Dependenta de calculator. Patru povesti din lumea virtuala. UPDATE Dr. Mihaela Sahlean, psiholog MedLife, a raspuns cititorilor
UPDATE Mihaela Sahlean, psiholog la clinica MedLife, raspunde cititorilor care au postat intrebari pe tema dependentei de computer.
Vezi raspunsurile la intalnirea online cu d-na Mihaela Sahlean
MedLive.ro a selectat cateva dintre povestile postate de cititori, care descriu situatii in care se afla unii membri ai familiei:
[ina]
Sotul meu joaca de mai multi ani tot felul de jocuri de strategie – “travian”, “crims” etc. Jocurile ii ocupa tot timpul liber pe care, de exemplu, le-ar putea petrece cu mine sau cel putin la o bere cu prietenii lui. Iesim din ce in ce mai rar din casa, discutam la fel de rar, de cele mai multe ori am impresia ca nu ma observa si nu ma asculta cind ii vorbesc. O perioada, am iesit mult cu prietenii, mi-am facut un program separat de al lui. A observat la un moment dat ca lipsesc cam mult de acasa si a reinceput sa ma bage in seama. Dupa un timp, a revenit la “ale lui”. Unde poate duce povestea asta? Ma tem ca instrainarea asta ne va duce in cele din urma la divort…
[Abru]
Sotia mea sta acasa, creste copilul nostru in varsta de un an. De la o vreme incoace, navigheaza pe tot felul de site-uri de cumparaturi online, ba chiar si pe eBay, si cheltuieste ingrozitor de multi bani de pe cartea de credit. Iese destul de rar din casa si stiu ca asta sigur nu-i face bine. Isi da seama si ea ca nu ar trebui sa cheltuiasca atit de mult, dar se pare ca nu se poate abtine. Ce pot sa fac pentru ea inainte sa ne bage in datorii mari?
[ileana]
Fiul meu se joaca toata ziua CounterStrike, cred ca asa se scrie… Are si o gasca de amici agramati cu care se joaca “in retea”. Iese din casa doar ca sa se duca la scoala. Ma tem sa nu devina un sociopat, pe langa alte probleme care pot aparea. Ce pot sa fac,inainte sa isi distruga ochii si spatele?
[vizitator musafir]
Fiica mea sta toata ziua pe messenger si hi5. Are discutii interminabile cu prietenii ei mai mult sau mai putin virtuali, joaca tot felul de joculete timpite, isi pune fotografii personale la profil (inca nu sexy, din fericire). Mi se pare o pierdere de timp teribila. Ar putea sa faca sport, de exemplu, dansuri… De ce nu mai sunt atrasi copiii de genul asta de activitati?
Dependenta de jocuri pe computer, de retelele de socializare online, de mesageria instant, poate duce la intalniri tot mai rare cu prietenii si cei apropiati, probleme de cuplu, izolare.
Te confrunti cu astfel de probleme? Comenteaza si tu.
Articole similare:
- VIDEO Cum schimba computerul, mobilul, DVD playerul modul de relationare? Mihaela Sahlean, psiholog, a discutat despre lumea virtuala a oamenilor mari
- Intrebari pentru dr. Mihaela Sahlean – psiholog
- “Urata” din viata mea: “Cand toti imi spun sa gandesc pozitiv, eu spun OK, zambesc, dar apoi raman singur cu ale mele”. Medicul psihiatru Ioana Pop si jurnalistul Vlad Mixich au discutat online despre depresie, anxietate, stres
Publicat la data de 2.2.2010, ora 3:36 pm
problema e mult mai grava.
stiu pe cineva care si-a lasat sotia si fratele la usa (casa scarii la interfon) juma de ora, pana a venit vecinu si a batut la usa lui. Noroc ca sotia s-a gandit sa sune la vecin.
Omu se juca wow, si normal nu raspundea deobicei la interfon pentru ca ii intrerupea actiunea. nevastasa avea cheie deobicei (acum si le uitase).
e din ce in ce mai grav, eu insumi sunt addicted
) dar nu chiar asa
Publicat la data de 3.2.2010, ora 7:30 am
Dragilor, vreau mai intai sa vorbesc cu cei care au copii, sau soti , sau sotii. Cu oamenii care observa acest lucru la cei dragi(dependenta de calculator). Este foarte usor sa va spuneti problemele pe un site, pe un forum, ceva. Mi mult, chiar s-ar putea sa va aduca sfaturi bune. Va rog deci, pe aceasta cale cititi-l pe-al meu si treceti la actiune. Incercati sa ii surprindeti pe cei care au ramas lipiti de ecrane cu ceva din viata reala… copii de obicei raman acolo pentru ca parintii nu au timp de ei… Pentru ca mama sau tata nu sta sa se joace cu copilul, as devine”demodat”, si nu mai e in pas cu tehnologia. Incercati sa intelegeti jocul sau activitatea copilului si sa il ademeniti cu o discutie in aceasta zona. De ex, mama sa ii zica baiatului ca a observat ca joaca bine… ce descurcaret e in joc, ce multe fraguri a facut… incercati sa porniti o discutie. Dar pentru asta, trebuie mai intai sa va documentati. Incercati sa oferiti o experienta reala… duceti copii la laser-tag sau la alte activitati REALE. dar ideea asta e… documentati-va, ca sa puteti intra cu usurinta in universul lor, si sa nu pareti intrusivi, porniti o discutie despre ce ii doare pe ei, jocul, hi5-ul, etc, si oferiti-le o experienta reala. DE MAI MULTE ORI! e important sa nu uitati ca nu se face primavara cu o floare. Calculatorul nu e altceva decat un refugiu, un loc unde cel dependent este apreciat, gaseste raspunsuri, si poate discua cu cei care au aceeasi scara de valori.
Publicat la data de 4.2.2010, ora 9:40 am
Buna ziua,
ceea ce ne relatati dumneavoastra este o dependenta evidenta de calculator, persoana pe care ne-o descrieti are nevoie de ajutor terapeutic intrucat asemenea intrebari vor creste ca frecventa.
Publicat la data de 2.2.2010, ora 3:51 pm
Ii pot ajuta pe toti sa revina la normal. E foarte simpla metoda, dar trebuie sa ajunga direct la cei “impatimiti”.
Luati legatura cu E.C. pentru a va indruma catre adresa mea de email.
Multumesc
Publicat la data de 2.2.2010, ora 3:56 pm
Nu e ceva de neglijat in mod clar… Si eu prin natura serv. stau mult la calc… si nu e bine… prea mult duce la pb. fizice, mentale si in mod clar scade si randamentul de la un punct. Activitatile trebuie imbinate si facuta o diferenta intre ce e util, distractiv si inutil. Se pare ca pe langa problemele pe care le aveam ca si civilizatie va apare si altceva nou. Totul de fapt se rezuma la timp-ul limitat pe care-l avem si la cantitatea uriasa de informatii la care suntem supusi. Dar ce sa-i faci cand toti copii stau pe net? Prefera sa joace CounterS in loc sa joace un football? sau sa vb. cu fete pe YM in loc sa se intalneasca in parc? E pacat, pt. ca omul nu e o masina, el este facut pt a interactiona cu natura si cu alti oameni si nu prin intermediul calculatorului. Calculatorul nu transmite emotii, (nu inca cel putin), iubirea, prietenia, afectiunea nu pot sa se manifeste cel mai bine decat prin contact direct intre oameni. Omul a facut calculatorul si nu invers… Sper sa invatam sa gestionam asta pana n-o sa devina o alta problema globala serioasa…
Si pt. a “vindeca” asa ceva parerea mea e ca nu violenta/interzicerea e calea… pt. ca tot raul de obicei porneste de la o lipsa, de la o frustare, dar trebuie sa ne ajutam sa intelegem prin vorbe si fapte frumoase dar hotarate sa mergem pe calea cea corecta, sau cea care o credem cea mai corecta la un moment dat.
Geo
Publicat la data de 2.2.2010, ora 4:28 pm
Stiu cum e cu dependenta de calculator in special de jocuri, am fost si eu “dependent” de Counter, Wow, Starcraft etc, doar varsta m-a facut sa trec peste aceste dependente.
Publicat la data de 2.2.2010, ora 5:14 pm
La unii oameni le vine ca o manusa pe mana calculatorul, sunt oameni probabil cu un mic grad de autism, sau au mic grad din sindromul de asperger, nu sunt programti de natura ce celalti oameni sa caute companie. Omul in general este un animal de haita si guraliv nu este singuratic ca un tigru sau urs. Totusi una este sa stai la calculatori si sa citesti alta este sa stai mult si sa te joci 90% din timpul asta. As mai spune ca femeile au o manie cu atentia care le se acorda, uneori par niste copile imature care vor atentie.
Publicat la data de 3.2.2010, ora 8:31 am
“As mai spune ca femeile au o manie cu atentia care le se acorda, uneori par niste copile imature care vor atentie.”
Nimic mai adevarat !!!
Publicat la data de 2.2.2010, ora 5:24 pm
[...] Vezi si De la cititori: dependenta de computer – patru povesti din lumea virtuala [...]
Publicat la data de 2.2.2010, ora 5:27 pm
Problema este foarte mare insa mai mica decat sa imaginati. Exista studii facute in afara pe tema asta care arata ca dependenta de calculator se manifesta ca orice gen de alta dependenta si mai mult decat atat sunt ‘vizati’ cei care au deja unele probleme.
Cred ca cel mai clar exemplu este chiar in articol cu mama care sta toata ziua in casa cu copilu. Ce-ar fi sa se gaseasca o solutie ca si sotia sa mai iasa din casa. Eu zic ca partial problema s-ar rezolva.
la fel de bun este si ultimul exemplu cu parintele revoltat ca ii sta copilu in casa, poate ar trebui ca abordarea sa nu mai fie de genu are numai activitati timpite ci sa se implice mai mult in ce face efectiv copilul si sa incerce sa-l inteleaga cu sau fara activitatile pe care le considera ‘timpite’. Daca te duci la orice copil si-i spui ca ce face el e o tampenie reactia o sa fie in mod evident de respingere fata de parinte.
Inainte de a face din chestia cu calculatoarele o mare problma a omenirii cautati pe maretul si maleficul interent si o sa gasiti studii facute pe tema asta care demonstreaza clar ca nu calculatorul este problema ci asta este rezolvarea pe care o gasesc unii la problemele lor. Rezolvati problemele care duc la ascunderea in spatele monitorului nu aruncati vina pe calculator. Daca nu era calculatoru era bautura asa ca…
Publicat la data de 3.2.2010, ora 11:04 am
Ai perfecta dreptate, la fel a fost si in cazul meu, am preferat sa acord o mare atentie jocurilor (Starcraft, Warcraf) inca din liceu si a continuat si in facultate, socializam si in lumea reala cand aveam o ocazie, nu o refuzam niciodata dar de multe ori nu aveam prea multe ocazii sa ies, asa ca preferam lumea virtuala care imi era mai la indemana, imi oferea senzatii tari instant si iluzia de putere, andrenalina etc. in loc sa ma zbat mai tare sa ies. Si cand am avut o relatie mai serioasa, mi-a afectat-o un pic, dupa primul an de stat impreuna am decis sa renunt, ca stiam capot face multe lucruri mai frumoase si mai importante. Numai ca apoi a inceput ea sa nu aibe timp,sa isi dedeice prea mult timp carierei si prea putin mie si am reinceput, neavand practic ce face. Si apoi nu m-am mai lasat, preferam uneori sa majocdecat sa ii acord ei atentie, pentru ca deja se creasera niste tensiuni intre noi care erau mai greu de trecut, ea se uita prea mult la tv (care e la fel de nociv ca si computerul), eu stateam la computer si din una in alta buba a explodat, problemele caer le ignoram n-am mai putut fi ignorate asa si s-a terminat.
Pe scurt, daca amandoi am fi fost mai atenti unul fata de celalalt, sa discutam despre problem si sa gasim solutii, nu am fi ajuns sa acordam atata timp computerului sau tvului. Dupa ce ne-am despartit am realizat ca nu imi ofera nimic de folos jocurile si am renuntat la ele, inca mai socializez pe internet, pentru ca e mult mai simplu decat face 2 face si oamenii nu au timp in timpul saptamanii din cauza serviciului, dar banuiescca asta e o caracteristica a societatii in care traim.
Publicat la data de 3.2.2010, ora 6:08 am
Pai, eu am renuntat sa mai am acasa TV si computer- sunt impachetate in cutii, in debara. Avem cu totii acces la internet la birou, respectiv scoala, pentru informare, si cind ajungem acasa citim, stam de vorba, ne plimbam, gatim impreuna, jucam tot soiul de jocuri (adevarate, nu virtuale)- puzzle, scrabble, rummy. e mult mai bine pentru toti, facem asta deja de un an, la inceput a fost mai greu, dar intr-o luna deja nu mai simteam nevoia sa vad imbecilitati la TV si nici nu ma mai enervam ca copilul e lipit de computer. Se poate, succes la toti dependentii.
Publicat la data de 3.2.2010, ora 8:03 pm
Este probabil cea mai buna solutie…sau daca vi se pare prea radicala trebuie neaparat stabilit un program care sa fie respectat cu strictete.
Accesul nelimitat la TV si PC trebuie desfintat.
Publicat la data de 8.2.2010, ora 1:44 pm
perfect! noi am desfiintat t.v.-ul la noi in casa. copiii se mai plang ca ii “lipsim” de ceea ce va dcolegii lor si nu pot discuta cu ei, dar… si ei pot povesti ce au facut si colegii lor nu au reusit sa faca. dar ce ne facem cu calculatorul, cand suntem o familie de cadre didactice: fise, teste, jocuri, idei… calculatorul si internetul sunt painea si cutitul. si cum nu pot face la scoala toate acestea… ne trezim seara stand pe calculoare (avem 2) si “pianotand” pana la ore tarzii… si cum tentatia e mare, mai stam pe net si cand nu e necesar pentru scoala… si dependenta e gata….
Publicat la data de 3.2.2010, ora 7:38 am
e mai complicat de atat…
la copii de exemplu e vina in mare a parintilor.
am citit o poveste in care o mama se plangea ca fisu juca counter… cati ani are? daca are sub 18 e vina ei, counteru e interzis sub 18 (sau 16 , dar cred ca 18)… daca respectivul baiat nu are varsta minima care scrie pe cutie (daca e piratat se poate cauta pe net), atunci e vina ei ca il lasa sa se joace.
Publicat la data de 3.2.2010, ora 7:49 am
Cum spunea si cineva mai sus este in principiu vorba de varsta dar mai exact de maturitate . Ma refer acum de cei tineri pana in 25 de ani .
Cei care deja au o familie formata cred ca este vorba de inconstienta lor . Un om este dependent de ceva doar daca vrea cu adevarat . Nu vorbim de tutun , droguri si alcool unde acolo s-ar forma corpul sa doreasca ceea ce ai consumat . Aici este vorba de persoane care au un psihic slab. Cel putin asta e parerea mea . M-am jucat jocuri cand eram copil si am considerat ca a venit varsta cand ele nu mai sunt o prioritate din viata mea iar atentia mea trebuie redistribuita.
Publicat la data de 4.2.2010, ora 11:25 am
cu alte cuvinte ai luat decizia de a renunta la ceva doar entru ca ai considerat ca nu mai e cazul sa faci acel lucru.
asta chiar daca ti-ar fi placut sa continui, poate intr-o proportie mai mica.
cred ca in viata trebuie sa facm in proportie mai mare ceea ce ne place. ok, daca exista alte prioritati, reducem unele activitati ca sa rezolvam ce este necesar.
eu ma joc warcraft. aveam perioade cand stateam si 5 ore pe zi in fata pc-ului pentru asta, desi am si job si ajung acasa pe la 7, fiind plecat toata ziua. dar odata cu aparitia altor responsabilitati, am redus perioada la 2-3 ore. unele zile chiar nu ma joc deloc.
dar nu am considerat niciodata necesar sa tai ceva doar pentru ca nu se mai potriveste cu varsta, statutul social etc. adica de genul.. am 30 de ani, nu ma mai joc pentru ca la varsta asta, “asa ceva nu se mai face”. i dont give a shit pe ce spune lumea sau pe ce precepte exista in societate. fac ce imi place, atunci cand imi place, desigur cand este timp, fara a neglija celelalte indatoriri.
Publicat la data de 4.2.2010, ora 3:55 pm
he he.. war3
.. primul comentariu sanatos la cap!
Daca nu ai timp sa faci in fiecare zi din cele 24 de ore macar una ceea ce vrei tu cu adevarat (fara a tine cont de recomandarea parintilor sau psychologilor) e clar ca nu ai un “time management” sanatos sau bine pus la punct.
Fiecare lucru vine cu eticheta “Prioritate” atasata.. uneori la vedere alteori nu.. trebuie luate toate in ordine.
Oamenii se joaca de cand se nasc pana mor.. intr-un fel sau altul.. pe calculator sau nu.
E normal!
Daca aia de mai sus cred ca e mai sanatos la cap in momentul in care baga calculatorul in cutie pentru ca nu te poti controla.. ii rog o contacteze pe doamna psiholog si sa ne scuze pe noi.
Publicat la data de 3.2.2010, ora 8:01 am
[...] sa isi distruga ochii si spatele?Te confrunti cu astfel de situatii? Comenteaza si tu pe MedLive.ro.By hotnews.ro Yaab No tags for this [...]
Publicat la data de 3.2.2010, ora 8:16 am
Se mai si exagereaza cu dependenta asta. Desigur exista si cazuri aproape patologice dar acestea sunt exceptia. Sotia care se plange ca sotul mai vine acasa si se mai joaca pe calculator poate pana a ajuns el s-a uitat 2 ore la o emisiune pe acasa. Cred ca nici ea nu poate sa inteleaga ca la urma urmei si una si alta e divertisment. Cum ea poate face ceva prin casa cu televizorul mergand si el poate din jumate in jumate de ora sa dea un click (cat solicita travian, ca sa ma leg de primul text) E foarte simplu ceea ce reprezinta pt ea privitul la tv, pt el reprezinta un joc. No big deal, the same sh**. Uni nu pot intelege ca divertismentul evolueaza si el.
Publicat la data de 4.2.2010, ora 10:58 am
Nu e vb de juma de ora. Faptul ca stai juma de ora la calc nu inseamna ca esti dependent. E vb de omuletii care nu stiu sa faca si altceva si crede-ma exista si genul asta. Si cu televizorul e aceeasi poveste. Daca te intorci de la servici si te infigi in televizor si acolo ramai intra in aceeasi categorie.
Diferenta intre dependenta si divertisment este ca cei care fac asta numai ca sa se relaxeze le combina in mod natural cu alte activitati, de genu stat cu familia/prietenii, iesit in oras, citit. Cei care deja sunt dependenti nu mai fac altceva si mai mult decat atat atunci cand vrei sa-i smulgi din chestiile astea fac urat, ajung in punctu un care nu mai stiu sa faca altceva si problema aici este.
Si da sunt de acord cu exagerarile pentru ca dependentele de orice natura vin din alte probleme si nu din obiectul dependentei. Jocurile pe caculator, socializarea pe net ca si televizorul sunt refugii simple si extrem de usor accesibile, fapt pentru care ajung sa fie o problema a societatii de acum. Sa speram totusi ca o sa se mearga pe rezolvarea cauzelor si nu pe indepartarea efectului. Daca indepartezi efectul nu faci decat sa creezi spatiu pentru alte dependente.
Publicat la data de 5.2.2010, ora 11:37 am
Cum am spus si eu din start, da, exista si dependenta si exagerare la unii. Ceea ce vreau sa subliniez e ca o activitate ca jucatul pe calculator pentru divertisment si relaxare nu difera cu nimic de privitul la televizor sau cititul unei carti (cum spune cineva mai jos) pentru aceleasi simple motive. Cred ca sunt mai numeroase cazurile cand partenerul/a se razvlateste importiva jocurilor pentru ca nu reuseste sa inteleaga aceasta activitate si faptul ca ar trebui sa fie privita la fel ca si cititul sau televizorul decat cazurile de dependenta patologica.
Am 30 de ani, am avut calculator de mic, am fost tot timpul pasionat de jocuri si internet si in prezent sunt programator si continua sa-mi placa sa ma joc. E o probabilitate infinit mai mare ca un pasionat de jocuri si internet sa ajunga programator decat un privitor la discovery la emisiuni despre explorarea spatiului sa ajunga pe luna. Nu ma intelege gresit: ma uit la discovery si imi plac genul acesta de emisiuni, si veti gasi ambele pasiuni la foarte multi care o au pe cel putin una din ele. Unde vreau sa ajung: un parinte/partener considera de multe ori ca una din cele 2 activitati e pierdere de vreme, cealalta utila si de preferat. Asta e doar ipocrizie si lipsa de vointa in a-l intelege pe celalat. Avantajul e in favoarea jocului pe calculator si numai statatistic daca privim viitoarea activitate profesionala.
Publicat la data de 3.2.2010, ora 8:17 am
Dependenta de calculator si de televizor se datoreaza aproape exclusiv parintilor/ familiei. Daca atunci cand copilul e mic este mai usor pentru parinte sa-l lase cateva ore la desene animate “pentru ca e cuminte”, atunci copilul va ajunge automat sa petreaca din ce in ce mai mult timp la calculator si /sau televizor.
La fel pentru soti/ sotii – daca partenerul nu face un efort constient si voit (stiu ca toti vin acasa obositi si fara chef) de a petrece cat mai mult timp impreuna atunci autoizolarea la calculator/ televizor este mult facilitata.
Referitor la cele de mai sus:
1.Pt Ina – poate sotia ar fi trebuit sa incerce sa inteleaga pasiunea sotului. Sunt sigur ca un bun inceput ar fi ca si ea sa-si ia un calculator si sa stea sa se joace acelasi joc impreuna cu el. Astfel se va reinfiripa o legatura intre ei, si mai apoi sotia va putea sa-l atraga pe sot in alte activitati outdoor …
2.Pt Abru – e mai intelept sa nu lasi cardurile pe mana sotiei … indiferent de adictia de calculator si cumparaturi online
3.Pt Ileana – cand a fost ultima oara cand ai iesit cu fiul tau ? Sau cand ai incercat sa participi la o activitate care sa-l intereseze ? Poate o excursie pe munte sau o plimbare cu bicicleta sau mai stiu eu ce …. aceeasi intrebare si pentru anonimul cu fata…. vina nu este a copilului ci a parintilor care sunt prea obositi sau prea comozi ca sa traiasca ei un stil de viata sanatos…
Publicat la data de 3.2.2010, ora 8:21 am
@ina give him pu55y apoi scoate-l la plimbare prin oras (preferabil cu prieteni comuni care stiu sa iasa din casa:munte,club,mare,soare,etc) daca ai ales sa iti petreci timpul cu prietenii tai pe jumatate ai renuntat la relatie. imi aduci aminte oarecum de o fosta prietena. eu eram dependentul, ea a ales sa iasa cu “prietenii” ei si acum amandoi neam trezit, ea a ramas cu buza umflata dupa ei, eu cu buza umflata dupa ea.
@abru problema e ca are bani. trebuie sa isi gaseasca un hobby mai ieftin. poate un grup de mamici cu care sa socializeze? depinde de tine sa o reintegrezi intr-un grup pentru ca imi imaginez ca atunci cand a devenit mamica si-a pierdut o parte din viata sociala de dinainte.
@ileana asa se scrie. sa inceapa un sport, sa mearga la bazin cred ca ar ajuta. pe mine m-a ajutat. daca nu poti sa ii iei un scaun mai confortabil si un monitor mai bun. iluminarea corecta a camerei ajuta.
@vizitator musafir ia-o de manuta si du-o la dansuri, etc
Cum a raspuns si Lilith mai sus, ascunderea in spatele calculatorului e un raspuns la o provocare sau lipsa unei provocari in viata reala, nu problema in sine. Reintegrarea “dependentului” in viata de zi cu zi e solutia pentru ca e foarte usor (si placut) sa te pierzi intr-o lume imaginara. Ar fi ceva in neregula cu tine daca nu ai gasi normala o astfel de escapada.
De multe ori raspund: daca nu as sta la calculator ce sa fac: sa ma apuc de beutura/droguri, las ca e mai bine ce fac.
Cand ma auziti ca zic asa puneti mana pe mine si zguduiti-ma puternic
Astept si eu pe cineva sa vina sa imi dea o palma si sa ma trezeasca din visare
Publicat la data de 3.2.2010, ora 9:12 am
Calculatorul, asociat cu Internetul creaza toate premisele de a obtine generatii tot mai handicapate. De ce?
1. Probabil ca 95% din jocurile pe computer nu dezvolta aptitudini utile. Spun asta, fiindca sunt foarte rari cei impatimiti de sah, Scrabble, Go, etc. Alocand o luna pentru Doom, de pilda, nu faci altceva decat sa inveti Doom.
2. Avand la dispozitie programe ca Matematica, etc. nu mai ai de ce sa inveti sa-ti rezolvi singur ecuatiile. O face calculatorul in locul tau.
3. De ce sa-ti faci singur tema de casa, cand exista Referate.ro?
4. Timpul alocat pe situri ca Facebook, Second Life, etc. nu te ajuta cu absolut nimic in viata reala, ba chiar dimpotriva.
5. Si chestiunea cea mai trista: cunosc multe familii care au cumparat calculatoare copiilor in ideea ca acesta e viitorul, etc. Realitatea este ca dupa ani buni de utilizare calculator, cei mai multi dintre acesti copii, nu au invatat nimic util (programare, editare de texte, grafica asistata, etc.). De ce? Deoarece calculatorul, fiind o unealta, nu te poate ajuta decat in meseriile pe care le stapanesti. Nu iti poate face treaba acolo unde nici tu nu ai idee despre ce ai de facut.
Publicat la data de 3.2.2010, ora 10:42 am
Pai normal ca nu ajuta cu nimic daca va jucati numai jocuri /editat / precum counter strike.
Dar de aici pana sa generalizezi este o cale lunga.
Calculatorul nu tampeste decat daca esti tampit deja!
Publicat la data de 3.2.2010, ora 12:06 pm
@ivan
1 – toate jocurile te invata ceva (inclusiv Doom). nu te invata mare lucru dar ceva te invata. sunt multe jocuri (mai ales simulatoare) care sunt foarte realiste, deci nu poti spune ca nu te invata nimic. cand spunem jocuri nu ne gansim neaaparat la Doom si GTA… de exemplu eu sunt pasionat de RPGuri (nu cele online) si pot spune ca invti destule din ele. totusi sa nu uitam ca jocurile sunt facute sa te relaxezi si sa te descarci nu sa inveti. nu putem sa ne asteptam sa invatam din jocuri.
2 – matematica de baza trebuie invatata, dar nu are rost sa calculezi niste inmultiri kilometrice cand ai computer. in multe meserii se permite folosirea computerului, deci nu vad nici o problema in a folosi programe de calcul. pana la urma scopul computerului este sa ne usureze viata si prin calculator asta face…
3 – sunt de acord (aici nu o sa intru in polemici despre inutilitatea multor referate).
4. de acord iarasi… dar de aia s-au inventat programele de control paternal. daca lasam la latitudinea copiilor tot internetul pot gasi o gramada de lucruri care in final pot sa-i bage la balamuc sau la puscarie. aici totusi este vina parintilor care nu stiu ce sa le permita si ce nu copiilor.
5. calculatorul te invata multe, daca VREI sa inveti. calc ulatoarele sunt viitorul, dar numai daca stii ce sa inveti sa faci cu ele.
Publicat la data de 4.2.2010, ora 10:02 am
Buna ziua,
Sunt pertinete observatiile dumneavoastra si ideea de baza ar fi ca la copii ar trebui stimulate gandirea si creativitatea mai mult decat reflexele pe care le poate creea calculatorul sau jocurile pe calculator cu strategii asemanatoare.
Publicat la data de 4.2.2010, ora 11:01 am
Copilului trebuie sa acorzi atentie, cei care stau cu orele in fata calc sunt cei de care parintii ‘nu au timp’.
Daca isi fac timp atunci activitatile sunt diversificate si f bine controlate pana la varsta la care e capabil sa decida singur ce e bine si ce nu
Publicat la data de 4.2.2010, ora 11:37 am
nu cred ca opiniile reflecta intrutotul realitatea. cateva lamuriri:
1. unele jocuri dezvolta spiritul de observatie, altele gandirea economica, altele gandirea overall. multe questuri sunt intuitive, mai toate apeleaza la cunoasterea unei limbi straine (mainly engleza). alte jocuri invata un copil sa isi planifice diverse chestii, lucru care poate fi util mai tarziu. iarasi o limba straina poate fi invatata din discutiile cu ceilalti – mai ales la jocurile online.
chiar daca chatul de acolo nu are uriase valente educative, un copil are cu cine sa vorbeasca in engleza. chiar si aiureli, dar macar o face.
2. nu vad care e legatura intre matematica si jocuri. sau PC. mi se pare aiurea sa inmultesti cu pixul 3453543×342342355 cand o face el in locul tau. totodata nu cred ca educatia rezida in ecuatii.
3. asta e corect. lectura si opiniile unui copil nu trebuie inlocuite cu procedeul copy/paste. asta eun flagel pe care din pacate nu il mai putem reversa. nimeni nu mai citeste nimic.
4. 2nd life si facebook sunt doua lucruri diferite. una e sa aiurezi cu niste necunoscuti in 2nd life si alta e sa imparti diverse chestii cu prietenii pe FB. e o modalitate in plus de a sta in contact cu cineva pe care nu il poti vedea non stop. in plus nu vad dece FB ar fi asa time consuming atat timp cat este vorba doar de impartirea uno opinii/poze etc. FB e chiar o chestie foarte utila si
pentru adulti nu numai pentru copii. poate fi utilizat in business, in
contactarea partnerilor de afaceri , eu il consider un fel de linked in informal.
5. asa e. nu te ajuta decat acolo unde stapanesti problema, dar te poate ajuta sa descoperi laturi interesante si eventual sa iti dezvolti optiunile. eu am facut ASE-ul dar la absolvire, ai mei mi-au cumparat un PC. dupa un an am regretat ASE-ul pentru ca mi-am dat seama ca as fi fost ult mai bun pe partea de IT.
deci exista plusuri si minusuri. trebuie doar sa vedem dupa caz care sunt plusurile si sa evitam minusurile. sau sa echilibram pierderile prin beneficii. si, in oricare din situatii, sa nu uitam ca exista si este necesara moderatia in toate.
Publicat la data de 3.2.2010, ora 10:35 am
Salut. Subiectul e foarte interesant. As incepe prin a spune : NIMIC NU DAUNEAZA ATATA TIMP CAT NU SE ABUZEAZA DE ACEL LUCRU. Acuma care este granita care determina ca s-a depasit masura depinde foarte mult de domeniul respectiv. Si de obicei SE CONSTATA UN ABUZ in momentul in care apar (sides effects) ca si cele pe care le-ati descris mai sus.
Asta v-o spune un fost impatimit de jocuri, un gamer inrait care o vreme a jucat multe multe ore pe calculator. Daca te prinde, lumea aceasta virtuala poata se te desprinda de lumea reala si sa pierzi contactul cu lumea exterioara. Copiii pana in 12 ani sub nici o forma nu ar trebui lasati mai mult de 2-3 ore/ zi la calculator.
Norocul meu a fost ca in momentul cand m-a prins si pe mine microbul aveam 18 ani si puteam sa fac in orice moment diferenta intre virtual si real. Dar pentru un copil sub 12 ani, pentru care lumea este inca neclara acestea se intrepatrund, si devine foarte periculos.
Incet incet, am inceput sa ma satur de jocuri, indiferent cat de frumoasa si ademenitoare grafica ar fi avut odata cu maturizarea. Imi place sa privesc imaginile dintr-un cutare joc daca merita (cand ii vad pe altii) dar nu mai pun mana. Pentru ca e o pierdere totala de timp…si sunt constient asta. Poti sa ai cel mai tare caracter din lume la WOW daca in viata reala nu te ajuta cu nimic…it’s useless (TOTAL INUTIL). Oamenii se retrag in lumea virtuala in momentul in care au probleme in lumea reala, cand refuza contactul, nu le place sau nu le convine ceva. Asa am fost si eu. Norocul meu este ca eram suficient de matur ca sa imi dau seama ca aceasta nu ma ajuta cu nimic in rezolvarea problemelor…ci mai mult…le amplifica…pentru ca pierd contactul cu lumea, cu oamenii si alte lucruri. Imi pierd viata.
Observam cum se scurge o zi intreaga…pe un nivel la diablo ! Eram si eu mirat de asta si am realizat…ca asa ti se scurge viata pur si simplu in acele jocuri…fara sa iti dai seama. Desi participi activ…esti doar conectat la o lume virtuala…unde sentimentele sunt limitate…si cu timpul ajungi sa fii limitat si tu.
Repet…jocurile…nu sunt ele rele prin natura lor…din contra…poti invata multe lucruri si iti dezvolta inteligenta …da abuzul…pentru orice persoana…inclusiv oameni maturi…mai mult de 2-3 ore intr-un joc devine nociv….ca sa nu mai vorbim de copii, adolecenti…la care personalitatea are nevoie de dezvoltare si de interactionare…mai ales din punct de vedere psihic si emotional.
Mult spor, si nu abuzati.
Publicat la data de 3.2.2010, ora 9:19 pm
internetul imi este absolut necesar din punct de vedere profesional si ca mijloc general de informare. m-am stabilit temporar intr-un mic “college town”, unde nu am parte de multe evenimente culturale, artistice, iar zona nu imi ofera prea multe optiuni de activitati in aer liber. in plus, toti prietenii se restabilesc in alte parti, asa ca pina la urma tot internetul e metoda cea mai eficienta de comunicare. in afara de asta, ma joc wow 2 zile pe saptamina, cam 2-3 ore,nu simt ca imi petrec viata intr-o lume virtuala, si nu imi afecteaza relatia. legat de jocuri online, depinde cum privim lucrurile, in cazul meu wow e un alt mod de socializare, am cunoscut oameni cu care shimb idei si rid, chiar daca nu ii vad fata in fata. deci nu consider ca e o pierdere totala de timp.
am integrat internetul in activitatile mele zilnice, pentru informare, comunicare si divertisment dar am o viata si in afara lui.
sint de acord ca abuzul duce la dependenta si la problemele asociate cu dependenta de internet. totul depinde de personalitatea fiecaruia, de virsta, de familie, si chiar de locul in care se afla. internetul nu ar trebui vazut din start ca ceva rau, un refugiu, “lumea virtuala” care iti limiteaza si inghite “viata reala”. si nu cred ca renuntarea totala e o solutie. putina autodisciplina, si atentia celor din jur ar trebui sa fie suficiente incit conectarea la internet sa nu ajunga o preocupare obsesiva.
Publicat la data de 3.2.2010, ora 10:35 am
@Ivan – adica tu te astepti ca acei *copii* sa invete sa faca lucruri pe calculator? Copii, nu adulti, da? Pot sa-ti dau un exemplu simplu: mama unei prietene a avut nevoie sa foloseasca un computer, pentru ca fata ei a plecat din tara. Nu stia nici macar sa dea un click cu mouse-ul, ce sa mai vorbesc de pornit un program sau resetat Windows. Copiii aia invata lucruri utile… pe care o sa le aplice cand va fi cazul sa invete ceva concret (ca o sa fie instalare de Windows, pentru ca tata nu se pricepe, sau programare si o cariera… nu se stie.)
Eu si fratele meu am crescut cu calculator in casa de la 8-10 ani, acum ne jucam ambii destul de mult si, wow, nu suntem sociopati! El tocmai absolveste Politehnica (adica a trebuit sa faca si niste informatica), eu lucrez intr-o firma de software. Si mare parte din asta e din cauza ca in 1995 tata s-a hotarat sa ne aduca un calculator, sa ne invete cat stia si (omg!) sa ne lase sa ne jucam pe el.
Dar presupun ca parerea mea nu conteaza, pentru ca sunt jucatoare de WoW si automat n-am viata, nu?
(Niciodata n-am inteles de ce ar fi de preferat sa ma afum si sa ma imbat intr-o carciuma in loc sa stau la mine acasa, confortabil, si sa investesc banii pe care ii economisesc in vizitarea unei alte tari… in care sa ma intalnesc cu alti calculatoristi fara viata, evident.)
Publicat la data de 5.2.2010, ora 1:40 pm
Pai… problema nu e, draga Jen, ca te joci. Ci ca nu interactionezi cu altii.
Si… singurele optiuni de distractie sunt iesitul in carciumi, fumatul si bautul? Hmmm… ce s-a intamplat cu teatrul, opera, concertele clasice, patinajul, dansul, sportul? Ce s-a inamplat cu iesitul in parc pt. a te juca cu prietenii? Macar iesitul in parc nu costa bani
si astfel poti economisi pt. vizitarea altei tari, unde te poti intalni cu cine vrei tu!
Publicat la data de 5.2.2010, ora 2:02 pm
asta e un lucru pe care nu il inteleg multi despre mmo-uri – *massively multiplayer* online games se bazeaza extrem de mult tocmai pe interactiunea cu alti oameni.
cu celalalte metode de distractie, ai dreptate, dar din cauza vremii de afara prefer sa imi petrec cat de mult timp se poate la caldura. la primavara cu siguranta o sa am mai multe activitati pe afara.
Publicat la data de 3.2.2010, ora 10:44 am
Da, Ivan doar ca nu cautam acolo unde trebuie. Problema este in primul rand sistemul actual de invatamant, cand ai la clasa profesori plictisiti si ingrijorati de ziua de maine nu cred ca se mai poate trezi in vreunul din copii “pasiunea” pentru materia respectiva. Si de aici indiferenta, calea mai usoara. Jocurile de strategie dezvolta logica iar cele de actiune reflexele. Acuma ma intreb si eu sunt de vina jocurile, calculatoarele, copiii sau parintii care nu se implica in viata lor si nu le ofera alternativa? Cati parinti nu au fost fericiti ca isi stiu copiii acasa si ca nu sunt solicitati si au preferat sa ii “uite” in fata televizorului sau calculatorului? Iti spun eu aproape toti. Cat dspre cei mari…aici sunt alte probleme si cu toate astea e aceeasi veche de cand lumea. Cand viata reala nu te mai satisface o cauti intr-o lume de vis. Intrebarea corecta ar fi de ce prefera sa se joace in loc sa stea cu sotia ca sunt sigura ca exista alternative care l-ar misca din fata calculatorului. Dar, ca romanul din ziua de azi, de ce sa cautam radacina problemei cand putem da vina pe calculator? Orice dar noi ceialalti nu suntem de vina. Analizam superficial, tragem concluzii si punem etichete. Alteori erau cartile de vina.
Publicat la data de 3.2.2010, ora 10:51 am
Domnii mei, respectuos vă zic , că vă citesc posturile şi observ cât de rău mă afund în penibil făcând asta.
Unii dintre dumneavoastră sunteţi atât de rău pe lângă subiect că îmi dau lacrimile.
Dacă vă aflaţi în incapacitatea de a analiza subiectul şi a da răspunsuri pertinente bazate pe argumente v-aş ruga respectuos vă abţineţi de la a vă mai scălda-n penibil.
Pe alocuri o să vă răspund sărit, pentru stimabila care şi-a împachetat “computadorul” şi “televizorul”, în cazul care dumneavoastră vorbiţi serios, vă invit să vă mutaţi în Statele Unite ale Americii, există acolo o comunitate numită “Amish”, cred că vă veţi integra perfect.
Pentru domnul Ivan, apreciez exprimarea dumneavoastră în procente, dar din nou, când dumneavoastră veniţi şi daţi exemplu doar de Doom, un joc vechi de aproximativ 20 de ani nu faceţi altceva decât să scoateţi lucrurile din context. Probabil că dumneavoastră aţi învăţat rusa la şcoală şi profesorii încă vă dădeau cu rigla de lemn peste mâini când nu ştiaţi, dar între noi fie vorba, dacă nu ar fi exista “jocurile astea video” românii ar fi şi mai inculţi până acum, măcar aşa îşi poate dezvolta fiecare cunoştiinţe de limba engleza. Nu stau să vă spun că un joc ca Doom îţi îmbunătăţeşte reflexele, pentru că în realitate probabil că pentru dumneavoastră acestea sunt inutile, nu stau nici să dau exemple de tot felul de simulatoare, de la “tycoon” până la “flight”, pentru că probabil nu ştiţi ce înseamnă, însă sunt atât de dezgustat de diverse persoane cu păreri comuniste ca dumneavoastră că mi se face greaţă. În loc să daţi vina pe părinţii incomptenţi care le permit copilaşilor de 14 ani să joace “Doom” daţi vina pe “calculatoare”. Nu vise pare că sunteţi cam penibil? Nu vi se pare că mentalitatea comunistă de a rezolva totul pe hârtie ar trebui puţin schimbată?
Domnule Ivan, sunteţi exemplul tipic de om, care nu este în stare să scoată în evidenţă decât partea negativă a lucrurilor, nici măcar nu sunteţi un realist, sunteţi doar un om care vrea să se creadă mai intersant prin lipsa lui de informare.
Vă salut respectuos stimabililor, cu oameni ca voi, nici nu-i de mirare că o ducem atât de bine.
Publicat la data de 3.2.2010, ora 4:50 pm
Am jucat tycoon, am jucat simulatoare de zbor, CS, Starcraft, Warcraft, NFS etc…nu m-au ajutat cu nimic in viata reala. Nu ma juta la jocul actual, nu m-au ajutat sa imi desvolt aptitudini sociale, remarcile de genul “GG man” si ” nice CS” sau “ce l-ai spart frate” nu ma ajuta nici sa imi dezvolt vocabularul…reflexele..poate mi le-am dezvoltat un pic, in schimb am primit si dureri de cap de fiecare data, eventual si probleme cu ochii. Reflexele le puteam lua si jucand un sport afara, in lumea reala (ceea ce faceam oricum, joc baschet, tenis, ping-pong schiez, inot etc, problemae ca nu am chef sa le fac singur iar PCul era cel mai la indemana).
Acuma nu stiu, poate aveti dreptate si ar trebui sa privim mai realist lucrurile, unii dintre noi, dar gamingul e o problema serioasa in care multi nu au control.
PS: FYI adica for your information, a aparut si DOOM 3 in 2004 si se zvonea ca va aparea si DOOM 4 in 2009, dar ori a fost amanat ori nu mai apare.
PS2: Caterinca cu amish nu e deloc constructiva si dumneavoastra sunteti cel caer cadeti in penibil, de la a nu mai e uita la tv si a nu mai folosi un PC pana la a fi amish e o diferenta de la cer la pamant. Si oricum, chiar asa, chit ca era o metafora, tonul pecare ati rostit-o nu ajuta.
Publicat la data de 3.2.2010, ora 11:14 am
@Societate: pe mine personajul din WoW m-a ajutat sa cunosc foarte multi oameni interesanti (de la ‘ce tare e sa discut cu el’ la ‘uite ce tampiti sunt pe lume, sa am grija sa-i evit’) si am cunoscut pana acum 7 persoane cu care m-am jucat, iar in 2 luni ma duc in vizita la inca 2. Trebuie doar sa vrei sa obtii mai mult dintr-un ‘simplu’ joc… ca unii le folosesc exclusiv ca sa evadeze din realitate e partea a doua, acolo sunt probleme mai grave decat vai de mine, Blizzard e evil si ne obliga sa ne jucam.
Publicat la data de 3.2.2010, ora 11:36 am
Aceasta dependenta nu are relevanta cu Internetul ci s-ar exercita in alt mod (mancare, alcool, sex, droguri, televizor, telefone, sms, ciocolata, uitat pe fereastra
…) daca nu ar fi varianta de a sta online.
Cu jocurile am fost si eu fanatic ani buni dar mi-a trecut de cand am inceput sa produc folosind calculatorul, sa muncesc cu el. La fel am avut o perioada in care am fost activ in comunitatile online (hobby de angajat as zice
) dar a avut si asta o saturatie. imi amintesc ca am avut o perioada in care scriam articole la reviste, ma hranea pasiunea asta – pot insa sa o incadrez la aceiasi “pierdere de timp”.
Acum ma simt excelent in vacante cand nu am acces online, daca imi iau e-mail odata pe zi sau la doua zile, mai mult nu intru decat daca trebuie sa caut o locatie sau ceva de genul asta.
Pot sa spun ca un fenomen similar am obervat si in folosirea telefonulului sau televizorului – daca la inceput am avut perioade mari cand foloseam la maxim acum o fac doar cand e necesar, rar si daca intradevar este cazul. si nu am 100 de ani am 30 si ceva.
eu cred ca nu e cazul sa ne panicam, daca sunt probleme ele sunt psihologice si nu determinate de internetul si calculatoarele diabolice.
Publicat la data de 3.2.2010, ora 1:58 pm
problema ii in capuyl fiecaruia care se confrunta cu asa ceva spre exemplu si eu ma joc modern warfare 2 ore intregi pe pc dar de acee imi rezeerv timp pt familie si prieteni parinti faceti-le program la copii obligatii sa iasa afara altfel nu rezolvati nimic
eu is un pusti de 17 ani am si eu un clan in modern warfare 2 dar acu aceeasi oameni avem timp de agatat fete glumit si chiar dat petreceri
Publicat la data de 3.2.2010, ora 2:23 pm
Jocurile video mi-au distrus viata. Noroc ca mai am doua vieti.
Publicat la data de 3.2.2010, ora 9:09 pm
genial – loool
Publicat la data de 3.2.2010, ora 10:05 pm
LOL. Probabil ca putini shi-au dat seama de gluma ta.
Moare un programator şi, după moarte, ajunge în Iad. După o săptămînă, sună Satana la Dumnezeu:
- Doamne, ce nebun mi-ai trimis, a distrus toate cazanele, a ucis toţi dracii, aleargă prin tot Iadul şi strigă în gura mare “Unde-i ieşirea spre nivelul 2?”.
Acuma serios. Daca esthi parinte shi ai sange in tine, iti copilul la punct. Pana la 14 ani, nu il lashi sa se joace ca tampitu sau sa stea pe net, ca o ia razna. Nu stiu de ce, dar toate mesajele din articolul asta parca sunt scoase din “Povesti adevarate”. Astea sunt drame reale, mai mult mofturi: am mancat prea mult shi imi este rau. Sorry, dar trebuie sa termin Mass Effect 2. Shi articolul vostru imi consuma timpul degeaba.
Publicat la data de 5.2.2010, ora 12:14 pm
computerul s-ar putea sa fie, de fapt, un rau necesar… il folosesc zilnic, dar nu pentru jocuri – poate ocazional o strategie. Am un flacau de 10ani si il foloseste si el tot zilnic si nu as zice ca e dependent. e adevarat ca “parental control” este destul de util dar am reusit sa nu ajungem pana acolo. Cred ca educatia are un rol destul de important si in problema asta – faptul ca am incredere in el este f. important pentru el. daca tu ca adult stii sa “canalizezi” acest obicei nu cred ca e asa rau. Avantaje: engleza ii este “prietena”, wikipedia este mult mai buna decat explicatiile de prin manuale, “paginarea” unei reviste pt clasa (idee pornita si finalizata si avand ca subiect – hmm- incurajarea cititului!). Dezavantaje: eventuale pb cu ochii si spatele, interactionarea cu “uscaturile” online, timpul petrecut in casa (dar afara nu am curaj sa-l las singur). Inteleg ca sunt un norocos – flacaul meu citeste mai mult decat oricare din colegii de scoala sau copii prietenilor. Cand ma refer ca citeste vorbesc de carti normale… nu online!
.
Publicat la data de 3.2.2010, ora 3:52 pm
Vorbind despre copii
Prezenta calculatorului in casa, la scoala… in viata, este inevitabila. Si nici nu trebuie sa fie altfel. Este o etapa care se aplica acum. Ceea ce trebuie sa ii preocupe pe parinti este intelegerea si relationarea cu copiii lor. Da, asta inseamna ca trebuie sa isi faca timp, sa renunte la vreo telenovela sau meci… da. Si atunci e simplu sa spui nu stiu ce sa fac. Din vele patri povesti nu prea se cauta si solutii, adica nici macar nu se propun. Daca ai o problema, cauti o rezolvare nu astepti una. Copiii sunt poate cei mai expusi pentru ca au si foarte mult timp considerat liber si isi mai fac si din cel considerat ocupat. Daca observi un comportament neadcvat, un continut neadecvat, nu inseamna ca trebuie sa rezctionezi imediat impulsiv. Utilizarea calcualtorului de catre copii si tipul de continut cautat de acestia iti spun foarte repede care este nivelul de dezvoltare, ce cauta copilul, care sunt intrebarile si nevoile lui. Sunt etape ale evolutiei sal. E important sa analizezi toate astea si sa actionezi ca atare. Vorbim de copii care stau pe calculator. De cele mai multe ori parintele tranteste un calculator acasa si spune: gata, ti-am luat. apoi se lauda ca cel mic a invatat aia si aia… povesteste si colegilor dar uita ca poate el nu stie sa foloseasca cu adevarat acel calculator. Cati stiu ca o suita care contine un antivirus are de cele mai multe ori si un soft de control parental? Si cati folosesc acest soft? Sau cati au cerut detalii sau au cautat infomatii despre softurile de control parental? Bucura-te ca ai ocazia sa traiesti inca o data anii copilariei si tineretea lor alaturi de copiii tai! Conditia e sa te implici. Altfel, esti un fel de Avatar in viata lor. Existi pe acolo. Poate ca Avatarul asta explica mai bine fenomenul, acum ca e atat de folosit si cautat cuvantul.
Publicat la data de 3.2.2010, ora 7:41 pm
E boala a saraciei lumesti
In toata lumea acum o gasesti
Chiar acum, cand tu citesti
E-bola, tu altfel o iubesti
O atingi cu mana ta
Si privirea ti-o va lua
Si in liniste vei tasta
E-bola, viata va lua
Cand esti copil si te dezvolti
Cresti frumos, te joci sub soare
Adult fiind, ai sa adopti
E-bola, vrand, nevrand, apare
E-jocuri, e-mancare,
E-informare, e-memorare,
E-intalnire, e-cautare,
E-bola, tu ce faci oare?
Esti stapan/a pe viata ta?
Ai E-uri in mancarea ta?
Esti stapan/a pe munca ta?
E-bola,rezolva problema ta?
Si acum privirea in fata ta
Vezi o fereastra cu ceva
Si zambesti, si o sustii pe a ta
E-bola, mai lovesti pe cineva?
Publicat la data de 3.2.2010, ora 9:03 pm
Dragi profesori, nu va fie frica, Google a inceput sa fie profesorul ideal. Pana si idiotul de vanghele si-a dat seama de importanta lui. Cand vad retardati de dascali ca crin antonescu sau cei care au luat la titularizare nota 1, “No comment”
Publicat la data de 4.2.2010, ora 8:05 am
Din punctul de vedere al parintelui, poti face foarte multe: eu i-am cautat profesor pentru tenis, il duc de doua ori pe saptamana personal la tenis, il astept, e drept ca pentru asta imi ia si mie timp, nu imi e deloc usor sa vin de la serviciu dupa 9 ore de munca, trezita de la ora 6… as putea foarte bine sa vin direct acasa, sa scap de copil punandu-l in fata calculatorului, si eu sa zac la tv sau la cafea cu prietenele…in fiecare seara iesim la plimbare cu catelul pe care i l-am luat tot pentru a-l ajuta pe el…din nou as fi putut sa zac in fata televizorului. trebuie sa recunosc ca plimbarea din fiecare seara imi prinde bine si mie. mai nou i-am gasit si profesor ptr karate … alte 2 zile pe saptamana imi vor fi ocupate…pentru mine personal nu imi mai ramane timp, dar ma bucur de timpul petrecut cu fiul meu. desi nu imi place, jucam aproape la 2 zile nu te supara frate…dependenta de calculator se trateaza, dar trebuie ca parintele sa aiba timp pentru copilul lui… si in primul rand parintele nu trebuie sa lase sa se ajunga la asa ceva
Publicat la data de 4.2.2010, ora 8:42 am
Conform Dictionarului de psihiatrie clinica, “dependenta de computer” se materializeaza prin “mai mult de 38-40 ore petrecute voluntar in fata computerului, fara ca aceasta perioada sa reprezinte obligatie profesionala/scolara”. De altfel, psihiatrii trateaza sindromul, de ani buni, cu terapii si medicamente avizate exclusiv pt dependentii de computer. “Dezintoxicarea” e grea si lasa deseori in urma tare neuro-oculo-psihiatrice.
Publicat la data de 4.2.2010, ora 1:51 pm
Jocurile pe calculator nu sunt deloc un caz particular. Trebuie sa vedem in perspectiva lucrurile. Daca un om prefera sa citeasca o carte in loc sa stea de vorba cu sotia nu este deosebit in fond cu nimic de un om care prefera sa se joace in loc sa citeasca o carte. Difera doar forma. Sunt activitati la fel de antisociale. Jocurile sunt vazute ca fiind mai nocive decat alte activitate probabil de oameni care nu le inteleg.
Daca un om isi neglijeaza partenera pentru un joc sau orice alta activitate pe care partenera nu o agreeaza inseamna ca aceea activitate este mai interesanta decat ceea ce ofera partenera. E omul plictisit, se intampla dupa un timp in orice relatie. Poate trece, poate nu trece iar daca nu trece atunci probabil este mai bine ca acei doi oameni sa se desparta. “Dependenta de jocuri” trece si ea cand omul respectiv gaseste o partenera mai interesanta (mai interesanta de cele mai multe ori doar pentru ca este o partenera noua)
Cam acelasi fenomen se petrece si cu copii. Jocurile sunt activitati mai interesante decat cantatul la pian sau dansul pentru marea majoritatea a copiilor, fie ca vor adultii fie ca nu vor. De-aia e copil sa se joace. Jocul la origine este o activitate de invatare, nu doar la oameni ci la toate mamiferele.
Asa ca in loc sa dezbateti pe forumuri faptul ca aveti copii cu “activitati stupide” poate ar trebui sa incercati sa le intelegeti si sa le apreciati acele activitati. Sunt sigur ca daca va intereseaza cu adevarat si intelegeti de ce anume este atras copilul dumneavoastra atunci puteti canaliza interesul copilului in directii si activitati mai “sanatoase” si “normale”.
Probabil orice mama isi doreste ca fiul ei sa fie Mozart si sa cante la pian asa cum apasa taste in World of Warcraft. Poate copilul nu vrea asta si poate nici nu are inclinatii.
My 2 cents
Publicat la data de 5.2.2010, ora 12:06 am
Multa lume vede calculatorul ca un lucru rau. Nu prea e asa. Altii vad calculatorul ca pe “cel mai nemaipomenit lucru”. Nici asa nu e.
Am avut calculator de pe la 6 ani, ceea ce inseamna ca anul asta se fac 21 de ani de cand ma joc pe calculator. O buna perioada din tinerete mi-am petrecut-o jucandu-ma intre 2-8h/zi.
Pe la sfarsitul scolii generale si mai bine prin liceu, mi-am dat seama ca nu doar calculatorul inseamna distractie. Am inceput de la mine putere sa reduc timpul petrecut la calculator. Am inceput sa ies cu “noii”, pe atunci, prieteni si incet incet mi-am dat seama ca nu calculatorul este totul pentru mine. Constient fiind, la acea vreme, am incercat sa-mi dezvolt cat am putut capacitatile sociale si cele de comunicare. La inceput mi-a fost mai greu, dar am reusit in nu foarte mult timp sa nu mai fiu un “inadaptat”.
Tin minte ca, in clasa 12 mi-am pus internet, pe dial-up si ca saracii mei parinti plateau factura la telefon pana nu mai puteau. Calculatorul fara sa fii legat intr-o retea este total diferit de internet. Mi-a placut tare mult interactiunea pe retelele sociale din acea vreme (mirc:), dar am reusit sa ma opresc la timp si sa stiu cand sa las calculatorul si sa ma apuc de invatat.
In facultate mi-a fost greu pentru ca foarte multi erau deja familiari cu internetul si fiind si-o facultate de profil(calculatoare), este foarte greu cand tu nu stii sa cauti pe internet ceea ce iti trebuie si ai acces la internet doar 2-3h/zi (de la 10-11PM in sus), mai ales cand trebuie sa fii fresh a doua zi la laboratoare
Zic eu ca dupa 20 si ceva de ani de calculator am inceput sa cunosc si pericolele si avantajele lui. Gandind din perspectiva unui parinte, este usor pentru tine sa iti dai seama (mai ales daca ai trecut prin asta) cat de “addictive” este un joc pentru copilul tau si cand sa zici: stop !!! maine iesim in parc sa batem mingea! Este la fel de usor sa iti impartasesti experienta, ajutandu-ti copilul sa caute pe internet ceea ce il intereseaza.
Spre exemplu, daca copilul vine la tine sa te intrebe:” De ce pluteste un butoi de lemn?” este foarte usor sa ii explici, dar este mai util sa te duci pe google si sa il inveti ce/cum sa caute. Pentru ca data viitoare va cauta singur si isi va forma aceasta deprindere. Singurul dezavantaj al acestui mod de a gandi este ca diminueaza interactiunea cu copilul, interactiune care trebuie crescuta prin alte activitati(mers in parc, la zoo, la munte, la bazin, jucat jocuri … etc)
Foarte multi vorbesc de calculator aici, dar cred ca acesta este o falsa problema. Tot ce trebuie sa faci este sa ii transmiti copilului ideea ca , calculatorul este o uneata inainte de toate(inainte sa invete sa se joace si sa-l perceapa ca un tovaras de joaca).
Consider ca o problema mai importanta este “tehnica” prin care copilul tau capata incredere in tine, pentru ca daca are incredere in tine, va accepta deciziile de a restrictiona calculatorul si va intelege de ce aplici acele restrictii.
Publicat la data de 5.2.2010, ora 5:26 am
Am trecut si eu prin dependenta. Jucam, de obicei, Age of Empires. Cand realizam ca pierdeam prea multa vreme, stergeam pur si simplu jocul cu pricina. Era cam plicticos pentru cateva zile apoi reintram in viata obisnuita. Cred ca depinde de fiecare.
Publicat la data de 5.2.2010, ora 7:44 am
[...] sa isi distruga ochii si spatele?Te confrunti cu astfel de situatii? Comenteaza si tu pe MedLive.ro.By hotnews.ro Yaab No tags for this [...]
Publicat la data de 5.2.2010, ora 9:35 am
Pentru cei care au copii mai mici adica 8-12 ani de ex.,se poate limita accesul cu o simpla parola pe contul respectiv.Foarte simplu de facut.Pe un pc se fac 2 sau mai multe conturi.Primul este cont de ‘”administrator” si celelalte sunt de “user’.Eu din contul de “”administrator”" setez o parola pe oricare cont doresc sa fie restrictionat accesul.Si eu am avut probleme asemanatoare, cu baiatul meu, dar se pare ca in felul acesta se schimaba situatia.
Publicat la data de 5.2.2010, ora 11:22 am
cand eram mic m-am jucat Dune 2000 si apoi caesar si pharaoh. primul e strategie, celelalte doua city-buildere. adica faci tu orasul tau cu casute si constructii si omuleti care se plimba si-asa mai departe.
jucam si shooter-e, dar rar si nu-mi placeau. era nevoie de multa indemanare si lucrurile mergeau foarte repede si nu-mi placea. in Pharaoh nu ma bateam cu nimeni, doar construiam si asteptam sa termin piramida. ca timp, petreceam zilnic 3-4 ore (dupa scoala si teme). vacanta stateam toata ziua, cu pauza de masa si-atat.
parintii au avut un impact destul de mare. calculatorul era la ei in camera – ma puteau supraveghea cat stau pe el. in vacanta ma trimiteau ba la mare ba la munte.
cand am intrat la liceu am inteles cat de multa engleza am putut invata din acele jocuri. initial am crezut ca e din cauza desenelor de la cartoon network, dar daca nu as fi jucat zilnic Pharaoh nu as fi inteles ce inseamna Clay, pottery, shipyard samd.
probabil ca si faptul ca in liceu am mers la olimpiada pe tara la engleza s-a datorat acestui avans pe care l-am avut din perioada cand ma jucam intens.
subscriu tuturor celor care considera ca rolul parintelui in aceasta situatie este sa se documenteze si sa vorbeasca pe limba copilului. a-l opri de la joc sau mess sau orice inseamna a-l scoate dintre prietenii lui, care oricum fac asta si cu care nu se va mai integra atat de bine mai tarziu. plus engleza, care se invata mai greu decat inainte (desenele animate sunt traduse acum, cand aveam eu 10 ani erau toate in engleza)
Publicat la data de 5.2.2010, ora 3:27 pm
Principala problema suntem noi oamenii. Calculatorul este un refugiu pentru foarte multe persoane, dar nu il putem judeca ca pe un obiect malefic, tot noi suntem cei care decidem personal daca este bun sau rau in viata noastra.
Ca orice lucru pe lumea asta exista lucruri bune si lucruri rele pe care le poate oferi. De exemplu: sunt destule tipuri de tutoriale pe internet care te invata sa faci anumite lucruri, sau poti sa afli tot felul de informatii utile. A fi prezent intr-o comunitate sociala virtuala nu inseamna ca esti neadaptat vietii sociale reale. Anumite tipuri de jocuri contribuie la dezvoltarea imaginatiei si au un scop educativ, asta nu inseamna ca vei deveni un maniac.
Practic fiecare alege ceea ce vrea sa vada in interactiunea cu calculatorul. Fie il folosesti pentru dezvoltarea ta personala fie il poti folosi uitandu-te la tot felul de prostii si pierzi timpul de pomana in detrimentul altor activitati.
Dependenta depinde de noi… de modul nostru de a alege cu ce activitati vrem sa ne ocupam timpul.
Publicat la data de 5.2.2010, ora 6:29 pm
Este lumea creata de voi, ///
Deal with it.
A opri un om acum din a avea contact cu calculatorul si/sau internetul este ca si cum l-am opri pe un functionar infect/umil/vai mama lui/ comun/limitat sa isi bea cafeaua de dimineata si sa-si fumeze tigara de la pranz.
Este societatea bazata pe consum + industrie pe care voi “adultii” ati stimulat-o.
Regretati acum faptul ca i-ati hulit pe hipioti, wicca, adoratorii naturii, new age people si pe tot restul “idealistilor” din ultimii 60 de ani?
Repet, este o societate viciata, o alta jungla, pe care voi ati creat-o. Noi suntem conseciinta actiunilor voastre.
Din ce in ce mai cretini, generatie dupa generatie.
[Editat de MedLive.ro]
Publicat la data de 8.2.2010, ora 8:38 am
pentru orice problema exista si o solutie…a mea ?
Get a Wii !
Rezolva orice problema !
2 -4 persoane. Comunicare, interactiune si jocuri…e cel mai simplu.
Publicat la data de 8.2.2010, ora 10:03 am
Interesante si parerile pro si contra.
Ce nu reusim sa vedem este solutia si apoi identificarea problemei reale.
O familie care isi negijeaza copilul de la varste fragede sa nu se mire daca acesta se “refugiaza” in spatiul vitual. Evident, exista si extreme, momentan, foarte putine comparabil cu alte tzari, unde nici macar nu se mai vorbeste de cat de nocive au devenit “distractiile digitale”. Ei au gasit un mijloc de a cataloga in functie de varsta ( adult rating ) accesul sau restrictia de a utiliza diferite programe digitale ( inclusiv jocurile si filmele ) lasand la latitudinea discernamantului fiecaruia utilizarea acestora.
In sistemul nostru unde nu sunt incurajate orele de recrere si de sport, unde se dau motivari pe ochi frumosi si pe shpaga ieftina, unde elevi daca chiulesc, nu mai chiulesc pentru a fuma si juca biliard ci pentru “a da un Counter ” sau a chatui, sa nu ne mire ca vom deveni o natzie de legume. Si asta fara vreo aluzie la agricultura pe care nu o avem.
Si da, la randul meu sunt un impatimit al IT’ului, fie ca acesta inseamna hardware si/sau software. Da , este un hobby al zilelor noastre, iar unii chiar si castiga depe urma acestui hobby, incluzand pe subsemnatul
Publicat la data de 8.2.2010, ora 2:24 pm
@Abru
Am ramas uimita de raspunsurile primite.
Ca problema ar fi banii? sau ca solutia e sa ii iei cardul? Niste raspunsuri mai misogine si idioate nu se puteau.
Problema este ca sotia ta se plictiseste acasa. Concediul de 2 ani pentru cresterea copilului indobitoceste femeile care au preocupari cat de cat intelectuale. Cea mai buna solutie in acest caz este ca sotia sa isi reia serviciul pentru ca e clar ca nu este facuta pentru cariera de casnica si nu e nici o rusine in asta.
Publicat la data de 8.2.2010, ora 7:35 pm
computergames, alcool, aroma-de-tutun, droguri, zahar, aspartam, clubbing, shoppping… diluant… multe lucruri care provoaca dependenta si dauneaza. Ganditi-va la toate astea ca la factori in selectia naturala. Unii nu se mai puiesc, ci joaca “jocuri”, se drogheaza, se cheltuie in varii alte feluri. Peste 100 de ani se vor fi selectat oamenii imuni la aceste perverse placeri. Pe ambalajul de la “jocuri” putem sa scriem ca abuzul-dauneaza-grav-sanatatii. E un business. Cat de sanatos poate sa fie sa te joci “actiune”, cand singura actiune e ca dai marunt din degete ore in sir. Recunoasteti ca “lumea din joc” e atractiva: nu te doare, nu obosesti, ai ‘undo’… nu mori… nu simti… ai asa ceva in real-life? Creier cu ochi, urechi, si degete. Astept jocul de computer care sa simuleze ca te joci pe computer.
Maestrul de mai sus, Marc, care crede ca a invatat engleza din jocuri, poate isi va da seama ca engleza, ca oricare alta limba omeneasca, nu e formata din cuvinte disparate si ca se verifica prin comunicare intre oameni. Zau. Daca reusesti sa te intelegi chiar si cu un indian in “engleza” prinsa din jocuri, inseamna doar ca intamplator ai dat exact peste indianul platit prost care a scris scriptul jocului ala. Te-a ajutat gaming-englishu’ la “olimpiada” la engleza? …era aia din Romania, asa se explica.
Si din ce vad scris mai sus, fiecare comentator crede implicit ca el e normal. Normali nu suntem, nici unul, si fiecare e “normal” in cu totul alt fel.
Dragi parinti. Copilu’ imita pe cel care il vede mai ferice. Daca pe voi va vede stinsi si uitandu-va la teve si vizitand bancile, exact asta n-o sa faca. Va vede vreodata copilul multumiti? Daca da, chestia care i se pare lui ca v-a multumit o s-o caute si el. Va admira copilu’? Daca nu, atunci o sa evite sa faca orice va vede facand. Cand o sa fie la fiecare colt de strada nespalati jerpeliti si tristi fumand etnobotanice, o sa le treaca cheful de ele urgent. Cand or sa se specializeze in CS 20 de pensionari nefericiti, CSu o sa treaca in cartea de istorie. Cand or sa-l vada pe plodu lu Prigoana dumicand mecanica cuantica, or sa creada si ei ca aia-i cool. Nu mai devreme.
Momentan, jucatu’-la-butoane furnizeaza placere simpla. Direct in minte. Mai simplu decat atat e doar electrodul lipit in creier. Mai e un pic si vine si ala.
Lumea reala e neplacuta pentru ca e plina de oameni. In “jocuri” n-ai problema asta: insasi persoana intai e doar un simulacru-de-cretin cu care poti sa faci ce vrei si il poti reinstala din nou.
Mai tineti minte cartea aia dubioasa, in care era unu care facea lumea din nimic si 3 miscari? Jocurile exact asta ne ofera. Daca in viata de zi cu zi esti doar un surplus, in jocuri esti Unicul. Si poti sa-ti supui totul.
Iar aici ne facem ca discutam, la fel cum parlamentul se face ca dezbate.
Publicat la data de 8.2.2010, ora 8:15 pm
“engleza, ca oricare alta limba omeneasca, nu e formata din cuvinte disparate si ca se verifica prin comunicare intre oameni”
Am inteles, deci daca citesc intr-o limba straina… nu invat nimic, pentru ca foile cartii nu vorbesc cu mine? Fir-ar sa fie, de ce nu mi-am dat seama pana acum…
Publicat la data de 9.2.2010, ora 6:42 am
Daca citesti un dictionar (‘cuvinte disparate’) nu te ajuta cu nimic. Daca citesti fraze, povesti cu cap si coada, asa inveti sa pricepi ce citesti. Si sa scrii ‘ca din carti’, dar asta abia dupa ce ai citit deja cateva mii de fraze. Dar totusi, limba se invata doar vorbind-o, cu oameni care deja o stiu, si o s-o inveti asa cum o stiu si ei. Mai intai a fost vorbitul, abia apoi scrisul. Daca reusesti sa te faci inteles in linii mari de unul pe limba lui, nu inseamna ca o stii si tu. Inseamna doar ca ala a presupus / intuit ce vrei sa zici.
Astept cu nerabdare ziua cand ‘jucatorii’ se vor comporta (si vorbe si fapte) in Real-Life la fel cum se “comporta” ‘online’. N-o sa vina niciodata ziua aia, nu?
Publicat la data de 13.2.2010, ora 6:24 am
Discutia asta e veche de cand lumea si nu e vorba de calculator ci de formal si neformal. Nu am nici o garantie a faptului ca cei care-i critica pe cei care sunt computer adicted nu sunt si ei de fapt niste ciborgi sau niste androizi. Mihai Draganescu spunea ca afiirea, prin care el descrie un fel de cadru conceptual pt o stare meditativa in care mintea atinge neformalul, fiinta diferentiaza aproape omul de om. Dar ce este aproape omul decat cel care din fiinta sa integrala foloseste doar aspectele formale, doar calculatorul sau intern, fiind doar un android, si nu si aspectele neformale, arhaice sau arhemice cum spune Draganescu, ceea ce evident il face un om. Formalul a existat si pe vrmea lui Isus cand nu erau calculatoare si invatatura sa poate fi privita si ca o forma de deautomatizare a gandirii. In Evanghelie sunt multe pilde in care oamenii lipeau etichete si au fost invatati ca ficare om este unic si nu trebuie sa aplicam gandirea altora la fiecare. Deci androizii sunt mai versatili si ei pot condamna calculatorul. Nu ma impresioneaza si nu ma pacaleste. Am vazut oameni de cultura de prima marime care dispretuiesc aspectele arhemice ale culturii umanitatii. Androizii pot fi programati sa ia si Nobelul. : )) Dar nu sa iubeasca o floare.
Intrebarea de departajare este: experimentezi zilnic o forma de afiire, de experienta a neformalului, te antrenezi sistematic in deautomatizarea mintii ? Daca nu nici nu ma astept sa intelegi pentru ca tocmai asta ne diferentiaza. Problema nu e de a critica ci de depasi prin intelegere. Calculatorul este totusi cel mai perfect model al mintii umane si despre internet s-a spus ca este sistemul nervos al planetei. Iar acad Draganescu spunea ca va urma o societate a constiintei pe care nu vad cum o facem posibila fara intelegerea mintii inclusiv aspectul formal, calculatorul.
Publicat la data de 22.4.2010, ora 3:14 pm
[...] Citeste si Dependenta de calculator. Patru povesti din lumea virtuala. Dr. Mihaela Sahlean, psiholog MedLife, a… [...]
Publicat la data de 8.7.2010, ora 5:48 pm
si sotul meu sta tot timpul la calculator si se joaca wow avem si un copil de 1 si 6 luni si nusi petrece timpu deloc cu el cand il intreb ceva si ii concentrat la joc se enerveaza si striga nu mai stiu ce sa fac
Publicat la data de 30.8.2010, ora 5:03 am
[...] jocurile video sau internetul, au capacitatea de a genera dependente puternice. Viata sociala are de suferit, indiferent de varsta celui [...]
Publicat la data de 15.9.2010, ora 12:21 am
iubesc natura si lumea reala dar fiul meu s-a atasat de lumea virtuala cu jocurile ei si incearca sa ma determine sa fiu in pas cu moda!!!!!!!!!!!!!!!!!! real sau virtual?????????
Publicat la data de 15.9.2010, ora 9:22 am
Florine, nu te ingrijora prea tare, am trecut cu totii prin asta, nu e vorba de SAU, ci de SI. Poate sa-ti placa si virtualul si realul, fiecare cu utilitatile lui. Vine repede vremea cand oricine pricepe ca multe chestii lipsesc din virtual si nu sunt decat in real. Ceea ce duce incet la inclinarea balantei catre real. Virtualul e cam ca jocurile si copilaria, dupa o vreme te saturi de jocuri si te dedici din ce in ce mai mult realului. Se intampla.
Pe ansamblu, experienta din virtual te ajuta in real, si la fel si invers.
Evident, asta se aplica doar daca in virtual, si in real, FACI CEVA, nu numai chat=barfa si privit poze = stat la poarta si holbat la lumea care trece…
Publicat la data de 17.10.2010, ora 11:56 pm
sincer , pentru foarte foarte mult timp la calculator , deja am calculatorul aprins de 15 ore , si am fost non-stop online! de la 11 dimineata pana acum 12:55 si cred ca mai stau pana pe la 4:00 . Nu pot sa ma abtin de la atatea jocuri ..parca traiesc pentru asta . Las toate treburile , prietenii pentru jocuri online (Muonline , CounterStrike , travian , triburile etc) joc atatea jocuri incat in acea zi nu am din ce sa imi aleg…si daca ma plictisesc de unu am din ce alege…mai intru pe messenger sa vorbesc cu cativa prieteni (maxim 5 minute) apoi ies…As vrea sa ma ajutati daca poate cineva! multumesc!
Publicat la data de 6.11.2010, ora 9:33 am
buna am si eu un baiat de 15 ani cu aceeasi problema calculatorul
iese din casa doar la scoala si cand e fortat sa mai iasa cu noi
ce putem face cu acesti copii ? daca le explici cu frumosul pe o ureche intra si pe alta iese , daca ii certi nu e bine ni-ci asa , se innerveaza de parca cine stie ce ii pui sa faca cum ii putem ajuta ce le putem zice ?
Publicat la data de 26.1.2011, ora 10:22 am
“buna am si eu un baiat de 15 ani cu aceeasi problema calculatorul”
Problema nu este baiatul. Problema sunt parintii. Daca nu te-ai ocupat/te ocupi de el indeajuns, este absolut normal ca el alege calea cea mai usoara de petrecere a timpului.
Evident ca a fost usor pentru voi parintii, cand a fost mai mic si ati venit acasa obositi de la lucru, copilul va sarea in brate sa va povestesca, sa se joace, sa va explice noile lui idei… iar voi: “mai lasa-ne copile, nu vezi ca suntem rupti de oboseala? Du-te si tu, joaca-te pe comp!”
Ahhhh, si sa nu uit… cea mai ieftina distractie? Calculatorul! Nu trebuie sa platesti transport in comun pana la muzeu, nici bilet de intrare. Nici cola, nici gustare, nici altele. Nu ii trebuie pantofi de sport si echipament, nu trebuie sa plateasca ora de fotbal pe terenul lui nea Geo’. Nu trebuie sa -platesti orele de inot sau tenis. Jocul il furi de pe net sau il primesti de la prieteni si ai scapat.
Idee: de ce nu cumparati biciclete pentru toata familia si in fiecare weekend mergeti la plimbare sau picnic vreo 5-6 ore? Paturica, rucsac, masa la iarba verde, telefoane inchise. Fac pariu ca, dupa un an o sa aibe prieteni cu care face acelasi lucru!
Dar…oh da! Bicicletele costa si noi nu avem bani (pentru sanatatea noastra), gustarea de la picnic costa, si cine mai are chef sa mearga 15-20 de km pana la un loc fain, cand abia asteaptam duminica sa ne uitam la tembelizor dupa o saptamana de lucru, nu? Mai bine mai punem vreo 30 de kile in plus pe partea dorsala!
Si daca incepe sa fie innebunit dupa biciclete si ne cere sa ii mai cumparam imbunatatiri, ce ne facem?
Nasoala viata asta, hai sa ne vaitam pe forum, ca nu stim ce sa facem cu copilul…
Publicat la data de 26.1.2011, ora 10:45 am
Ina:
Sotul tau joaca jocuri pentru ca fuge din realitate. Daca nu va stimulati reciproc iubirea el se va refugia in altceva, atlundeva.
Si chestia cu bautul… Ai innebunit? Mai bine alcoolic decat fidel si devreme acasa? Eu cred ca te iubeste si nu vrea sa faca prostii, de aceea prefera sa stea acasa la comp.
Si acum cateva intrebari, nu neaparat pentru tine, dar care sa iti dea de gandit:
- Cand a fost ultima data cand ai avut greutatea normala?
- Cand a fost ultima oara cand ai cumparat un desuu interesant?
- Cand a fost ultima oara cand ai inventat ceva nou, care sa va apropie? Nu ma refer neaparat in pat, desi nici asta nu ar strica, ci o iesire interesanta in oras, intr-un loc interesant.
- Cand ati fost la picnic ultima oara?
- Cand ati fost la un club de dans ultima oara?
- Cand v-ati jucat orice, absolut orice impreuna? De pilda: cand l-ai invitat la mic dejun duminica la ora 9, intr-un loc interesant, in partea cealalta a orasului, punand ceasul sa sune la 6, ca sa aibe timp sa se pregateasca, tu plecand mai devreme si lasindu-i un biletel de iubire cu instructiuni? Sau cand i-ai dat telefon seara la 8, ca sa ii spui pe un ton suav, ca tu il astepti imbracata cu rochia aia care ii place lui, in locul X, si sa il inviti la o cina?
———–
ileana:
Fiul tau va deveni sociopat daca are inclinatii de sociopat. Daca nu, nu. Jocurile nu au nimic de-a face cu asta. Este plina lumea de sociopati care nu au legatura cu calculatorul si toata studiile care au incercat sa demonstreze legatura au esuat.
De asemenea vezi raspunsul meu pentru “simona”.
———–
[vizitator musafir]: De ce nu mai sunt atrasi copiii de genul asta de activitati?
Pentru ca parintii lor sunt niste lenesi care nu au dorit sa faca aceste activitati cu copii lor, ratand astfel posibilitatea de-a le insufla dorinta si placerea sportului.