Cum ne afecteaza divortul si cum ne revenim mai usor? Andreea Chitu, psihoterapeut, a discutat online cu cititorii

Cum ne schimba viata un divort si ce putem face pentru a ne reveni mai usor? Cum gestionam divortul intr-o relatie cu copii? Cum ne putem reface viata intr-un mod “sanatos”? Andreea Chitu, psihoterapeut, a discutat online cu cititorii. Andreea Chitu este  psihoterapeut in cadrul MindCare. Intra pe pagina online pentru programari.

Adreseaza-i o intrebare medicului in formularul de comentarii de mai jos.

Articole similare:

  1. Cat de importanta este viata sexuala intr-o relatie? Andreea Chiru-Maga, psihoterapeut si psiholog clinician, a discutat online cu cititorii
  2. Cat de utila este cearta intr-un cuplu? Ina Baranga, psiholog clinician si psihoterapeut, a discutat online cu cititorii
  3. Care sunt cauzele otitei, ce simptome prezinta si cum o putem trata? Dr. Andreea Mezei Negrila, medic specialist ORL, a discutat online cu cititorii
  4. VIDEO INTERVIU Cum tratam depresia? Dr. Ana-Maria Iordache, medic specialist psihiatru, a discutat online cu cititorii
  5. VIDEO INTERVIU Cum recunoastem tulburarea bipolara? Dr. Mihaela Bugheanu, medic primar psihiatru, a discutat online cu cititorii

Tags: , , , , , , , , ,

24 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!

  1. Comentariu scris de emanuel tanjala
    Publicat la data de 4.2.2016, ora 6:29 am

    Andrea,m[ bucur pentru ce faci!

  2. Comentariu scris de Sabin
    Publicat la data de 4.2.2016, ora 12:28 pm

    Buna ziua,

    Sunt un barbat divortat. Incepusem o relatie cu scurt timp inainte sa ma despart de sotie. Acum am o relatie pe termen lung cu respectiva persoana. Intrebarea mea este daca credeti ca este o problema ca am inceput o relatie atat de repede si ca nu am avut timp “sa imi revin” dupa casnicie? Eu nu simt ca ar fi o problema, dar ma intreb daca exista niste consecinte pe termen lung.

    Va multumesc

    • Comentariu scris de Andreea Chitu
      Publicat la data de 5.2.2016, ora 12:11 pm

      Buna ziua Sabin,
      ma intreb, inainte de a-ti raspunde, ce intentie, constienta sau inconstienta, ar putea fi in spatele mesajului tau.
      daca ti-ai dori sa transmiti altor persoane ca o astfel de decizie a functionat peentru tine, ok, o sa afle ca TIE, ti-a mers bine; insa cred ca daca ai fi fost complet vindecat si “impacat” cu decizia luata, nu ai fi simtit nevoia sa ne scrii astazi, cu alte cuvinte: nu iese fum fara foc.

  3. Comentariu scris de Maria
    Publicat la data de 4.2.2016, ora 1:27 pm

    Buna ziua. Va rog frumos sa-mi spuneti cum ii afecteaza divortul pe copiii mici? Ma refer la copii de 1 an si jumatate respectiv 3 ani, baieti. Care sunt riscurile in situatia in care tatal nu va mai dori sa se implice la fel de mult dupa divort? Care sunt de asemenea riscurile in care tatal va dori sa se implice in continuare dar mama ar dori sa le prezinte si un nou partener la un moment dat? Suntem in situatia in care si eu si sotul meu suntem separati, insa locuim in continuare in aceeasi casa, nici unul nici altul nu credem cu adevarat ca mai exista o sansa reala ca relatia de cuplu sa functioneze, insa ne este inca greu sa ne despartim oficial de teama ca nu vom reusi sa gestionam suferinta copiilor. Eu mi-as dori foarte mult sa reusim sa ramanem in relatii de prietenie, sa incercam macar sa fim parinti buni pentru copii, insa de asemenea exista riscul ca odata divortati, sotul meu, posibil din orgoliu sau resentimente, nu va mai dori sa interactioneze la fel de mult cu baietii, desi eu mi-as dori foarte mult. Care ar fi cea mai buna strategie pentru a-l determina sa comunicam mai mult, sa discutam despre ce s-a intamplat in cei 4 ani de casatorie si sa-l conving sa revina la sentimente mai bune? As vrea sa mentionez ca relatia noastra nu a fost niciodata una perfecta, ci mai mult genul de dragoste cu nabadai, ne-am casatorit la 4-5 luni dupa ce ne-am cunoscut, iar de la un punct incolo eu am simtit ca nu am cu cine sa comunic, nu primeam afectiune, ci mai mult reprosuri, in casa era aproape constant o stare de tensiune mai ales dupa nasterea celui de-al doilea copil cand am hotarat impreuna ca de data asta va intra el in concediu de paternitate..In toti cei 4 ani de casatorie eu l-am vazut rareori pe sotul meu bucuros sau multumit cu ceea ce am realizat impreuna, ma simteam tot mai frustrata ca nu reuseam sa-i inteleg starile sau macar sa i le mai domolesc si intr-un final eu am ales sa-mi gasesc pe altcineva.. Acum s-a inchis si mai mult in el, ma lovesc de un zid si mi-as dori sa ne intelegem macar in privinta copiilor. Este genul de om mizantrop, justitiar si superior, insa cu un simt al datoriei foarte ridicat si familist. Spune ca-si recunoaste partea lui de vina din relatia de cuplu, insa imi reproseaza ca eu nu am incercat toate caile de comunicare posibile cu el ca sa ne intelegem si ca in final nu am fost corecta. Desi timp de 4 ani imi spunea deseori ca el nu este omul potrivit pentru mine si ca trebuia sa-mi gasesc pe altcineva care sa-mi indeplineasca nevoile emotionale..ulterior mi-a reprosat ca nu l-am avertizat ca vreau sa ma implic intr-o alta relatie, pentru ca daca faceam asta, sigur ar mai fi existat o sansa de indreptare intre noi. Niste semnale clare eu i-am dat, plus ca nici prin cap nu-mi trecea in urma cu cateva luni ca voi ajunge sa-mi doresc sa fiu cu altcineva, ci dimpotriva am adus problemele dintre noi pe tapet de multe ori, ma consumam foarte mult, pana cand am simtit ca raman fara vlaga..Nu mai aveam energie nici pentru copii, nici pentru serviciu si nici nu mai asteptam nimic bun de la relatia dintre noi. Vazand ca toate discutiile noastre se transforma in certuri sau in stari pasive, fara nici o solutionare, m-am rugat de el sa mergem la terapie, dar n-a vrut..Am incercat sa vorbim cu nasii nostri, cu diferiti duhovnici, stiind ca in special cei din urma au o putere mare de influenta asupra lui. De la un punct incolo, n-am mai simtit decat nevoia de eliberare. Sentimentele mele pentru el inca sunt acolo si nostalgie dupa amintirile placute, cate au fost ele..insa nu simt ca pentru mine aceasta e o relatie care sa-mi faca bine, ci mai mult doare.

    • Comentariu scris de Gina Potorocea
      Publicat la data de 4.2.2016, ora 11:39 pm

      E o moda cu divorturile dupa “Sex in the city”, “Grey anatomy”, etc si alte seriale si telenovele, de care barbatii holtei in cautare de aventuri nu pot decat sa se bucure si sa sprijine aparitia si realizarea a cat mai multe seriale si filme asemanatoare. Inca televizorul e o “autoritate” (pe lanaga puterea de convingere imensa datorata imaginii pur si simplu) si la persoanele cu tare schizoide ce apare acolo e mai adevarat si bun decat sfatul parintilor (uitat de mult, decand au plecat de-acasa), sau al bunicilor -desi vazusera si ei mult mai multe la viata lor pana atunci.

      • Comentariu scris de Andreea Chitu
        Publicat la data de 5.2.2016, ora 1:02 pm

        pentru gina
        este cunoscut faptul ca in ziua de azi numarul divorturilor este mult mai mare decat al casatoriilor, undeva spre 3-1, ceea ce este destul de ingrijorator. poate ca de de fapt problema nu este doar la nivelul divortului, ci la modalitatea in care oamenii se angajeaza sa functioneze intr-o casatorie. sunt foarte multe motive ‘stupide” care declanseaza o cearta, un conflict si un divort. nu cred ca trebuie sa cautam neaparat vinovati in exterior, presa, TV, si asta doar de dragul de a gasi vinovati. cred ca oamenii din ziua de azi au o alta modalitate de a privi si aborda lucrurile, mai superficial, mai axati pe propria bunastare si fericire, pe imi doresc, vreau, si eventual acum sa isi satisfaca tot felul de dorinte sau nevoi. rabdarea, toleranta la frustrare a scazut substantial, valorile si credintele s-au modificat si asta nu doar din cauza canalelor media ci si altor schimbari: sociale, culturale, tehnologice, medicale(de ex pilula contraceptiva, pilula albastra, etc). aceste canale de informare aduc multa informatie si alternative, tot felul de modele si de optiuni, nu esti insa obligat sa le urmezi, exista din fericire liber arbitru si intelepciune daca stii sa o cauti acolo unde trebuie. parintii sunt importanti daca pot intelege ca nevoia este de a le fi alaturi, de a-i alina, de a le impartasi pareri si nu de a le impune, de a da verdicte, de a formula judecati de valoare celor care trec printr-un divort sau separare.

    • Comentariu scris de Andreea Chitu
      Publicat la data de 5.2.2016, ora 12:45 pm

      Pentru Maria: un mesaj cat o poveste intrega! felicitari pentru concizie si pentru sinteza facuta, in ciuda suferintei, nelinistilor si intrebarilor pe care mi le adresati, a temerilor pe care le exprimati. nu stiu cat de dorite de ambii au fost incercarile voastre de a va rezolva problemele, cat de mult credeati ca ele pot fi rezolvate cu ajutorul altor persoane, altor specialisti. pentru asta era nevoie de doua persoane, de doua vointe. cel mai simplu este sa pasam pisica in curtea vecina.
      ma intrebam, in timp ce citeam mesajul, in ce fel a aparut in familia voastra al doilea copil daca relatia voastra era atat de tensionata?! cu ce rol, cu ce menire? cine l-a dorit mai mult si de ce? poate intrebari la care va invit sa meditati…
      povestea cu rolurile parentale ar sta cam asa: mama si tata vor ramane mama si tata pentru odraslele lor toata viata, acest lucru nu va fi luat de nimeni, decat daca legal se cere caderea din drepturi, dar nu va fi cazul vostru. daca se implica si cat se implica fiecare parinte, tine de afectiunea si disponibilitatea emotionala a ambilor care trebuie sa functioneze ca si pana atunci in relatia cu copii lor, adica sa fie acolo pentru ei, sa ii inteleaga, sa le pese de problemele lor, sa incerce sa le solutioneza o parte din probleme si din cerinte, dar mai ales sa incerce sa le inteleaga nevoile emotionale si nu doar pe cele materiale!rolul de parinte trebuie separat de cel de partener de cuplu. cuplul s-a despartit. parintii vor functiona in continuare in acest rol atat cat vor dori, cat vot putea face asta.
      prezenta tatalui este una importanta in general, atat pentru fete cat si pentru baieti, avand functii si influente diferite asupra structurarii psihice, emotionale a celor mici. pentru baieti, tatii sunt importanta mai ales in formarea si modelarea lor masculina ulterioara, care nu se poate fara a forma si crea o baza relationara anterioara pe care aceasta sa se poata aseza.acest lucru il puteti afla si lucra impreuna cu sotul in cadrul uneor sedinte de parenting in care sa primiti un ajutor specializat in acest sens pentru a gasi varianta optima pentru situatia voastra.
      cred ca este inca de dorit sa mai asteptati prezentarea unei persoane noi copiilor, pana cand separarea nu a avut loc definitiv, pana cand cei mici vor avea locuinte diferite. sugerez acest lucru deoarece s-ar putea isca tensiuni si conflicte suplimentare in casa in care inca mai locuiti cu fostul sot. fiecare are limita lui de toleranta si intelegere.

  4. Comentariu scris de andreea
    Publicat la data de 4.2.2016, ora 2:26 pm

    Sunt divortata de 10 ani, Intre timp m-am recasatorit dar relatia merge foarte rau (2 straini legati de un document oficial). Mie imi e frica de un nou divort, singuratete si tristete…el nu divorteaza pentru ca…el nu a vazut asa ceva in familie. Cum ne afecteaza al doilea divort? Cum rezolvam problemele in interiorul familiei, lucid si fara idei preconcepute?
    Multumesc!

    • Comentariu scris de Andreea Chitu
      Publicat la data de 5.2.2016, ora 1:11 pm

      imi pare rau de situatia in care te afli. al doilea divort pentru tine si primul pentru el. s-ar presupune ca ai avea deja experienta primului, dar se pare ca nu te prea ajuta prea mult, ba parca te incurca. iti recomand, in masura in care poti face acest lucru, sa il tratezi ca atare, adica ca este vorba de un divort, nu al doilea, nu al treilea…sentimentele de tristete, teama de singuratate nu tin cont de numarul separarilor, al divorturilor, daca legaturile respective au fost serioase, mature, si au implicat afectiune si atasament.cred ca trebuie sa incercati sa stati de vorba, eventual sa incercati o consiliere mritala unde sa discutati lucid si fara idei preconcepute si daca ajungeti la concluzia clara ca relatia voastra nu mai poate functiona, sa vedeti cum faceti sa va despartiti in conditii cat mai amiabile si fara conflicte prea mari.

  5. Comentariu scris de Cecilia
    Publicat la data de 4.2.2016, ora 5:29 pm

    Buna ziua!

    Sunt casatorita de 4 ani si avem impreuna un baietel de 2 ani. Relatia noastra s-a degradat constant, mai ales dupa aparitia copilului. Ma gandesc din ce in ce mai mult la un divort. Dar, aproape singurul lucru care ma retine este faptul ca baietelul se intelege bine cu tatal lui. In acelasi timp, copilul asista la certurile noastre tot mai dese si ma gandesc ca acest lucru il afecteaza.

    Cum ma sfatuiti sa procedez?

    Multumesc!

    • Comentariu scris de Andreea Chitu
      Publicat la data de 5.2.2016, ora 1:53 pm

      cecilia
      este o situatie delicata si inteleg ca te afli intr-un impas. nu se intelege foarte clar in ce fel relatia voastra de cuplu s-a degradat dupa aparitia copilului? cum era inainte si ce s-a intamplat dupa? ce aspecte au avut cel mai mult de suferit? pare ca nu ati reusit sa faceti trecerea si separarea de la parteneri de cuplu la rolurile de parinti. viata voastra sexuala banuiesc ca a fost afectata si ea odata cu aparitia micutului, asa este de cele mai multe ori. partenerii nu mai stiu sa se regaseasca, sa se reconecteze, sa isi retraiasca intimitatea si implicit viata sexuala are de suferit. poate ca ar fi de indraznit o consiliere de cuplu in care sa invatati ce greseli ati facut, se pot face si ce mai poate fi imbunatatit, ce solutii ar fi pentru iesirea din impasul in care va aflati, cu alte cuvinte sa intelegeti ce s-a intamplat. daca tatal isi arata acum afectiunea fata de fiul sau inseamna ca il iubeste si este disponibil emotional pentru el si ar putea pastra asta si pe viitor, indiferent ce decideti sa faceti. mai adauga faptul, cunoscut deja, ca este de dorit sa evitati certurile in fata copilului.multa bafta!

  6. Comentariu scris de Andreea
    Publicat la data de 4.2.2016, ora 5:33 pm

    Am decis impreuna cu sotul meu sa divortam. Certurile din familie ajunsesera tot mai dese si nu am gasit solutii sa trecem peste disensiuni.

    Avem impreuna o fetita de 10 ani si nu stim cum va primi vestea si cum va reactiona, mai ales.

    Va rugam sa ne sfatuiti cum sa comunicam o astfel de veste copilului? Cum sa ne comportam ca sa nu fie foarte afectata?

    • Comentariu scris de Andreea Chitu
      Publicat la data de 5.2.2016, ora 2:02 pm

      se recomanda ca abia dupa ce voi doi adulti veti stabili clar ce aveti de facut in privita separarii, cum veti organiza acest proces, toate detaliile acestui eveniment dureros, ii veti comunica impreuna copilului in propozitii cat mai clare, pe un ton cat mai cald, afectuos decizia vostra, implicatiile si consecintele. trebuie sa va asteptati ca acest lucru sa nu poata fi facut dintr-o bucata, din prima, sa fie necesare cateva intalniri succesive in care intreaga poveste sa fie derulata si preluata cognitiv si emotional de catre copil.este posibil sa fiti bombardati de intrebari. o sa aveti nevoie de multa rabdare, intelegere, continere si raspunsuri empatice pentru ca cea mica sa ajunga si ea sa faca fata situatiei noi in care va aflati. trebuie sa stiti ca nu veti avea raspuns la toate intrebarile si nelinistile , dar ca o sa incercati sa gasiti raspunsuri si solutii separat sau chiar impreuna cu ea.

  7. Comentariu scris de vanea
    Publicat la data de 5.2.2016, ora 1:03 am

    Buna seara,

    spuneti-mi va rog daca este comuna depresia dupa divort, chiar si pentru cel care initiaza despartirea. Eventual sugestii de combatere a acestei afectiuni.

    Multumesc, V.

    • Comentariu scris de Andreea Chitu
      Publicat la data de 5.2.2016, ora 1:24 pm

      Buna Vanea
      in orice divort exista o persoana care paraseste si una care este parasita. nici unul nu este ferit de suferinta psihica pentru ca acest eveniment ii afecteaza pe amandoi. de cele mai multe ori cel care paraseste are puternice sentimente de vinovatie, de tristete ca este cela care a provocat ruptura si suferinta. cel care este parasit, sa se simta abandonat, frustrat, furios si manios, poate chiar pregatit sa se razbune pe cel care i-a declansat toata amaraciunea emotionala.
      depresia aparuta la persoana care paraseste este la fel de “fireasca” ca si la cel care este parasit. nu exista o procedura deosebita sau speciala in acest sens, ea se trateaza ca o tulburare depresiva urmand niste pasi importanti odata constientizat acest lucru: o indrumare, un ajutor primit de la un specialist psiholog, psihiatru, psihoterapeut care va va ajuta sa depasiti acest moment dificil.

  8. Comentariu scris de Bogdan
    Publicat la data de 5.2.2016, ora 9:41 am

    Buna ziua,

    Intrebarile mele sunt foarte asemanatoare cu cele Mariei.

    As dori sa stiu care sunt semnalmentele ca baietelul meu in varsta de 10 ani sufera / este afectat de despartirea de sotia mea. Este un copil introvertit dar vesel. Nu stiu totusi daca nu disimuleaza si de faqpt sufera in sufletelul lui. Ar trebui sa mergem la un psiholog cu el?

    De asemenea, am o alta relatie de care nu stie nici el nici mama lui. As dori sa stiu cand considerati ca ar trebui sa ii spun copilului despre aceasta relatie si cum ar trebui sa procedez.

    Multumesc anticipat.

    • Comentariu scris de Andreea Chitu
      Publicat la data de 5.2.2016, ora 1:42 pm

      poate ca ar trebui sa incerci sa afli si din alte surse despre starea fiului tau, colegi, diriginta, alte rude sau prieteni, si nu in ultimul rand de la fiul tau. nu stiu cat timp a trecut de la divortul vostru pentru ca nu mentionezi acest lucru, dar imi imaginez ca nu mult.daca situatia ti se pare ca se agreaveaza, da, poate fi util sa luati in calcul impreuna o consiliere psihologica si daca se recomanda, eventual o terapie.
      dar inainte am niste intrebari: este aceasta relatie, relatia pe care o vei avea suficient de stabila?este ea suficient de functionala? ai vorbit cu aceasta femeie despre faptul ca ai un copil, ca ti-ai dori sa te cunoasca si sa il cunoasti? cum a reactionat?
      cred ca fosta ta sotie ar trebui sa fie informata in primul rand cu privire la acest aspect, sa il discutati si clarificati. acest lucru ar fi un pas firesc sa se intample atunci cand doi oameni se despart, fiecare partener are aceasta optiune, de a gasi alti parteneri, de a forma relatii noi. daca voi sunteti linistiti si impacati, coppilul va simti in primul rand asta. ulterior copilul poate fi intrebat si el acest aspect si/sau introdus treptat in noua ta relatie. va fi de apreciat daca vei acorda timp acestei acomodari si ajustari emotionale, daca vei renunta la asteptari deoesbite sau prefabricate. in masura in care este posibil, lasa lucrurile sa se desfasoare cat mai firesc cu putinta si in alerta la raspunsurile emotionale si comportamentale ale celui mic.nevoile emotionale ale copilului sunt prioritare, doar ca este de dorit sa se gaseasca un echilibru cu cele ale adultilor implicati.

  9. Comentariu scris de Cosmina
    Publicat la data de 5.2.2016, ora 12:07 pm

    Buna ziua!

    Sunt divortata e 2 ani, iar fostul sot are dreptul sa il vada pe baietelul nostru 1 data pe luna (asa am stabilit la divotr). problema este ca de fiecare data cand se intaorce de la taica-su are un comportament obraznic fata de mine. Imi raspunde, nu ma mai asculta. Si este si foarte refractar daca il intreb ce a facut cat a stat cu el.
    Baietelul meu are 8 ani si in restul timpului ne intelegem bine.
    Cum ma sfatuiti sa ma comport?

    • Comentariu scris de Andreea Chitu
      Publicat la data de 5.2.2016, ora 2:14 pm

      separarea parintilor are consecinte de nebanuit in sufletul copiilor. ceea ce ati remarcat poate avea numeroase surse care trebuie investigate si netrecute cu vederea. in primul rand ar trebui sa discutati cu copilul daca se intampla ceva atipic sau deosebit fata de ceea ce ati convenit cu tatal lui sa se intample in timpul petrecut cu el si daca se intampla asa, ce efect are asupra sa. de comunicat cu tatal copilului dv daca atunci cand ajunge la el are comportamente deosebite sau altceva de remarcat? doar din ce imi spuneti este clara o manifestare ostila, de suparare fata de dv si exprimata ca atare. poate ca nu ii convine programul, poate ca sta prea mult sau poate prea putin, poate se simte prins in mijlocul unor probleme nereolvate ale adultilor, samd, in orice caz, ceva nu ii convine si trebuie aflat ce.pana sa treceti la ajustraea si corectarea comportamentului sau, necesare de altfel, este de dorit sa faceti o investigatie mai ampla atat personala, cat si cu fostul partener asupra conditiilor in care se desfasoara intalnirile respective.
      daca acestea par a respecta un cadru corect, atunci poate ca ar trebui sa mergeti cu investigatia mai departe si sa cereti eventual un ajutor de specialitate.

  10. Comentariu scris de tepesvoda
    Publicat la data de 5.2.2016, ora 12:34 pm

    In primul rand in societatea romaneasca a disparut respectul. Unii daca au bani cred ca le permis orice. Ma refer atat la femei cat si la barbati. Am fost casatorit timp de 18 ani si am doi copii din acesta relatie. Am divortat pentru ca partenera a considerat ca daca are un anumit statut social isi poate permite orice. M-am linistit, am luat drumul bisericii in momentele de disperare , am strans din dinti si mi-am refacut viata. Sunt casatorit a 2 oara de 8 ani am un baietel de 7 ani si sunt fericit. La divort nu m-am agata de nimic, nu de bani sau bunuri am renuntat la tot si am plecat cu durere in suflet dar cu speranta. Si am pornit de la zero cum se spune si acum sunt fericit. Mentionez ca actuala sotie nu mi-a spart casa cum se spune in popor. Fiecare om isi va gasi perechea daca doreste. Eu am citi cartea “Femeile vin de pe Venus si barbati de pe Marte” e o carte pe care toti cei care vor sa aiba o familie. Si nu uitati respectul e cel mai important. Familia traditionala din Romania a rezistat sute de ani pentru ca era respect intre membri ei Cei tineri respectau pe cei batrani, barbati erau capul familiei si erau respectati de sotie si copii, copii respectau pe mama si tata iar parinti aveau grija de copii. Copii isi respectau parinti cat si pe bunici. Erau casa unde traiau 3 generati si nu existau neintelegeri.Care a fost liantul? Liantul era ca in fiecare dumnica familia era la biserica, se tineau toate sarbatorile in familie. Oameni aveau grija sa respecte cele 10 porunci. Barbatul tinea la sotie cum IIsus la biserica, copii isi respectau parinti si bunici conform poruncii ” Sa iti respecti parinti ca sa traiesti tu bine si mult”. E toate acestea au disparut acum sau sunt pe cale sa dispara in societatea romaneasca. In numele modernismului se promoveaza destrabalarea, casatoriile din interes, divortul din interes. O vorba din batrani spune: Daca o femeie vrea sa aiba o familie o are. Am vazut unui care spun ca dupa n ani au ajuns la concluzia ca au gresti si vor sa divorteze. Pentru ca au tratat cu superficialitate casatoria. Casatoria este un pas important si trebuie bine gandit . O zi buna

    • Comentariu scris de Andreea Chitu
      Publicat la data de 5.2.2016, ora 2:30 pm

      cu o mare parte din ceeea ce ati ati scris sunt de acord, cu altele mai putin. casatoria este un pas important si trebuie facut cu grija si nu cu superficialitate, trebuie sa iti dedici timp pentru a cunoaste o persoana cate de cat, dar nici asta nu este suficient de multe ori. intr-adevar respectul este un principiu universal as spune pentru ca orice relatie, de casatorie sau nu, sa functioneze optim si bine. in prezent casatoriile se bazeaza pe promisiuni destul de fragile, pe nevoi si dorinte de moment, realizate in numele dreptului la bucurie si fericire cu orice chip. angajamentele nu mai sunt decat angajamente de moment si loialitatea si atasamentele au scazut vazand cu ochii. va contrazic insa in ceea ce priveste modalitatea idilica prin care ati perceput si considerat casatoriile din trecut. si atunci erau divorturi, dureri, anxietati, traume diverse, nestiute si imposibil de vindecat in lipsa unui suport de specialitate si de efectuat impotriva oprobiului public. dar da, inainte motivele de divort erau serioase: consum de alcool, violenta, legaturi extraconjugale, etc, acum motivele pe care le auzim suna uneori ‘stupid” si hilar.
      relatiile bune si suficient de bune au nevoie de afectiune, de tact, de comunicare, de incredere, de respect, de integritate, de toleranta, de loialitate, de lipsa minciunilor si a secretelor, de lipsa orgoliilor narcisice extreme si nu in ultimul rand au nevoie sa ramanem oameni unii cu altii, deschisi la minte si la suflet pentru gasirea unui echilibru intre ceea ce oferim si ceea ce primim

  11. Comentariu scris de John
    Publicat la data de 6.2.2016, ora 7:34 am

    Dupa o casnicia absolut mizerabila am divortat si a doua zi am redevenit om, adevaratul eu insumi. Nu conteaza ce a urmat- daca mi-am “refacut” viata sau nu. Tot ce vreau sa va spun este: NU STATI INTR-UN MARIAJ CARE VA MACINA ENERGIA SI NERVII CA VA DISTRUGETI SI PANA LA URMA TOT LA DIVORT AJUNGETI.

  12. Comentariu scris de alina frunza
    Publicat la data de 22.8.2016, ora 2:35 pm

    Eu as vrea sa adresez o intrebare d-nei psihoterapeut. Se poate?



Lasa un comentariu


Do NOT fill this !