Marturia unui ipohondru: Daca ma doare mana ma gandesc ca sunt in pragul unui atac de cord

O zi din viata unui ipohondru / Foto: PhotoXpress

“Nu stiu sigur daca as putea fi catalogata din punct de vedere clinic ca ipohondru, dar cred ca am multe simptome. Modul in care acest lucru imi influenteaza viata nu e dramatic, totusi ma face sa ma simt neobisnuit”. Cristina, 24 de ani, a povestit pentru MedLive.ro modul in care ipohondria ii influenteaza viata de zi cu zi.

Cum se manifesta la mine ipohondria? Va pot povesti.

Daca sunt intr-un mijloc de transport in comun, iar in jurul meu sunt oameni care tusesc sau stranuta, incep sa respir altfel, intr-un mod in care am senzatia ca pot evita virusurile sau microbii din aer. Uneori, acest lucru ma face sa ma sufoc, iar cand ma indepartez de “sursa de infectie” simt nevoia sa respir adanc, sa imi reoxigenez organismul.

Daca urmaresc o emisiune la televizor in care este vorba de o persoana bolnava, gasesc si cea mai mica asemanare si presupun ca sufar si eu de aceeasi afectiune. De exemplu, intr-un program difuzat recent la televizor se vorbea despre o femeie care cantarea peste 200 de kilograme si suferea de hernie, care facea ca burta ei sa para si mai mare decat ar fi trebuit sa fie. Imediat m-am gandit ca, la cele 44 de kilograme ale mele, burta mea pare totusi mare, asa ca am dedus ca as putea avea hernie.

Daca mi se intampla sa nu ma simt tocmai bine intr-o zi oarecare sau am o stare de disconfort, ma gandesc ca sigur am ceva foarte grav, asa cum ar face orice ipohondru. Daca am palpitatii, de pilda, ma gandesc automat ca am o afectiune la inima sau, mai rau, pot sa cred chiar ca am o gaura in inima pe care doctorii n-au descoperit-o. Daca ma doare mana ma gandesc daca nu cumva sunt in pragul unui atac de cord.

Cand mi se intampla sa trec prin astfel de situatii, nu alerg imediat la doctor, dar starea mea psihica este afectata ceva timp. De cele mai multe ori, ipohondria nu imi afecteaza modul in care relationez cu oamenii sau in care ma comport. Pot duce o viata normala, dar senzatia de panica este mereu acolo si sunt permanent mai ingrijorata de sanatatea mea decat ar trebui.

Ipohondria, in termeni medicali “hipocondria”, reprezinta preocuparea excesiva sau teama de a suferi de o boala grava. De cele mai multe ori, starea de anxietate persista chiar si dupa un consult medical in care bolnavul este asigurat ca temerile legate de simptomele sale nu au o baza medicala solida.

Tu te confrunti cu astfel de situatii?

Autor: Cristina

Articole similare:

  1. Vitaminele isi pierd calitatile, daca sunt tinute in incaperi umede, precum baia sau bucataria
  2. Cum oprim un atac de panica
  3. Persoanele care se simt puternice sunt mai inexacte in planificarea timpului necesar realizarii unui obiectiv
  4. Dincolo de limitele mintii umane. Un barbat a incercat sa isi amputeze singur mana pentru a-si salva viata

Tags: , , , ,

59 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!

  1. Comentariu scris de Cristi H
    Publicat la data de 21.6.2010, ora 2:12 am

    Eu stiu sigur ca sunt ipohondru.La fel ca tine daca vad un film despre orice problema medicala incep sa cred ca am si eu..
    Tu insa ai doar 24 de ani…Nu mai baga de seama orice.Ai tot timpul mai tarziu.

  2. Comentariu scris de Lucian
    Publicat la data de 21.6.2010, ora 9:11 am

    Ipohondria este o dereglare psihica ce poate si trebuie sa fie tratata.

  3. Comentariu scris de Zeus
    Publicat la data de 21.6.2010, ora 11:49 am

    Eu sufar de asa ceva, as putea spune chiar intr-o forma grava. Totul a inceput dupa moartea tatalui meu, in August 2009. Practic de atunci am inceput si tratament (si psihiatric si psihologic) si pot spune doar ca sunt un pic (foarte putin) mai bine.
    La mine situatia este un pic diferita. Mie nu imi e frica de toate bolile….ci doar de una….cancer….la orice durere/scaun mai ciudat…etc. imi e frica (tatal meu nu a avut asa ceva…a murit din cu totul alte motive). M-am saturat de starea asta pana peste cap. Nu o mai suport. Ma apuca plansul aiurea….simt ca nu mai sunt un sot adevarat si mai ales, nu mai sunt un tata adevarat pentru copilul meu si asta ma doare cel mai tare. Ma “usuca”, pentru ca imi iubesc copilul la nebunie….si sa stiu ca nu sunt ceea ce are ea nevoie (are 6 ani) ma darama psihic si mai tare.
    Am ajuns la capatul rabdarii (din fericire, nu am ganduri de sinucidere…cel putin pana acum nici macar nu imi trec prin cap…”ca o posibilitate”). Am inceput sa nu ma mai suport eu insami. Nu stiu ce sa mai fac….orice ajutor este bine venit.
    Vreau sa incep din nou sa traiesc. Sa ma bucur de familie…sa nu ma mai sperii ca am ceva la colon atunci cand am diaree (scuzati expresia), sa nu ma mai gandesc la tampenii cand ma dor oasele…..sa ma bucur de viata….sa ma bucur de vacanta (cand o sa vina, peste doua luni)….SA MA BUCUR DE ORICE!!!! Pentru ca am uitat asta…am uitat sa ma bucur.

    • Comentariu scris de arhimede
      Publicat la data de 21.6.2010, ora 2:37 pm

      măi Zeus, eşti copil ?
      ///
      ia copilul de mânuţă , dute cu el la plimbare până adoarme în braţele tale
      dute acasă , fă un duş, mănîncă nişte smochine şi iubeşte-te cu soţia
      pe urmă lasă -te în voia somnului binefăcător şi te vei trezi mângâiat de razele soarelui şi de mânuţa îngeraşului pe care l-ai adus pe luime
      ce vrei mai mult de la viaţă ?
      [Editat de MedLive.ro]

      • Comentariu scris de Zeus
        Publicat la data de 21.6.2010, ora 3:13 pm

        Nu su sunt copil…am 33 de ani….dar nu pot sa imi controlez gandurile si emotiile. Cand apare o durere, cat de mica, simt cum iau foc pe dinauntru si ma gandesc la ce e mai rau.
        Si ma gandesc la ce dor imi e de copilul meu….chiar si atunci cand sunt cu ea….simt ca imi e dor de ea….daca intelegi ce vreau sa spun…..

      • Comentariu scris de Laura
        Publicat la data de 6.12.2016, ora 8:39 pm

        Frumos!!!!!

    • Comentariu scris de Mumulea
      Publicat la data de 21.6.2010, ora 9:47 pm

      Ipohondria este doar efectul unei alte probleme, poate anxietate, depresie, cine stie ce tulburari neurovegetative, boala de stres post traumatic (avand in vedere pierderea recenta si poate munca stresanta ce o ai). E bine sa consulti si un medic experimentat de urgente (acestia vad cele mai multe cazuri de acest gen, putine ajung la psiho). Orice tratament ai primi e bine sa-l urmezi cu strictete si nu astepta schimbari semnificative mai devreme de un an.
      Probabil ca ai primit deja sfaturi de miscare fizica cat mai multa (chiar pana la epuizare – mars, jogging, bicicleta, inot, tenis, dans) dar nu excesiv de intensa daca sanatatea nu-ti permite. Deasemenea, cauta sa reexperimentezi tot ce ti-a facut placere in trecut si ai abandonat sau nu-ti mai poti permite. Incearca si aromoterapia cu busuioc si lavanda (la mine a avut efecte bune atunci cand medicatia parea ineficienta). Vezi si exercitii de respiratie pentru scaderea ritmului respirator (aici ajuta si miscarea fizica). Cauta pe net si incearca sa identifici adevarata problema pentru ca e foarte important sa nu o lasi sa evolueze – vei ajunge la probleme organice reale. Nu uita, ipohondria e doar unul din efectele problemelor insirate mai sus.

      Cel mai important, fara meditatii, yoga si voodoo de acest gen. Nu incerca sa controlezi nimic prin puterea mintii, iti vei face mai rau. Probabil ca ai primit deja de la psiho sfatul de baza – nu te asezi in pat decat atunci cand iti vine sa inchizi ochii de somn.

      • Comentariu scris de Laura
        Publicat la data de 6.12.2016, ora 8:53 pm

        Foarte frumos a-ți explicat! Cred ca și eu sufăr de aceasta boala…. am avut primul atac de panica acum 6 ani, de atunci nu va spun prin ce trec….. e groaznic….. va mulțumim ca ne mai luminați mintea bolnava! Eu acum ma simt foarte rău…. ma gândesc ca am ce e mai rău… dar nu.merg la doctor. Dacă voi auzi ca am asa ceva, voi muri pe loc. Îmi e frica sa aud acest diagnostic rău…. am ameteli mari, 2 zile urinat don 5 în 5 minute și mult…. palpitații, stare de leșin, dureri în spate, amortirea mâinilor și picioarelor, frisoane, insomnie, tensiunea cred ca era fff mare, așteptăm în orice clipa sa mor, după doua zile, nu am mai putut urina deloc celelalte simptome enumerate mai sunt au fost și mai mari, dar când am văzut ca doua zile nu.mai urinam, am înnebunit de frica…. e greu…. azi am început iar sa urinez mult…. nu mai înțeleg nimic…. de ieri i- au tavanic cu gândul ca poate am o infecție urinara, nu pot merge la medic îmi e frica de un răspuns grav…. Mor în clipa când voi auzi diagnosticul acela grav….
        Am uitat sa spun și ceafa și capul îmi trosnește ca la spondiloza cervicala, și ceafa amortita
        Sănătate tuturor!

    • Comentariu scris de Alina
      Publicat la data de 7.10.2015, ora 10:32 am

      Draga Domnule,

      Postare e din 2010 , e destul de veche.
      Am o intrebare -ai reusit sa rezolvi ceva in 5 ani?
      In situatia ta , word by word (in romana fac cacofonie) sunt si eu.
      Poate nu mai vezi postarile ,dar poate am noroc.Orice sfat e binevenit ca si eu am ajuns ,cred ca mai rau ca tine, imi imaginez cum cei dragi mie sunt loviti de o masina sau e un cutremur si imi fac imaginea in minte pentru cateva secunde ,sufar si strang din dinti (pentru ca nu as suporta),dupa care imi dau una peste fata sa ma trezesc la realitate.

  4. Comentariu scris de ipolite
    Publicat la data de 21.6.2010, ora 11:56 am

    O super epigrama,normal nu-mi apartine si nu am ipohondria de a mi-o revendica:
    Ipohondrul,dupa mine
    E acel mare natarau
    Care nu se simte bine
    Daca nu se simte rau!

  5. Comentariu scris de Vali
    Publicat la data de 21.6.2010, ora 3:56 pm

    Eu nu sufar de ipohondrie, insa traiesc cu cineva care sufera.

    Sotia mea are toate simptomele necesare pentru a o putea diagnostica de ipohondrie, insa nu recunoaste nici daca o pun sa citeasca despre asa ceva si vede cate similitudini sunt intre ce au studiat unii priceputi si ce reactii are ea la diversi stimuli. Am fost cu ea la Urgenta de mai multe ori decat imi pot aduce aminte si nimic nu a vindecat-o.

    Ce ma intereseaza, ca sfat, este cum ar trebui sa se poarte cel de langa un ipohondru. Ce sfaturi sa-i dea? Ce raspunsuri sa-i dea atunci pune intrebari mai dificile? Este cazul sa invat medicina doar ca sa o pot consola cu niste argumente pertinente?

    Chiar sunt in dificultate cateodata pentru ca raspunsurile mele nu intotdeauna o linistesc, putand chiar sa augmenteze reactiile.

    Multumesc anticipat pentru orice sfaturi.

    • Comentariu scris de Mumulea
      Publicat la data de 21.6.2010, ora 9:51 pm

      Vezi comentariul meu de mai sus. Problema reala a sotiei tale este cu totul alta. Verfica simpomele tipice de anxietate, depresie, atacuri de panica, stres post traumatic si vezi ce se potriveste cel mai bine. Cu siguranta exista si alte simptome pe care nu le bagati in seama. Sursele in limba engleza sunt cele mai bune.

  6. Comentariu scris de exxu
    Publicat la data de 21.6.2010, ora 4:23 pm

    Probleme de oameni care o duc prea bine…

    • Comentariu scris de Lucian
      Publicat la data de 21.6.2010, ora 4:56 pm

      Chiar asta am vrut sa scriu si eu mai sus, apoi mi s-a parut prea dur..
      Cred ca nu o duc foarte rau financiar, daca nu ar avea ce manca si ar duce grija zilei de maine nu si-ar mai face griji aiurea. Ar avea griji reale de care sa se ocupe.. Sau daca (doamne fereste) ar avea probleme de sanatate reale cum au sau au avut multi dintre noi, care stiu sa se bucure totusi de viata.

    • Comentariu scris de mako
      Publicat la data de 30.1.2015, ora 5:18 pm

      cel mai bunn remediu .puneti-va in genunchi si rugativa cu sinceritate.am trecut si eu prin asta.ajuta s stiti fff mult.Dumnezeu vrea sa va mai rugati si sa lasati internetul

  7. Comentariu scris de Adonis
    Publicat la data de 21.6.2010, ora 6:39 pm

    Eu am aceeasi problema, si am trata-o partial, prin sport… :) va recomand sa alergati treptat seara pana o sa ajungeti dupa o luna sa alergati 10-12 km… sa vedeti ce va zbiara gandurile de boli din cap…

    a. si sa nu uit… mult sex

  8. Comentariu scris de christ
    Publicat la data de 22.6.2010, ora 7:51 am

    Mergeti, fratilor la psiholog / psihiatru,///!
    O sa muriti incercand sa nu va imbolnaviti!.
    Mare-i gradina ta, Doamne!!!!!

    p.s.: geniala epigrama postata de ipolite… spune tot

  9. Comentariu scris de Oana
    Publicat la data de 22.6.2010, ora 8:13 am

    Am suferit si eu de ipohondrie. Nu este o placere deloc. Am facut psihoterapie 4 luni, dar acum imi controlez foarte bine acele impulsuri de a crede ca am toate bolile posibile. In sfarsit, ma pot bucura de viata. Nu asteptati, daca aveti asa ceva, mergeti la psiholog! Ma rog, psihoterapeut, care este un altfel de psiholog. Si aveti grija sa practice psihoterapie cognitiv-comportamentala, ca nu merge cu alta forma de terapie. Credeti-ma, stiu!
    Eu v-as da numele celui la care am fost eu, dar mi-e sa nu fie sters comentariul. Din pacate, nu toti te pot ajuta cu adevarat.
    Succes!

  10. Comentariu scris de elena
    Publicat la data de 23.6.2010, ora 12:30 pm

    Buna
    Ipohondria este o forma de dereglara anxioasa.Pe langa sfaturile de bun simt, de genul mananca sanatos, fa sport, dormi suficient, gandeste pozitiv, o abordare care te va ajuta este sa incerci sa iti infrunti si sa iti accepti gandurile / temerile. Sa discuti cu o persoana de incredere (numai o singura persoana, deoarece cand ai pareri multiple te indepartezi de la scopul tau) care sa te ajute sa vezi lucrurile din perspectiva : adica ok gandesc asa o perioada, dar astea nu se vor materiliza niciodata. Accept ca am aceste ganduri, nu incerc sa le opresc in vreun fel (cu cat incerci sa le opresti cu atat vor veni mai des) si sunt constienta ca sunt doar ganduri. Pe masura ce le vei accepta , vor inceta sa mai apara. Ceea ce e important e sa ai rabdare (sa lasi timpul sa treaca- nu o atitudine de genul gata le-am acceptat, de ce nu au trecut?) si la fiecare val de negativism sa incerci cumva sa plutesti peste el. Adica nu sa te nu te mai gandesti si il ignori, dar sa zici ok este aici asta este pentru o perioada, dar asta nu ma impiedica la nimic din ceea ce am de facut.
    De asemenea nu cred ca sa cauti cauzele pentru tulburarea ta poate duce un aport semnificativ, pentru ca ok sa zicem ca le gasesti in momentul de fata, dar ce se intampla daca aceasta tulburare reapare in viitor? stai sa cauti cauzele din nou ? NU. Incerci din nou sa le rezolvi prin aceeasi metoda (acceptare, lasat timp sa treaca) si se vor rezolva mai usor si mai repede pentru ca stii ca ai mai facut-o o data , stii exact cum ai facut-o , deci o poti face din nou.

  11. Comentariu scris de elena
    Publicat la data de 23.6.2010, ora 12:37 pm

    Inca ceva. Un site (vezi ca au si forum si sa vorbesti cu oameni care au aceeasi problema ca si tine conteaza enorm- m-au enervat comentariile de mai sus cu “tu nu ai probleme ” – oamenii nu inteleg daca nu trec prin asa ceva) este http://www.panicend.com
    Informeaza-te si aplicand metoda descrisa mai sus car pur si simplu e un rezumat al unei metode din psihologie, toate problemele tale se vor rezolva.

  12. Comentariu scris de silvia
    Publicat la data de 24.6.2010, ora 1:08 pm

    Pentru Zeus
    Consulta mai intai un psihiatru, mai mult ca sigur ca vei primi ceva medicatie care te va ajuta si apeleaza la ajutorul unui psiholog. Daca esti hotarat sa-ti rezolvi problemele le poti rezolva. Multa sanatate iti doresc!

  13. Comentariu scris de Dudu
    Publicat la data de 7.7.2010, ora 1:32 am

    Te inteleg mai mult decat perfect. Am gasit forumul cautand informatii la ora 2 jumatate noaptea despre cancerul pulmonar…la fel cum o fac de cateva luni. Nu cred ca mai trebuie sa argumentez sau sa exemplific asemanarea dintre noi. Eu am 22 de ani si fumez de 2 ani, nu incredibil de mult. De cand am o jena usoara, trecatoare in partea dreapta a pieptului, am si pasarica asta in cap. Totusi sper ca vineri sa mi-o rezolv. Am vorbit cu cineva la spitalul de pneumologie si imi voi face investigatii. Oricum medicul s-a uitat la mine ca la felul 14 cand i-am explicat despre ce e vorba. :) Sanatate!

  14. Comentariu scris de alina
    Publicat la data de 6.4.2011, ora 9:59 pm

    Si eu am aceasta problema,e nasol pt ca ajungi sa nu te mai bucuri de viata, de nimic, te gandesti numai la boli, desi eu sunt contienta ca probabil imi e prea bine si nu am alte griji si prin urmare imi fac.Cel mai rau lucru este cautatul de informatii pe internet ,asta ne inbolnaveste.

  15. Comentariu scris de Faylinn
    Publicat la data de 13.4.2011, ora 5:19 pm

    O da. De ex: De 3 sapt. ma doare in partea dreapta jos si un pic piciorul. Am crezut ca am apendicita . Dar nu. De ce? Pai, cand am uitat de aceasta ,,durere,, nu mai aveam nimic . Dar cand am reinceput cu : Durere de stomac, transpiratii, ameteli , palme ude in permanenta si fermentarea burtii din cauza fricii a inceput iar sa ma doara. O dar inainte era cu cancerul. Ma durea capul? Credeam ca am tumora celebrala. Mi-au sangerat gingiile ? Leucemie direct. Mi-a iesit o bubita pe mine . Pojar cu complicatia de meningita, encefalita sau nu mai stiu eu ce . Ma doare in dreptul buricului?E-coli . Obraji inrositi?Lupus. Durere in piept atac de cord. Ameteli? Epilepsie. sI cate mai cate exemple. sPer ca v-am ,,ajutat ,,cu experientele mele ipohondrice! La revedere!

  16. Comentariu scris de ramona
    Publicat la data de 18.12.2011, ora 12:15 am

    exact aceleasi simptome le am si eu,de vreo 3 ani.am fost la toti medicii posibil,pt ca imi imaginam boli.de vreo 5 zile simt ceva la un san si acuma mie frica sa nu am cancer.nu ma doare,dar daca ma gandesc prea mult ca o sa am cancer de san,parca incep si durerile.bine oricum miercuri sunt programata la mamograf.mor ce frica mie

  17. Comentariu scris de costy
    Publicat la data de 2.7.2013, ora 1:42 am

    la fel ma simt si eu,am 22 de ani,si de ceva timp nu cred st sigura k sufar de aceasta afectiune numita ipohondrie…knd vizionez o emisiune sau vreo pelicula unde st prezentate persoane kre sufera de anumite afectiuni,boli.,imediat dupa ce le.am vizionat d.au buzna pe internet sa vad dak coincid cu durerile mele din acel moment sau in timpul vizionarii..si la munk mi se intampla ji cnd merg pe drum,aproape tot timpul ma gandesc la ce i se intampla acelei persoane de acea afectiune sufar eu…cateodata numai distind realitatea si ma gandesc mereu la cei mai rau..nu stiu cum sa mai procedez,ma puteti ajuta?cu un sfat,cu orice,totul e bine primit,va multumesk

  18. Comentariu scris de mihaela
    Publicat la data de 4.10.2013, ora 10:08 pm

    sufar de atacuri de panica ceea ce a dus implicit la teama de moarte si automat la ipohondrie daca se intampla sa aud ca cineva a murit deodata in urma unui atac de cord automat ma gandesc ,ca si eu pot face unul oricand sau daca cineva a depistat ca are o forma de cancer la asta ma gandesc ,ca as putea avea si eu, teama de moarte imi ocupa prea mult din viata de zi cu zi as da orice sa pot avea si eu o zi fara atacuri de panica si tot felul de ingrijorari nejustificate.
    Mentionez ca sunt si sub tratament pt atacurile de panica.

  19. Comentariu scris de doareu
    Publicat la data de 21.11.2013, ora 8:20 pm

    eu am fost iphohondra de mica …mai ales in sfera de natura digestiva ..temerii, de un an ma chinui cu cancerul, infartul etc…mai rau cand ma duc la doctorii ma sperie si mai rau ca imi dau tot felul de medicamente si chiar ma fac sa cred ca am ceva ….de la atacuri panica -iinfart, senzatia de sufocare am trecut la cancer, de stomac, gat , pamanii, oral ….am citit f mult pe internet, mai ales dupa ce chiar s-a imbolnavit mama mea de cancer la san …am devenit in halul asta doar la 24 de ani , nu stiu ce sa mai fac , fac si pshihoterapie …da vad ca tot degeaba …bine am reusit sa scap de atacuri panica , dar acum am frica de cancer!

  20. Comentariu scris de doareu
    Publicat la data de 21.11.2013, ora 8:25 pm

    eu zic sa facem reuniune a ipohodrilor …pe facebook, mail ceva poate gasim ceva impreuna , chiar sa ne italnim sa vorim la telefon, poate ca ne vom regasi unii in altii si asa ne vom da seama ca de fapt sunt pb de natura psihologica si chiar sa credem asta …nu doar sa stim …sa ajungem sa ne amuzam de lucrurile astea!

    Ce spuneti?:)
    Stefania

    • Comentariu scris de Mihai
      Publicat la data de 23.11.2013, ora 6:25 pm

      Eu unul sunt de acord cu o reuniune, cu orice ne-ar putea ajuta. Eu am atacuri de panica si anxietate din cauza ca ma gandesc mereu ca voi face infarct sau atac cerebral.

      • Comentariu scris de doareu
        Publicat la data de 6.12.2013, ora 5:55 pm

        pai lasativa adresa de email, ca sa conversam mai multe si poate facem si eu o reuniune a anxiosilor, iphondrilor!

        O seara, astept adresa de email a fiecaruia si am sa va povestesc mai multe si despre experienta mea !

        • Comentariu scris de sonya
          Publicat la data de 23.1.2014, ora 5:29 pm

          In afara faptului ca si eu la fel ca si voi,tot timpul am impresia ca am o gramada de boli,….mai nou am impresia ca vad oarecum in ceata.Tin sa mentionez ca acum aprox 4 luni am fost la un control la oftalmo si sunt ok…..Sa fie asta inca un simptom al anxietatii si ipohondriei?…..

    • Comentariu scris de andreea
      Publicat la data de 2.10.2014, ora 3:28 pm

      Doareu daca ink te mai confrunti cu aceeasi problema asi vrea sa vb pe mail andy.deea7@yahoo.com

  21. Comentariu scris de madalina
    Publicat la data de 26.5.2014, ora 3:41 pm

    Buna am citit aproape toate comentariile voastre,am facut si eu atac de panica am luat tratament.acuma nu pot sa imi
    iau gindu ca am vreo boala
    Daca ma doare ceva
    arva imi imaginez ca am orice nu stiu cum sa scap de aceste g
    Ginduri

  22. Comentariu scris de georgiana
    Publicat la data de 9.12.2014, ora 3:23 pm

    buna , eu nu am fost la nici un doctor…am terminat facultatea de psihologie,…dar nu ma prea ajuta la nimic in starile mele de anxietate si frica de boli grave… exact cum spuneati mai sus , cand ma doare un picior sau capul sau imi curge sange din nas ma gandesc repede la tumori si atacuri cerebrale… am un baietel pentru ca ma tem si ma ingrijorez exagerat … cand il doare ceva imediat ma gandesc la ce e mai rau , la cea mai crunta boala…nu imi pot controla gandurile :(

    • Comentariu scris de Andrey
      Publicat la data de 31.7.2016, ora 11:16 pm

      Buna fii tare, calma si gandeste-te doar la lucruri relevante si frumoase sa stii ca si rugăciunea te poate ajuta dar gândul tau sa se îndrepte doar catre rugăciune nu parti negative sau obositoare psihic.

  23. Comentariu scris de alina
    Publicat la data de 31.12.2014, ora 6:47 am

    Si eu gandesc la fel si nud cum sa scap de teama asta frica imi vine sa fug dar ma gandesc ca la fel ma gasesc bolile Nus ce sa fac

  24. Comentariu scris de alina
    Publicat la data de 31.12.2014, ora 7:07 am

    Cand vb cu cn despre simtomele starile mele ma si bn dar nu spun tot ca me rusine numai zic de atacurile de panica din senin ameteala uneori me cald dupa frig simt ca lesin amorteste fata am fost la urgenta nam nimik ekg bun sange bun acuma as vrea sa fac un rmn daca am ceva la cap tumoare in momentu ista ma doare un pic burta ma gandesc ca am cancer ca daca fac septicemie daca am infectie numai ganduri de rahat am un baietel 2 ani cand vad reclamele la tv cu cei bolnavi aoileu sa nu faca si baiatu meu daca pateste ceva dupa daca mor eu cn il creste daca sotu meu nul creste totul a inceput acum trei ani cand era sa moara sotu meu ajunseram la urgente de atunci in gandul meu ziceam ca trebuie sai iau costiug da nu stiam ce are de ce era rau doar ca asa vedeam eu in capu meu numai ganduri de rahat am fost la psihiatru mea dat xanax cu setralina da nu leam mai luat ca imi era frica sa nu mor cand am fost cu sotu el de fapt facusera soc anafilactic de la un antibiotic de atunci nam mai luat o pastila de frica si copilu daca raceste me frica sai sau ceva sa nu pateasca ceva am avut o perioada cand mancam un iaurt pe zi pt cami era frica sa nu mor de la mancare putin nebuna mai ma controlez da frica e mareee imi doresc sa fiu ca inainte si sa nu mai gandesc negativ me frica sa ies pe strada ca daca mi se face rau multeee si multee

  25. Comentariu scris de gabi
    Publicat la data de 2.2.2015, ora 11:59 am

    Vai Alina ,cate greseli gramaticale si de ortografie mai faci!!

  26. Comentariu scris de Cristian
    Publicat la data de 5.4.2015, ora 9:40 am

    Buna ziua!De vreo 7-8 luni m a cuprins si pe mine acest sentiment de frica de boala.Totul a pornit de la o bubita care am crezut ca da in cancer.Doctorul in cauza mi a spus ca e o simpla dermatita.Dupa acest episod a urmat o raceala urinara la aparatul urinar.Am facut analizele cuvenite inclusiv psa ul care a iesit 0,8,tuseu rectal,urocultura,sange.A iesit un pic glicemia mare 118 si colesterol 256.In rest totul e ok.Doctorul urolog mi a spus ca e o mica raceala si mi a dat carpicon si bai de sezut.Dar mai simt unele dureri surde ca o febra musculara intre scrot si anus si fese , dar numai cand fac efort.Cand stau intins in pat nu mai sunt.De atunci am sla bit si vreo 3,5-4kg.E posibil?Am 45 ani,1,66m,62,5kg acum.Mentionez ca nici n am mai mancat carne de porc dupa ce am mai citit pe net,ci numai pui,peste, salate si cereale,iaurturi si fructe mancare gatita fara carne.De atunci stau cu teama ca am ceva grav la apararul urinar sau colon.Noptile sunt un chin.Nu prea folosesc medicamente.Va rog un sfat,o sugestie.

  27. Comentariu scris de silvia
    Publicat la data de 20.5.2015, ora 11:43 pm

    Eu sunt cam in aceeasi stare. De 5 ani ma chinui. De la inceput aveam atacuri de panica foarte strasnice referitor la frica de cancer. (Tatikul meu a decedat de asa boala.)mai tirziu au urmat tratamente, sm mers la psiholog. Psihiatru. Nu prea mau ajutat. Doar ca cu trecerea timpului mam invatat sa-mi controlez fricile. Dar oricum tare as vrea sa traiesc fara gindurile estea negative. Deobicei apar seara sau in singuratate. Sau cind totul e bine imi apare frica de a nu ma imbolnavi nu cumva. Doamne fereste. Si lupta asta in cap deja ma epuizeaza. Eu cred ca trebuie sa existe ceva sa ma ajute. Dar ce? As da multe doar sa scap de toata situatia data. Vad ca nu numai eu am asa ceva.

  28. Comentariu scris de Lavinia
    Publicat la data de 28.7.2015, ora 9:12 pm

    Am ajuns pe acest site,tot citind despre simptome si tratament ipohondrie.La mine a inceput sau mai bine zis s-a intensificat totul odata cu aflarea vestii ca bunica are cancer,apoi,in decurs de cateva luni,moartea ei.De atunci ma simt groaznic,fizic si psihic,cum spuneti si voi,am tot felul de stari,si dureri,in diverse zone, teama de boli, de moarte,ganduri negative,am fost la psihiatru,insa nu am luat tratamentul decat un timp scurt,am facut si psihoterapie,unde faceam de fapt,predominant,tehnici de relaxare,pe moment ajutau,dar nu pe termen lung.Des resimt o stare de agitatie,atunci incep durerile,grijile,temerile…singurul lucru care ma ajuta cu adevarat este increderea in Dumnezeu,stiu ca aceste stari se pot controla si ameliora,insa nu am gasit metoda potrivita in totalitate,am ajuns sa citesc carti de psihoterapie si dezvoltare personala,sunt convinsa ca se pot rezolva si depasi aceste stari Si eu cred ca ar fi bine sa vorbim cat mai des despre aceste probleme,sa ne reunim cumva,ajuta mult sa comunicam si sa ne incurajam reciproc.Doamne ajuta si mult optimism!

  29. Comentariu scris de Lordadic
    Publicat la data de 16.12.2015, ora 1:42 pm

    Sunt și eu un ipohondric. La cel mai mic simptom răscolesc internetul și citesc ce poate fi. Evident că tin dsă cred că ce e mai rău am și eu. Și am un an de cand ma gandesc ca am un sau alta. E un calvar. Mi-au început a cam tremura mainile si am se pare si niste probleme neurologice.

  30. Comentariu scris de Carmen
    Publicat la data de 19.12.2015, ora 10:51 pm

    Si eu sunt la fel..doamne e grea povara asta..sa te ingrijorezi tot timpul..eu am facut 4 ani tratament si acum nu mai iau de 2 luni si psihoterapie din vara si zilele astea iar m am panicat rau..din cauza la o tuse..care tine de ceva timp..pff e urat

  31. Comentariu scris de Hln
    Publicat la data de 30.12.2015, ora 10:04 pm

    Si eu sunt asa de 3 ani..mi-am făcut foarte multe analize , la tot ce putut.. Totul e in regula cu mn., dar eu tot la boli ma gândesc si atunci vin si stările urate… A găsit cineva o metoda sa ne salvam de boala asta?? Aveți grija de voi si curaj!! Trecem noi si peste asta!!!

  32. Comentariu scris de Ana
    Publicat la data de 29.3.2016, ora 12:30 pm

    si eu de cand a murit mama am probleme de genul. nu sunt foarte alarmante dar nu e in regula zic eu. cand ma doare ceva ma gandesc la ce e mai rau. cand aud de cineva bolnav de cancer ma gandesc daca nu am si eu. nu e in regula stiu, ar trebui sa fac ceva in sensul asta.

    • Comentariu scris de Alexandra
      Publicat la data de 5.1.2017, ora 3:22 pm

      Buna! Si eu trec prin aceleasi stari din acelasi motiv. Mama mea s a stins anul acesta la 53 de ani din cauza cancerului pancreatic. Eu am 32 de ani si am in minte doar ca voi face aceeasi boala la diferite organe. E greu sa traiesti cu asa ceva. Am momente in care sunt ok dar cum simt o durere….orice…ma gandesc ca am aceasta boala. Imi voi lua inima in dinti si ma voi duce totusi sa mi fac analizele anuale si ma voi duce si la un psihoterapeut ca nu e in regula sa gandim asa. Sper ca ma va ajuta.

  33. Comentariu scris de Ipohondru
    Publicat la data de 17.4.2016, ora 4:16 pm

    Salutare tuturor ! Din pacate si eu fac parte dintre cei care sufera de ipohondrie si la fel ca si voi ma gandesc la toate bolile posibile de fiecare data cand am sau mi se pare ca simt ceva in corp. Am fost deja la 2 psihoterapeuti dar fara prea mult succes. De multe ori cand mergeam acolo la ei ma gandeam ca m-ar ajuta mai mult sa discut cu alte persoane aflate in aceeasi situatie ca si mine. Nu stiu daca ne-ar ajuta cumva dar poate ca merita sa incercam..sa ne intalnim mai multi si sa ne cunoastem si sa vorbim..e posibil sa ne fie mai bine. Daca sunteti de acord trimite un mail la ipohondrie2016@gmail.com si va voi contacta pentru a stabili o data si un loc de intalnire. Aveti grija de voi !

  34. Comentariu scris de Andrey
    Publicat la data de 31.7.2016, ora 11:04 pm

    Salutare tuturor!Numele meu este Andrei sunt din partea Dobrogei am 21 de ani in urma cu 4 luni am fost diagnosticat de catre medicul psihiatru datorită solicitărilor repetate de ambulanță cu atac de panica.Tot timpul aveam impresia ca sufăr de boli de inima dar EKG erau foarte bune si arătau contrariu.De câteva zile am unele stări de agitație,ma gândesc ca sunt bolnav de ceva dar citind la recomandarea cuiva ce este ipohondria mi-am dat seama ca ma însel si ca defapt situația este cu totul alta si ca astea sunt boli imaginare ,ma bucur enorm ca am gasit diagnosticul si am realizat ca defapt totul este imaginar si nici decum real .Acum ca am descoperit adevărata afecțiune nu mai am nici o bănuială in ceea ce priveste starea mea de sanatate din contra voi încerca sa scap cat mai repede de aceasta i pohondrie si sa îmi reiau modul de viata .Sanatate multa tuturor pute-ti scapa de i pohondrie si fara tratamente sau terapi costisitoare totul depinde doar de voi!

  35. Comentariu scris de Catalina
    Publicat la data de 11.8.2016, ora 10:33 am

    Buna ziua , numele meu este Mirela si am doar 21 de ani. Cer ajutorul dumneavoastra sau macae o parere despre o problema , am avut o relatie de 3 ani jumatate cu un baiat care ma traumatiza pur si simplu , ma batea , ma ameninta si multe altele. Intrun final am reusit sa scap de el dar nu prin despartire amiabila. Am inceput sa am des atacuri de panica destul de severe , ma sufocam , imi amorteau mainile si nu imi reveneam pana nu ma asculta cineva sau nu luam magneziu , calciu.. iar acum de ceva timp am facut sport si am avut febra musculara la abdomen , apoi am inceput sa dezvolt o durere in capul pieptului mai spre dreapta , o am de 5 saptamani si tot ma gandesc la cele mai cumplite boli. Tin sa mentionez ca asa sunt de mic copil , cand ma doare ceva ma gandesc ca as putea avea cancer , boli de inima , de ficat , de pancreas si multe altele . Familia imi garanteaza ca e doar in mintea mea , eu cand uit ceea ce se intampla rar , imi mai trece… la doctor am o fobie mare sa ma duc pentru ca imi e frica de rezultat. Sunt foarte panicoasa , pesimista si la doar 21 de ani am si o frica teribila de moarte … nu imi pot controla emotiile…simt ca nu mai pot traii asa ..va rog , macar un sfat ..

  36. Comentariu scris de Ana
    Publicat la data de 16.9.2016, ora 10:47 pm

    Bună seara!!!văd că nu sunt singura care ,gândește astfel.nu stiu daca ma ajuta cu ceva dar măcar sunt un pic mai liniștită ,intr-adevar este foarte greu sa trăiești cu astfel de gânduri,nu mai reușești să te bucuri de cei si ce te înconjoară.traiesti numai cu frica de nimic .!!!poate vom reuși să depășim această situație și să ne trăim viața cum ar trebui!!!liniște și gânduri bune tuturor!!!

  37. Comentariu scris de Hln
    Publicat la data de 1.10.2016, ora 5:42 pm

    Buna. Nu a găsit nimeni rezolvare la problema noastră cu ipohondria??

  38. Comentariu scris de Cosmin
    Publicat la data de 25.1.2017, ora 8:29 pm

    a rezolvat cineva problema??

  39. Comentariu scris de Laura
    Publicat la data de 26.4.2017, ora 5:08 am

    Buna cred ca am si eu aceasta.. iphondrie si am doar 22 de ani totul a anceput acum un an cand am simtit ca mi se aude Ceva an cap apoi am anceput sa ma gandesc ca poate am tumore .. si ami erea frica sa ma duc la spital sa nu ami gaseasca Ceva an cele din urma mam dus miam facut un tomograf .. mi sa spus ca nu am nimic .. si tot Nu eream comvinsa .. apoi un prieten ma sfatuit sa ami fac o rizonanza magnetica am facut si rizonanza… si nu aveam nimic .. am terminat apoi cu capul .. si am anceput cu altele ba cu inima ba cu bolile.. si de atunci Ma tot duc pe la urgente si la medicul de familie si nu mi-au găsit absolut nimic .. mi-am făcut toate analizele posibile si nu mi-au găsit nimic … si Ma gândesc antruna la boli .. doctori mi-au zis ca am anxietate si mi-au dat Xanax .. si apoi m-am uitat pe internet sa citesc despre el .. si scria ca poți deveni dependent sau chiar sa si mori dacă mărești doza .. nu știu ce sa Mai fac ca nici pastile nu vreau sa iau .. când Ma uit pe la televizor .. si văd boli imediat ami vine an cap ca dacă am si eu

  40. Comentariu scris de Alina
    Publicat la data de 1.5.2017, ora 1:07 am

    Buna la fel am si eu stari daca fac un atat de panica gata Mie imi pocneste inima ma tot gandesc daca nu mai apuc ziua de Maine daca ma pun in pat la somn daca nu ma mai trezesc si tot ce vad la televizor boli etc imi fac filme in cap gata am eu asa ceva am trecut prin 2 nasteri am 2 fetite iau calciu si magneziu si seara beau 2 Cani de ceai de relaxare pentru somn linistit si degeaba nu pot adormi tot timpul intri pe net si ma uit la toate bolide pisibile daca simt ceva ca ma inteapa ca.ma doare si ma panichez ca zic ca am so eu poate cancer fac infant etc vad ca sunt multe Persoane aici cu simtome asemanatoare ca ale mele oare exists vreu leac pentru asta ???

    • Comentariu scris de Hln
      Publicat la data de 2.5.2017, ora 10:27 pm

      Alina tu ai suferit de ipohondrie si cand erai însărcinată?? Ca eu sunt însărcinată si am aceiași problema si nu stiu cum sa fac fata in sarcina…



Lasa un comentariu


Do NOT fill this !