm viitorul, adaptându-ne la un prezent autodistructiv? Dacă altruismul, generozitatea și simțul civic au dat înapoi  în fața individualismului și narcisismului ca fenomen social, unde tragem o linie? Până la urmă, să protejezi mama și copilul nu ține de altruism și generozitate, ci de instinct de supraviețuire.

Autor: Vlad Stroescu, specialist psihiatru

Articole similare:

  1. Maternitatea tarzie – o alegere egoista?
  2. Incendiul de la Maternitatea Giulesti. Pe cine dam vina?
  3. VIDEO Telocitele, cheia regenerarii inimii dupa infarct. Cea mai interesanta descoperire romaneasca din ultimele decenii
  4. Societatea infometarii: Cu ce se mananca tulburarile de alimentatie?
  5. Transplant de rinichi intre gemeni identici, realizat in premiera romaneasca la Fundeni

Tags: , ,

43 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!

  1. Comentariu scris de Monica
    Publicat la data de 15.2.2013, ora 11:02 am

    Domnule Stroescu, tratarea unei femei insarcinate ca fiind automat un pericol pentru locul in care munceste fiindca va avea tupeul sa ceara concediu de maternitate, nu este nou. Acest fenomen se intampla in Romania noastra de multi ani. Cazul meu concret: acum 10 ani, pentru a-mi pastra locul de munca, am promis, inca de cand eram in luna a 6-a, ca voi sta acasa doar cateva saptamani. M-am intors efectiv la serviciu dupa 1 luna. Marele meu noroc a fost ca seful meu din acea vreme, desi a fost sfatuit insistent sa nu accepte o femeie insarcinata fiindca ii va compromite intreg proiectul, a avut curaj si incredere. Astfel nu mi-am pierdut locul de munca. Asa ca, oamenii nu au disparut, doar ca sunt rari si tine de cata incredere exista intre angajat si angajator si cata seriozitate exista de ambele parti. Femeia, dupa nastere, daca nu sunt complicatii de natura medicala si are cu cine lasa copilul, se poate intoarce la serviciu in 2-3 luni, insa, daca nu are cine sa stea cu nou-nascutul, este absolut imposibil ca ea sa revina la serviciu. Nu poate merge ca pe plantatie, cu un cos in spate + copilul in cos si sunt putini angajatori care au si crese langa locul de munca, iar conditiile din crese….. si preturile ……. Sunt femeie si in mod firesc de partea femeilor, insa, asa cum este in alte tari, ar fi bine sa fie si la noi: stai acasa in post-natal max. 3 luni, insa exista conditii decente si civilizate la cresa. La noi nu sunt nici gradinite suficiente. Practic la noi economicul prevaleaza inaintea umanului (angajatorul nu doreste o femeie insarcinata fiindca va trebui sa plateasca pentru ea concediu medical, taxe si impozite la stat si sa tina postul blocat) si, atata vreme cat educatia insasi este lasata complet deoparte, fiind un balast inutil in lupta pentru supravietuire (nu mai exista 7 ani de acasa, am uitat sa spunem “poftim”, “te rog”, “multumesc”, “iarta-ma”, sa dam “buna-ziua” si sa spunem “la revedere”), noi toti care traim acum in Romania, fara sa fim politicieni, sau obligatoriu ticalosi, daca ne complacem in a ne comporta mitocaneste, rezultatul este erodarea umanului, a milei, a compasiunii si a firescului bun-simt. Ramanem la injuraturi, alergatura pentru asigurarea celor necesare traiului si rautatea crescanda, intrucat anii de viata ne-au invatat ca “esti bun=esti prost” si “nu te lasa calcat in picioare, ca te iau aia de prost”.

    • Comentariu scris de Ana
      Publicat la data de 15.2.2013, ora 11:44 am

      Nu sunt de acord cu tine, Monica, o mama care alapteaza ar trebui sa stea macar un an acasa cu bebelusul. Din pacate, putine dintre noi isi permit acest lux…

    • Comentariu scris de Rux
      Publicat la data de 15.2.2013, ora 2:25 pm

      Sa duci bebelus de 2-3 luni la cresa/daycare mi se pare o mare CRUZIME, cu adevarat inuman. Bebelusul este o fiinta total dependenta.. are nevoie la maxim de mama si tatal sau.. pentru a se dezvolta, pentru a avea cel mai bun start in viata. Si nu ma gandesc numai la alaptat.. ci, mai ales, la sanatatea lui psihica. La sentimentul de incredere si de siguranta.. si la multe altele. Un bebelus are nevoie, nu numai de biberon la 3-4 ore si de schimbatul scutecului, ci si de enorm de multa disponibilitate, grija si dragoste. Nici o bona nu poate suplini toate astea. De ce? Pentru ca ea nu-l iubeste. Ea presteaza un serviciu pt bani. Si atat. O bunica poate inlocui parintii pentru perioade scurte. Dar scurte.. un bebelus are nevoie de mama sa, de mirosul si atingerea ei.

      • Comentariu scris de Cristina
        Publicat la data de 17.2.2013, ora 12:35 pm

        Sunt total de acord cu tine! Prezenta permanenta si neconditionata a parintilor si in special a mamei in viata copilasului in primul an de viata este extrem de importanta pentru dezvoltarea psihologica a acestuia.
        Consider ca nu exista pret prea mare de platit pentru asta. Indiferent cat de mare e salarul, cat de interesant e domeniul sau orice alt motiv ce ar putea fi invocat.

      • Comentariu scris de Andor
        Publicat la data de 18.2.2013, ora 9:32 am

        Da, trist dar adevarat. Exceptand din discutie mamele care fac copii numai pentru a incasa ajutoarele de stat (din lipsa altor surse de venit), celelalte se confrunta in permanenta cu riscurile concedierii. Pentru ca e foarte usor ca dupa intoarcerea in activitate sa fie declarata incompetenta, ca nu tine pasul cu noile reglementari in firma, etc. Si si eu sunt de parere ca nu poti inlocui parintii in primul an de viata. Iti ajung pe urma problemele ulterioare in conditiile in care pretul pentru o cresa decenta depaseste salariul incasat de mama…

  2. Comentariu scris de Ionut
    Publicat la data de 15.2.2013, ora 11:28 am

    Trist dar adevarat. Felicitari pentru articol.

  3. Comentariu scris de nimeni
    Publicat la data de 15.2.2013, ora 12:50 pm

    Eu am stat de bunavoie acasa doar o luna (de altfel dupa o luna deja tropaiam sa ma duc inapoi la munca).
    Prin specificul muncii, am de-a face cu multi oameni, educati, absolventi de facultati tehnice – persoane din clasa mijlocie.
    Si nu ma pot abtine de la a remarca niste pattern-uri…
    Femeile care au stat 2 ani acasa nu mai fac fata ritmului de lucru – unele mi-o spun de-a dreptul, altele nu trebuie sa spuna, ca se vede.
    Barbatii cu bani si din domeniul in care lucrez eu, de foarte multe ori isi iau nevasta cu psihologie, drept si alte pseudofacultati, dispuse sa renunte la servici pe termen lung, ca sa stea cu copiii.
    Eu sunt parinte singur, sunt mult mai motivata la munca de cand am copil, insa aproape toata munca in casa am lasat-o bonei si daca as avea barbat, ar trebui sa renunt ori la timpul pentru munca, ori la timpul pentru copil, pentru respectivul – si nu mi se pare ok nici una, nici cealalta.
    De unde as trage concluzia ca problema nu e perceptia societatii asupra mamei, cat realitatea faptului ca daca faci copil si vrei sa ramai performanta, s-a terminat cu viata de familie in formatul clasic. Perceptia in cauza nu face decat sa exprime realitatea, iar greseala – in opinia mea – este a femeilor care nu pricep ca servici si salariu decent ai numai daca muncesti in consecinta, nu daca te duci 4 ore pe zi si iti faci unghiile in programul de lucru. Iar servici de-a serioaselea si gospodarie de-a serioaselea pur si simplu nu incap in cele 24 de ore zilnice. Cel putin nu in primii ani de viata ai copilului.

    In sfarsit, femeile in tara asta sunt injectate in bulbul rahidian sa creada ca daca n-au barbat si daca nu stau la coafor 2 ore pe zi sa placa barbatului, nu sunt realizate => realizarea lor se masoara in calitatea fripturii si numarul de ragaituri ale copilului => in scara lor de valori, serviciul e mai pe locul 2-3-5, si in conditiile astea de ce reprosati angajatorilor ca trateaza problema locului de munca al femeilor exact asa cum trateaza ele insele problema?!

    • Comentariu scris de Ionut
      Publicat la data de 15.2.2013, ora 3:36 pm

      Din pacate sunt multe persoane, mai ales in Romania la nivel de management, care gandesc ca tine: nu ai cum sa faci performanta in 8 ore de munca pe zi. Ca nu ai cum sa ai si viata de familie si o cariera stralucita in acelas timp. Persoane care vad in timpul petrecut cu familia inca un lucru in plus pe trebuie sa-l faca si nu un moment de evadare din stresul cotidian. Esti total eronata: trebuie sa poti sa ai un castig decent muncind doar 8 ore/ zi. Daca tu pui jobul pe primul loc si preferi sa muncesti peste program (presupun ca la asta te referi cand spui ca nu iti ramane timp pentru casa) asta nu inseamna ca esti superioara unei persoane care se limiteaza la 8 ore zi, si care a preferat sa stea 1 an acasa pentru a-si creste copilul dupa principiile in care crede. O femeie care are copil nu cred ca munceste mai putin de 8 ore pe zi, deci explica-mi de ce nu poti sa faci performanta si sa ai o familie in ‘formatul clasic’ (eu as inlocui formatul clasic cu fericita) in acelas timp ?

      • Comentariu scris de nimeni
        Publicat la data de 16.2.2013, ora 1:14 pm

        8 ore munca
        2 ore transportul dus intors
        8 ore somnul
        1 ora mancat spalat etc
        2 ore mancat spalat copil (masa de dimineata, masa de seara, spalat de seara)
        1 ora treburi administrative
        2 ore stat cu copilul (joaca, gangurit, plimbat, etc)
        eu am ajuns deja la 24 cu socoteala.

        Tu in care din orele de mai sus propui sa ma ocup de “familie”? Cumva in cele 8 ore de servici? Taiem din cele de somn ca sa ma intreb peste un an de ce am anemie si se lipesc bolile de mine? Ma teleportez la munca si ratez orele de transport? Mor de curiozitate sa vad desfasuratorul pe ore pe care mi-l propui.

        Imi amintesti de “colegu’ de banca” de la un curs de specializare la care m-am dus cand eram in luna a 8a. M-a intrebat: “tu de ce te mai chinui ca oricum ai terminat?” – cu substratul ca daca nasc, nu mai am nevoie decat sa stiu sa schimb scutece si sa spal biberoane.

        Perceptia asta nu este creata de barbati, ci chiar de noi, femeile. Ne place starea de gratie in care intram odata ce ramanem gravide, apoi devenim mame, fara sa ne gandim la consecinte, dupa care tot noi ne plangem, cand starea de gratie se intoarce impotriva noastra sub forma deprofesionalizarii.

      • Comentariu scris de db
        Publicat la data de 16.2.2013, ora 3:24 pm

        Si tu ai dreptate, Ionut, dar si Nimeni are dreptate! Nimeni spune ca nu poti face servici de-a serioaselea si gospodarie de-a serioaselea in 24 ore/zi. Iar tu spui ca se poate, daca muncesti doar 8 ore pe zi si castigi decent. Ca sa clarific, posturile de 8 ore/zi nu sunt posturi de management sau antreprenoriat nici in perspectiva macar iar joburi cu venituri decente la 8 ore/zi sunt atat de putine incat n-are rost sa vorbim despre ele. Familia in format clasic ar fi o solutia dar doar daca si membrul cu sagetica ar fi implicat total in gospodarie si cresterea copilului. In Romania eu inca n-am vazut vreunul care macar sa vrea de bunavoie sa-si ajute consoarta la treburile casnice – intotdeauna e nevoie de negocieri, rugaminti, insistente, amenintari, tipete, nervi, etc, din partea membrului cu plus pentru obtinerea vreunui ajutor consistent si semnificativ din partea membrului cu sagetica. Membrul cu sagetica este din start copilul familiei clasice si renunta cu mare greutate la privilegiile primului nascut. Nu ma crezi? Analizeaza cu sinceritate comportamentul membrilor familiei din fiecare zi – cine din familia ta face diverse treburi pentru ceilalti, cat timp aloca acestor activitati, ce fac ceilalti in acest timp.

        • Comentariu scris de b
          Publicat la data de 17.2.2013, ora 10:35 am

          Nu stiu in ce mediu traiti voi, dar in lumea mea femeia si barbatul isi impart frateste treburile gospodariei. Asta am vazut-o si la bunici, si la parinti, si la prieteni/cunostinte. Iar joburi de 8 ore pe zi platite bine se mai gasesc. Iar daca in domeniul tau nu se gasesc, unul din parinti isi poate lua un job mai usor sau se poate angaja o bona care sa se ocupe de partea de administrare/gospodarire. Iar copiii iti ocupa mult timp pina ajung la scoala. Dupa aia e mai usor.

          In modul asta de a pune problema se perverteste ordinea prioritatilor in viata. Muncesc ca sa traiesc, nu traiesc ca sa muncesc. Pentru ca altfel va veti trezi la 60 de ani ca ati trait degeaba

          • Comentariu scris de db
            Publicat la data de 17.2.2013, ora 3:22 pm

            Draga b, as prefera impartirea 50-50% in locul celei fratesti; acum, lasand la o parte gluma amara – la ce te referi cand spui job de (fix) 8 h /zi bine platit – e de 8h/zi si castigi…cam cat? sa definim bine platit. Se mai gasesc joburi bine platite inseamna ca se scot destul de des la concurs sau ca exista cateva in cateva domenii de nisa in orasele mari ale tarii dar sunt ocupate? Daca unul din parinti e platit prost si unul si mai prost, cu ce platesti bona? Cam ce calitate de bona iti permiti intr-un oras mare sau in Bucuresti cu salariul minim pe economie? Bonele si menajerele din urban mare sunt mai bine platite (net) decat profesorii de ciclu primar, ma rog – sunt platite majoritatea la negru. Muncim ca sa traim, e adevarat, dar cu mai multi bani traiesti mai usor si cateodata mai bine. Traiesti degeaba daca nu-ti place ce faci nici acasa nici la serviciu – atunci traiesti degeaba.

            • Comentariu scris de bogdan
              Publicat la data de 18.2.2013, ora 11:15 am

              1. 50%-50% daca vrei… tot aia e. Ideea e ca in timp ce unul trebaluieste, celalat nu se uita la TV.
              2. Job –> Pai… eu lucrez in IT.. 1000-1500-2000 eur/luna net… E adevarat ca uneori mai iei laptopul acasa si mai bagi o ora seara dupa ce se stinge lumina… Dar nu mai des de 3-4 zile pe luna. Bineinteles, in orasele mari, segmente de nisa. Iar posturile se scot la concurs, da’ din pacate nu se ocupa din motive de calitate deplrabila a candidatilor…
              3. “Daca unul din parinti e platit prost si unul si mai prost, cu ce platesti bona?” –> Pai…. in postarea asta era vorba de faptul ca un job banos maninca mult peste 8 ore/zi. Un job prost platit si unul si mai prost platit presupune cel mai probabil 8 ore de munca pe zi. Iar solutia e cresa de stat (am caz concret in familie), urmata de gradinita de stat. asta dupa 1 an stat acasa.
              4. “Muncim ca sa traim, e adevarat, dar cu mai multi bani traiesti mai usor si cateodata mai bine.”–> aici se poate filozofa 2 ani. Depinde cum iti setezi prioritatile. iar a nu te casatori sau a nu face copii pe motiv ca-ti ratezi cariera profesionala mi se pare o pervertire a prioritatilor. Parintii nostri, majoritatea, traiau mult mai greu decit noi, si totusi nu au renuntat sa faca copii pe motiv ca-i incomod. Pina la urma scopul nostru pe pamant care e? Sa avem un job banos si sa traim in huzur sau sa proceem? Daca strabunicii nostri ar fi gindit in felul asta, unde am fi fost azi?

              In concluzie, a avea o familie si a creste copii nu-i usor. Renunti la o parte importanta din timpul tau liber pentru familie si copii. Ti se schimba prioritatile. Dar exista si satisfactii. Pe care n-ai cum le intelege decit traind experientele astea.

              • Comentariu scris de yyyxxx
                Publicat la data de 19.2.2013, ora 11:39 am

                fara suparare dar cazul tau este o exeptie fericita nu regula. Media
                nu castiga 1000-2000 euro. In orice caz nu lucrand doar 8 ore si din cand in cand cate putin in plus

      • Comentariu scris de mova
        Publicat la data de 18.2.2013, ora 12:22 pm

        Daca femeile cu copii acasa nu pot fi performante, ce mai spunem despre domnisoarele in fustite – care vin , isi fac unghiile, converseaza 2-3 ore cu bossul – dupa 6-7 ore (canpoate asa le va admira mai bine pulpitele, mai stau pe net, apoi pleaca acasa cand programul este de 8 ore)?
        Iar o mama cu copil acasa, care sta 9-10 ore la serviciu si munceste, uneori mai munceste si de acasa este privita prost pentru ca nu mai e tanara, pentru ca nu iese in cluburi cu gasca si pentru ca e…altfel ( a se citi serioasa)?

    • Comentariu scris de ida
      Publicat la data de 15.2.2013, ora 8:36 pm

      Singurul comentariu inteligent si la obiect – bravo!

    • Comentariu scris de b
      Publicat la data de 17.2.2013, ora 10:20 am

      Si eu fac parte din clasa de mijloc din partea de studii superioare tehnice si experienta mea personala si experienta colegilor/prietenilor nu te confirma. Cel putin la serviciu apar macar doua mail-uri lunar cu “new baby in our team”. Si in marea majoritate sunt femei casatorite. Ce-i drept, stau doar un an acasa, nu doi. Iar cind se reintorc, au o perioada de doua luni de reacomodare. Pe mine personal m-a sfatuit patronul sa-l fac si pe al doilea repede, ca e mai fain.

      Deci nu e peste tot ca la tine.

      Un lucru totusi nu-l inteleg deloc la tine. De ce pui in aceeasi oala timpul alocat copilului cu statul la coafor doua ore? In jurul meu femeile se duc la coafor de 2-3 ori pe an, cind e de mers pe la vro nunta.

    • Comentariu scris de Cristina
      Publicat la data de 17.2.2013, ora 10:39 am

      Cel mai adevărat comentariu; nu ştiu cum o fi prin alte părţi, nu mă pot baza pe filme, dar la noi aşa este, ai dreptate sută la sută!

    • Comentariu scris de delia
      Publicat la data de 18.2.2013, ora 2:39 pm

      Eu cred ca e mai normal sa ai o familie formata din sot sotie si copii decit ceea ce pretinzi tu ca faci.
      Daca nu o ai si esti singura cu siguranta ca porti si tu o parte din vina.

      Deci nu mai fa pe eroina care merge la servici de cind avea copilul 2 ani ca nu tine.,Uneori serviciul necesita mai putina responsabilitate decit cresterea copilului.

  4. Comentariu scris de marmotica
    Publicat la data de 15.2.2013, ora 1:03 pm

    Sa protejeze mama si copilul nu era grija tatalui? Si inca o intrebare: celorlalti cine le garanteaza locul de munca?

  5. Comentariu scris de Maria
    Publicat la data de 15.2.2013, ora 1:08 pm

    Mamele au oricum viaţă grea. Poziţia femeii în societatea modernă este una ingrată, discuţia este foarte amplă, în orice parte se uită există presiuni şi critici, orice alegere ar face. Eu am noroc – sunt salariată la stat, mă bucur de stabilitate şi am putut să-mi iau liniştită un an concediu pentru creşterea copilului. Am noroc de şefi şi colegi înţelegători, dar condiţia implicită este ca, cumva, sarcinile de serviciu să nu treneze, problema mea cum. Pentru că, după întoarcerea la muncă, viaţa nu e uşoară. Dacă nu ai norocul să ai părinţi sau socri disponibili, începe stresul cu găsirea îngrijirii adecvate pentru copil, a costurilor acesteia, a lipsei timpului. Ce faci când bona a venit târziu sau a anunţat că nu vine sau copilul vrea să mai stai cu el puţin la grădiniţă sau se îmbolnăveşte? Dar dacă ai doi sau trei copii, fiecare cu programul şi nevoile lui? În toate aceste situaţii, femeile duc greul. Înţeleg perspectiva angajatorului, dar presiunea asupra femeii este foarte mare: să dai rezultate bune la locul de muncă, să vii la timp, să fii o mamă bună, să fii disponibilă pentru copilul tău, nu mai vorbesc de soţ. Nu e corect nici să ţi se impună alegerea: ori copii, ori carieră/muncă, mi se pare ceva de-a dreptul odios, chiar lăsând la o parte retorica ‘maternitatea e rolul principal al femeii’. Unele ţări mai răsărite (care însă au alte probleme) încearcă sistemul de muncă part-time sau la domiciliu, principalii beneficiari fiind…exact, femeile.
    Dar şi bărbaţii-părinţi au parte de tratament dubios. Când soţul meu a explicat că nu poate rămâne peste program pentru că trebuie să ajungă să mă ajute cu baia copiilor, reacţiile colegilor/şefei lui (femeie cu copii, da?) au fost de stupefacţie: cum, păi de aceea ai soţie.

  6. Comentariu scris de Diana
    Publicat la data de 15.2.2013, ora 1:10 pm

    Am nascut in Belgia in august 2011. Concediul de maternitate este de 6 saptamani inainte de nastere (data probabila a nasterii) si 9 spt post partum. In cazul mamelor care alapteaza se poate prelungi la 5 luni post partum.
    Este absolut insuficient. Copilul merge la cresa, … daca gasesti una la stat sau in privat unde costurile sunt de 500-600 euro pe luna, conditii decente sa spunem. Absolut toti copii care merg in colectivitate de la varste atat de mici fac infectii respiratorii repetitive, si mai toti diaree.
    Punand in balanta sanatatea copilului si economicul, cred ca copilul trebuie sa primeze.

    Mi se pare rezonabil ca concediul de crestere a colului sa fie de 1 an, copilul sa fie alaptat si sa stea in familie, 2ani poate e prea mult pt societate,

  7. Comentariu scris de Ioana
    Publicat la data de 15.2.2013, ora 2:23 pm

    Argument pentru angajatori: Pe termen lung, vreti clienti? Vreti angajati? Vreti platitori de taxe? Vreti lideri? Vreti electorat? Vreti antreprenori? De unde credeti ca vor veni toti astia, in 20 de ani? Din spatiu?
    Lasati femeile sa aiba copii. Ba mai mult, creati-le conditiile propice, incurajati-le. Viata de mama e destul de grea, fara alte griji.
    Daca nu, recalibrati-va strategiile pentru o piata de pensionari. Your choice….

  8. Comentariu scris de mariana
    Publicat la data de 15.2.2013, ora 2:40 pm

    iata motivul ptr care familiile cu gene bune se opresc la 1 maxim 2 copii… generatiile viitoare??? cine stie, oricum se va sfarsi in 2016

  9. Comentariu scris de mariana
    Publicat la data de 15.2.2013, ora 2:41 pm

    2106

  10. Comentariu scris de Calu
    Publicat la data de 15.2.2013, ora 2:57 pm

    Nu zici ca angajatorul unei femei care sta acasa doi ani pe cap de copil si are vreo doi-trei copii are obligatia sa o reincadreze in munca. Sa vezi atunci ce valoare aduce ea: in afara de faptul ca a pierdut ani buni, timp in care tehnologiile se schimba, trebuie sa si plece de la serviciu o zi pe saptamana, ca un copil e bolnav si altu trebuie dus la karate, ca nu e la moda sa bata mingea in spatele blocului. Ioana, intr-o romano-engleza de calculator, ne spune ca femeile tre sa puiasca. De acord, dar sa nu nedreptatesti colegii de serviciu, munceste cot la cot cu ei daca esti in stare. Pe vremuri, barbatul mergea la munca si femeia avea grija de casa si copii. Acum, ele s-au emancipat, de acord, dar nu mai au timpul necesar pentru toate. Ia uite cum ne intoarcem cu 100 de ani, sa dam iar de normalitate.

    • Comentariu scris de Ionut
      Publicat la data de 15.2.2013, ora 3:51 pm

      Angajatorul de care vorbesti tu face profit intr-un stat care i-a asigurat toate conditiile pentru ca el sa-si desfasoare activitatea. Daca a ales sa-si desfasoare activitatea intr-un anumit cadru legislativ, ar trebui sa-l respecte in totalitate si sa-si aduca si el o minima contributie in dezvoltarea societatii de pe urma careia face profit. Vrei sa calculezi valoarea pe care o aduce o femeie prin copilul ei unei societati ? Calculeaza cati bani va produce acea persoana pe timpul vietii (ma refer la copil). Cred ca este mult peste investitia necesara. Uite-te la rata natalitatii in Romania : este 1.3 . Iar una din cauze daca nu ce principala este mentalitatea generala pe care o impartasesti si tu.

    • Comentariu scris de Ioana
      Publicat la data de 15.2.2013, ora 4:05 pm

      Iti inteleg frustrarile masculine. Sa stii ca nu imi pledez propria cauza. Nu sunt mama. Am fost si eu, in multe randuri, iritata de tratamentul preferential acordat in mediul profesional oamenilor cu copii (nu doar femeilor). Oricand e o problema legata de odrasla, mama / tatal de familie sunt scuzati iar treaba ramane pe restul colegilor. Nu e chiar corect.
      In ultima vreme, mi-am spus insa ca daca pot, chiar muncind un pic mai mult, sa ajut pe cineva sa creasca un copil de care va depinde si bunastarea mea in cateva decenii, nu ma deranjeaza chiar atat de tare. Oamenii astia nu pleaca de la munca sa se duca la dans, merg sa faca ceva la fel de important pentru noi toti.
      Eu nu zic ca maternitatea nu presupune presiuni si eforturi pentru angajatori. Spun doar ca acest efort poate fi privit ca o investitie in viitor.

      • Comentariu scris de ciprian
        Publicat la data de 16.2.2013, ora 11:34 pm

        Nu am crezut ca o sa mai vad o asemenea atitudine. Sper sa inspiri pe cat mai multi in jurul tau.

    • Comentariu scris de db
      Publicat la data de 16.2.2013, ora 3:32 pm

      Ne-am emancipat fiindca majoritatea dintre noi daca n-am munci pe bani, la job, am muri de foame si v-am suporta toanele pentru un blid de mancare si pentru o rochie/an, dragule! Si, datorita faptului ca supravietuim consortilor, ca vaduve batrane am ramane pe drumuri, scumpule, fara pensii si fara sa mai putem munci! Lumea asta e pe bani, nu mai poti supravietui daca nu ai venituri banesti, PIB-ul tarilor se micsoreaza “ori de cate ori un tanar se casatoreste cu menajera sa”. Femeile care muncesc in afara casei isi cresc copii mai bine si mai sanatosi fizic si psihic decat femeile casnice.

  11. Comentariu scris de georgiana
    Publicat la data de 15.2.2013, ora 3:20 pm

    subscriu, mai ales la ultima parte. Traiesc in strainatate si am un copil. Multi ani m-am concentrat asupra carierei, dar la un moment dat am decis ca e momentul oportun sa am un copil, spre fericirea taticului. Am venit cu copilul in Romania unde am fost socata de reactiile oamenilor. Brusc am scazut in ochii tuturor si dintr-o persoana inteligenta, cultivata, cu o viata si o cariera frumoase am devenit “o femeie care acum e mama”, deci nedemna de a fi partener de discutie, fara dreptul la o parere asupra oricarui subiect despre care aleg sa vorbesc, nici vorba de companion de iesiri sau om cu planuri de viitor. Prejudecatile erau atat de adanci, de “firesti” incat nici nu stiam de unde sa incep sa le combat. In acelasi timp orice incercare de prezentare a unui tablou de “normalitate” era taxat drept “denaturare”, “insensibilitate”… Chiar as vrea sa scriu intr-o zi toate stereotipurile la care am fost supusa si respectiv acuzele si indignarea atunci cand nu m-am conformat lor. Si vorbesc aici de cunostinte, autoritati, personal din servicii, personal medical etc. Ba mai mult, stereotipurile se revarsau fie ca sfaturi sau compatimiri, fie ca indignari si reprosuri si asupra celor din familie care ma ajutau sa imi continui ritmul de viata normal si sa imi pastrez calitatea si atitudinea de om educat si autonom. Ce asteptare sa avem atunci de la companii? Acesta este mediul in care activeaza, de aici provin oamenii care le conduc…

  12. Comentariu scris de dana
    Publicat la data de 15.2.2013, ora 4:30 pm

    Citesc si ma minunez, mai ales de comentariile sarcastice si impertinente ale unor femei! Oare va veti da seama vreodata cat de departe sunteti de mentalitatea vest -europeana? Perioada de crestere a copilului (copiilor) dureaza 4-5 ani in viata unui angajat care iese la pensie la vreo 65 de ani. La nivel de sanatate publica, la nivel macroeconomic se justifica investitia in femei si mame, criar daca un analfabet (o analfabeta) de angajator nu se gandeste decat la profitabilitatea investitiei pe termen lung. In Norvegia am 47 de spatamani concediu medical (100% salar) sau 57 saptamani (80% salar). Din aceste saptamani 12 ii sunt rezervate tatalui, restul se impart in mod egal. Pe perioada anului am 24 de zile de invoire pe caz de boala a copilului. Pana la varsta de 3 ani am dreptul sa lucrez cu jumatate (sau un anumit procent sub 100%) de norma iar angajatorul, public sau privat nu imi poate refuza acest drept. Dupa ce copilul implineste un an, merge la cresa. Daca nu primesc loc la cresa, primesc o alocatie suplimentara care sa compenseze pierderea de venit pe care o am pentru ca nu merg la servici ci trebuie sa stau acasa cu bebe. SI NU A INTRAT NORVEGIA IN FALIMENT si nu sunt patronii muritori de foame pentru ca eu am aceste drepturi. Trezirea fratilor, nu mai fiti atat de cinici si de invrajbiti. E normal s muncesti mai putine ore cand ai familie, asta nu inseamna ce esti mai putin efectiv/productiv.

    • Comentariu scris de db
      Publicat la data de 16.2.2013, ora 3:36 pm

      Comentariile se refera la ceea ce se intampla in Romania, articolul despre asta face vorbire. Oricum, misto info despre Norvegia – situatia din Romania este insa foarte diferita dpdv economico- social.

  13. Comentariu scris de dana eugenia
    Publicat la data de 15.2.2013, ora 4:47 pm

    1 an nu cred ca e foarte mult pentru angajator (da, tehnologiile avanseaza, dar nu lucram toti in industria aeronavelor;)) si e foarte putin pentru copil … eu as fi stat si 2 ani acasa, daca eram destepata sa pornesc un micro-biznis inainte de a deveni mama ;)

  14. Comentariu scris de nimeni
    Publicat la data de 16.2.2013, ora 1:55 pm

    Daca vrei sa protejezi mamele, solutia nu e sa le lasi sa faca scoala, dupa care sa le trimiti la schimbat scutece, ci sa le scutesti de sarcinile care omoara timpul.

    – sa plateasca statul bona, in loc de stimulent – dar sa dea bona, nu banii, ca dupa aia stai si cauti bona de te plictisesti. iar bona sa tina si casa.
    – serviciu de facut cumparaturi, chiar daca dai tu banii. sa dai lista, sa-ti aduca sacosele
    – sa vina medicul sau asistenta acasa pentru TOATE problemele
    – gradinita pe TOATA perioada orelor de lucru ale parintilor, si orele de lucru INCLUD TRANSPORTUL parintilor la servici si inapoi
    – transport la gradinita pentru copii
    – transport si supraveghere la activitatile extracurriculare pentru copii

    Cu aceste servicii, deja nu mai e chiar atat de problematic sa ai un servici in care sa poti face performanta.

    Problema nu e fara solutie, insa
    1. femeile trebuie sa inteleaga ca nu se realizeaza nici prin coafor, nici prin cumparaturi, ci prin performanta in munca, exact ca barbatii si exact ca femeile fara copii. Cand o sa le intre in cap ca scara valorilor se aplica si la ele, probabil se va strange o masa critica de persoane care sa ceara servicii, nu exceptii.
    2. pentru stat e mai ieftin sa puna femeia la smotru, decat sa decarteze pentru serviciile de mai sus, asa ca tatuca statul prefera sa lase femeile sa viseze ca se realizeaza la coafor si intre doua biberoane spalate, ca asa fac smotrul si nu cer serviciile suport pentru cresterea copiilor.

  15. Comentariu scris de Tiffy
    Publicat la data de 16.2.2013, ora 10:38 pm

    Din pacate mentalitatea bate orice ratiune economica. Si patronul are dreptate si mamicle au dreptate. Ratiunea economica spune ca natalitatea este foarte importanta pe temen lung, pentru ca desi acum vorbim despre copii, la un moment dat vor ajunge adulti productivi economic. Bine, nu ma refer la sclavi, ci la faptul ca vor fi activi in economie. :) Mentalitatea este diferita la cei care au copii si cei care nu au. Dar este gresita a amandurora. Cei cu copii cred ca merita mai mult (de la stat, de la angajator, de la societate, etc) pe cand cei fara copii sunt afectati de cum sunt tratati cei care au copii si despre care cred ca sunt favorizati in anumite situatii. Parerea mea este ca fiecare trebuie sa-si vada de ale lui, sa isi faca treaba bine si cu constiinta lucrului bine facut, indiferent de statutul de mama sau nu. Daca nu ne-ar interesa asa de mult de altii si ne-am vedea de treaba ar fi mai bine. Cei cu copii sa-si creasca copii, ceilalti sa isi petreaca timpul liber cum considera ei mai bine si fiecare sa-si vada de problemele lui.

  16. Comentariu scris de V.S.
    Publicat la data de 17.2.2013, ora 7:30 am

    Aș vrea să reproduc aici un comentariu care a venit pe blog, și care mi s-a părut pertinent:
    http://vladstroescu.medlive.ro/2013/02/12/maternitatea-in-societatea-romaneasca/#comment-3556
    “O buna parte din presiunea la adresa individului (a individelor in special) poate fi explicata nu numai cultural, ci si din punct de vedere sistemic. Daca instituțiile nu pot funcționa pe cont propriu, pe baza procedurala, cu o infrastructura solida… “Greul” pica pe umerii indivizilor ca persoane… Sistemul e in pericol de colaps fără anumiti indivizi… Asta rezulta in agresivitate la adresa indivizilor când sunt pe cale de a “părăsi” instituția, chiar si temporar (pentru un concediu de maternitate)… Egoismul e si el o consecință a sistemului incapabil… Complicitatea celorlalti (in special a celor care nu sunt nici femei, dar in special nu mame…) vine sa accentueze presiunile… Păcat… Ceea ce pierdem este nu numai simtul de solidaritate socială si responsabilitate pentru generatia de mâine, cat bucuria si minunea unica pe care maternitatea ar putea-o aduce…”

  17. Comentariu scris de yyyxxx
    Publicat la data de 18.2.2013, ora 9:58 am

    Cel putin in multinationale se aplica urmatorul sistem si mie mi se pare corect. O femeie “are voie” sa aiba un copil si sa gaseasca postul cand se intoarce dupa aproximativ 3-4 ani de tras pentru respectiva companie. Adica tragi pentru noi–>meriti sa te asteptam si sa avem rabdare cu tine. Vii de cateva luni si vrei sa ramai gravida–> la revedere, stai pe capul altora. Ideea e ca femeile trebuie protejate si intelese dar si ele trebuie sa inteleaga si aprecieze efortul pe care il fac restul pentru ele si trebuie sa isi de-a silinta maxim ca sa il merite.

    • Comentariu scris de Ionut
      Publicat la data de 18.2.2013, ora 11:25 am

      Sa inteleg ca acesta este un lucru comunicat la angajare ? Sau este specificat in contract ca nu ai voie sa faci copii decat dupa 3-4 ani ? Aaaa, stai putin , este ILEGAL ! Si multinationala ta vine in Romania, face o gramada de bani, (nu face pomana cum multi intentioneaza sa-ti induca) si nu respecta decat reguluile care ii convin. Aici este insa alta problema, si anume felul in care majoritatea sefilor percep o relatie contractuala de munca: sclav – stapan.
      Din respec pentru ceilalti care citesc aceste comentarii o sa ma abtin sa imi spun parerea despre oameni ca tine.

      • Comentariu scris de yyyxxx
        Publicat la data de 18.2.2013, ora 1:59 pm

        poti sa ai ce parere vrei si eu despre tine la fel; Ideea e ca nu te poti astepta ca o femeie sa se angajeze, sa lucreze doar cateva luni apoi sa intre in concediu de
        maternitate si sa fie tinuta in spate de prostii care vin in continuare la servici si trag de dimineata pana seara (de multe ori mult peste orele de program). Apoi sa revina, dupa cateva luni ramane iar insarcinata si tot asa (gravida de profesie). Iar posturile raman blocate si cei ce le ocupa temporar (adica cei ce chiar muncesc) sa fie vesnic in stand by. Probabil tie asa ti se pare corect. Tie ti-ar convenii sa ai o firma sa iti permiti sa platesti 1 angajat, sa iei o femeie iar dupa cateva luni te trezenti ca ai din nou 0 angajati dar trebuie sa platesti in continuare taxele si nu mai iti permiti sa angajezi inca unul? Este un echilibru intre cele 2 pozitii de care trebuie sa tina cond ambele parti.

    • Comentariu scris de georgiana
      Publicat la data de 18.2.2013, ora 3:59 pm

      o postare care reflecta exact mentalitatea care a dus la scaderea natalitatii in RO. Femeile nu cer voie nimanui pentru a avea sau nu copii. Copii nu sunt un “bun personal”, ci viitorul societatii, a se citi, platitorii pensiei tale, asta pana la reforma sistemului de pensii, care la noi ar putea fi sfantul asteapta.
      O familie nu are nevoie sa dovedeasca nimic pentru a avea dreptul la un copil, este un drept natural. Ca unii aleg sa nu se prevaleze de el, este probelma lor. “Meriti sa avem rabdare cu tine” mi se pare o ofensa fara limite adusa insasi societatii… femeia este cea care are rabdare cu copilul care devine parte a acestei societati si deci cel care va lucra maine in multinationala aia sau alta si va plati impozite statului. Sa nu uitam ca o companie este cea care are nevoie de competenta lucratorilor ei, de aceea o cumpara cu salariu, beneficii, conditii de lucru etc. Acesta este mersul pietii, indiferent de ce relatii aberante de sclavie incearca sa induca o companie sau alta… iar odata incheiat contractul prin care compania recunoaste ca are nevoie de competentele femeii in cauza si este dispusa sa plateasca pentru ele, orice incercare de incalcare a drepturilor ei inalienabile, cum ar fi dreptul de a avea copii devine o chestiune de competenta justitiei.

  18. Comentariu scris de mihaela
    Publicat la data de 18.2.2013, ora 12:34 pm

    Copii se fac la tinerete, daca se poate. Copii nu se amana pentru cand ai de toate. Cresc odata cu tine, esti in toate puterile si poti face incredibil de multe. deci, viitoare mame, nu pierdeti vremea. Nu asteptati 35 de ani, e tarziu, chiar daca aveti acum o cariera. S-ar putea ca, dupa ce ati stat cu bebelusul acasa, sa reporniti mai greu motorul.



Lasa un comentariu


Do NOT fill this !