Cum oprim un atac de panica
Atacurile de panica dureaza intre 5 si 20 de minute / Foto: BigStockPhoto.com
Atacurile de panica dureaza intre 5 si 20 de minute / Foto: BigStockPhoto.com
Atacul de panica este un episod neasteptat si intens de teama si anxietate. In majoritatea cazurilor, se declanseaza brusc, fara avertisment si fara un motiv evident. Simptomele includ, printre altele: palpitatii, cresterea ritmului cardiac, respiratie rapida sau senzatia de sufocare, dureri de cap, ameteala, tremur, transpiratie, dificultati de inghitire si senzatia de uscaciune a gurii. In unele cazuri, aceste simptome pot fi insotite de teama de moarte sau teama de a nu innebuni sau pierde controlul.
Desi sunt extrem de neplacute, atacurile de panica sunt de obicei inofensive si dureaza, de obicei, intre cinci si 20 de minute.
Cum puteti ajuta o persoana care sufera un atac de panica
1. Incercati sa aflati cauza care a declansat atacul
Incercati sa aflati daca teama a fost provocata de un motiv anume. Daca acesta exista, incercati sa il indepartati sau sa indepartati persoana de sursa de stres si sa o conduceti spre un loc mai linistit.
2. Calmati persoana
Vorbiti cu persoana care sufera atacul de panica linistit, dar ferm. Incercati sa o convingeti sa ramana pe loc si sa se calmeze.
3. Ajutati-l sa isi recapete ritmul respirator normal
Odata ce persoana a reusit sa recapete un ritm respirator normal, ii va fi mai usor sa elimine celelalte simptome ale atacului de panica. Verificati daca nu cumva astmul este cauza respiratiei alerte. Astmul este o afectiune diferita, care necesita tratament special. Exista mai multe metode care ar putea sa va fie de folos:
- metoda numaratului
Incercati sa il ajutati sa inspire si sa expire rar. O metoda este aceea de a il sfatui sa inspire in timp ce dvs. numarati cu voce tare. Numarati din ce in ce mai rar, pana cand remarcati ca respiratia a revenit la un ritm normal.
- metoda pungii de hartie
Hiperventilatia este provocata de lipsa dioxidului de carbon, care poate inrautati starea de anxietate. Pentru a ajuta la restabilirea nivelului optim de dioxid de carbon in organism, rugati persoana sa respire intr-o punga de hartie. Punga se plaseaza in dreptul gurii si nasului, astfel incat aerul expirat sa poata fi reinspirat. Puneti-o sa repete de zece ori si apoi sa respire fara punga timp de 15 secunde. Nu repetati de mai mult de trei ori acest procedeu, deoarece ar putea sa aiba efectul invers si sa creeze un exces de dioxid de carbon in organism.
4. Nu lasati persoana singura
Niciodata nu lasati singura o persoana care sufera un atac de panica. Cel mai bine este sa ramaneti alaturi pana isi revine complet, pentru a va asigura ca nu este nevoie de asistenta medicala de urgenta.
5. Cereti ajutor de specialitate
Daca simptomele nu se amelioreaza in 15-20 de minute, cereti ajutor medical de urgenta.
Autor: R.M.
Articole similare:
- Nasterea trebuie sa fie un motiv de bucurie, nu de panica
- Dr. psihiatru Nicolae Marcu: “Cel mai bun medic din Braila este acceleratul de Bucuresti”. Teama de a merge la medic este, in unele cazuri, justificata
Tags: adrenalina, anxietate, atac de panica, dioxid de carbon, main
Publicat la data de 16.6.2010, ora 11:09 am
Eu am aceasta criza nu 20 de minute o am cateva ore bune. si se adauga cu faptul ca nu reusesc sa dorm, tremur, nu reusesc sa ma calmez, si nu reusesc sa inteleg nimic din ce mi se spune de genul stai calma..etc.
Trebuie sa iau un somnifer puternic si sa reusesc sa mananc. Daca nu reusesc sa adorm si sa mananc pentru ca mi se blocheaza senzatia de foame, criza se prelungeste pe zile intregi.
Nu e absolut pe fond nervos pentru ca sunt constienta ca nu ar trebui sa mi se intample.
Deci sotul meu imi zice inutil ca totul e in mintea ta.
Doctorul in romania mi-a zis: Ai spasmofilie.
Numai ca acum stau in Italia si aici Spasmofilia nu e considerata o bolala, deci nu e tratata in nici un fel, si doctori tind sa iti zambeasca ca si cum i-ai spus ca te-ai speriat de pisicia vecinului.
Remediul meu o doza de somnifere si speranta ca imi revin.
De obicei mi se intampla cand ma calatoresc. Deci va dati seama ce bucurie, te duci in vacanta si 3 zile stau in camera pentru ca nu reusesc nici sa stau in piciore.
Mi se intampla in 70% din cazuri. Si asta daca se intampla un eveniment neplacut, chiar minim..care in mod normal nu ar trebui sa preocupe pe nimeni.
In fine e “crucea” pe care o port. Nu stiu ce ar trebui sa fac ce sa iau pentru ca la mine e o cauza fiziologica nu mentala.
Publicat la data de 16.6.2010, ora 1:24 pm
si eu am avut astfel de senzatii si am fost la psihiatru care mi-a dat ca tratament cipralex.Am facut tratament 8 luni si am scapat
Publicat la data de 16.6.2010, ora 1:47 pm
Draga Elena, este incredibil, dar regasesc 100% toate simptomele pe care le resimt si eu in criza, pana si faptul ca cel mai des apar cand calatoresc. la mine apar si pe fond de: caldura, nemancat si mai ales in spatii inchise gen Mall-uri. este foarte neplacut si in 2 cazuri a trebuit sa chem salvarea deoarece nu reuseam sa-mi revin. singurul medicament administrat a fost calciu ! este singura metoda prin care imi revin sau poate este placebo. am facut tot felul de analize, lipsa de calciu nu am. doctorii, caci am fost la tot felul de doctori, le catalogheaza: atacuri de panica sau spasmofilie
)))…se pare ca nu exista o alta explicatie mai la indemana ! este foarte trist ca tocmai cand ar trebui sa fim relaxate si nu avem niciun motiv de ingrijorare, trebuie sa avem de-a face cu o ”cadere”. asta incerc si eu sa explic doctorilor ca este fiziologic insa, mai ales cardiologii se uita la mine zambind de parca ar zice: ”las’ ca stim noi ca tu esti dusa cu pluta de fapt”. se pare ca sunt totusi niste carente in organism si scade brusc calciu dar nu am gasit inca unde se pot face niste analize mai amanuntite. eu am facut in iarna o cura de 3 luni cu calciu + magne B6 (10 zile/luna) si imi este mai bine acum in sensul ca nu mai sunt asa de dese ca anul trecut. incearca sa iei si tu dar atentie: nu este recomandat sa faci cura vara !
din pacate, cum ai zis, este crucea pe care trebuie s-o purtam, te inteleg perfect. si prietenul meu imi spune ca este totul in mintea mea. este greu sa-i faci pe cei din jur sa inteleaga ca in timpul crizelor chiar agonizam. eu una prima data am crezut ca fac infarct….
mi-ar placea sa tinem cumva legatura, asta in ideea in care se gaseste vreun remediu pt aceasta ”boala”.
cu drag,
alexandra
Publicat la data de 16.6.2010, ora 2:33 pm
Eu sunt convinsa ca aceasta stare ar trebui sa fie catalogata ca o boala, o disfunctie fiziologica si nu psihologica cum fac majoritatea doctorilor.
sunt multe persoane care sufera de asa ceva.
eu cand eram mica ajungeam cu aceste stari la a lesina incontinuu. Acum ca sunt matura nu mi se mai intampla, dar cred ca e o boala care ar trebui catalogata in vreun fel si gasit o medicatie corespunzatoare.
doctori incearca sa iti trateze efectele, dar noi avem nevoie sa tratam cauzele.
Elena
Publicat la data de 16.6.2010, ora 3:00 pm
este catalogata ca o afectiune in DSM.
poate fi controlata fara medicatie, daca nimeresti un psiholog bun. medicatia indeparteaza simptomele, nu ataca problema, care de multe ori poate fi identificata si rezolvata.
sunt si persoane la care fara medicatie nu se poate, datorita unor disfunctii, insa as spune ca sunt rare aceste cazuri.
Publicat la data de 17.6.2010, ora 10:27 am
@ elena
Nu are nici o treaba cu fiziologicul – decat la nivelul simptomelor.
“Boala” este psihica si este generata cel mai adesea de stres acut sau cronic.
Se pot trata simptomele, dar cauza ramane la locul ei, daca nu ai de a face cu un medic, de preferinta psiholog, foarte bun.
Publicat la data de 17.6.2010, ora 1:26 pm
starile sunt o consecinta a carentei de minerale din organism. Daca se cauta, se poate afla ca lipsa mineralelor – calciu, magnesiu – potasiu – afecteaza sever sistemul nervos si cel cardiac. Asadar, curele cu minerale si o alimentatie sanatoasa si suficienta pot inlatura definitiv aparitia crizelor (din experienta) Lipsa mineralelor apare, de regula, in situatia dietelor alimentare (curele de slabit, mai ales in cazul femeilor), iar in cazul barbatilor, in situatia consumului excesiv de alcool – 2, 3 mahmureli pe saptamana si in cateva luni apar aceste stari, care pot fi inlaturate in decursul a 6 – 12 luni, in functie de efortul depus in restabilirea unei alimentatii sanatoase si bogate in minerale ) . Toate acestea sunt cunostinte deprinse de la specialisti – medici si nutritiionisti – si intarite de experienta personala, asadar sunt demne de luat in seama
Publicat la data de 18.9.2010, ora 2:04 am
buna…. aceeiasi problema o am si eu,in special seara dupa ce ma intind in pat si nu mai reusesc sa adorm simt ca mi se opreste inima in loc.Pt prima data cand am simtit acea durere in piept am mers la spital si acolo…. surpriza: doctorul cardiolog m-a internat cu diagnostic de INFARCT MIOCARDIC ACUT TRANSMURAL CU ALTE LOCALIZARI degi ganditiva voi la ce stres am fost supus in acele zile de spitalizare in reanimare cu toate aparatele alea sunand pe langa mine.Dupa 2 saptamani de la externare am facut o ANGIOGRAFIE la care doctorul mia zis ca de mult timp nu a mai vazut o inima atat de sanatoasa dar degaba eu am ramas cu atacurile de panica din ziua in care am fost internat cu infarct miocardic,
Publicat la data de 23.11.2010, ora 9:36 pm
Eu m-am luptat si ma lupt in continuare cu aceste simptome. Intr-adevar simptomele sunt fizice dar ele sunt declansate de psihic. Nu mi-am dat seama din ce cauza au aparut dar tot ceea e ce stiu e ca daca nu te lupti cu ele nu vei reusi niciodata sa le invingi. La inceputul acestora, fiind foarte speriata am incercat sa iau pastilele prescrise de medic pana cand mi-am dat seama ca aceasta este doar o solutie de moment. Am renuntat la medicatie si am incercat sa trec singura peste simptome. Nu este deloc usor dar totul este sa vrei, sa iti gasesti in interiorul tau forta necesara de a lupta cu simptomele. Este foarte descurajator cand vezi ca uneori nu iti reuseste dar asta nu trebuie sa faca pe nimeni sa renunte. Trebuie incet-incet sa invingi fiecare temere. Asa am ajuns sa-mi infrang limitele si sa stau in market-uri (unde deobicei mi se face rau), in spatii cu multa populatie … incerc sa rezist chiar daca simt uneori ca nu mai pot sa respir sau simt ca nu mai pot sa stau in picioare. Ceea ce ma deconecteaza, pe mine personal, de la simptome este prezenta celor dragi. De aceea sfatul meu este sa nu va izolati, sa incercati sa iesiti cat mai mult si sa va infrangeti temerile. Dupa 1 an jumate inca mai am atacuri de panica dar le constientizez si incerc sa ma linistesc singura. De asemenea, incerc sa fiu o persoana activa pentru a-mi putea ocupa creierul cu altceva in afara de eternele senzatii de rau si lesin. Sper sa treceti peste aceste simptome si sa va puteti bucura de viata. Si nu uitati …un mare actor afirma urmatoare chestie foarte adevarata ,,ca sa traiti mult trebuie sa muriti de ras in fiecare zi” asa ca nu lasati starea de bine sa fie inlocuita cu cea de rau.
Publicat la data de 16.6.2010, ora 7:26 pm
Incearca si aromoterapia inainte de somn cu uleiuri volatile de busuioc, lavanda, salvie. Canabisul poate fi deasemena o solutie cu efecte bune, fumat sau ars in creuzet. Efortul fizic este foarte important. E bine sa mergi pe jos sau pe bicicleta cat de mult iti permite situatia personala.
Publicat la data de 16.6.2010, ora 7:35 pm
Dupa cum spune si Xea, o cura de magneziu + calciu poate avea efecte miraculoase. Magne B6 este prea slabut. O cura bianuala de 1-2 saptamani cu Magnerot (Orotat de magneziu) este oricand binevenita, sau poate mai des – vezi efectele adverse la supradozaj, ca sa stii cand te opresti. Are efect imediat (in cateva zile) asupra anxietatii si tensiunii arteriale marite generate de aceasta. Calciul poate fi efervescent. La mine toate aceastea au avut efecte bune, in 3 ani atacurile ce au debutat violent, incontrolabil si neasteptat au disparut cu desavarsire. La cel mai firav indiciu al unui atac de panica, reaiau insa cura de magneziu si sport.
Publicat la data de 17.6.2010, ora 9:39 am
Pentru cei care experimenteaza asfel de stari extrem de neplacute, va ofer o solutie care m-a ajutat pe mine.
Aveam aceste atacuri destul de rar (in medie o data la 3 luni- depinzand si de stres) pe fondul unei slabiciuni imunitare datorate tot surmenajului.
Ma miram foarte tare deoarece nu sunt genul anxios… (forst practicant de arte martiale full contact) si totusi aceste atacuri se intamplau. Teama mea pricipala era pierderea controlului de parca as fi fost posedat sau pe cale de a innebuni, aparent inexplicabil. Acum am scapat. Poate va va ajuta si pe voi ce m-a ajutat pe mine. In Romania este singurul blog de acest gen din cate stiu eu… : http://mmsromania.blogspot.com/2010/04/depresie-anxietate-si-atacuri-de-panica.html
Numai bine
Publicat la data de 17.6.2010, ora 4:39 pm
Intra te rog pe http://www.panicend.com si o sa vezi cum puteti scapa de atacuri de panica
Publicat la data de 16.6.2010, ora 12:04 pm
Sunt un nevrotic-anxios-fobic de cand ma stiu. Am 48 de ani si am atacuri de panica la job. Trigger-ul poate fi de exemplu apelul unui celular, zgomotul unei pungi de celofan sau zgomotul facut de un coleg care musca din mar (de mic zgomotele de mestecat ale cuiva ma imbolnaveau, eu nu puteam sta la masa cu parintii). Imediat mi se ingusteaza campul vizual, vad fosfene si trebuie sa ies. Ma duc in veceu (este un veceu cu fereastra f. curat), ma asez pe vasul veceului, respir adanc si gata. Deci simt nevoia de solitudine, nu as suporta sa fiu doftoricit de cineva. Idale pt. mine sunt locurile cu un zgomot de fond slab si continuu, cum ar fi un climatizor.
Publicat la data de 16.6.2010, ora 12:06 pm
Un paradox la mine e ca fata de alti anxiosi care au insomnie, refugiul in somn e la mine cel mai bun anxiolitic.
Publicat la data de 16.6.2010, ora 8:47 pm
si la mine la fel, cand am stari de anxietate dorm de rup randurile. as putea gasi si o explicatie: dupa ce ma agit in interiorul meu atata timp, la un moment dat obosesc, si adorm.
Publicat la data de 16.6.2010, ora 12:22 pm
Eu nu stiu daca am atacuri de panica, dar patesc des sa ma simt ametit, sa mi se strice respiratia si sa fiu anxios intr-un stil ciudat, ca si cum mi s-ar intampla ceva sau ca si cum as fi gata sa innebunesc (plus ca imi slabesc unele parti ale corpului, simt presiune in ceafa/cap), iar respiratia e ciudata. Am fost la doctor, nu au gasit nimic, deci ramane anxietatea. La mine dureaza si ore bune, calmant este mereu somnul sau sa ma misc mai mult, sa ma intind, sa ma calmez cumva (uneori insa nu merge).
Publicat la data de 16.6.2010, ora 1:01 pm
Eu nu am nimic asa…sunt perfect sanatos…..doar ca din cand in cand imi vine cate un roi de albine…..:)))))
Publicat la data de 16.6.2010, ora 1:02 pm
si la mine somnul este singurul remediu
o criza se poate intinde pe cateva ore, cu tremurat, muschi incordati, maxilare inclestate si o senzatie de rece in oase
atunci cand, dupa mult timp, simt ca ma relaxez si ca ma incalzesc, stiu ca voi adormi si ca totul va fi in regula – dar pana atunci nimic nu ma poate linisti.
am facut, in schimb, o cura cu un compex de vitamina b – asta a ajutat si, de cateva luni pot sa ies pe strada fara sa ma mai tem de vreun atac de panica!!
Publicat la data de 6.1.2012, ora 4:32 pm
asa simptome am si eu de 1 an jumate! inca pe linga astea ma ia si cu ameteala,palpitatii ,stare de moleseala,dureri in piept,simt rece sau fierbinte in corp mai mult in mina stinga,am facut in tot timpul asta tot felul de investigatii nu am nimic!acum fac injectii cu b-uri,dar nu stiu cit de mult m-ar ajuta,deja pe la orice dr merg cred ca ma ia drept nebuna!m-am saturat!MA POATE CINEVA AJUTA?ma gindesc sa ma apuc de psihoterapie dar traiesc in vienna si nu imi pace stlul psihoterapeutilor de aici,asa ca ma voi kinui sa fac drumuri de romania ca sa imi pot face niste sedinte de psihoterapie!
Publicat la data de 16.6.2010, ora 2:19 pm
Eu beau o fiola de calciu, un pahar cu vitamine dizolvate in apa, si stau atenta sa nu iau potasiu ca am inteles ca contribuie la prelungirea crizei.
Si binenteles un calmant sa dorm.
Publicat la data de 16.6.2010, ora 2:23 pm
doctorul meu in romania mi-a zis ca cand ai o criza de acest gen nivelul calciului din sange se reduce foarte repede, ceea ce face ca acesta sa nu fie oxigenat destul de bine si deci creaza aceste stari de panica .
Calciu+vitamine(fara potasiu) + somn si o farfurie de mancare care te pune pe piciore dupa criza avuta.
Publicat la data de 16.6.2010, ora 4:29 pm
buna,
raspund in special Alexandrei si Elenei, aproape aceleasi simptome aveam si eu.
am facut multe analize, dar in afara de lipsa de vitamina D (care se rezolva cu expunerea moderata la soare) nu mi-au gasit nimic, pana cand am ajuns din intamplare la un medic care a reusit sa imi explice ce mi se intampla (o forma de spasmofilie)..
sunt in Italia, si ca si in cazul Elenei…mi-au spus ca nu exista un tratament specific, dar medicul a dat dovada de foarte mult profesionalism si mi-a dat mai multe sfaturi. dieta variata (carne rosie – pentru fier si proteine, legume si fructe proaspete etc.), controlul respiratiei (starter-ul crizei),odihna etc.
raman la dispositie daca va pot ajuta cu mai multe detalii. eu am scapat de crize de mai bine de un an, fara sa iau medicamente de nici un fel
pe curand,
georgia.
Publicat la data de 16.6.2010, ora 5:18 pm
Eu nu le am mereu. De exemplu anul asta nu am avut nici una si am fost deja intr-o mica calatorie. Nu mi se intampla mereu.
chiar pot spune ca ma ia prin surprindere cand imi vine pentru ca am perioade lungi in care nu am nimic. Imi spun ca am scapat, dar nu e asa.
Eram oficial vindecata acum 6 ani, si credeam cu adevarat ca mi-a trecut, dar intr-un an dupa o oboseala extrema mi-a revenit in forta.
Acum am o perioada de aproape un an in care nimic, nici o criza.
Cel putin nu de genul descris mai sus.
De ceva timp am un fel de tuse. Evident analize la greu. Evident nimic. Medicul zice ca-i stomacul, dar mi se intampla numai in situatii simile cu cea de spasmofilie.
In cazul tusei incerc sa ma concentrez si sa respir relaxat ca la femeile gravide. Exercitiu util care ma ajuta mult.
Probabil oboseala nu ajuta.
Publicat la data de 4.7.2011, ora 3:07 pm
Ma bucur ca ai depasit aceste stari,dac poti sa ma ajuti si pe mine, te rog sa-mi trimiti un mesaj.Eu in general sunt bine doar bataile inimi foarte accelerate ma sperie grozav,si ma dau peste cap ptr. mai multe ore.Multumesc anticipat
Publicat la data de 16.6.2010, ora 7:46 pm
Timp de un an am avut si eu atacuri de panica. Prima oara mi s-a intamplat intr-o noapte, ma trezisem ca sa merg la toaleta si cand m-am cuibarit la loc in pat am simtit brusc ca se intuneca totul. Eram sigura ca voi muri. L-am trezit pe sotul meu, am chemat salvarea pentru mine, pentru prima oara in viata mea, tremuram, imi clantaneau dintii. Atunci si mai tarziu, la spital, diagnosticul a fost: spasmofilie. Au urmat crize urate, imi era frica sa dorm, am fost la nenumarati medici: la cardiolog, la endocrinolog, internist. Singura problema detectata la analize a fost un deficit de calciu ionic. Am luat calciu, dar am refuzat cu incapatanare sedativele. Desi, la inceput, cei apropiati s-au temut ca am ceva grav, am avut ulterior senzatia ca nimeni nu ma crede ca mi-e rau. Nici familia, nici prietenii, nici colegii. Am incercat sa ma linistesc singura si, la un moment dat, m-am intrebat: “Mie de ce mi-e frica de fapt. De moarte!” Am facut terapie cu mine insami si am incercat sa inteleg ce se intampla.
Crizele au disparut brusc asa cum au aparut. Acum dorm tun noaptea. Va doresc sanatate!
Publicat la data de 16.8.2010, ora 3:46 pm
cum ai reusit sa iti controlezi candurile sg vreau sa imi spui si mie ce trebuie facut multumesc astept rarsus
Publicat la data de 16.6.2010, ora 8:30 pm
Eu le am de vreo 2 ani si sunt convinsa ca sunt legate de faptul ca fac ceva contrar a ceea ce vreau, adica ma duc la serviciu…pur si simplu nu mai vreau sa lucrez, vreau sa fiu casnica dar nu se poate din lipsa de bani( sotul meu mu are serviciu).Ceea ce realizez eu constient( necesitatea de a castiga bani) nu este ceea ce doresc in subconstientul meu. In fiecare zi cand ma duc spre metrou simt ca nu mai pot respira si sunt innebunita de spaima ca voi avea nevoie de un WC si nu voi gasi. Acasa nu am nici un simptom. Am incercat cu niste calmanteprescrise de doctor: xanax, haloperidol dar ar trebui sa le iau continuu iar capacitatile intelectuale iti sunt diminuate de la ele si nu-mi pot permite asta..acum iau potasiu magneziu si calciu ca sa-mi ajute inima la respirat si merg maxim 2 statii de metrou si cobor
Publicat la data de 16.6.2010, ora 8:30 pm
oboseala, stresul si alimentatia neechilibrata.
eu am inceput sa aplic sfatul medicului dupa o criza urata din care nu reuseam sa imi revin (erau de genul celor decrise de Raluca mai sus – mi se contractau muschii, tremuram si nu reuseam sa ma misc sau sa vorbesc).
m-am speriat foarte tare si am deci ca trebuie sa fac ceva.
la nivel alimentar mancam mereu pe fuga si cand imi aminteam si deci nu mancare gatita sau pegatita cu grija acasa..
in plus am inceput sa fac un pic de sport ( jumatate de ora – o ora, cand reusesc). efortul fizic imi da o stare de bine si oboseala se resimte mai putin, pentru ca miscarea te ajuta sa iti oxigenezi bine creierul si corpul. pe mine ma ajut enorm sa descarc tensiunea de peste zi si stesul acumulat care cred ca erau factorul cheie in aparitia crizelor.
acest mod de a relaxa mintea si corpul impreuna cu alimentatia pentru mine au functionat de minune.
cum spuneau latinii: “mens sana in corpore sano”, aveau dreptate.
Publicat la data de 16.6.2010, ora 9:10 pm
Din pacate am trecut (si inca trec) si eu prin asta. Recunosc toate simptomele de pe lista. Am ajuns si la Urgente de trei ori pana acum, de fiecare data crezand ca e o afectiune cardiaca. Tensiunea mare constatata de fiecare data insa nu era cauza, ci efectul. Starea de panica poate induce palpitatii, si duce si la cresterea semnificativa a tensiunii arteriale. Cauza acestor stari inca a ramas necunoscuta, insa am facut progres semnificativ cu ajutorul psihoterapiei. Un pas extrem de important cred ca e sa realizezi si sa accepti ca aceste stari nu au o cauza asa periculoasa cum presupunem de obicei, si nu exista un pericol real. Stiu ce e foarte greu, de fiecare data cand credeam ca functioneaza, mai gaseam cate o posibila cauza care ma speria si mai tare.
La inceput mi s-a recomandat si mie Cipralex, insa cu mentiunea ca tratamentul va dura destul de mult (poate si un an – doi), si ca la inceput simptomele se vor intensifica pentru o perioada. Nu am incercat acest tratament, asa ca nu va pot sfatui in aceasta privinta. Am facut pana la urma un tratament cu Tranxene (cate o capsula in fiecare seara), combinat cu psihoterapie o data pe saptamana. Sincer nu stiu care m-a ajutat mai mult, insa de cateva luni am renuntat la medicament, si momentan fac doar terapie o data la doua saptamani, si ma simt mult mai bine. Atacurile n-au disparut complet, dar apar mult mai rar, si au pierdut si din intensitate.
Interesanta legatura cu calatoriile. Si eu am observat acest lucru. Starea de anxietate punea stapanire pe mine de fiecare data cand nu ma simteam in siguranta. Mai precis, cum ma indepartam de un oras mai mare, incepeam sa ma gandesc ce se va intampla cu mine daca mi se face rau. Calculam in cat timp poate sa ajunga o salvare la mine, sau in cat timp ma poate duce cineva la cel mai apropiat spital. Mi s-a intamplat in special cand eram singur pe drum cu masina, dar si cand zburam cu avionul pe distante mari. Si acum imi aduc aminte de acea senzatie groaznica traita deasupra Pacificului, la mii de kilometri de cel mai apropiat aeroport… Am ajuns sa-mi fie frica sa zbor, sau chiar sa parcurg distante mai mari cu masina. Timpul si psihoterapia insa au ajutat, si aceste simptome nu mai apar asa des, si trec relativ usor.
Sper sa va gasiti si voi metoda cea mai potrivita sa scapati de aceasta problema. Va urez multa sanatate si toate cele bune!
Publicat la data de 16.6.2010, ora 10:15 pm
Salut,
Ma inscriu si eu in randul celor care “sufera” de acel ceva ce te ia mereu pe nepregatite. Imi amortesc mainile, mi se zbate un ochi,mi se inclesteaza maxilarul si nu mai pot respira cum trebuie.
Primul atac l-am avut acum fix un an de zile, am facut tratament medicamentos prescris de psihiatru si atacurile au incetat. Au revenit in forta in ianuarie cand ajunsesem sa fac atac de cateva ori pe zi.
Acum e mult mai bine pentru ca am inteles cauzele si am sa vi le spun si voua. poate va ajuta:
1. organismul nostru are rezerve de serotonina, o substanta care ajuta la concentrare si control. Serotonina este produsa in momentele de relaxare (in special cand dormim bine). Dupa o lunga perioada de stres, munca intensa, efort sustinut (2-6 ani) rezerva se termina si organismul consuma doar ce produce in timp real. Asta inseamna ca reactiile corpului pot fi controlate mai greu cu ajutorul constientului. Subconstientul ia controlul, reactia normala a organismului in dorinta de autoreglare.
2. ce se intampla efectiv? Provocarile chiar si minore genereaza producerea usor in exces de adrenalina. Serotonina nu este suficienta ca sa inhibe producerea adrenalinei si organismul devine prea ‘energic’. Muschii se contracta ca si cum ai alerga, respiratia e rapida ca si cum ai face un mare efort, inima iti bate tare. Toate astea consuma adrenalina si dau senzatia de epuizare. Exact asta vrea si organismul, sa fii prea epuizat sa sesizezi stimulii ce genereaza priducerea de adrenalina
3. respiratia neregulata duce la hiperventilatie. Adica intra prea mult oxigen in sange, care se combina cu ionii de calciu. Ionii de calciu sunt ca niste furnicute care iau substantele hranitoare din sange si le plimba prin toate celulele, hranindu-le pe acestea. Cand sunt ocupati cu prea mult oxigen, celulele nu mai sunt alimentate decat cu oxigen, si in special in muschi simtim pe de o parte arderi puternice pe de alta parte epuizare (lipsa de hrana). Starea se numeste alcaloza.
4. ce e de facut pe termen scurt? respiratia trebuie reglata ca sa reduci din oxigen. Ca sa reglezi respiratia trebuie sa scapi de factorul ce-ti produce adrenalina. Nu trebuie sa-ti fie frica. Chiar daca lesini (in cel mai rau caz), dupa cateva secunde de insonstienta (lipsa de oxigen) organismul revine la normal si te trezesti calm. Daca nu ti-e frica, te calmezi foarte usor. ajuta sa te gandesti la ceva agreabil, sa asculti muzica ce-ti place mult sau daca asta nu merge sa faci ceva ce-ti distrage atentia: sa mergi – efortul fizic iti consuma adrenalina constient si nu ti se pare ciudat sau inspaimantator, sa suni pe cineva cu care sa vb ceva important, astfel inact sa uiti de problema ta. ai sa vezi cum iti revii.
5. ce e de facut pe termen mediu? sport, terapie si dieta
Sportul iti obisnuieste organismul cu excesul de adrenalina si il invata sa se autoregleze singur. Este important sa faci un sport care iti place pt ce te relaxeaza psihic si iti refaci mai usor rezerva de serotonina. Eu practic inotul si dupa o luna de zile (de 2 ori pe spat) efectele s-au vazut. atacurile s-au rarit de la zilnic la 2 saptamani frecventa
Terapia este indicata de asemenea pt ca daca ajungi sa nu dormi destul, sa consumi toata energia, sa fii foarte stresat, cu siguranta exista un factor care te aduce in starea asta si daca esti stresat inseamna ca nu stii exact ce e. poate fi colegul care scuipa in fiecare zi, poate fi prietenul pe care il invidiezi. nici nu stii ce te roade de fapt si tu nu acorzi timp sa analizezi, identifici sa sa rezolvi dar cu siguranta acel lucru ca e repetitiv te duce la epuizare. Pe mine terapia m-a ajutat sa-l gasesc. Era culmea un miros pe care-l simteam la munca si care era identic cu cel din camera unde eu imi faceam temele cant eram in scoala primara. Nu-mi placea sa fac temele, era lucrul cel mai anorst pt mine si faptul ca simteam mirosul asociat zilnic, timp de 2 ani, m-a dus la epuizare. Mergi la un psihoterapeut!
Dieta este si ea importanta pantru ca din ea iti faci rezerva de minerale (substante necesare bunei functionari). Mai mult decat continutul mesei, trebuie sa ai grija sa mananci regulat si nu excesiv. dezechilibrul in programul de alimentatie duce la stres suplimentar asupra organismului.
6. ce trebuie sa faci pe termen lung? sa-ti acorzi maimult timp tie. Ai o limita. nu poti face chiar ce vrei cu corpul tau. el va protesta cand nu mai poate. Inavata mai multe despre tine si opreste-te inainte sa reactioneze corpul tau.
Si tine minte: atacul de panica e o metoda a corpului tau de a se proteja nu de a-si face rau! Cu cat intelegimai bine asta, cu atat atacul va debeni mai putin violent.
Sanatate maxima si sper sa va ajute experienta impartasita!
Am 1 an de orar echilibrat de masa, 4 luni de inot si 4 luni de terapie si 2 luni de cand nu ma mai sperie atacul de panica. Cand sunt obosita imi amortesc mainile si parca nu respir cum trebuie dar ma relaxez si imi trece imediat.
Publicat la data de 17.6.2010, ora 8:46 am
Foarte bine explicat, Adi. In sfarsit, am inteles si eu despre ce este vorba. Eram sigura ca este ceva legat de nivelul neurotransmitatorilor. Sotul meu a inceput sa aiba atacuri de panica, anxietate, acum un an si jumatate, cand eu a trebuit sa plec in alta tara pentru o perioada relativ scurta. La el crizele devenisera tot mai puternice, nu mai putea sa mearga pe strada sau cu masina, suferea groaznic. Urma un tratament medicamentos dar nu dadea rezultate prea bune. Asta pana s-a internat o saptamana la spitalul de psihiatrie Alexandru Gorgos din Titan. Dupa cateva zile era relaxat, bine dispus (este adevarat ca pompau in el vitamine, diverse medicamente). De atunci a rarit foarte mult numarul de pastile, acum a ajuns la o jumatate de xanax. Stiu ca este foarte greu, odata ce incepe cu greu se scapa. Dar nici sistemul nu ajuta prea mult.O consultate la un psiholog privat costa 100 RON. Daca s-ar duce un an de zile, ne-am ruina. Multa sanatate si putere sa invingeti!
Publicat la data de 16.6.2010, ora 10:23 pm
Georgia,
cand ai timp poate ne poti spune mai detaliat regimul propus de doctorul tau.
Citizen of the world – din cauza acestor episoade am evitat sa mai calatoresc cu avionul, nu eram fan inainte dar acum ma ingrozeste numai gandul, asta si pe fondul unei usoare claustrofobii…si asta este frustrant pt ca imi place sa calatoresc si am tot amanat excursii pe care mi le doresc de mult.
cred ca sedintele la terapeut ajuta, suntem coplesiti de aceasta presiune sociala (cum zicea Me) de a realiza ceva….cu toate ca sunt sigura ca mai intai de toate este o disfunctie fiziologica si dupa, una psihica ! si ceea ce este si mai expasperant e, ca de fiecare data primesti alt diagnostic: atac de panica, cadere de calciu sau tulburari neurovegetative !
cu bine
Publicat la data de 17.6.2010, ora 7:41 am
si eu am suferit de asa ceva acum multi ani cand munceam intr-o corporatie. o vreme am stiut de la medic ca sunt tulburari neurovegetative. nu le-am cunoscut cauza exacta. dupa ce am scapat de ele si cineva apropiat suferea de aceleasi simptome am aflat ca se incadreaza la atacuri de panica. am citit mult dar nu imi era deloc clar. intre timp am avut sansa ca viata mea sa se schimbe in bine si sa inteleg mecanismele aparitiei dezechilibrelor din organism.
pe scurt: exista o explicatie spirituala in spatele fiecarei boli. apoi apar dereglarile energetice iar acestea se somatizeza, se transpun in corpul fizic.
dezechilibrele energetice se remediaza cu varii metode gen: reiki, qigong, acupunctura, masaj reflexogen si alte terapii alternative care adreseaza fluxurile de energie din organism.
iar problema spirituala – care este de fapt radacina problemei se identifica si trebuie eliminata de catre pacient cu ajutorul unui terapeut. mai exact pacientul trebuie sa isi schimbe gandurile, vorbele si gesturile care au dus la acel dezechilibru. pentru ca noi suntem definiti in primul rand de gandurile noastre.
medicina clasica e neputincioasa in multe zone printre care si aceasta din cauza ca priveste problema gresit si se uita doar la functionarea fizicului si la efectele unui dezechilibru energetic fara sa recunasca latura energetica. si pentru ca nu face legatura dintre corpul fizic si cel mental. nu recunoaste existenta sufletului si a spiritului. samd
mie mi s-a spus ca am o cadere de calciu, ca e datorata stresului si mi s-a recomandat atunci un calmant usor. calmantul mi-a accentuat starile neurovegetative neplacute. la vremea respectiva m-am redresat cu masaj reflexogen si acupunctura. si in loc de magneziu si B-uri am invatat in timp sa folosesc samburi de migdale crude dimineata pe stomacul gol. am folosit si miere si polen de la producator. si samburi de nuca in cazul meu pentru ca aveam senzatia ca am probleme cu tiroida.
dar alimentatia este doar un factor minor pentru ca impactul se simte in timp.
daca as fi stiut eu atunci ca exista reiki as fi scapat mai repede de starile alea.
mi-am mai amintit acum un truc energetic care elimina energiile negative si ne scapa de manifestarile dezechilibrului: baile cu sare. va recomand baile cu sare grunjoasa. sare gema. un kilogram sau doua la o jumatate de cada. 20-30 de minute in cada. atentie sa nu fie prea fierbinte apa pentru ca se accelereaza bataile inimii.
de asemenea pentru cei credinciosi e bine sa mergeti la manastire sa lasati acatiste de iertare a pacatelor si sa faceti o rugaciune mica in acest sens dimineata si seara. credinta e un factor important in terapie. pentru cei ce au deschidere bineinteles.
ca si maestru reiki am ajutat mai multi pacienti cu dezechilibre care se incadreaza la atacuri de panica. va sfatuiesc sa va informati si sa incercati metode alternative de remediu. alegeti calea care vi se potriveste. mergeti catre spiritualitate si mai exact catre cea aplicata in cotidian nu in teorie.
suntem niste creatii minunate ale lui dumnezeu (sau ale universului pentru cei ce inca nu s-au lamurit) care putem face minuni daca reusim sa constientizam mecanismele si sursa acestora.
va doresc sa va regasiti sanatatea, adica echilibrul.
Publicat la data de 17.6.2010, ora 10:07 am
am facut reiki sedinte cu un maestru.Mai mult m-au enervat, ca in afara de durerea de spate pentru ca trebui sa stai nemiscat nu am avut rezultate. Fara suparare nu vreau sa jicnesc pe nimeni dar nu cred ca a te duce la manastire si a face reiki este o solutie pentru acesta problema.
Cred ca explicatia lui Adi este cea mai buna din cate am citit in general pana acum
Publicat la data de 17.6.2010, ora 10:55 am
@elena
Pe tine te-au enervat, pe ea au ajutat-o….
Fiecare isi gaseste echilibrul altfel.
Publicat la data de 17.6.2010, ora 11:27 am
scuza-ma ca te corectes dar nu e o ia. d-nul se numeste gabriel luca. si ne spune ca e un maestru reiki care ajuta persoane.
Eu am gasit aceasta metoda ineficienta pentru ca cand esti intr-o stare de panica nu mai reusesti sa intri in nici un echilibru. Iti trebuie o medicatie corespunzatoare de vitamine si calciu care sa te ajute sa depasesti faza. Ca dupa vrei sa faci reiki nu e rau. Dar nu poate fi considerat o metoda curativa. eu cateodata nu am crizele ani de zile buni. Asta nu inseamna ca maestrul reiki m-a ajutat si ca de asta nu mi-au venit. Fratele meu face reiki si e maestru. Deci de terapii am avut parte si nu functioneaza.
binenetels vorbesc de mine.
Publicat la data de 17.6.2010, ora 1:21 pm
eu am apelat la acupunctura. am facut cura recomandata impreuna cu niste picaturi prescrise tot de doamna care imi facea si sedintele de acupunctura insa sincera sa fiu, nu am observat vreo ameliorare….am sperat si m-am dus cu toata increderea dar nu a fost nicio imbunatatire. nu neg faptul ca exista o latura spirituala foarte importanta si care sta la baza si de aici intregul lant declansat….ideea este sa cautam constant ce ne face bine. ma simt bine cand merg la biserica, insa tot partea fizica trebuie tratata intai. in repaus, adica intre ”atacuri” sunt un om perfect normal, activ, impulsiv si incisiv – daca se poate numi normalitate
dar este inca ciudat cum toata siguranta de sine se prabuseste dintr-o data…..dar totusi sa fim fericiti ca nu suntem narcoleptici…sau ca nu este ceva mai grav cu toate ca in criza nu-ti vine in minte decat ca nu vei reusi sa-ti mai revii vreodata si ca inima iti va ceda ! grea lupta !
toate cele bune !
xea
Publicat la data de 17.6.2010, ora 2:47 pm
@elena – cand ai urmatoarea criza ma cauti si te rezolv gratuit ca sa simti si tu ca reiki functionează. singura conditie este sa intri apoi aici si sa spui ce ai simtit si daca a functionat sau nu.
fratele tau ce spune despre problema ta? are rezultate in general si la tine nu functioneaza? sau cum? că formularea ta sună ciudat, ca si cum ce am spus eu acolo impreuna cu ce face fratele tau nu functioneaza si sunt baliverne…
Publicat la data de 17.6.2010, ora 3:47 pm
in psihologie este o ramura numita abordare holista. ea include si reiki si alte metode care cauta sa aduca echilibru persoanei. depinde de ceea ce produce atacul de panica, pentru ca in functie de persoana – acesta este declansat de factori diferiti. deci practic trebuie identificata sursa care il declanseaza si eliminata. la unii oameni intr-adevar poate fi declansata , sau mai bine spus sustinuta de lipsa de calciu si magneziu. la altii de un eveniment din trecut care in momentul in care se repeta – situatie – locatie – circumstante – se produce iar atacul de panica. asadar degeaba ii dai calciu unui om care are atacuri de panica din cauza ca in trecut a suferit un soc si acesta se repeta cumva in existenta lui cand se activeaza anumite circumstante trecute
si degeaba faci reiki cu un om care are aport sczut de o substanta care favorizeaza producerea atacurilor.
ele se produc intr-adevar pe sistem neurovegetativ,
dar tot ce trebuie este indentificata cauza pt. producerea lor, deci trebuie consultat pt. inceput un psiholog care sa analizeze debuturile primelor atacuri de panica si sa ajunga la sursa.
o zi buna;)
Publicat la data de 17.6.2010, ora 3:51 pm
si cel mai bine tratezi imbinand medicamentu (in caz ca este nevoie de el) cu alte practici care aduc echilibru – acupunctura sau reiki sau orice altceva.
Publicat la data de 23.6.2010, ora 12:47 pm
OK
Ce este un atac de panica? Este adrenalina in exces eliberata in organismul tau. Acest exces de adrenalina poate duce la senzatii de genul imi bate inima prea repede, fac infarct, imi bate inima prea incet , am un ritm neregulat, greata, nod in stomac, dureri de cap, capul prins in menghina, tremurat, membre (maini, picioare) moi, vomitat, dus la toatelat excesiv, o banda de fier care strange capul, un sentiment de irealitate, suprarealitate, o sa mor acum, fac atac de cord, cerebral, innebunesc, am o tumoare.
Nimic fatal sau nici macar major nu se intampla in timpul unui atac de panica (presupun ca v-a consultat un medic cardiolog si v-a spus ca nu aveti probleme cu inima). Ceea ce lumea nus tie e ca totusi simptomele care apar oricat de neplacute ar fi , totusi gama lor este limitata si se incrie in cea descrisa mai sus. De asemena durata unui atac de panica este limitata (corpul uman nu poate produce o cantitate nelimitta de adrenalina care sa va stimuleze nervii parasimpatici care sunt responsabili de senzatiile de mai sus).
Cum scapati de un atac de panica? Acceptandu-l. daca incercati sa il evitati, cu atat mai mult il chemati. Ok am un atac de panica, nu mi se intampla nimic fatal, da ma simt prost, dar deocamdata asta e situatia. In teama aceea, daca ajungeti la punctul in care ziceti ma doare inima si aveti curajul sa incercati ceva de genul: hai sa fac sa ma doara inima mai rau, nu imi pasa, veti observa ca simptomele se vor diminua treptat.
Medicamentele nu sunt solutia, va trateaza pentru o perioada, dar ce va faceti daca atacurile de panica apar din nou peste un an sau 2? Alte medicamente mai grele? pt ca cu astea deja v-ati obisnuit.
uitati-va pe http://www.panicend.com (exista si un forum, oameni cu anxietate si cu atacuri de panica care si-au tratat problemele si care va pot ajuta pentru ca va arata ca totul se poate rezolva si cum sa rezolvati efectiv problemele).
Publicat la data de 10.9.2010, ora 8:04 am
aveam atacurile continuu zile la rand,ami spuneam ca o sa mor.iau cipralex de 1an si ma simt mai bine ca inainte de atacuri,acuma am inceput sa scad doza de la 20mg pe zi la 15mg.ma simt ok si sper ca nu ma mai intorc atacurile vreodata.
Publicat la data de 14.10.2010, ora 8:08 pm
Salut! eu am aceste stari de aproximativ 4 luni, si la inceput au fost mai putin, intensitatea maxima simtind-o dupa o luna si jumatate, cand de altfel am avut si cel mai dur atatc de panica pe care l-am simtit pana atunci si de atunci pana acum ( am mai avut de atunci atacuri de panica mai mari insa nu la fel de mari ca acela, putin mai mici in intensitate, dar conteaza acel putin ). Am fost de cateva ori si la urgente la spital, insa cei de acolo nu mi-au putut face mare lucru, ei saracii au incercat sa ma ajute dar nu de ei depindea totul ci si de mine. Mi-au recomandat sa urmez un tratament psihiatric, ceea ce am si facut si pot spune ca sa simt binisor ( parmistar, notropil, finlepsin ),doctorul zicandu-mi ca dupa o perioada de aprox. 6 luni garanteaza el ca as scapa de aceste stari. Mai am o problema, cauza a acestor stari, cu somnul seara. Am urmat sedinte de reflexoterapie, am fost si la psiholog…in zadar. Mama a descoperit o doamna care de ceva timp practica sedinte de relaxare si incarcare a sistemului nervos cu energie ( bioenergie ), si sincer ma simt mult mai bine si fizic si mental. Am facut decat 3 sedinte urmand sa ma mai duc de cateva ori din luna in luna si asta este tot. Mai am momente cand ma mai simt rau dar nu se mai compara cu ce era inainte. Recomand tuturor celor care doresc sa scape de aceasta stare sa faca aceste sedinte. Cautati pe cineva care practica asa ceva. Mult succes!
Publicat la data de 4.1.2011, ora 9:46 pm
La patru luni dupa moartea sotului meu am facut primul atac.Nu stiam ce mi se intampla,am crezut ca mor.Am mai avut vreo 5 episoade,putin mai usoare,mi-am facut analize peste analize si totul parea normal.Apoi au disparut dar ,dupa trei ani ,un episod cu pierderea cunostintei si senzatia de moarte iminenta m-a dus la urgente.Iar analize..Nimeni nu-ti explica ce se intampla,atacul e numit agitatie psihomotorie,tulburare neurovegetativa si tu nu intelegi nimic.
A trebuit de una singura sa ma lamuresc ce se intampla cu mine si abia acum,intelegand,sa nu mai cred ca este ceva iremediabil.Voi incerca tot ce au incercat cei ce au scris pe acest forum,sa vad ce va da rezultate la mine.
Va doresc tuturor sanatate deplina.Numai noi,cei incercati,ne putem intelege unii pe ceilalti.
Publicat la data de 5.1.2011, ora 12:40 pm
si eu am avut atacuri de panica zilnic ,credeam ca nu o sa mi mai revin vreodata .am incercat cu calciu,cu naturiste sa ma autocontrolez dar niciun efect.nu pot sa cred ca cineva sa tratat cu cele spuse de voi.am luat medicamente 1an /// si mia fost mai bine dupa vreo 3,4 lunidupa care atacurile au disparut complet.un pic mai persista frica sa nu ma intoarca dar nu mai fac atacurile.pana ce nui dai un stimulent creierului nu cred ca dispar asa de la sine.ma simt acuma normal cum eram si inainte de primul atac.///
[Editat de MedLive.ro]
Publicat la data de 6.1.2011, ora 12:11 pm
[...] Cum oprim un atac de panica AKPC_IDS += "6170,";AKPC_IDS += "6170,";AKPC_IDS += "6170,"; [...]
Publicat la data de 27.8.2011, ora 5:18 pm
eu intru in panica la facultate. am mereu senzatia ca am nevoie la toaleta.am avut si cand mergeam cu trenul dar dupa ce-am aflat ca este wc in tren mi-a trecut.la facultate nush cum sa fac,pot sa ma duc la toaleta de 5 ori inainte ca tot intru in panica si nush cum sa fac ca dak intru in panica de 6 ori nu pot sa-l bat la cap pe profesor sa ma lase sa ies din clasa. nush ce sa fac, mai nou acum imi este frica sa ma duc sa ma tund din acelasi motiv.am fost acum o luna si nush ce mi-a trcut prin cap cand eram pe scaun ca dak-mi vine sa ma duc la toaleta si-am inceput sa intru in panica noroc ca terminase frizerita sa ma tunda ca nush ce faceam.
dak poate cineva sa-mi dea si mie un sfat.cum am patit cu trenul trebuie sa existe o modalitate sa scap de tot.va multumesc ca ati avut rabdare sa cititi
Publicat la data de 2.11.2011, ora 5:17 pm
Eu nu stiu cui sa ma mai adresez. Am unele stari de incordare foarte puternice. Mi se incordeaza in special maxilarul, dar si un picior si o mana. O senzatie acuta de frica, fara obiect. Un fior pe sira spinarii si senzatia de frig.
Aceste episoade ma tin de la cateva minute pana la cateva ore si mi se intampla o data de doua ori pe luna. Nu imi trec decat prin somn, dar problema e ca nici nu pot dormi in acele clipe, desi imi e foarte somn.Ce poate fi oare?
Publicat la data de 17.11.2011, ora 10:24 pm
buna alina am avut si eu asemenea simtome dar in acele momente ma plimbam,sau eventual fumam o tigare,parerea meste cind mai ai aceste simtome eu zic ca ar fi bine sa ai putere sa t eplimbi si mult curj asta ne trebuie mult curaj iti doresc numai sper sa te fi ajutat cumva,desi eu care ies destul de rar dar cel putin am cam scapt de atacurile d epanica numai ca imi este teama s aies din casa din pacate iti doresc mult curaj si s ate faci bine asta sa auzim cu totii
Publicat la data de 12.11.2011, ora 9:05 pm
Acum 3 zile am ajuns la urgente,nu știam ce se întâmpla,credeam k o sa fac infarct,aveam o durere groaznica in piept,simteam k nu mai pot respira si simteam o presiune in cap,nu mă puteam concentra,ameteam.Mi-au făcut analize de sânge si La inima,totul perfect.Mi-au zis k e un atac de panica.Doar k durerea din piept si ameteala nu imi trec,am simptome nu Asa puternice dar continui sa le am.
Publicat la data de 17.11.2011, ora 10:17 pm
seara buna tuturor sau mai bine spus am sosit in club ,eu am atacuri de panica de 4 ani a inceput oribil fiind la munca am inceput dintr-o data sa transpir sa simt frica puternica inclusiv sa imi amorteasca miinile si picioarele ,imi era foarte cald totul era aiurea in fine restul stit si voi ucm este ca de la munca am ajuns la urgente iar din ziua aia blstemata am ramas asa totul a fost din senin eu am luat timp de 6 luni mirzaten seara inainte de culcare intr-un filan mi-am pierdut locul de munca ,m-am reangajat in alta parte crezind ca nu mai este stres,dar tot as ama simteam la fel de agitat in plublic asta e este la mine MAREA PROBLEMA in public sunt agitat si locurile mult populate in fine dragilor,mi-am pierdut si locul actual de munca,iar acum de cind sunt acasa 2 ani imi este foarte GREU sa ies din casa deja am teama de a iesi din casa desi atacuri am observat c nu mai fac mai deloc dar acum IMI ESTE TEAMA SA IES DIN CASA va rog cine ma POATE AJUTA?un sfat orice va rog multumesc
Publicat la data de 18.11.2011, ora 11:46 am
Buna Marius! Sa stii ca raspunsul este la tine. Tu esti singurul care te poti ajuta. Atacurile de panica sunt in general solutii ale organismului de a stavili emotiile reprimate. Daca reusesti sa te intelegi cu tine, sa traiesti emotiile fara a incerca sa le ascunzi atacurile vor inceta.
Am un comentariu mai sus, din iunie 2010. Inca fac terapie si imi dau seama cat de mult gresesc oamenii fata de ei si cat de simplu pot indrepta lucrurile.
Terapeutul este pentru mine un fel de zid in care eu arunc furia, teama si tristetile mele pentru ca ele sa se intoarca catre mine si sa le vad mai bine.
Am fost educata sa judec lucrurile din exterior si din pacate greu invat sa fac altfel. Solutia pentru mine a fost sa-mi expun sentimentele, sa fie in exterior ca sa le pot analiza, intelege si trai.
Exista solutii la orice Marius! Curaj! Si tine minte ca oriunde te-ai ascunde sau izola, de tine nu scapi. infrunta-te si cere ajutor sa te infrunti
Nu esti printre putinii care trec prin asta dar poti fi printre putinii care accepta, infrunta si castiga! :0)
Publicat la data de 14.12.2011, ora 12:40 pm
buna tuturor am 20 de ani si de curand am aflat de aceasta anxietate si de starile ei chiar pe pielea mea . mi s-au declansat aceste stari din vara de cand am avut stari de greata sufocari si tot tacumul tremurat am ajuns la spital de nenumarate ori, nu stiau ce am si tot ma baga in perfuzie pana nu am mai acceptat , am fost la psiholog tin sa spun ca am incercat sa fac tot ce mi-a spus si niciun rezultat mentionez ca in vara am luat persen forte si ceaiuri seara de somn linistit cam o sap, pe moment a fost totul ok dar am o teama ca se vor reintoarce starile nu am teama ca mor ci ca inebunesc nu pot dormi noaptea ma culc foarte tarziu nici la facultate nu ma pot concentra bine nu as vrea sa mai iau pastile ca acestea incetinesc sistemul de concentrare si am nevoie sa fiu activa daca aveti solutii le astept.Multumesc
Publicat la data de 15.12.2011, ora 10:02 am
incercati terapie energetica reiki – va pot ajuta sa va linistiti in criza, sa va echilibrati energiile si sa intelegeti cum sa va ajutati singuri pe viitor fara medicamente
Publicat la data de 16.3.2012, ora 11:00 pm
buna!!! vreau sa spun ca si eu ma confrunt cu aceste stari de 5 ani la inceput nu am stiu ce sunt si mam gandit ca sunt bolnava cu ceva nu am facut nici un fel de anlize atunci apoi…timp de 2 sau 3 ani nu am mai avut decat ffff rar akuma dea cateva luni au reincepu din nou sunt niste sintome ingrozitoare simt ca mori in monentul acela numai ganduri negative ai as face orice sa redevin ce eram inainte ajutati1ma va rogg
Publicat la data de 26.4.2012, ora 12:01 am
dupa ce am citit majoritatea posturilor facute pe acest web-syte am gasit unul destul de intersant.
http://www.panicend.com/index.html
este un syte in engleza dar mi se pare destul de logic ce este explicat acolo si am de cand sa urmez toate sfaturile si sper sa trec mai usor peste toate atacurile de panica.sper ca sa va ajute postul meu.Multumesc