INTERVIU Jonathan Stillo, specialist in antropologie medicala: In Romania, vii zilnic in contact cu persoane bolnave de TBC fara sa stii. Sunt avocati, profesori, jurnalisti si nu auzi nimic despre ei

Jonathan Stillo / Foto: Lauren Hermele

“Ii spunem consumptie, moartea alba, oftica. Este o boala a saraciei. Vezi TBC acolo unde vezi conditii de viata si de munca neadecvata. In Romania se intampla insa altceva. Rata tuberculozei este atat de mare incat oricine s-ar putea imbolnavi. Nu mai este izolata la membrii saraci ai societatii. Si cei din clasele superioare se imbolnavesc, oameni cu job-uri bune si vieti frumoase. Exista atat de multe cazuri incat afecteaza intreaga tara. In alte tari, precum in S.U.A. sau Germania, trebuie sa te straduiesti sa intri in contact cu tuberculoza. Trebuie sa mergi la un centru pentru persoane fara adapost sau intr-o inchisoare. In Romania, vii zilnic in contact cu persoane bolnave de TBC fara sa stii,” a explicat antropologul american Jonathan Stillo cu ocazia unei mese rotunde pe tema raspandirii tuberculozei in Romania organizate de Centrul Cultural American.

Comenteaza acest subiect pe Forumul MedLive.ro

“Mi-am petrecut mult timp in ultimii ani ascultand povestile unor oameni ce stau sa moara,”explica Stillo incercand sa puna o fata umana statisticilor ingrijoratoare cu privire la incidenta TBC-ului in Romania. Conform OMS, suntem pe primul loc in Europa la numarul de bolnavi de TBC. In 2010, pe lista bolnavilor de TBC s-au adaugat 12 000 de noi cazuri, rezultand o medie de 90,5 per 100 000 de persoane, de 7 ori mai mare decat cea a Ungarie si de 3 ori mai mare decat cea a Bulgariei. In spatele cifrelor se ascund insa oameni reali cu probleme la fel de reale.

“Unul dintre pacientii pe care i-am cunoscut s-a autocaracterizat drept un om pasionat de electronice si de flori. Inainte sa contacteze TBC era inginer electronist. Cand l-am cunoscut avea 52 de ani, statea intins in pat, ajutat sa respire de aparatura medicala. Inima incepuse sa ii cedeze si mi-a spus ca nu doarme deoarece ii este teama ca va muri. Singura lui bucurie era o mica gradina facuta in containere de smantana si sticle de suc. Mi-a spus ca isi face griji ca, dupa ce va muri, nu va mai fi nimeni care sa se ocupe de plante. Cateva luni mai tarziu, cand am revenit, era pe moarte iar plantele deja se uscasera. Isi astepta fiul care n-a mai venit.” Aceasta este una dintre multele povesti tristeĀ  din sanatoriile pentru tuberculoza din Romania, institutii uitate ce par sa ii mai intereseze doar pe doctori si pe cei bolnavi.

Antropologul Jonathan Stillo studiaza problema tuberculozei in Romania inca din 2006. Intre timp a intervievat sute de pacienti si zeci de doctori, a vizitat mai multe sanatorii pentru TBC si a incercat gaseasca o explicatie pentru rata mare de imbolnaviri cu care se confrunta Romania in ultimii ani.

Profilul bolnavului de tuberculoza

Numarul mare de cazuri de TBC din Romania face ca aceasta boala sa depaseasca limitele cu care ne-am invatat sa o asociem, si anume saracia. Doar 2% dintre romanii sanatosi considera ca ar fi posibil ca ei sa contacteze TBC, arata un sondaj realizat de Stillo pe strazile Bucurestiului. Astfel se explica si faptul ca, doar 28% din acelasi esantion cred ca tuberculoza este o problema importanta. Dr. Cristina Popa, medic primar pneumolog in cadrul Institutului “Marius Nasta” explica: “Sunt oameni de care habar nu aveti: manichiurista, coafeza, casierita de la supermarket, vecina. Nu le scrie pe frunte”. Un numar mare de bolnavi de TBC sunt oameni cu slujbe, spre exemplu muncitori in constructii, soferi de taxi, avocati. Sunt afectati, cu precadere, barbatii cu varste intre 30- 50 de ani care lucreaza in domenii ce implica munca fizica. Asta nu inseamna ca tuberculoza nu poate fi o problema si pentru femei sau copii. Nu de putine ori, sotia sau fiica este cea care se ocupa, acasa, de pacientul bolnav contractand si ea boala pe parcurs.

Majoritatea celor ce fac TBC nu sunt infectati cu HIV si, in ciuda preconceptiilor, nu sunt de etnie roma. “Tuberculoza este o problema a Romaniei, nu una a etniei rome. Saracia este un indicator mai bun al tuberculozei decat etnia”, scrie Stillo in lucrarea “Epidemia de tuberculoza a Romaniei vazuta drept un simbol al sanatatii publice”, aparuta in volumul Romania sub Basescu: aspiratii, reusite si frustrari in timpul primului mandat.

Una dintre principalele bariere in calea diminuarii incidentei tuberculozei rezida in numarul mare de tabuuri care circula. Pentru multi, tuberculoza este o boala rusinoasa, mai rusinoasa decat HIV sau sifilis. Desi este o boala care se transmite pe cale aeriana de la o persoana infectata si contagioasa, multi inca mai cred ca are de-a face cu cat de curata iti este casa sau cat de plin iti este portofelul. Mai mult decat atat, o credinta populara sustine ca un vinovat pentru asta ar fi curentul de aer, desi, ironic, aerisirea unei incaperi scade riscurile de infectare in cazul in care aici se afla un bolnav de TBC.

Acelasi stigmat social atasat tuberculozei face ca oamenii sa fie mai putin dispusi sa accepte ca tusea deranjanta de care sufera saptamani la rand nu se datoreaza unei raceli ci tuberculozei. Cei mai multi ajung la medic de abia dupa ce au inceput sa scuipe sange atunci cand tusesc. Boala este diagnosticata tarziu, ceea ce creste riscul ca, intre timp, altii sa fi fost infectati.

Tratamentul pentru tuberculoza simpla dureaza 6 luni. Primele doua luni de tratament se fac in spital, dupa care pacientul isi continua tratamentul acasa. Dupa cateva saptamani de tratament, pacientul nu mai este contagios, prin urmare nu mai prezinta nici un risc de imbolnavire, in conditiile in care urmeaza tratamentul si indicatiile medicului: odihna, alimentatie sanatoasa si lipsa stresului. Pentru tuberculoza multidrog rezistenta (MDR-TB) si cea cu rezistenta extinsa (XDR-TB), tratamentul este deosebit de dificil, dureaza doi ani si nu de putine ori esueaza deoarece pacientii se vad nevoiti sa se intoarca la munca si sa isi intretina familia.

Jonathan Stillo a discutat despre munca lui de cercetare in Romania si despre problema tuberculozei in cadrul unui interviu acordat MedLive.ro.

MedLive.ro: Romania este una dintre ultimele tari in care sistemul de sanatorii pentru tratarea bolnavilor de tuberculoza are o traditie. Care este rolul lor? Ce se va alege de ele in urma reorganizarii?

Jonathan Stillo: Incepand cu 1 aprilie, sanatoriile pentru tratarea pacientilor cu tuberculoza nu mai exista la nivel oficial. Cercetarea mea s-a concentrat, pentru multa vreme, pe sanatoriile pentru TBC. Acum, toate sanatoriile au fost tehnic inchise, dar unele dintre ele au fost redeschise ca sectii ale spitalelor judetene. Este aceeasi cladire, sunt aceeasi doctori, dar acum e sub control local.

Ideea sanatoriilor este una interesanta care m-a fascinat. Au aspecte bune si aspecte rele. Pacientii care au fost tratati si cei care merg si acum la sanatorii sunt cei care au nevoie de mai mult timp in spital, care au probleme economice mai mari, batrani care nu au copii sa ii ingrijeasca, oameni ce locuiesc la sat si nu au o situatie economica adecvata. Acesta este rolul pe care il joaca in Romania. In alte tari, ai un set diferit de modalitati de sprijin care au implinit acest rol. Exista sprijin la nivelul comunitatii, prin care pacientul primeste un ajutor in bani, este ajutat sa aiba grija de copii etc. In Romania, sanatoriile implineau, pana nu demult, acest rol de ajutor social. Acum suntem intr-un moment in care ne orientam catre un sistem asemanator cu cel din alte tari, insa nu dispunem inca de punctele de sprijin necesare acestor pacienti.

MedLive.ro: Va amintiti prima vizita la un sanatoriu pentru TBC?

Jonathan Stillo: Acesta este una dintre primele intrebari pe care le-o pun pacientilor: sa imi descrie cum a fost prima data cand au venit la sanatoriu. Este infricosator. Uneori le arat oamenilor pozele facute la sanatoriu, ale cladirii si ale muntilor. Multi romani nici nu stiu ca exista. Sunt parte a istoriei. Au fost construite in anii 1930-1940, unele chiar si mai devreme. Erau o modalitate veche de tratament. Le-au construit inainte sa aiba antibiotice, pe cand singurul tratament pentru TBC era reprezentat de aer curat, odihna si mancare sanatoasa. Iar acestea contribuie inca mult la tratarea tuberculozei.

Cu privire la prima mea vizita la un sanatoriu, cand am venit aici, in 2006, ca un tanar antropolog, am spus ca vreau sa inteleg de ce sunt atatea cazuri de TBC in Romania. Am mers prin tara, am vorbit cu fiecare doctor care a fost dispus sa vorbeasca cu mine, am fost la fiecare spital si la fiecare dispensar la care am putut ajunge. Un doctor mi-a spus ca ar trebuie sa vizitez unul dintre sanatoriile pentru TBC deoarece sunt unice, nu mai sunt folosite in majoritatea tarilor.

A fost dificil, mai nimeni nu vorbea engleza, eu vorbeam prost romaneste [n.r. odata ajuns la sanatoriu]. Am fost uimit de felul in care arata locul: era frumos, vechi, maiestuos. Dar aici se regaseau, in mare parte, cazuri sociale, pacienti care nu pot fi tratati acasa, nu au pe nimeni care sa ii ajute, nu au mijloacele financiare, nu au mijloacele necesare pentru a se insanatosi. Desi boala este tratabila, desi acum Romania este in Uniunea Europeana, acesti pacienti sunt fara suport economic, social, familial. Multi membri ai familiei traiesc si muncesc in alte tari europene. Insa cei care raman in urma, bunici, parinti, nu au pe nimeni care sa ii ajute atunci cand se imbolnavesc.

Acesta a fost primul contact cu un sanatoriu din Romania. Am petrecut mult timp in ele insa acum nu mai exista. Cand am mers la un fost sanatoriu zilele trecute pentru o saptamana, am incercat sa imi dau seama ce s-a schimbat acum, cand acesta nu mai este un sanatoriu, ci un spital. Ce se va intampla? Numarul pacientilor a scazut si ma intreb ce ii rezerva viitorul acestui tip de pacient. Imi fac griji. Daca nu instituim programe de sprijin, precum vouchere de alimente, sprijin psihologic pentru perioada de tratament, nu cred ca pacientii cu o situatie dificila pe care am ajuns sa ii cunosc atat de bine vor putea fi vindecati. Acestia au nevoie de ceva mai mult decat ce le oferim acum. De aceea insist atat de mult pe implementarea acestor programe.

Sanatoriile sunt institutii foarte scumpe, structuri vechi, masive, greu de incalzit. Exista multe motive economice pentru a nu le avea. In plus, dupa cum sustine si dr. Cristina Popa, este de preferat sa nu indepartam pacientii din comunitate. Insa grija mea este ca, daca scapi de aceasta resursa, care a indeplinit un rol important, fara a pune ceva in loc, fara a aduce niste programe de sprijin, ne miscam inapoi.

MedLive.ro: Ce v-a ramas intiparit in minte din interviurile pe care le-ati avut cu pacientii?

Jonathan Stillo: Cat de pierduti se simt cei mai multi dintre ei. Multi mi-au spus ca nu stiu ce se va alege de viata lor. Sunt bolnavi de multa vreme si multi dintre ei sunt pacienti ce nu s-au vindecat de prima data, uneori nici de a doua oara. Iar, pe masura ce timpul trece si creste rezistenta bolii, aceasta este mai greu de tratat.

Unii dintre acestia cred ca nu vor fi niciodata vindecati, ca nu vor putea sa fie alaturi de familii deoarece sunt contagiosi. Spre exemplu, stateam de vorba zilele trecute cu un batran pe care il stiu de anul trecut si care are XDR-TB [n.r. tuberculoza cu rezistenta extinsa la tratament]. Nu este tratat. Se apropie de 60 de ani dar arata mult mai batran. Boala este rezistenta la majoritatea formelor de tratament, nu are o casa la care sa se duca, nu mai are nimic pe lumea astea. Imi povestea ca nu si-a vazut niciodata nepoata in varsta de patru ani si nici macar nu are o poza cu ea. Nu are un telefon, nu are nici o modalitatea de a-si contacta familia si nu crede ca se va face bine. L-am intrebat daca este vizitat de copii vreodata. Mi-a spus ca nu, deoarece ii este teama ca ii va infecta.

Oamenii acestia sunt separati de cei dragi si de toate lucrurile care le plac. Mi-au povestit despre cat de mult le lipsesc lucrurile simple. Multi dintre ei isi pierd speranta. Este dificil sa le asculti povestile deoarece nu exista un raspuns simplu pe care sa il poti da. Nu este o boala incurabila insa, uneori, este prea tarziu. Iar in cazul lui, din pacate, nu cred ca tratamentul functioneaza. Este inca contagios si ia doar trei medicamente, desi 4 este limita minima.

Sentimentul de neajutorare este insa ceea ce m-a lovit cel mai tare. Este pacat, deoarece oamenii acestia sufera in tacere, nimeni nu stie ce se intampla in vietile lor, in unele cazuri nici familia nu stie cat de dificil le este. Le spun ca se vor face bine, se vor intoarce. Ce se intampla insa cand nu se fac bine?

MedLive.ro: Ce spun doctorii care ii trateaza?

Jonatha Stillo: Am un respect deosebit pentru doctorii pneumologi din Romania. Sunt afectati personal de pacientii lor. Unii sunt mai buni la a ascunde asta. Isi fac griji pentru ei, se gandesc cum sa ii convinga sa nu isi intrerupa tratamentul. Nu sunt doctor dar m-am vazut nevoit sa ma rog de pacienti sa urmeze tratamentul. Spun ca le e dor de familie, ca vor sa se intoarca acasa, insa sunt bolnavi. Le-am explicat ca sunt contagiosi si ca isi pot pune intreaga familie in pericol. In plus, daca intrerup tratamentul, ar putea deveni mai rezistenti si e posibil sa nu mai aiba o alta sansa. Asta trebuie sa faca tot timpul doctorii pentru a-i convinge sa urmeze tratamentul deoarece acesta este atat de dificil.

Nu am inteles, pana nu am petrecut ceva timp la Centrul MDR-TB [n.r. tuberculoza multi-drog rezistenta] al Institutului “Marius Nasta”, cat de dificil este pentru pacienti sa urmeze tratamentul. Medicamentele pentru MDR-TB te fac sa te simti ingrozitor. Efectele secundare sunt groaznice: paranoia, greata, depresie, dureri de cap, fotosensibilitate. De cele mai multe ori, medicamentele pentru MDR-TB te fac sa te simti mai rau decat boala in sine. Sa convingi pacientii sa termine doi ani de tratament este foarte dificil. Nu ii condamn si nu ii judec atunci cand il abandoneaza deoarece inteleg prin ce trec. Daca nu au sprijinul necesar, din partea familiei, din partea unui psiholog, pentru a trece peste asta, multi dintre ei renunta.

Doctorii simt frustrarea, simt oboseala, simt ca sunt, in acelasi timp, psihologi, asistenti sociali si doctori. Aceasta nu este una dintre ramurile stralucitoare ale medicinei, insa fac o munca foarte importanta pentru Romania.

MedLive.ro: Ati colaborat cu prof. Katherine Verdery, a carei munca de cercetare pe Romania este considerata de referinta in intreaga lume. Cum v-a influentat aceasta colaborare munca si implicit alegerea Romaniei ca subiect de studiu?

Jonathan Stillo: David Kideckel, antropologul care a lucrat pe Valea Jiului cu minerii, m-a adus in Romania pentru prima data. Am fost foarte norocos, am lucrat cu cativa dintre cei mai buni antropologi specializati pe Romania. Munca cu Katherine Verdery m-a facut sa dau atentie rolului statului. Ca antropologi, petrecem mult timp cu lupa in mana uitandu-ne la vietile oamenilor. Munca prof. Verdery este mult mai mare, urmareste probleme legate de puterea statului, de urmarile socialismului asupra sistemului actual. Ultimii 5-6 ani in care am lucrat impreuna m-au facut sa ma intreb care e rolul statului in toata aceasta poveste, cum este influentata aceasta problema de actiunile statului, sau de lipsa de actiuni ale acestuia.

MedLive.ro: Ati reusit sa gasiti un raspuns la aceasta intrebare?

Jonathan Stillo: Nu este un lucru controversat sa spui ca tuberculoza este o boala care necesita interesul si efortul statului. Nu este ca alte boli. Primul punct al strategiei DOTS [n.r. directly observed treatment, short-course - strategia de control a tuberculozei propusa de OMS] este angajamentul politic. Cere un program centralizat, un efort real din partea statului de a eradica boala, de a se asigura ca exista medicamente, ca se fac diagnostice. Rolul statului in lupta impotriva tuberculozei trebuie sa fie foarte puternic. In Romania, inca nu am atins punctul in care statul face tot ce poate pentru a transmite acest mesaj, pentru a se asigura ca exista medicamente acolo unde si cand este nevoie de ele. Anul trecut ne-am confruntat cu lipsuri de medicamente, anul acesta la fel. Aceste lipsuri nu pot sa existe in cazul MDR-TB deoarece, daca nu sunt medicamente suficiente, pacientul va deveni mai rezistent.

Nu demult, m-am rugat de un pacient cu MDR-TB din zona rurala sa vina la Bucuresti pentru a primi tratament deoarece dispensarul local nu avea medicamentul necesar pentru forma aceasta de TBC. Este aproape de forma XDR-TB; daca mai dezvolta rezistenta la un medicament va ajunge un pacient XDR-TB. Este o lipsa temporara, vor avea medicamentul. Aceste lipsuri nu sunt niciodata generale. Daca nu exista medicamentul intr-un loc, se gaseste in altul. Insa, in acest caz, pacientul este speriat sa fie atat de departe de familie, sa mearga la centrul national despre care lumea crede ca trateaza cele mai grave cazuri.

Statul ar trebui sa joace un rol important, insa este dificil in momente economice grele. Aceasta este realitatea. Sunt lucruri ce pot fi facute si altele ce nu pot fi facute. Insa ramane suficient loc pentru o conversatie cu privire la ce este posibil si ce ne permitem. Sunt multe lucruri pe care le putem face, cum ar fi campanii de constientizare care sa arate ca nu e ceva rusinos sa fii bolnav de TBC, ca nu trebuie sa ascunzi asta.

De asemenea, trebuie sa ne asiguram ca avem medicamentele necesare pentru a tine sub control nivelul de MDR-TB. Romania este foarte norocoasa. Exista multe cazuri de TBC in Romania, insa nu exista multe cazuri de MDR-TB (in jur de 3%). Vizavi, in Republica Moldova, aproape jumatate dintre cazuri (peste 40%) sunt cu MDR-TB. Moldova se confrunta cu o adevarata criza iar granitele permit schimburi. Oameni vin in vizita din Republica Moldova, romanii se duc in vizita pentru ca au rude si prieteni. Trebuie sa fim cu ochii pe situatia MDR-TB din Romania, deoarece poate oricand sa iasa de sub control. Vad din ce in ce mai des la Institutul “Marius Nasta” oameni infectati cu MDR-TB pentru prima data care nu cunosc nici o alta persoana care sa fi avut TBC. Sunt avocati, profesori, jurnalisti. Nu auzi despre oamenii acestia deoarece o tin secret. Nu-i vei cunoaste, nu vei face interviuri cu ei deoarece le e teama de reactia publicului. Au contactat MDR-TB poate pe autobuz, poate pe tren sau la supermarket. Toata lumea este in pericol de a se infecta cu TBC, iar daca esti infectat cu MDR-TB este si mai rau. Iti fura doi ani din viata. Romania se afla inca intr-o pozitie in care poate tine situatia sub control insa lucrurile se pot inrautati.

Autor: Corina Ionel

Articole similare:

  1. Tinerete fara batranete. Despre liftingul cu Titan, alternativa nechirurgicala de reintinerire a pielii a discutat online dr. Anca Sibieanu, medic specialist dermatolog
  2. Interventia chirurgicala in caz de urgenta medicala, cu sau fara acordul familiei? Decizia e in mana medicului
  3. Trei lucruri pe care trebuie sa le stii despre insuficienta venoasa
  4. Tu stii cate pericole sunt in jurul copilului tau? Bateriile jucariilor pun in pericol viata micutilor
  5. Visul oricarei mame: o nastere fara surprize. Dr. Romeo Muntean, ginecolog, a discutat online despre beneficiile screeningului ecografic prenatal

Tags: , , , , , , , , , , ,

14 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!

  1. Comentariu scris de 12345
    Publicat la data de 16.8.2011, ora 7:17 am

    Foarte bun articolul, om pasionat n-am ce zice.
    Sa va prezint acum si situatia din partea cealalta, traita de mine:
    Cateva zile de somn prelungit si oboseala( la cel mai mic efort), durere aparent intercostala cuplata cu o stare sub-febrila(aprox 37,5 temperatura) in conditiile in care nu fac febra de fel, m-au facut sa ma duc direct la radiolog si sa fac o radiografie din banii mei, pentru a nu mai sta cu orele la cozi la medicul de familie. Diagnosticul radiologului a fost simplu: pleurezie(un plaman abia se mai observa pe radiografie) si consult de urgenta la pneumolog. A doua zi am fost la policlinica pentru consult la pneumolog, pe care l-am asteptat vreo 2 ore(desi oficial ii incepuse programul). Diagnosticul ei: internare de a doua zi in spital(vineri), cu suspiciune TB si pentru inlaturarea lichidului ce se acumulase in jurul plamanului de urgenta. A doua zi am fost la spital, internare direct in salon TBC, proba de sange pentru analize HIV, punctie(ptr laborator) si tratament(doza maxima tratamentul standard). Am stat pana marti si atunci cu ceva scandal am reusit sa o conving pe doamna doctor sa-mi faca punctie pentru inlaturarea lichidului ce se acumulase in pleura si-mi impiedica destinderea plamanului. Motiva ca ii e frica sa nu lesin. E o experienta tare interesanta de altfel aceasta punctie, mai ales facuta cu echipamentele din acel spital, care probabil sunt de pe vremea medicului francez ce a pus bazele sistemului de santate de la noi. Ulterior am solicitat o trimitere la radiologie pentru a vedea daca in urma extractiei de lichid mai exista o cantitate apreciabila din acesta si in caz ca s-a extras corect, daca sunt prezenti nodulii specifici. Cu greu am reusit sa obtin si acest lucru(dupa 2 zile) si asta dupa alt scandal, desi exista aparatura moderna de radiologie chiar in curtea spitalului. Drept urmare, a doua zi la ora 13(vineri) am primit din partea doamnei doctor prin intermediul asistentelor o foaie de externare din spital, pe care scria ca sunt externat la cerere, desi eu nu solicitasem acest lucru si in care scria ca sunt recalcitrant. Nu mi s-au dat medicamentele necesare pana luni si eram practic dat afara din spital intr-o zi de vineri la ora 13, pe o caldura de 40 de grade. Evident ca nu am acceptat acest lucru, mi-am chemat si familia in sprijin si am fost la conducerea unitatii respective. Am primit medicamentele si de data aceasta, dar am refuzat reinternarea. Luni am fost la Campina(unde eram arondat din cauza adresei din buletin) si am continuat tratamentul sub indrumarea unei doamne doctor ce nu prea are legatura cu lumea asta. Peste trei luni am primit trimitere de radiografie la policlinica Campina si am stat si acolo 3 ore la usa pentru a primi un refuz in final, deoarece le era frica din cauza ca eram tratat de TBC, desi catre ei era trimiterea si erau singurii care faceau asta.

    Precizari: nu apartin nici unei minoritati, nu vorbesc urat in general si eram student la vremea aceea.
    -anexa spitalului Judetean Prahova(Ploiesti) unde sunt tratati cei cu boli pulmonare este un loc sinistru, murdar, fara tuburi de oxigen sau oxigen disponibil in camera de garda( erau cateva tuburi puse in curte undeva la soare si nemiscate de cativa ani. Camerele sunt mici, prost ventilate, murdare, baile infecte si in tot spitalul exista un singur dus. Cantina este murdara, iar daca vrei sa mananci acolo, trebuie sa te duci la 8 dimineata sa iei o paine, pentru ca in restul zilei nu mai primesti. Conditiile igienice de aici sunt sub orice critica pentru un spital de boli infectioase(pneumonii, tb)- canile de ceai sunt de exemplu lipite in acelasi loc de oala din care se pune ceaiul dimineta. Mancarea de asemenea este insuficienta si nu vorbesc de mine, ci de cei care sunt internati acolo cu lunile si imi vanau cate un coltuc de paine cand il lasam pe masa, slabi morti de altfel. Distractia este insa asigurata de faptul ca fiecare sarea cand avea chef gardul, mai ales in weekend cand se duceau in obor(chiar langa) sau la meciurile de fotbal pe stadion, evident, cu transportul in comun.
    -am prins o perioada cu calduri excesive, in care pur si simplu te sufocai in camere, ocazie cu care am observat ca singurele aparate de aer conditionat sunt montate la birourile administrative dintr-o cladire alaturata.
    -in afara de ziua de vineri cand am fost dat afara, medicii veneau la ora 9 si la 11 nu-i mai gaseai.
    -asistentele veneau pe la 5 si pe la 12 dispareau si ele. Am cautat 3 ore intr-o zi pe cineva sa-i schimbe perfuzia colegului de camera.
    -datorita adresei din buletin eram obligat sa merg la Campina sa iau tratamentul, desi asta insemna sa fac 30 de km.
    - in ultimele 3 luni de tratament am primit de la Crucea Rosie cate un bon de masa pe luna de 30 lei( sau 50, nu mai stiu exact).
    - nu am cunoscut pana la mine nici o persoana infectata cu BK, mananc bine in general si in perioada respectiva nu am stat in medii aglomerate.
    -Tb-ul meu a fost extrapulmonar, deci n-am infectat pe nimeni la randul meu- n-am avut nici o analiza de sputa pozitiva

    Concluzii:
    Cel mai populat judet al tarii poseda conditii precare de tratament, oamenii pleaca din spital si se plimba in medii aglomerate, cu posibilitate de a raspandi bacili deja rezistenti.
    Tratament lung(6 luni), greu de urmat ( multe pastile- cu multe efecte adverse) si scump daca mai iei si cateva vitamine si hepatoprotectoare. De asemenea deplasarea pentru a lua medicamentele poate costa destul si esti obligat sa le iei de unde ai adresa in buletin, fara a ti se da posibilitatea de a le lua din alta parte si a-ti usura tratamentul in acest fel(cel putin disponibilitatea lui).
    Am dat peste niste medici carora le urez sa ajunga sa fie tratati de unii ca ei si peste niste asistente de nota 10(atat la Ploiesti cat si la Campina).
    Nu se face preventie si nici informatii nu primesti. Nu m-a intrebat nimeni de persoane cu care am intrat in contact(pe care puteam sa le infectez), pentru a le obliga sau sfatui macar pe acestea sa-si faca un control. M-am dus eu la ei si i-am pus sa-si faca radiografii si ce simptome sa urmareasca, pe bani lor.
    Am dat peste un medic chiar dispus sa ma lase 3 zile fara tratament pentru ca am indraznit sa-i cer socoteala pentru faptul ca nu-si face treaba.
    Au trecut 2 ani si sunt bine, sanatos, dar n-am sarit nici macar o pastila, din mai mult de 1000 cate am avut de luat.

    Urata boala, urat sistem medical, iar cu o mana de oameni(cei de la Nasta am inteles ca se comporta ok) nu se face primavara.

    • Comentariu scris de Ruxandra
      Publicat la data de 16.8.2011, ora 11:05 am

      Este absolut socant ce spui, mai ales ca Romania e prima din UE la incidenta de TB. Impresia este ca bombe ambulante sunt lasate libere pe strada, in comunitatim sau fara ca macar sa fie constiente de pericolul pe care il prezinta pentru ceilalti. Apoi tot sistemul de sanatate plange ce nu are suficienti bani, in timp ce nimeni nu avertizeaza public cum sa te feresti, care sunt simptomele. Felicitari! Ai fost extrem de curajos si responsabil. Ai toata admiratia mea!

    • Comentariu scris de dragos
      Publicat la data de 16.8.2011, ora 12:06 pm

      @12345 – Sunt cutremurat de experienta ta. Ma bucur ca ai fost tare si te-ai luptat cu sistemul. Sper ca si altii sa-ti urmeze exemplul.

  2. Comentariu scris de Gogu
    Publicat la data de 16.8.2011, ora 6:59 pm

    … mda … sistemul sintem noi, parintii nostri, toti cei care si-au pus amprenta pe ce a mai ramas din valorile si educatia noastra … care ne-au vrut binele cu pretzul sa ”plinga ma-sa” … macar copii nostri sa nu fie atit de cinici si egoisti … pentru cine isi ”doreste” copii … alt cinism …

    … cel mai bun exemplu, care trebuia sa ne alarmeze, au fost orfelinatele … adevarate lagare de exterminare … pe care marea majoritatea le-a ignorat …

    … ar mai trebui sa ne alarmeze … pentru cine gindeste … cantitatea si diversitatea bolilor care se raspindesc in romania … TBC, HEPATITA, HIV, HPV … iar care daca adaugam demografia profund negativa … prevad ca pensionarii si conditiile de azi sint niste boieri/boieresti fatza de ceea ce vor ”primi” pensionarii de miine si conditiile de miine … miine nu are cine sustine economia …

    … un focar foarte important … e /// (prietenii, relatii, scapari si toate denumirile) … pe care nu o combatem …

    … pacat ca vedem sistemul DUPA ce avem nevoie de el …

    [Comentariu editat de MedLive.ro]

  3. Comentariu scris de Ioana T.
    Publicat la data de 16.8.2011, ora 11:18 pm

    Ce tip de campanie s-ar putea face ca romanii sa fie constientizati de aceasta problema majora? Toti avem copii care cresc in comunitate, circulam cu autobuze, stam in birouri in spatii de multe ori inchise. Ce sa facem ca sa ii/ne ferim de tuberculoza sau…sa nu o dam mai departe? Nu inteleg de ce e vazuta ca o stigma. E ca un virus pe care il iei. E o abordare gresita a comunitatii.

    • Comentariu scris de Costachel
      Publicat la data de 17.8.2011, ora 7:50 am

      Indicele morbiditatii prin tuberculoza,va creste si mai mult in perioada urmatoare !Cauzele acestei stari de fapt-sunt doua:In aceasta perioada de evolutie a societatii romanesti-pauperizarea populatiei este o stare de fapt,care duce la scaderea rezistentei organismului(capatata prin nastere) !2)Lipsa masurilor de actiune in focarele de tuberculoza-din partea personalului medico-sanitar-de specialitate !Aceste masuri se aplicau pe vremea comunistilor si erau foarte bune,sanepidurile actionau prompt cu masuri practice de dezinfectie a locuintei si dependintelor(la bolnav acasa),stabilirea contactilor din familie si colectivitate-urmata de prezentarea acestora la disp.TBC areondate si in functie de rezultatul investigatiilor,se luau masuri profilactice sau de tratament-a cazurilor nou depistate !Intrun cuvant,se facea ANCHETA EPIDEMIOLOGICA-de catre asistentii medicali,cu specialitatea IGIENA-care erau specialisti adevarati!Duparevolutie,asistam la dezorganizarea sistemului sanitar,desfiintarea sanepidului,disparitia dezinfectorilor si aparitia cadrelor (noi)sanitare medii-”scolite”in scoli,in care prezenta este facultativa(teorie+practica).Iata cateva elemente,care “contribuie” la starea reala de sanatate si de asistenta medicala-a romanilor!Daca analizati-asistenta medicala in scoli,educatia sanitara in colectivitatile scolare si studentesti …….veticonstata ca este,dar….lipseste !In atari conditii,nu trebuie sa ne mai miram,sa facem studii,simpozioane,cercetari!Trebuie aplicate in sistemul sanitaqr,masuri practice privitor la organizare si finantare !Asta este parerea mea si o spun din interiorul sistemului !Doamne ajuta,omul sarac si bolnav !

  4. Comentariu scris de darth maul
    Publicat la data de 17.8.2011, ora 3:52 pm

    lucrez intr-un dispensar tbc si am urmarit cu deosebit interes atat articolul cat si comentariul lui 12345…. am intrat in trepidatie cand am aflat ca in moldova sovietica sunt 50% pacienti cu MDR din total,este un cosmar…….ma ocup de statistica,din cca 200 pacienti in evidenta activa pe moment avem 17 cu chimiorezistenta,pana saptamana trecuta erau 19 dar 2 au dat coltul si acum dpdv statistic lucrurile stau evident mai bine. De notat: chimiorezistenta include si pacienti co rezistenta la 1 tuberculostatic major, MDR incepe de la rezistenta pt 2 tuberculostatice majore. Trebuie spsu ca nu peste tot personalul medical are un comportament iresponsabil ca cel semnalat de 12345…….la noi pacientii sunt vazuti totdeauna,chiar daca nu au trimitere,e adevarat ca dureaza uneori si 3-4 ore din cauza aglomeratiei DEMENTIALE dar oamenii sunt consultati la modul responsabil,iar rezultatul este ca trimitem la internare intre 1-3 ZILNIC……contactii la pacienti sunt cautati insistent,se face lista cu acestia scrisa si semnata de pacient CU MANA LUI avem serviciu propriu de radiologie si laborator bk………chiar se face treaba. Este poate si meritul medicului sef de dispensar care in privinta ordinii, CURATENIEI si reglementarilor de orice fel este un adevarat maniac. Nu o data am fost trimisi acasa la pacienti sa le ducem medicamente sau sa-i aducem la dispensar pt radiografii si examene bk.In plus, ACEST medic NU PRIMESTE NIMIC de la pacienti, marturisesc inaintea lui dumnezeu, am facut cabinet cativa ani si am vazut cu ochii mei. In plus am trecut printr-o renovare,conditiile de munca sunt EXCEPTIONALE. Deci,fiecare bolnav cu norocul lui. Sunt zone in tara unde sistemul functioneaza excelent [de exemplu pt pacientii MDR primim medicamente de la bucuresti prin Green Light Comitee] iar lipsuri au existat doar episodic si numai pt unele medicamente, niciodata la cele mai importante. Insa este multa lume bolnava iar stresul pt noi este mare tocmai datorita volumului mare de munca. Nici una din colege nu a facut boala dar uneia i s-au imbolnavit AMBELE fete la 5 ani distanta, una profesoara si alta un jurist de mare clasa, e drept in momente deosebit de stresante ale vietii lor, cand aveau examene de dat………..c’est la vie, a la guerre comme a la guerre. Evident ne-a stresat groaznic taierea salariilor, iar acum auzim ca vom ramane in curand fara bonuri de masa,ceea ce va fi o mare problema pt noi toti. Nu e de loc in regula sa infometezi oameni care lucreaza in sistem,nu toti isi bat joc de pacienti.

    • Comentariu scris de Pt.Darth maul
      Publicat la data de 17.8.2011, ora 4:46 pm

      Faceti parte din personalul unui dispensar, renovat, cu medici adevarati! Felicitari! Faptul ca nimeni din personal n-a ajuns (inca) bolnav de tuberculoza…. ar trebui sale multumiti parintilor pentru imunitatea la nastere! Cine efectueaza si cine controleaza imunizarea BCG? Exista vaccin BCG in permanenta, in maternitati? Cine mai tine evidenta imunizarilor si planificarea-la revaccinari? Va “prinde” bine taierea sporurilor si a tichetelor de masa – urmate de reducerea concediilor de odihna? Sporurile si tichetele au menirea de completare a alimentatiei si a odihnei active, concretizate in consolidarea imunitatii cadrelor medico-sanitare! Datele statistice sunt niste repere care nu releva cu acuratete starea de sanatate din teritoriu! N-ati zis nimic de epidemiologia tuberculozei in dispensarul dvs. Dar, aveti dreptul sa pastrati… secretul profesional! Va dorim succes in nobila activitate si sa fim sanatosi!

  5. Comentariu scris de Marcela Oprea
    Publicat la data de 17.8.2011, ora 6:10 pm

    Multumim frumos, dle Jonathan Stillo, ca incercati sa ajutati pacientii cu aceasta boala. Orice ajutor de orice fel este binevenit, cred ca sunteti mult mai obiectiv decit multi dintre conationalii mei.

  6. Comentariu scris de Der Golem
    Publicat la data de 18.8.2011, ora 3:15 am

    dar eu am observat doua chestii la autor, care se bat rau de tot cap in cap:

    omul zice asa: “cand am venit aici, in 2006, ca un tanar antropolog, am spus ca vreau sa inteleg de ce sunt atatea cazuri de TBC in Romania”

    apoi:

    “A fost dificil, mai nimeni nu vorbea engleza, eu vorbeam prost romaneste”

    Va sa zica, un tanar antropolog anonim, /// sustine ca in Romania, in 2006, nimeni nu vorbea engleza. Mai-mai sa-l cred… ma, lasati-ne in durerea noastra, nu ne mai…
    [Comentariu editat de MedLive.ro]

    • Comentariu scris de Dodo
      Publicat la data de 18.8.2011, ora 7:48 am

      Da ma, corect, ce nesimti aia saraci (saraci la propriu) ca nu stiau sa vorbeasca engleza. Ce-am zis e o ironie, si vreau sa subliniez asta deoarece observ ca nu te descurci la a observa subtilitatlle. Cei care nu vorbeau prea bine engleza par a fi cei din sanatoriu. Cine merge la sanatoriu? Bolnavii de TBC cu o situatie materiala proasta care nu-si pot asigura acasa o alimentatie potrivita, un mediu lipsit de stres etc. si la care boala este destul de grava. Cati dintre ei crezi ca stiu engleza? Iti spun eu, nu prea multi.
      Nu ar fi mai frumos sa cititm cu atentie si sa nu scoatem frazele din context dupa cum ne duce pe noi capul?

    • Comentariu scris de Mara
      Publicat la data de 18.8.2011, ora 10:41 am

      :) )) Nu vrei sa stie si franceza bietii oameni?….eventual sa stie si sa cante la pian. pai ce, e cum credem noi? saracii de ei nu merg acolo ca au nevoie de ajutor, merg sa scrie poezii si sa faca schimburi culturale…

  7. Comentariu scris de maria
    Publicat la data de 24.10.2011, ora 4:08 pm

    tatal meu a fost diagnosticat acum 4 luni cu tbc , a stat 2 luni la spitalul palas din constanta , conditii bune fata de alte spitale de profil , dupa zeci de analize si radiografii i s-a spus ca are noroc ca boala este in stadiu incipient si dupa 2 luni ia dat drumul acasa cu sacosa de medicamente de parca avea zece boli saracu nu una , si el care nu cred ca aluat inafara de algocalmin in viata lui le inghite acum ca pe bomboane . toate bune si frumoase s-a ingrasat ca ajunsese la 50 de kg . si vine bomba de la d-na dc de familie care ii spune ca trebuie musai sa mearga la sanatoriu la moroieni la vreo 400si ceva de km de constanta si uite-l cum isi face bagaju si pleaca bietul om la moroieni cu trenu ca salvarea banuiesc este numai pt cei care imping bine ,pe colegul lui de salon care e tot din constanta l-a adus cu salvarea si nu e mai rau ca tata, am zis ca are noroc eu fiind in bucuresti ajung mai repede la el i-mi mobilizez sotu si hai la drum omule sa vedem ce-i cu ala batrin unde a ajuns , pina la moroieni drumul e bun ei si de acolo incepe soul dc vii dinspre sinaia nu este indicator , am intrebat un nene drumul spre sanatoriu si iao pe munte frate pe un drum de aveam senzatia ca ne sar rotile de la masina si dupa 7 km ajungem la un colos de cladire gri si exterior si interior cu pereti cu tencuiala cazuta si mirosind a mucegai si il gassesc intr-un salon cu 2 paturi cei drept cu parchet pe jos antic cred de cind s-a infiintat sanatoriu cu un dulap de fier ruginit , paturi de fier su saltele care ar fi fost mai bune dc erau umplute cu paie , pe pat o lenjerie rupta si rara dar curata , gasesc un tata trist si plictisit schimbat total fata de cum era acasa , totul era deprimant stau cu el cit pot de mult ,apoi plecam si-l las acolo parca girbovit brusc si cu lacrimi in ochi tot drumul pina la bucuresti i-mi pun intrebarea dc este necesar sa rupi un om din mediul lui ,de linga familia lui ,cind in acel sanatoriu tratamentul este acelasi ca cel pe care il lua acasa ? stiu ca asta este situtia multor spitale din romania mizerie si hrana doar cit sa nu mori de foame dar tot nu pot sa nu-mi pun intrbarea dc arunci un om la sute de km de casa pt 6-12 luni , erau oameni acolo si de 8 luni pe care nui vizita nimeni pt ca drumul e lung si nu au bani sa ajunga pina acolo la cei dragi , au noroc doar ca personalul de acolo putin dar cu suflet au grija de ei am vazut asistente care stiu sa vorbeasca calm si frumos cu bietii oameni , si infirmiere care-si cer scuze ca lenjeria e rara dar era cea mai buna , si bucaterese care te intreaba dc mai vrei o portie din zeama lunga de legume fara gust . nu doresc nici dusmanilor mei sa ajunga acolo , as tine acolo doar toti ministrii sanatatii care sau perindat de 20 de ani incoace la minister fara sa faca nimic , doar o saptamina sa stea in conditiile de acolo si va garantez ca drumul acela de 7 km nu l-ar simti cind ar fugi mincind pamintul . poate cineva i-mi spune si mie dc trebuie sa indure un om atita cind singura lui vina este ca s-a inbolnavit , si dumnezeu stie de unde ca tatal meu n-a lucrat in mediu toxic si nu a fumat in viata lui .

  8. Comentariu scris de dana
    Publicat la data de 9.6.2012, ora 8:53 pm

    Se scrie rar despre TBC. Ce e rau e ca se scrie rar intr-o tara unde la fiecare pas poti sa privesti moartea in ochi-. ochii unui profesor, doctor, avocat, scolar, student, sarac, bogat , orice…Ma bucur sa gasesc un articol scris atat de bine despre realitatea asta. Povestea mea pe scurt: am 32 de ani, am teriminat o facultate, am muncit mult si am reusit sa ocup o pozitie de top management intr-o multinationala. Vorbesc engleza( apropos de cele scrise mai sus) si inca vreo trei limbi. Nimic din toatea astea nu au contat. E foarte important sa intelegem ca TBC-ul nu alege, nu mai este de vreo…suta de ani o boala a saraciei sau a mizeriei…Eu am facut boala fara sa cunosc vreo alta persoana bolnava. Totul a inceput cu o raceala care nu se mai termina, am mers la un cabinet privat si a fost nevoie de 4 vizite ca dr. sa am un diagnostic. Toata lumea s-a prabusit in jurul meu intr-o singura zi. Nu pot sa va descriu in cuvinte durerea, disperarea cu care te confrunti cand cineva iti spune ca ai o boala ca asta. M-am internat intr-un spital de stat . Mi-as fii permis sa stau internata intr-o clinica privata dar…nu exista nici un loc in Romania unde sa fii primit /tratat in sistemul privat de asta. Conditiile dintr-un spital TBC sunt ingrozitoare. Mare parte a raspunsului la intrebarea: de ce sunt asa de multe cazuri in Romania se afla in sistemul public de sanatate. Sa ma explic: eu am stat in spital 3 saptamani pana la negativarea bolii. In toata perioada asta am stat in camera cu persoane internate pentru alte boli pulmonare , banale raceli, pneomonii, bronsite, etc. M-a intrigat ingrozitor ca dr imi cereau sa nu dezvalui celorlalti pacienti boala mea penru ca nu aveau locuri suficiente ca sa ii interneze in camere separate. Amenintandu-i ca fac publica situatia mi-au spus ca daca nu imi tin gura imi pot lua adio de la tratament si ma pot duce sa ma tratez unde cred ca e mai bine. Aceasta optiune nu exita. In Romania te poti trata doar la dispensarul de care apartii in functie de adresa de pe buletin. Nu ai optiunea sa iti alegi spitalul , nici macar doctorul. Varianta spital privat nu exista, cum am mai spus deja. Pentru cei care au bani , probabil, ca exista varianta tratamentului in strainatate. Tratamentul in sine e greu dar nu imposibil.Eu am urmat schema clasica cu 14 pastile pe zi timp de doua luni si apoi mai putine trei zile pe saptamana timp de alte 4 luni. Dupa 4 luni de la inceperea trat. m-am reintors la munca. Am avut norocul sa lucrez intr-o echipa de oameni care m-au primit cu bratele deschise la intoarcere, m-au imbratisat si mi-au spus ca le-am lipsit. Nu am avut nicicand sentimentul ca se feresc de mine din cauza bolii. Nici nu vreau sa ii imaginez ce drama inseamna sa fii exclus din societate pentru ca ai avut ghinionul sa ai boala asta, si asa cumplit de grea. sunt bine acum, imi vad mai departe de viata mea, lucrez, calatoresc, o sa am un copil. Stiu ca exista riscul sa fac din nou boala. cu siguranta nu as mai trece prin experienta asta in romania. sunt in randul celor care cred ca boala asta se simte asa de bine in romania datorita sistemului medical , indiferentei ,ignorantei cadrelor medicale si neinformarii corespunzatoare.



Lasa un comentariu


Do NOT fill this !