Cum recunoastem depresia? Dr. Vlad Stroescu, medic specialist psihiatrie, a discutat online cu cititorii

Care sunt simptomele depresiei si cand stim ca trebuie sa apelam la medicul specialist? Cum stim ce tip de terapie trebuie sa alegem si care  sunt optiunile de tratament? Dr. Vlad Stroescu, medic specialist psihiatrie, a discutat online cu cititorii.


Dr. Vlad Stroescu este medic specialist psihiatrie in cadrul Centrului de Psihiatrie si Psihoterapie MindCare. Intra pe pagina online pentru programari.

Articole similare:

  1. VIDEO INTERVIU Cum tratam depresia? Dr. Ana-Maria Iordache, medic specialist psihiatru, a discutat online cu cititorii
  2. Cum recunoastem artrita psoriazica? Dr. Alina Posea, medic specialist reumatologie, a discutat online cu cititorii
  3. VIDEO INTERVIU Cum recunoastem tulburarea bipolara? Dr. Mihaela Bugheanu, medic primar psihiatru, a discutat online cu cititorii
  4. Ce trebuie sa stim despre rinofaringite in aceasta iarna? Dr. Oana Constantinescu, medic specialist ORL, a discutat online cu cititorii
  5. Care sunt cauzele otitei, ce simptome prezinta si cum o putem trata? Dr. Andreea Mezei Negrila, medic specialist ORL, a discutat online cu cititorii

Tags: , , , , ,

46 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!

  1. Comentariu scris de Ana
    Publicat la data de 23.8.2016, ora 12:11 pm

    Cum pot adduce in fata unui medic de specialitate un om cu probleme de adaptare in social, cu tendinte de auto distrugere, dar caruia ii e teama de aceasta intalnire? Aveti tehnici de persuasiune fata de cineva in opozitie, dar care are sigur nevoie de ajutor? Poate familia face ceva (nu in sensul unui verdict)?

    • Comentariu scris de Dr. Vlad Stroescu
      Publicat la data de 24.8.2016, ora 1:12 pm

      Puteti incepe prin a-l asigura pe omul cu pricina ca psihiatrul sau psihoterapeutul e doar un „consilier”, care e dator mai intai sa il asculte si apoi sa ofere un sfat, daca are unul, sau macar sa il orienteze in directia in care poate gasi un sfat competent. Confidentialitatea va fi respectata si nimeni nu il va lua cu salvarea, iar in final deciziile asupra propriei vieti ii apartin in exclusivitate. Asadar, nu are practic nimic de pierdut. Trebuie profitat de crize, caci ele sunt momente de rascruce in care poti merge si spre mai bine, nu doar spre mai rau. Chiar si asa, decizia de a merge la un specialist, din multe motive e una care pare sa fie foarte grea, deci e nevoie de multa rabdare si intelegere, mai mult decat de persuasiune in sensul fortat al termenului.

  2. Comentariu scris de dan
    Publicat la data de 23.8.2016, ora 12:55 pm

    Cineva care este dependent de niste lucruri care nu sunt nocive in sine: gen noteaza zi de zi horoscopul de la Tv, cumpara lucruri ex. carti, mancare desi nu le foloseste nici in proportie de 30%, nu renunta deloc la propriile pareri spunand sa iti vezi de treaba ta si cand incerci sa deschizi o discutie schimba, practic refuza orice discutie care critica comportamentul lui, poate fi ajutat de cineva mai specializat? se incadreaza acest comportament intr-o zona anume?

    • Comentariu scris de Dr. Vlad Stroescu
      Publicat la data de 24.8.2016, ora 1:15 pm

      Ne-am castigat cu greu libertatea ca sa o combatem acum prin mijloace psihiatrice :) Daca persoana va e prieten sau ruda, criticati-l constructiv. Dupa parerea mea, de multe ori, daca nu de cele mai multe ori, o ascultare intelegatoare si fara critici e mult mai valoroasa decat sfaturile directive, dar si onestitatea, fara subterfugii, a parerii cerute de celalalt e importanta. Cat despre diagnostic, nu pot pune niciunul pe baza a ceea ce imi relatati, si oricum m-as abtine sa pun diagnostice la distanta chiar cand lucrurile sunt clare.

  3. Comentariu scris de me
    Publicat la data de 23.8.2016, ora 1:01 pm

    oamenii care observa in permanenta greselile (reale) ale celor din jur si le critica direct sau le cer sa-si schimbe comportamentul sufera de depresie sau alta problema ei insisi? exista o limita care delimiteaza feedbackul util, de critica daunatoare? un om fericit nu ar trebui sa dea o atentie asa mare greselilor celorlalti?

    • Comentariu scris de Dr. Vlad Stroescu
      Publicat la data de 24.8.2016, ora 1:19 pm

      Nefericirea nu e sinonimă cu depresia, nici pe departe, iar unii oameni sunt mai fericiti când critică, sau, mai corect zis, așa știu ei să funcționeze cel mai bine. Ține adesea de trăsături de personalitate, de temperament și caracter, lucruri greu de schimbat, deși nu e imposibil, dacă împricinatul simte că comportamentul său ar fi disfuncțional și vrea să îl modifice. Dar vă încurajez să fiți asertiv(ă) și să oferiți la rându-vă feedback, fără furie și anxietate, fără să așteptați picătura care produce revărsarea, rațional și sincer. Ce altceva puteți face?

  4. Comentariu scris de Luminita
    Publicat la data de 23.8.2016, ora 1:36 pm

    Buna ziua! Considerati ca am nevoie de ajutor specializat daca uneori am starti de spirit schimbatoare ? Ma intristeaza foarte mult lucruri care au loc zi de zi in societate ( oamenii saracii, oamenii batrani care au ramas singuri, oamenii care nu au nimic de mancare). Un alt exemplu ar fi ca nu stiu sigur daca sunt fericita cu viata pe care o am. Am impresia ca sunt neinteleasa sau ca am dreptate, dar totusi din cauza varstei oamenii nu imi iau parerea in seama. Uneori ma enervez foarte rau si am tendinta de a plange si a tipa, insa ulterior imi pare foarte rau. Mentionez ca aceste lucruri au loc doar in viata personala, deoarece in mediul profesional si in viata publica sunt considerata una dintre cele mai optimiste persoane, cu zambetul tot timpul pe buze, pot sa ofer sfaturi sau pareri bune mai multor colegi. Se poate sa imi oferiti o directie sau cateva sfaturi ? Multumesc,

    • Comentariu scris de cristina
      Publicat la data de 23.8.2016, ora 2:58 pm

      Nu suna a depresie. Dar psihoterapia cred ca v-ar ajuta foarte mult. Banuiesc ca este destul de extenuant sa existe o discrepanta atat de mare intre viata personala si cea sociala/profesionala. Poate ar fi un pas bun totusi sa vorbiti cu cineva apropiat despre aceste ganduri.
      Va recomand un articol si un clip (ce argumenteaza ca empatia poate fi si distructiva asa cum este in cazul dvs., unde va provocati atata suferinta fata de lucrurile pe care nu le puteti schimba):

      http://www.theatlantic.com/video/index/474588/why-empathy-is-a-bad-thing/
      https://bostonreview.net/forum/paul-bloom-against-empathy

      Daca simtiti nevoia sa apelati la un ajutor specialist nu va jenati si nu va fie rusine. Terapeutul va poate ajuta sa va schimbati perspectiva in legatura cu lucrurile care va supara si sa invatati sa le acceptati pentru ceea ce sunt.

    • Comentariu scris de Gabi
      Publicat la data de 24.8.2016, ora 12:23 am

      Si altii au ” problema ” asta. E o problema normala grija fata semenii tai.

    • Comentariu scris de Dr. Vlad Stroescu
      Publicat la data de 24.8.2016, ora 1:21 pm

      Nu e loc de verdicte aici, de genul: „da, aveți neapărată nevoie de ajutor specializat”. Nu cred că e cazul, din ce îmi spuneți. Dar dacă vreți să vă sfătuiți cu cineva, de ce să nu o faceți? Chiar dacă par lucruri „ușoare” sau normale, e clar că vă produc mai multă sau mai puțină sufeirnță.

      • Comentariu scris de Anonim-45x
        Publicat la data de 26.7.2017, ora 11:24 pm

        Recunosc io ca in anumite clipe speciale un psihiatru de inalta calitate inevitabil poate schimba viata pacientului spre un viitor mai bun !!

  5. Comentariu scris de Kerenus Craciunita
    Publicat la data de 23.8.2016, ora 3:20 pm

    O persoana , care nu poate iesi din casa ,de mai bine 7 saptamani ….. spune ca atunci cand se apropie de usa …simte ca nu mai poate respira si simte ca se sufoca , spune ca NU are putere nici sa ridice mainile in sus , nu -si poate face patul , nici baie singura , iar da-i vine apa pe fata ….incepe sa urle si sa tipe !! nici sa-si pregateasca un masa pentru a se hrani , spune ca nici somnul nu-i este odihnitor !! – Va rog sa-mi raspundeti ,domnule doctor ….ar fii vorba despre DEPRESIE ?? sau alta ceva tot legat de sistemul nervos….. Va multumesc !!

    • Comentariu scris de Dr. Vlad Stroescu
      Publicat la data de 24.8.2016, ora 1:23 pm

      Nu pot să vă dau diagnostice fără să fi examinat persoana în cauză, dar pot să vă spun că e evident că e de mers la medic: suferința este mare, iar activitățile de zi cu zi sunt profund afectate, și astea sunt indiciile majore care trebuie să te trimită la medicul specialist.

  6. Comentariu scris de George
    Publicat la data de 23.8.2016, ora 3:36 pm

    Creierul pare ca functioneaza potrivit imperativului: trebuie sa-ti asiguri securitatea (fizica); pentru asta ai nevoie de ‘unelte/competente’ (in sens banal; e.g. nu stii sa faci omleta, nu stii sa printezi un document). Comportamental, acest imperativ se traduce prin nevoia constanta de a primi feed-back pozitiv din interactiunile cu mediul inconjurator (familie, serviciu, obiecte etc).

    Putem identifica drept cauza comuna multor probleme mentale perceptia subiectiva a unei incapacitati de a face fata mediului inconjurator?

    Spre exemplu, daca in urma interactiunilor cu mediul inconjurator (familie, serviciu, obiecte etc) creierul primeste feed-back-uri negative pe termen mediu/lung de tipul esti amenintat fizic, sau nu poti face fata situatiei, sau nu esti competent (in sens banal; e.g. nu stii sa faci omleta, nu stii sa printezi un document), sau nu esti necesar/dorit/iubit.

    Daca aceste feed-back-uri negative sunt continue, ele genereaza o stare de discomfort. In unele cazuri, daca nu exista o compensare cu feed-back-uri positive (e.g. Bravo!; Mi-a placut mancarea ta; E buna scrisoarea pe care ai conceput-o pentru director etc) unele persoane isi creaza mecanisme compensatorii alternative.

    Unul dintre ele este recluziunea: cu cat mai mic este contactul cu mediul inconjurator, cu atat mai putine sanse de feed-back negativ. Insa acest lucru nu rezolva problema nevoii de feedback pozitiv de tipul ‘nu te ameninta nimic; poti sa faci X; esti dorit, acceptat, inclus, iubit etc).

    Un alt mechanism compensatoriu este crearea unei realitati paralele. Mai intai prin exagerarea unor mici izbanzi care devin realizari exceptionale, pana la crearea unor scenarii care nu au avut loc deloc, sau care nu au nici o corespondenta cu realitatea. Ideea este de a reintroduce un confort creierului de tipul: esti in siguranta, esti capabil, esti necesar, esti competent etc.

    Asta este (cred) motivul pentru care multe persoane care au probleme vorbesc despre cum au salvat ei lumea, despre faptul ca ei sunt Isus etc.

  7. Comentariu scris de carmen iancu
    Publicat la data de 23.8.2016, ora 4:03 pm

    Depresia se invata ?

    • Comentariu scris de Dr. Vlad Stroescu
      Publicat la data de 24.8.2016, ora 1:29 pm

      Există o teorie, a „neajutorării învățate”, care susține ceva de genul ăsta. Orice comportament poate fi învățat, chiar și unul negativ, e una dintre cheile de boltă ale școlilor comportamentale de psihologie și psihoterapie. Dar ar fi greșit să spunem că întreaga boală, episodul depresiv major, e ceva învățat. Nu cunoaștem o cauză clară a depresiei, dar știm că există factori genetici, psihologici, sociali, chiar și istorici. Depresia nu e ceva ce învățăm, ci un fenomen distructiv, negativ, ca orice boală. Dar anumite comportamente din depresie, cum sunt abuzul de substanțe, sau anumite patternuri disfuncționale, pot avea o componentă de învățare.

  8. Comentariu scris de Nicoleta
    Publicat la data de 23.8.2016, ora 5:34 pm

    Buna ziua,

    Nu stiu cum as putea sa descriu in asa fel incat sa intelegeti si sa nu va retin nici foarte mult timp. Cred ca pe scurt ar fi: sunt foarte panicoasa si cred ca usor iphondra. Nu stiu daca e o problema in sine, dar uneori devine obositor. De exemplu, imi e teama cand cineva drag merge cu masina, ma simt f anxioasa si ma gandesc numai la asta pana cand respectiva/respectivul ajunge la destinatie.Intre timp imi fac scenarii negre in cap si de multe ori verific chiar stirile sa vad ca nu s-a intamplat nimic. Aceeasi poveste se aplica si cand merg eu cu masina, ganduri cu mult timp inainte, panica si dorinta de a lua de fiecare data trenul. Cred ca am si un soi de tulburare obsesiv compulsiva pentru ca verific gazele de f multe ori inainte sa merg la somn, cu inchisul usii e aceeasi poveste etc. Devine obositor si ma coplestste de multe ori aceasta grija exagerata. Ma oboseste ca nu ma pot relaxa complet si ca trebuie sa “detin controlul” in orice situatie de genu asta. Cand nu se poate (ex: mersul cu masina, analize etc) ma cuprinde o senzatie urata (ma gandesc de multe ori pe zi la situatia respectiva) care ma tine de multe ori f mult timp (pana se rezolva problema de obicei) Si cand merg la doctor pentru controalele de rutina, care ma sperie, imi fac griji si ma stresez cu 2 saptamani inainte gandidu-ma la ce ar putea spune si ma linistesc de abia dupa ce vad ca rezultatele sunt bune. Tot timpul pun raul in fata si cum ma linistesc referitor la un subiect (ex: ies analizele bune) gasesc alt motiv de ingrijorare, de multe ori mult mai grav. Eu zic ca toate au o baza reala si ma consum si ma gandesc foarte des la ele. Mi-ar placea sa existe un exercitiu cu rezultat imediat care sa ma faca sa gandesc pozitiv, sa vad ca toate gandurile negative nu ma ajuta cu nimic si faptul ca imi fac griji pt o situatie x nu inseamna ca aasa o sa se intample sau ca o pot schimba. Teoria o stiu bine, dar cu practica stau foarte prost. Uneori imi e teama si ca ii obosesc si pe cei apropiati carora le impartasesc aceste ganduri si care de multe ori nu stiu ce sa mai zica sa ma consoleze, sa ma asigure ca totul va fi bine. Stiu ca nu e depresie, dar ma intrebam daca stiti despre ce e vorba si daca ma puteti ghida/sfatui in vreun fel?

    Va multumesc mult,

    Nicoleta

    • Comentariu scris de cristina
      Publicat la data de 23.8.2016, ora 8:11 pm

      Si eu ma confrunt cu aceleasi probleme: o puternica stare de anxietate. Am reusit sa ameliorez simptomele prin meditatie. Te ajuta sa-ti privesti anxietatile fara a fi una cu ele. Le constientizezi si pe urma, le lasi sa treaca. Leac pentru asa ceva nu exista. Singura solutie: sa inveti sa le gestionezi astfel incat sa nu mai fie atat de deranjante.

      • Comentariu scris de cristina
        Publicat la data de 23.8.2016, ora 8:16 pm

        eu va recomand mai intai sa discutati cu un terapeut. Eu fac terapie de 8 ani de zile si e nevoie de foarte mult timp si rabdare pentru a dobandi o oarecare claritatea asupra anxietatilor si asupra lucrurilor care ma fac sa fiu asa. Iar meditatia am introdus-o relativ recent, din decembrie anul trecut. Folosesc aplicatia http://www.headspace.com

    • Comentariu scris de Dr. Vlad Stroescu
      Publicat la data de 24.8.2016, ora 1:38 pm

      Aud de mai multe ori pe zi povestea spusă de dumneavoastră, cu diverse variațiuni. E povestea excesului de anxietate, poate motivul cel mai frecvent pentru care oamenii cer ajutorul „psi”. Și la care nimeni nu e cu adevărat imun. Anxietatea e un instinct universal, nu doar uman, ci pre-omenesc, și fără ea am fi dispărut demult. Ea e un consilier al nostru care se străduie să ne ajute să facem față unui univers de la bun început ostil. Doar că zilele noastre nu mai sunt așa de direct ostile, și instictele de supraviețuire sunt adesea disfuncționale, exagerate, scad calitatea vieții și ne afectează activitățile și bucuria de a trăi. Nimeni nu poate eradica anxietatea din viața unui om, așa ceva ar fi de nedorit chiar dacă ar fi posibil, dar ea poate fi „domesticită”, utilizată în scopuri bune. Psihoterapia e eficace, și tratamentul la fel, dacă este cazul, așa că eu vă încurajez să vizitați un specialist (psihiatru sau psihoterapeut, contează mai puțin de unde începeți) cu care să examinați opțiunile.

  9. Comentariu scris de red
    Publicat la data de 23.8.2016, ora 8:35 pm

    Care trebuie sa fie comportamentul meu, ca sotie a unei persoane cu pusee depresive, care uneori are si stari psihotice (in sensul in care interpreteaza realitatea in mod complet denaturat. Exemplele nu conteaza, dar ele converg in directia “nu sint respectat de tine/de familia ta/de restul lumii”).

    Mentionez ca sotul meu a fost in terapie vreo 2-3 ani pentru ‘anger management’, dar, cu tristete o spun, terapeuta nu mi s-a parut ca ar fi identificat/rezolvat nici pe departe problemele reale ale sotului meu. Au decis de comun acord sa intrerupa terapia, pentru ca erau intr-un punct mort, iar sotul meu refuza sa incerce din nou, cu altcineva.

    Mentionez ca si eu am fost in terapie, pentru stari de anxietate si fobie generate, intre altele, de starile de nesiguranta pe care mi le provoaca teama de “urmatoarea lui criza”. Eu am intrerupt terapia de nevoie, pentru ca terapeuta mea a plecat din tara, si acum imi vine greu sa gasesc pe cineva cu in care sa am aceeasi incredere si sa o iau de la inceput.

    • Comentariu scris de Dr. Vlad Stroescu
      Publicat la data de 24.8.2016, ora 1:41 pm

      Ah, aș vrea tare mult să existe o rețetă universală pentru familiile celor aflați în suferință (psihică sau de altă natură). Oameni ca dumneavoastră au la rândul lor risc mai mare de depresie, anxietate și tulburări de adaptare la stres. Poate pare greu să o luați de la început cu un alt psihoterapeut, dar făceți-o oricum. Psihoterapia e cadrul în care poți găsi soluțiile care se potrivesc cel mai bine vieților fiecăruia. Și vă mai spun că e ok ca din când în când să ajungeți la limitele compasiunii, ale calmului și ale speranței, toți vizităm teritoriile astea de graniță, dar există mereu cale de întoarcere.

  10. Comentariu scris de Jak
    Publicat la data de 23.8.2016, ora 9:45 pm

    In urma unui diagnostic de depresie pus de un medic specialist, iau de mai bine de 2 ani MIRZATEN 30 mg. (0-0-1) si ANXIAR, dupa ce l-am redus treptat ajungand la (1/4-0-0). De mai bine de un an si jumatate nu mai am simptomele avute la inceput. Va rog sa-mi spuneti daca si cum pot sa intrerup tratamentul, in ce mod, in ce ordine si, mai ales, care ar putea fi urmarile intreruperii tratamentului? Exista riscul declansarii unei noi depresii?

    Va multumesc.

    Jak

    • Comentariu scris de Dr. Vlad Stroescu
      Publicat la data de 24.8.2016, ora 1:44 pm

      Nu cred că ar fi bine să vă ofer un asemenea sfat online. Cel mai bine e să mergeți la un psihiatru, ideal cel care v-a prescris tratamentul și știe despre ce e vorba, și să stabiliți împreună momentul optim al opririi tratamentului și felul în care o să o faceți. Întreruperea inoportună poate duce la revenirea simptomelor, deci da, există un risc. Vă felicit însă că ați căutat ajutor și ați făcut pașii necesari spre mai bine. Succes!

  11. Comentariu scris de ciuchita
    Publicat la data de 23.8.2016, ora 10:25 pm

    o persoana cu tulburare de personalitate depresiva poate face depresie?Cum se poate preveni sa nu se intimple acest lucru?

    Cum poate o persoana cu tulburari de personalitate obsesiv compulsive si depresive insesizabile pentru cei din jur sa corecteze problemele pe care le
    are cu sine?
    Cit este mostenire si cit este consecinta factorilor de mediu in tulburarile de personalitate de mai sus?
    Sunt persoane care realmente au scapat de tulburarile de personalitate de mai sus sau ramin marcate toata viata? Unde este pozitionat psihiatru si unde este pozitionat psihologul?
    Daca constientizezi evenimente din viata care te au marcat de regula negativ poti sa scapi de ele? sau cum?
    Multumesc frumos!

    â

    • Comentariu scris de Dr. Vlad Stroescu
      Publicat la data de 24.8.2016, ora 1:48 pm

      Cred că sunt tratate întregi care încearcă să răspundă la întrebările dumneavoastră. Sunt întrebări vaste și dificile. M-aș rezuma să spun că niciun diagnostic „psi”, cu atât mai puțin cel de tulburare de personalitate, nu e condamnare, și că întotdeauna e loc de mai bine și se mai pot face lucruri în acest sens. Tratamentul tulburărilor de personalitate nu are ca scop „dispariția” acestora (nici nu știu ce ar însemna acest lucru), ci o viață liberă, cu cât mai puțină suferință și cât mai împlinită. Cauzele sunt mereu „mixte”, dacă putem pretinde că le știm. Psihiatrul și psihoterapeutul (sau psihoterapeuții) lucrează împreună, în echipă, împreună cu dvs.

  12. Comentariu scris de Horia
    Publicat la data de 24.8.2016, ora 10:41 am

    Care este diferenta dintre un pshiholog si un pshihiatru,in tratarea unui depresiv cronic cu simptome de pacient bipolar ?

    • Comentariu scris de Dr. Vlad Stroescu
      Publicat la data de 24.8.2016, ora 1:52 pm

      Tulburarea bipolară trebuie diagnosticată și, în majoritatea covârșitoare a cazurilor, tratată medicamentos, printre altele, și e nevoie de multe reevaluări de-a lungul timpului. Pentru asta e nevoie de un psihiatru în apropiere, pentru că e tulburare serioasă, pe care trebuie să știi că o ai, pe care trebuie să o tratezi și ale cărei semnale de alarmă să trezească vigilența din timp, ca să poată fi posibilă o viață împlinită, normală.
      Psihologul clinician poate face teste de evaluare psihodiagnostică care să sprijine diagnosticul și terapia, iar psihoterapeutul poate susține pe cel afectat în numeroasele provocări pe care viața i le va aduce. Ambii au roluri foarte importante, dar nu te scutesc niciodată de vizita la psihiatru, în acest caz.

  13. Comentariu scris de exilat
    Publicat la data de 24.8.2016, ora 10:47 am

    Am fost diagnosticat in urma cu 6 ani cu depresie majora. Mi-a fost prescris Mirzaten , care am luat vreo 2-3 ani de zile. In special pentru a ma ajuta cu problemele cu somnul. M-am oprit la un moment dat din medicatie dupa vreo 3 ani, si din terapie dupa vreo 4. Nu pot sa zic ca terapia nu m-a ajutat, dar inca resimt unele simptome ale depresiei.
    Tinand cont ca de la declansarea depresiei au trecut cam 10 ani am o intrebare: Suferinta indelungata de depresie are efecte permanente?

    • Comentariu scris de Dr. Vlad Stroescu
      Publicat la data de 24.8.2016, ora 1:55 pm

      Orice lucru rău îți marchează viața. În trecut, înainte de apariția farmacoterapiei și a unor standarde avansate de practică, la pacienții complet netratați se puteau constata chiar modificări structurale ale creierului. Astăzi, lucrul ăsta n-ar trebui să se mai întâmple, dar depresia e o problemă foarte serioasă și nu un moft, și trebuie abordată de o echipă terapeutică specializată. Scopul trebuie să fie remisiunea, „vindecarea” daca doriți, dar uneori bătălia e mai grea decât ne-am dori.

  14. Comentariu scris de Alex
    Publicat la data de 24.8.2016, ora 10:57 am

    Am fost diagnosticat cu depresie dupa un doliu greu . Am luat Medazepam timp de 1 an . Pt ca am dezvoltat toleranta medicul mi-a recomandat Serlift . Am inceput sa-l iau dar concomitent trebuie sa iau si Medazepam , din doua in doua zile pt ca am sindrom de abstinenta . E ceva normal cele doua medicamente luate concomitent ? Medazepam ar trebui sa tot reduc doza pana la zero dar nu stiu daca voi putea . Multumesc

    • Comentariu scris de Dr. Vlad Stroescu
      Publicat la data de 24.8.2016, ora 1:58 pm

      Cele două medicamente pot fi luate, în principiu, împreună, pentru că au acțiuni și scopuri diferite. Iar benzodiazepinele (clasă din care face parte și medazepamul) pot da toleranță și dependență, inclusiv sindrom de sevraj. Toate acestea sunt tratabile, iar riscurile sunt mici dacă relația cu psihiatrul e apropiată și nu au loc abuzuri sau automedicație. Dar v-aș ruga să insistați pe lângă medicul dvs să vă răspundă la toate întrebările care vă îngrijorează, pentru că doar el vă poate da răspunsurile cele mai potrivite situației dvs.

  15. Comentariu scris de George
    Publicat la data de 24.8.2016, ora 12:57 pm

    Este posibil dar si eficient consultul prin Skype ? Ma refer la romanii care muncesc sau invata in strainatate si locuiesc acolo (care vin rar in Romania) dar care nu apeleaza la psiholog sau psihiatru in tara respectiva pentru ca se lovesc de bariera limbii. Chiar daca vorbesc bine limba tarii in care se afla le e mai dificil sa exprime ceea ce simt intr-o limba straina (sau asa cred). Recomandati mai mult sa apeleze la un specialist roman prin skype sau totusi sa incerce sa apeleze la unul din tara respectiva si sa incerce sa exprime ce problema are in limba acestuia si sa fie vazut “in carne si oase” ?

    • Comentariu scris de Dr. Vlad Stroescu
      Publicat la data de 24.8.2016, ora 2:03 pm

      Apariția internetului a schimbat și fața medicinei și psihoterapiei, dar încă nu există standarde de practică în acest sens. Eu personal țin legătura cu pacienții mei plecați în străinătate, prin mijloacele pe care le am la dispoziție, dar nu aș face asta cu un om pe care nu l-am cunoscut „în carne și oase” la cabinet, mai întâi, nici nu ofer prescripții la distanță, așa că asemenea cazuri trebuie să aibă și un ajutor la îndemână apropiat ca distanță, medic de familie sau psihiatru.
      Psihoterapeuții pe care îi cunosc procedează la fel, în terapie: preferă să inițieze relația terapeutică „live”, chiar dacă sunt deschiși să o continue și la distanță, și deși aplicațiile de tipul skype ne oferă oportunități la care nu visam acum 10-20 de ani, aș sfătui pe oricine să meargă în persoană la cabinetul specialistului psi, măcar la început.

  16. Comentariu scris de lucia
    Publicat la data de 24.8.2016, ora 1:07 pm

    Este in regula daca intr-o stare de depresie se da tratament cu cimbalta?

    • Comentariu scris de Dr. Vlad Stroescu
      Publicat la data de 24.8.2016, ora 2:04 pm

      Cimbalta e un medicament eficace în depresie, statistic vorbind, deci la modul cel mai general, răspunsul e: da, e ok. La modul particular, cel care ia tratamentul va afla răspunsul împreună cu psihiatrul său. Nu există niciun tratament cu efecte garantate, și nu întotdeauna nimerim ”din prima”. Dar sper să fie bine cât mai repede pentru dvs!

  17. Comentariu scris de Robert
    Publicat la data de 24.8.2016, ora 1:57 pm

    Bună ziua, în cazul în care unei persoane care tine foarte mult la a 2-a iar cea doua pleacă pentru un an cu bursa de studiu în străinătate, iar relația dintre cele 2 persoane este de prietenie, însă în cazul primei persoane, cea care rămâne în tara au existat unele probleme de adaptare și nu are foarte multi prieteni, cum ar putea persoana care rămâne în tara sa depășească cele 8 luni? Adică partea este ca din punct de vedere mental nu vrea sa fie ajutat, decât cu sfaturi eventual… Va mulțumesc!

    • Comentariu scris de Dr. Vlad Stroescu
      Publicat la data de 24.8.2016, ora 2:10 pm

      M-ați încuiat. Psihiatrul nu e expert în prietenie și dragoste :) Ca simplu om, pot să vă încurajez să fiți deschis în privința sentimentelor dvs, și să vă zic platitudini adevărate de genul „orice suferință trece”, că, dacă țineți la cineva, e normal să suferiți când vă separați, dar și că e bine să fiți autonom, ca viața și activitățile dvs să nu depindă exclusiv de o altă persoană, că lumea e mare și există lucruri și oameni intersanți și stimulanți peste tot în jur. Dar nu știu cât valorează sfaturile astea și dacă nu cumva ar fi mai util să găsiți pe cineva care să vă asculte, pur și simplu. Succes!

  18. Comentariu scris de anghel
    Publicat la data de 24.8.2016, ora 4:59 pm

    In contractul -cadru privind asistenta medicala pentru 2016-2017, medicul de familie trebuie sa identifice riscul privind sanatatea mintala, respectiv sa identifice persoanele cu risc inalt de depresie. Toata populatia adulta va trebui sa raspunda unui chestionar cu doua intrebari:
    1- V-ati pierdut interesul sau placerea pentru activitatile obisnuite in ultima luna?
    2- V-ati simtit trist, demoralizat sau neajutorat in ultima luna ?
    Raspunsul afirmativ la ambele intrebari indica un risc inalt de depresie si impune trimiterea la consultatii de specialitate de psihiatrie.
    Aceasta prevedere introdusa pentru prima oara in contractul-cadru pentru 2015-2016 si preluata in actuala legislatie nu este conforma cu normele europene privind respectarea drepturilor omului. Nimeni nu poate fi silit sa treaca printr-o evaluare a sanatatii sale mintale, deca situatia sa particulara nu o impune. Despre aceasta prevedere nu a existat o informare publica si nicio dezbatere. Publicul trebuie informat asupra consecintelor in plan personal pe care il are un diagnostic de depresie si care poate afecta intreaga ruta profesionala si statutul juridic al persoanelor. Orice individ poate trece prin perioade dificile in viata, poate sa-si piarda interesul si placerea de a face ceva, asta nu ineamna ca este depresiv. Depresia este considerata o boala cronica si acest lucru poate produce consecinte, ca de exemplu la locul de munca, la ocuparea unui nou loc de munca, in general legat de medicina muncii. Nu exista teste clinice care sa stabileasca cu precizie daca o persoana este sau nu depresiva, riscul supradiagnosticarii fiind extrem de mare.
    Ce parere aveti in legatura cu sceeningul depresiei privind intraga populatiei adulta a Romaniei? Este necesara o asemenea masura? Bolnavii psihici din Romania au acces la tratamente gratuite – exista un program national in acest sens, inclusiv depresivii ? Care este parerea d-voastra privind eficienta tratamentului medicamentos al depresiei in sensul vindecarii totale de la primul episod, fara recaderi si complicatii?

    • Comentariu scris de Vlad Stroescu
      Publicat la data de 24.8.2016, ora 8:27 pm

      Mie mi se pare o masura normala si justificata. De altfel, acesta este actualul standard de preventie secundara a tulburarilor depresive. Recomandarea oficială există deja in lumea civilizată, de exemplu în SUA, unde a fost făcută de Preventive Services Task Force, organizația independentă de experți care elaborează recomandări de sănătate publică după examinarea dovezilor, făcând abstracție de costurile intevenției de screening.
      http://www.uspreventiveservicestaskforce.org/Page/Document/UpdateSummaryFinal/depression-in-adults-screening1?ds=1&s=depression

      Concluziile de mai sus reflectă o realitate: marea prevalență a suferințelor de ordin depresiv in populația generală, și faptul că multor oameni nu li se ofera ajutorul de care au nevoie.

      De ce ar fi o incalcare a drepturilor omului?
      Mai intai, nimeni nu e silit la nimic. Nimeni nu e obligat sa raspunda intrebarilor medicului de familie. Acesta e dator să le pună, dar pacientul nu e dator să răspundă. Nu e vorba de vreo expertiză medico-legală, aici. Medicul de familie face screeninguri, pune intrebari de tot felul. Doar cele legate de sănătatea psihică sunt abuzive, sau și cele legate de sănătatea corpului? :)
      Supradiagnosticare? E vorba de screening aici, nu de diagnostic. Screeningul nu diagnostichează, ci selectează cazurile care merită îndrumate către psihiatru. Acesta e cel care diagnostichează. Și, din nou, nimeni nu e obligat să meargă la psihiatru după screeningul medicului de familie. Dacă, în urma screeningului, afli că ajutorul este disponibil, și poți să îl accesezi dacă alegi să faci asta, mi se pare un lucru fundamental bun.

      Cât despre consecințele la locul de muncă, ele, legal, nu pot exista decât dacă omul este într-adevăr incapabil să continue să muncească, are așadar un handicap. Acest lucru e stabilit de o comisie de expertiză, după ce se epuizează concediile medicale și alte măsuri temporare. Nimeni nu te obligă să renunți la serviciu dacă nu vrei să o faci și poți continua, dar, dacă nu poți, există măsuri sociale de protecție (pensionarea medicală, ajutor de handicap), dar, stați liniștit, ele sunt greu de accesat și, în România, sunt cel mult modeste.

      Și nu, medicul de familie nu îl va informa pe șef că angajatul lui are o „boală psihică”, ca să fie dat afară. Așa ceva ar fi ilegal. Atât încălcarea confidențialității, cât și concedierea angajatului din motive de sănătate ale acestuia.

      Nu neg că o suferință psihică îngreunează șansele unui om pe piața de muncă. Dar nu cred că soluția ar fi să ne ascundem după deget și să negăm existența depresiei.

      În fine, screeningul simptomelor depresive la nivel de medic de familie e echivalent cu screeningul altor simptome (febră, dureri de tot felul, etc) și al altor boli, care teoretic se fac pentru toată populația adultă, dar în realitate nu prea. Câți bărbați peste 50 de ani fac colonoscopia de rutină, considerată obligatorie? Câte femei fac mamografie periodică după menopauză? Câți oameni se duc periodic la medicul de familie, pentru controalele de rutină?

      • Comentariu scris de anghel
        Publicat la data de 26.8.2016, ora 1:46 pm

        Sa fiu mai exact:
        1- Preventia pentru depresie trebuie justificata de o incidenta crescuta a acestei boli psihice la romani;
        2- Nu exista date oficiale privind aceasta incidenta, care sa justifice masura introducerii screening-ului pentru depresie in Romania;
        3- Conform unei evaluari globale privind depresia, Romania se plaseaza la cote scazute privind prevalenta acestei maladii in randul populatiei, de 2%,dar revin asupra nespecificarii sursei de informatii;
        4- Conform Normelor de aplicare a Contractului-cadru privind acordarea asistentei medicale pentru 2016-2017, se prevede si screening-ul depresiei la copii asimtomatici cu varste cuprinse intre 10-17ani;
        5-Orice interventie medicala trebuie sa fie precedata de acordarea consimtamantului informat;
        6-Nicio interventie medicala nu poate avea loc daca poate dauna psihologic;
        7-Evaluarea riscurilor pentru depresie va tine seama de factorii de risc, respectiv antecedente personale si heredocolaterale -care se refera la prezenta afectiunii la stramosi si membrii familiei !
        8- Depresia este o maladie genetica, exista predispozitie genetica pentru depresie? Nu exista niciun studiu care sa demonstreze acest lucru. Nu se cunosc nici macar mecanisme fiziologice care o produc.Acesta este un criteriu discriminatoriu.
        9-In Romania se pun diagnostice false de depresie, din cunostintele mele la comanda politica, la care se pot adauga erori de diagnostic, in consecinta statisticile privind depresia sunt viciate; in plus de cei care comit astfel de abuzuri nu se atinge nimeni;

        10-Nu exista niciun remediu efectiv- in afara actiunii in justitie- prin care o persoana victima a unui abuz psihiatric sa fie reabilitata; niciun ONG nu acorda asistenta in asemenea cazuri iar institutiile abililitate le musamalizeaza;

        Cred ca din moment ce abuzurile psihiatrice sunt tolerate in Romania ,orice tentativa de a efectua un screening pentru boli psihice la toata populatia mai putin bebelusii nu -si are rostul inaintea cercetarii acestor abuzuri si a indepartarii din sistem a celor vinovati..Exista pareri conform carora “.. cresterea influientei psihiatriei submineaza statul de drept, domnia legii. Astazi, pe baza judecatii arbitrare a unui psihiatru oamenii pot scapa de justitie, pretinzandu-se nebuni, iar oamenilor nevinovati li se poate lua libertatea si pot fi obligati sa se supuna unor tratamente. Legea este inlocuita prin autoritate, iar autoritatea psihiatrica nici macar nu este constransa democratic, pretinzandu-se stiinta. Psihiatria creste ca o a patra putere in stat si prin descoperirea a tot mai multe boli psihice, isi extinde treptat pretentia de autoritate” din Revista 22- nr.320, V.Tarko, Critica psihiatrei.

  19. Comentariu scris de Jana
    Publicat la data de 25.8.2016, ora 1:41 pm

    Buna, in general sunt un om trist (de la 8-9 ani de cand mama s-a recasatorit si a facut un copil cu actualul sot) pentru ca sunt copilul din prima casnicie viata mea a avut foarte putine accente de roz :) asta se intampla si acum la 45 de ani.
    Nu stiu daca e depresie, dar de o saptamana sufar foarte mult, plang intr-una pentru ca mi-a murit pisica in urma unei complicatii dupa sterilizare; vreau de asemenea sa-ti spun ca e primul animal la care am tinut din tot sufletul de cand ma stiu si asta m-a afectat foarte tare.
    Vrea sa intreb daca e normal ce simt eu ca ma linisteste, mi-am pus pe desktop si acasa si la job poze cu ea, pe telefonul mobil de asemena si cateodata vorbesc cu ea, asa simt ca imi trece dorul de ea si nu mai plang asa des; in schimb nu pot vorni despre ea pentru ca plang instant, asta fac si acum cand scriu acest mesaj … multumesc

  20. Comentariu scris de Elena Gabriela
    Publicat la data de 31.8.2016, ora 2:57 pm

    Buna ziua,
    Problema este mama mea. Acum 2 luni a fost operata de recidiva de hernie de disc. Dupa cea de-a doua operatie, mama nu si-a revenit la fel de repede ca dupa prima operatie. Dupa trei saptamani de la operatie a inceput sa se planga de faptul ca i-au iesit niste umflaturi in jurul incheieturilor, care s-au retras si au ramas goluri in locurile respective. M-am uitat si eu atent unde mi-a indicat ea, insa nu am observat nimic in neregula, insa a sustinut in continuare ca se simte rau si am inceput investigatiile pentru a vedea ce se intampla. Primul pas a fost neurochirurgie – era convinsa ca operatie nu este reusita- a facut RMN si am fost la doi medici de specialitate pentru a o consulta, raspuns: operatie reusita, nu sunt probleme. Pasul doi a fost boli infectioase- sustinea ca a luat vreo bacterie sau virus din spital si din acest motic de umfla- am facut toate analizele de specialitate, totul in regula. Pasul trei a fost ortopedie si reumatologie- toate analizele in regula, cu mici modificari la oase din cauza varstei – 58 ani. Acum urmeaza sa mergem la endocrinologie, insa ea sustine ca are cancer osos in stadiu final, ca niciun medic nu este suficient de competent sa ii spuna exact ce are ea si ca nu mai are mult de trait. M-am gandt ca ducand-o la toti specialistii de mai sus o sa se convinga de faptul ca nu are nimic si ca singurul lucru de care are nevoie in momentul de fata este repaus si recuperarea dupa operatie suferita. Inainte de operatie, mama a fost o persoana foarte activa, iar acum de aproape 3 luni de zile este imobilizata la pat. Deja ma gandesc ca este o problema de natura psihiatrica si are nevoie de terapie, consultatie de acet gen, insa nu stiu cum sa aduc in discutie acest lucru. De asemenea, mama este o persoana foarte reticenta si incapatanata, daca ii intra o idee in cap nu poti sa o faci sa se razgandeasca prea usor, chiar deloc. Pana acum nu a mai avut episoade de acest gen, fiind o femeie foarte puternica pe care rareori o auzeam plangandu-se de ceva anume.
    Cum as putea proceda in aceasta situatie?

    Va multumesc,
    Gabriela

  21. Comentariu scris de Elena Gabriela
    Publicat la data de 31.8.2016, ora 3:02 pm

    Este vorba de depresie post-operatorie in acest caz?

  22. Comentariu scris de lucia
    Publicat la data de 15.9.2016, ora 10:45 pm

    Buna seara, domnule doctor Stroescu!
    De aproape un an sufar de depresie (episoade de tristete profunda, alternate cu unele de euforie; lentoare in activitatea de la servici; activitatile care inainte imi faceau deosebita placere nici nu ma mai intereseaza; episoade cu ganduri sinucigase; episoade cu ganduri marete, aproape nerealiste). In general cam 9-10 ore/zi sunt apatica si imi desfasor greu activitatea, insa seara nu mai am nicio problema, e totul normal.
    Daca in cursul zilei iau jumatate, sau un Anxiar imi revin, dar stiu ca acest medicament nu actioneaza pe termen lung.
    In maxim 3 luni as dori sa raman insarcinata. E posibil sa urmez un tratament pe timpul sarcinii? sau macar cate o pastila de Anxiar in momentele mai dificile. doresc sa consult un specialist, dar nu vreau sa imi spuna ca din cauza medicatiei trebuie sa astept 1-2 ani cu sarcina.
    Va multumesc mult!

  23. Comentariu scris de liliana
    Publicat la data de 18.2.2017, ora 4:07 pm

    buna ziua as avea si eu o intrebare am luat timp de trei ani din care unul in care leam redus treptat eglonil seara si seroxat dimineata iar acum nu mai iau nimic de trei saptamani.si mie tare rau ameteli greata si transpiratii .poate fi un sevraj?
    nici in timpul tratamentului nu mia fost f bine dar am avut zile mai bune .Am luat tratamentul pt depresie anxioasa in urma anumitor investigatii la care nu am nimic deosebit.Chiar nu stiu ce sa mai fac daca merg la un medic generalist nu ma mai baga in seama auzint de depresie anxioasa .multumesc



Lasa un comentariu


Do NOT fill this !