Cum știm că un medic e bun?

Despre mulți medici se spune că sunt buni, sau nu. Toți simțim nevoia unei recomandări atunci când mergem la medic: „Spune-mi și mie de un ORL-ist bun” e o întrebare pe care o aud frecvent. Evident, ORL e doar un exemplu, poate nu unul întâmplător, pentru că în ORL, și în chirurgie în general, întrebarea devine ceva mai ușoară dacă ne referim strict la tehnica și manualitatea chirurgului. E sigur însă că un chirurg bun e mai mult decât un chirurg îndemânatic, așa că nici aici lucrurile nu sunt deloc simple. Problema psihiatrului bun mi se pare mie și mai greu de rezolvat, dar poate că sunt influențat de propria mea meserie.

Indiferent de specialitate, întrebarea din titlu e una foarte pragmatică, presantă, își cere răspunsul imediat, pentru că problemele de sănătate își cer rezolvarea imediat. Și cu toate astea, răspunsul dat e adesea precar și vag, și foarte greu de justificat. Cererea a motivat de exemplu, apariția unui articol în revista Elle (februarie a.c.), care enumera “cei mai buni 115 medici din București”.  Articolul a fost criticat de mediul nostru, și pe bună dreptate: niciun fel de criteriu de selecție sau departajare nu era menționat. Am aflat că eu însumi am fost unul dintre cei patru psihiatri din listă. Aș minți dacă aș spune că n-am fost măgulit, însă numărul colegilor care ar fi meritat mai mult decât mine să mai sus de mine într-un clasament, dacă un clasament e posibil, trebuie să fie foarte mare, cel puțin în virtutea faptului că valoarea lor a trecut proba timpului și a experienței, și dintr-o mie de alte motive. Mai mult, sunt aproape sigur că valoarea mea profesională n-a jucat niciun rol în includerea mea în top: mai curând imaginea pe o construiesc prin acest blog și prin alte mijloace. Ori, deși, așa cum ziceam în altă parte, e imposibil să nu ne vindem într-o oarecare măsură pacienților noștri, reclama în medicină e normată de reguli foarte stricte, și dacă blogul meu are asemenea efecte, trebuie să fiu îngrijorat. Nu e vorba de o falsă modestie, ci de etică elementară, așa că e momentul să fac următorul disclaimer: deși sunt flatat de calitatea cititorilor mei, și în general atunci când textele mele sunt apreciate, aceste texte nu sunt sunt o garanție, nici măcar un indicator, al nivelului meu profesional, nici prin ele însele, nici prin clasamentul lor în căutările Google, nici altminteri.

Singurele garanții ale unui medic sunt acreditările sale oficiale: faptul că a absolvit o facultate de medicină, faptul că a terminat una sau mai multe programe postuniversitare (numită rezidențiate) într-o specialitate, sau orice alte formări și competențe profesionale acreditate de breaslă are.

Era o vreme când aceste acreditări veneau cu o greutate importantă, practică și simbolică. Reputația de breaslă a medicinei românești a fost erodată mult în ultimii ani, urmare a unui proces ce durează de decenii. Astăzi, trebuie să ne estimăm norocoși dacă diplomele de mai sus garantează un standard minim profesional. Ceea ce nu e deloc puțin lucru. E de altfel mai rațional să cauți o persoană pe care se poate conta că îndeplinește acest standard, decât un medic care are reputația de “bun”. Medicina e din ce în ce mai puțin o artă, și din ce în ce mai mult o meserie cu protocoale și algoritmi bine puși la punct, ceea ce un lucru foarte bun pentru siguranța și sănătatea pacienților. Acest standard trebuie să fie referința atunci când considerăm că suntem tratați bine sau prost, și nu charisma și bed-side-manners ale medicului, deși și acestea încep să fie standardizate. Nu înseamnă că talentul personal al medicului e scos din ecuație: partea clinică, în toate specialitățile, și partea practică în cele “intervenționiste” sunt profund amprentate de marca individuală medicală.

Standardul minim profesional ar trebui să fie mult mai bine precizat, pentru noi, medicii, dar mai ales pentru pacient, care ar trebui să afle ce e de făcut, la ce să se aștepte, care este cea mai bună îngrijire posibilă și care este cea mai practică. Consensurile medicale sunt însă foarte deficitar popularizate, explicate marelui public. Sunt de acord că informația medicală este extrem de greu de “tradus” fără să existe echivocuri și neînțelegeri, dar nu cred că ermetismul e o soluție, într-o lume în care lipsa de educație medicală stă la originea marilor probleme de sănătate publică, iar sursele de informație sunt multe, dar au entropie năucitoare.

Dacă lucrurile ar sta altfel, întrebarea “încotro o iau” ar trebui să fie mai ușoară. Și asta mă aduce la ideea că un medic bun este cu mult mai puțin important decât un sistem bun. E valabil pentru orice sistem, nu doar cele medicale. Ar putea, de exemplu, să fie complet irelevant cât de bun sau prost psihiatru sunt eu, atunci când nu există o rețea de psihiatrie comunitară, care să continue sprijinul adus pacientului și după ce el iese din cabinet sau din spital. Tot talentul și competența unui mare chirurg cardiovascular sunt irosite, dacă sistemul de preluări ale urgențelor nu e în stare să transporte la timp în clinica în care lucrează un pacient cu disecție de aortă.

Pentru pacient, cel mai important este să nu fie lăsat singur atunci când trebuie să afle încotro să o ia, cu boala lui. Dacă sarcina asta și-o asumă revista Elle, nu înseamnă decât că noi, profesioniștii, și sistemul nostru, nu suntem capabil să satisfacem pe deplin o astfel de nevoie bazală.

Acestea fiind zise, putem specula, de dragul întrebării, existența unui sistem ideal, cu standarde ideale. Cum ar mai putea un medic să știe, într-un astfel de sistem, dacă e bun sau nu? Unde este plusvaloarea? Întrebarea e perfect aplicabilă și în realitatea defectuoasă. Ce mai important, critica sau aprecierea pacienților, sau cea a colegilor? Ambele pot fi puternic grevate de erori. Din ce e făcută reputația unui medic, în ochii pacientului, și cât de mult reflectă ea realitatea, la noi sau în altă parte?

Sunt foarte curios de părerile dumneavoastră.

Autor: Vlad Stroescu, specialist psihiatru

Articole similare:

  1. Copiilor le plac fructele, trebuie doar sa stim cum sa le servim
  2. vitMATINA Cum stim ca suferim de o boala cardiovasculara?
  3. Tot ce trebuie sa stim despre screening-ul anual
  4. Dr. Victor Radu: “Organismul uman este o masinarie perfecta. Nu avem nici o piesa in plus.” Ce trebuie sa stim despre apendicita acuta
  5. 13 lucruri pe care trebuie sa le stim despre aspirina

Tags: ,

21 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!

  1. Comentariu scris de Barbu Gh
    Publicat la data de 25.2.2013, ora 10:29 am

    Grea raspundere sa recomanzi “un medic” bun !.Chestia asta nu-ti garanteaza vindecarea,ci doar garantia ca se face tot posibilul (in Romania).,nu si ceea ce depinde de pacient :tratamente,purtat de orteze,operatii necesare,ingrijiri ulterioare,conexe ,etc.Chiar si dv aveti in lista medici-pe care ii cunosc,pe unii bine,care nu sint garantii 100%, pe toata aria specialitatii lor.Oricum cred ca un medic bun trebuie sa aiba-pentru Romania :experienta,cursuri de pregatire ,afara si in tara,sa aiba un “cazier” de operatii si proceduri bogat,sa fie omenos,sa nu fie robul banului,si mai ales sa-si stie propriile limite. Vedeti- e tare greu sa gasiti asa ceva. Azi cu publicitatea electronica,pozitiva sau negative (google) poti gresi. Uni-foate buni-i sint facuti praf,pe nemerit in presa si se indeparteaza pacientii de frica,altii,inca imaturi profesional se dai mari si tari. Altii-tipul Bacalbasa- au darul oratoric bine dezvoltat si se impun prin aparitii frecvente in mass media,altii sint interzisi sa apara (exista “purtator de cuvant”").E tare greu,va spun sincer sa gasesti pe cine trebuie.

    • Comentariu scris de Dana
      Publicat la data de 25.2.2013, ora 12:01 pm

      Tri conditii sunt esentiale pentru un ,,medic bun”:
      1. Un medic bun este cel care trateaza in primul rand bolnavul si abia apoi boala,
      2 un medic bun intelege importanta timpului petrecut cu bolnavul si a discutiilor avute cu acesta;
      3. un medic bun, indiferent de specialitatea sa, reuseste sa coreleze diferitele simptome, cu rezultatul investigatiilor, pentru a putea pune un diagnostic corect. Abia cand va avea toate aceste informatii va reusii sa opuna diagnosticul corect si sa trateze pacientul.
      Presati de timp, cu multi pacienti, cu specializari stricte – chirurgie, ortoopedie, neurologie, s.a., medicii nu mai discuta cu pacientii. De multe ori, pacientii umbla cu rezultatul investigatiilor in mana si rareori gasesc un medic care sa coreleze rezultatul investigatiilor, cu simptomele astfele incat sa se puna un diagnostic … Din punctul meu de vedere, medicii de familie ar trebuii sa faca aceste corelatii ..

    • Comentariu scris de Ana
      Publicat la data de 11.6.2013, ora 12:30 am

      Desigur ca acreditarile sunt importante,dar sa nu ne repezim totusi la ‘pomul laudat”.Acreditare nu inseamna reputatie,aceasta din urma se castiga in timp si,ca medic,ti-o castigi singur.Si eu sunt medic si,ca orice medic,am si esecuri,nu sunt magician si in plus,gresesc si eu ca oricare altul.Medicina inseamna disponibilitate,responsabilitate,inclusiv in a-ti asuma propriile greseli ,un efort,cateodata de bun simt,in a le indrepta si curajul de a recunoaste uneori ca esti depasit de situatie si,spre binele pacientului,de a-l trimite unui coleg mai competent.Pentru ca ,in fond,asta conteaza:binele pacientului.Uneori,umilinta se invata si e un rau necesar…

  2. Comentariu scris de Dan
    Publicat la data de 25.2.2013, ora 10:37 am

    Daca are peretii cabinetului plin de diplome e un medic prost .

  3. Comentariu scris de mihai
    Publicat la data de 25.2.2013, ora 11:01 am

    Interesanta opinie numai ca aduna la un loc cateva aspecte care mie mi se par totusi putin separate si ar trebui analizate separat atunci cand reflectati despre cum ati devenit “medic bun”.
    Astfel mare parte din postare a pornit de la articolul din Elle care, care probabil si-a bazat lista (pentru ca nu avem criterii mentionate) pe vizibilitatea din mediul online si in genere din presa. Probabil sunt strecurate si cateva optiuni proprii autorului.

    Dar sa revin la titlul articolului – “medic bun”.
    Un medic bun se naste din mai multe ipostaze:
    – fie eu ma duc la mai multi medici din cadrul aceleasi specialitati (la inceput nu imi pasa cine-i cine) si in mod absolut normal, baza pe experientele si opiniile mele subiective voi face inerent un clasament si voi avea in frunte unul sau doi medici care vor deveni “medici buni” – buni de recomandat in cazul in care cineva ne pune intrebarea specifica.
    – fie eu sunt coleg direct sau indirect cu mai multi medici si din ceea ce cunosc despre acea persoana (facultate, muncit in aceeasi unitate, participat la aceleasi conferinte, citit articole, aflat depre realizari) ajung sa cred eu si mai departe sa il recomand ca un “medic bun”.
    – fie eu sunt o la receptie/call center si prin simplu fapt ca din 3 medici cu aceeasi specializare vad ca unul are toata ziua, toata saptamana plina de programari – deci e “medic bun” si daca ma intreaba “prietena” ii spun si ei..
    – fie, cum spuneati, vizibilitatea in media construieste o imagine – la fel cum articole si conferinte pot crea acelasi efect in mediul medical.
    – experienta, efectuarea unui numar mare de proceduri de un anumit tip, realizarea unor proceduri inedite sau cu grad mare de specializare, ocuparea unui loc ierarhic intro organizatie (sef catedra/sectie) deasemenea creaza un “medic bun”.

    Vreau sa spun ca toate cele enumerate (si altele pe care le-am omis) sunt modalitati foarte diferite de a deveni “medic bun” si multe nu sunt in inlfluenta medicului.
    In opinia mea multi medici incearca (sper ca majoritatea oarecum prin influeta subconstientului) sa devina “medici buni” in sensul explicat mai sus pentru ca asta aduce cu sine pacienti si acestia aduc cariera/bani (depinde de aspiratiile fiecaruia).
    Dar in acelasi timp medicii trebuie sa fie constienti si de efectele negative ce pot veni o data cu tag-ul de “medic bun”, vizibilitate ce aduce cu sine contestari, exagerari si rele interpretari de imagine, volum de munca crescut acolo unde calitatea nu are voie sa fie afectata de cantitate, etc…

    p.s. personal am auzit de dumneavoastra, autorul articolului, ca si “medic bun” de la un alt medic si ulterior a fost o surpriza placuta sa va gasesc so urmaresc postarile.

  4. Comentariu scris de grongobar
    Publicat la data de 25.2.2013, ora 11:29 am

    nenorocirea in romania e ca valoarea unui medic e data de ultimul sau esec.nu conteaza cati oameni ai salvat,cati ai vindecat,la cati le-ai alinat suferintele,ceeace conteaza e cel la care ai gresit si devii automat un spagar criminal.acuma sa fim bine intelesi exista si spagari criminali adevarati din pacate si nu putini.dureroasa si aberanta e insa generalizarea care cu ajutorul mass-media devine arma de atac impotriva unei bresle care isi are si bune si rele ca toate breslele de altfel.in ceeea ce priveste notiunea de medic bun,e cel ce isi face treaba cu profesionalism,decenta si are cat mai putine esecuri.

    • Comentariu scris de tudor
      Publicat la data de 25.2.2013, ora 3:01 pm

      Peste tot se intampla ca valoarea sa fie data de ultimul esec. Iar chestiunea e valabila nu numai la doctori (e.g.: era un sofer foarte bun a salvat vre 20 de vieti in cariera sa; numai ca “ultima data” din cauza accidentui provocat de el …).

      Dimpotriva. as inclina sa spun ca in Romania, din cauza sistemului medical corupt, de multe ori medicul isi pastreaza “valoarea” mult timp dupa ce n-o mai merita…
      Un medic bun nu greseste niciodata de de-a-ntregul. Trebuie sa stiti sa-l ascultati si cand va spune “solicitati si a doua opinie”.
      Exista mai multe feluri de a vedea un medic bun:
      - cel care stie sa afiseze empatia (putini pe la noi! e un punct de reflexie…)
      - cel care da concedii medicale
      - cel care da retele cu compesate (fara analize “inutile”)
      - cel care “te interneaza” ca sa poti sa-ti faci analizele
      - cel care nu cere spaga
      - cel care nu ia spaga
      - cel mai scump
      - cel care a tratat-o pe vecina de la cinci

  5. Comentariu scris de Ela
    Publicat la data de 25.2.2013, ora 12:06 pm

    LOL, din nefericire, in acceptiunea tuturor celor pe care ii cunosc, “cel mai bun medic” este acela care ia cei mai multi bani “la negru” ca sa binevoiasca sa accepte sa “te lasi pe mana lui” :D

  6. Comentariu scris de nnm
    Publicat la data de 25.2.2013, ora 1:36 pm

    Un medic bun, din punct de vedere al pacientului, este un medic care stie sa faca o anamneza cat mai completa, in mod coerent, si mai ales cu rabdare. Pacientul nu are de unde sa stie legatura intre diverse boli, sau importanta unor simptome aparent minore cu care s-a obisnuit de mult. Majoritatea medicilor sar peste intrebari si de multe auzi replica rastita “pai de ce n-ai zis ca te doare si … ca se schimba lucrurile” – de parca ar fi treaba pacientului sa stie asta.
    Al doilea factor este respectul fata de pacient. Un medic poate sa impuna respect si fara sa se rasteasca, fara sa injure sau sa foloseasca un limbaj trivial (lucru comun chiar si la clinicile private).
    Al treilea lucru important este orgoliul, sau mai exact absenta lui. Un pacient va prefera intotdeauna un medic care spune “nu stiu, mai bine cer parerea unui specialist” decat unul care da un diagnostic la repezeala, in ideea ca pana la urma tot se afla cauza.
    In Romania 90% dintre medicii “reputati” iau foc in momentul in care afla ca un pacient a cerut si opinia altui medic, iar daca medicul respectiv e strain e cu atat mai grav (cunosc caz de prof. dr. celebru, considerat o somitate in Romania). Din acest punct de vedere diferenta e fundamentala fata de occident, unde medicii indiferent cat de reputati sunt, nu numai ca nu se supara daca ceri o a doua opinie, dar te si incurajeaza in acest sens.
    Nu in ultimul rand un medic bun trebuie sa constientizeze faptul ca de acele 10 minute de consultatie de multe ori depinde sanatatea sau chiar viata pacientului.

    PS: Chiar ieri am intalnit un caz, un vecin care a fost acum doi ani la un profesor, i-a dat un diagnostic, dar n-a avut timp sa-i explice despre ce e vorba si l-a trimis la medicul de familie. Acesta n-a inteles despre ce e vorba si nu i-a prescris medicatia preventiva necesara. Abia dupa ce a facut infarct a aflat ca trebuia sa ia acest tratament, si ca faptul ca nu l-a luat ii va scurta viata cu cativa ani. Acum a cui e vina?

  7. Comentariu scris de cristina ionescu
    Publicat la data de 25.2.2013, ora 1:59 pm

    doctorul trebuie sa stie ca e bun prin feedback de la pacientii lui care ar trebui sa se simta mai bine in urma consultatiilor cu doctorul. Daca numarul pacientilor sai este mare si toti se simt mai bine, doctorul are o foarte buna reputatie.
    Nu conteaza critica si aprecierea colegilor si a pacientilor deoarece exprima niveluri mult prea diferite de educatie sau lipsa de educatie.

  8. Comentariu scris de ioana
    Publicat la data de 25.2.2013, ora 4:15 pm

    Ştiu ce înseamnă psihiatru bun, fiindcă am avut norocul de a fi tratată de mai mulţi psihiatri buni, dintre care unii mi-au devenit apoi şi prieteni. Dacă aş fi avut de-a face cu vreun psihiatru care să nu fie bun, probabil că acum vă scriam de pe lumea cealaltă :) Precizez că toţi lucrează la stat, fie în România, fie în alte ţări.

    Lista de do’s and don’t’s pentru psihiatru:
    - ascultă cu răbdare (deşi poate fi blazat, extenuat sau sătul de câtă lume i-a intrat în cabinet până să vii şi tu); înţelege că eşti incapabil să iei o decizie, obosit şi deznădăjduit;
    - păstrează distanţa, nu te compătimeşte, nu te consolează, nu te duce cu zăhărelul că mâine o să fie mai bine sau „hai să încercăm şi psihoterapia” (ca alternativă; ca adjuvant, poate că funcţionează, dar psihiatrii care mi-au făcut această recomandare au avut inteligenţa şi onestitatea de a recunoaşte că vorbitul nu mă ajută să funcţionez);
    - îţi spune din prima că tratamentele sunt pe încercate, că fiecare om reacţionează în alt mod, că e nevoie de timp şi răbdare ca să constaţi vreun efect pozitiv, şi că este foarte posibil să nu-l constaţi; te încurajează să încerci alte tratamente fără să-ţi pierzi încrederea în el, în tine şi în orice altceva;
    - ideal ar fi să lucreze în echipă. Un psihiatru bun e bun şi singur, dar poate face minuni când se ocupă de tine împreună cu alţii (la un moment dat erau 4 care se ocupau de mine, plus medicul de familie, care în ţara respectivă are pregătire în domeniu şi ştie să recunoască problemele fizice care sunt de fapt psihice).

    Nu mai spun că trebuie să fie la curent cu ce se întâmplă în profesia lui, asta se înţelege de la sine :) Cam atât despre psihiatri. Cu alţi medici nu prea am avut de-a face… cu excepţia câtorva ORL-işti care ani de zile m-au plimbat de colo-colo degeaba cu recomandări de repaus vocal, până când am nimerit la un ORL-ist bun care şi-a dat seama că problema nu e de la gât, ci de la cap, şi a pus diagnosticul corect de afonie psihogenă. Deci tot la psihiatru ar fi trebuit să mă duc : ))

    • Comentariu scris de Dan Ghenea
      Publicat la data de 2.3.2013, ora 12:48 am

      Permiteti-mi sa va sugerez ca psihoterapia nu este doar un “adjuvant”. Iar psihoterapia nu este echivalenta cu “vorbitul”. Oamenii care v-au spus asta au ramas undeva prin 1910.

    • Comentariu scris de Andrea
      Publicat la data de 12.11.2015, ora 11:52 am

      Buna Ioana, imi poti recomanda si mie dintre acesti psihiatri buni? Daca nu poti aici pe site, trimite-mi, te rog pe mail. Multumesc

  9. Comentariu scris de Barbu Gh
    Publicat la data de 25.2.2013, ora 5:52 pm

    Citind cele de mai sus,rezulta ca multi stiu ce este si cum se gaseste un medic bun.Ca medic as intreba :dar pacientul bun,cum se caracterizeaza ?.Pina a afla ceva pareri va transmit niste chestii preluate din presa : Un pacient mort=medicul e criminal;un rezultat medical slab=nu ai dat (destula) spaga;cel mao bun medic e cel ce ia spaga mai multa;valoarea unui medic edata de ultimul esec.Ha,ha ha ! Conteaza pentru unii sa ai rabdare,sa vorbesti frumos,sa lamuresti pe fiecare,etc,etc.Dar tu ai 20 de minute,de scris in registru,in calculator,de facut reteta electronica,de scris bilet de trimitere electronic. Pe deasupra astea iau 20 minute. Deci medicul e prost,spagar,neomenos,cum o mai fi. Repet-bolnavul bun-cum arata ?

    • Comentariu scris de nnm
      Publicat la data de 26.2.2013, ora 10:33 am

      Pacientul bun e cel care respecta indicatiile si-si plateste obligatiile (contributii la stat sau onorariul consultatiei). In rest, nu te obliga nimeni sa faci o meserie pentru care nu ai vocatie…

    • Comentariu scris de Adrienne
      Publicat la data de 26.2.2013, ora 12:57 pm

      Cum este un pacient bun? Cred ca este cel care,vorba celui de mai sus,isi plateste darile catre sistem,isi plateste [ fara sa negocieze] consultatia sau investigatia la un cabinet particular si care, in schimb, nu doreste decat sa fie tratat omeneste, sa i se raspunda la intrebari pe intelesul sau ,sa nu se simta umilit si vinovat ca a contactat o anumita boala ,sa primeasca un diagnostic corect, un tratament sau o trimitere in alta parte………Daca sunt putine sau nu, cele 20 de minute alocate [in functie de ce? de dorinta de a primi cat mai multi pacienti ?] nu stiu, stiu doar ca sunt un pacient bun si ca asta apreciez la un medic bun. In rest, exemplele date mai sus………sunt exceptii si cine le invoca nu cred ca are ceva in comun cu ceea ce inseamna un medic bun. Se desprinde,din comentariu, o incarcatura negativa…………….care nu cred ca face casa buna cu aceasta meserie.

  10. Comentariu scris de Traian
    Publicat la data de 25.2.2013, ora 7:10 pm

    Avem multi medici buni, care duc greul meseriei, nu prea ii gasim in paginile de media, ca nu au timp de expunere mediatica, au treaba, pe principiul lui Murphy, ” Cine stie, face! Cine nu stie , conduce! Iar cine nici nu face, nici nu conduce, ii invata pe ceilalti cum sa faca si cum sa conduca!”
    Si sistemul are vina sau meritul lui, producem medici cu stiinta de carte, dar care prinsi in ghearele sistemului se pierd.
    Un prieten povestea ca la prima lui vizita in Viena, la niste prieteni, observa pe piciorul unui prieten o leziune usor proeminenta, rosie. Pacientul era si subfebril, si pentru el ca medic generalist diagnosticul de erizipel a fost logic. I-a indicat verbal si romaneste terapia cu antibioticul potrivit. Dar, prietenul avea programare la medicul vienez peste trei zile. Acesta s-a scarpinat in cap si l-a trimis la specialist. Specialistul i-a facut analize de sange si l-a programat la biopsie. Dupa o luna, timp in care leziunea s-a extins pana la coapsa, s-a pus si diagnosticul, erizipel! Pus cu o luna intarziere, dar conform procedurilor!
    Oare asta vrem?

  11. Comentariu scris de Traian
    Publicat la data de 25.2.2013, ora 7:12 pm

    Ar fi trebuit sa apara o complicatie majora pentru a fi diagnosticat mai repede…:(

  12. Comentariu scris de Vivis
    Publicat la data de 25.2.2013, ora 10:39 pm

    Sunt tentat din ce in ce mai mult sa sustin …cum e turcul si pistolul.Adica asa cum e sistemul asa e si medicul !! Mi se pare mie ca fiind unicul care judeca asa? As avea o scuza:nu sunt medic.

  13. Comentariu scris de razv
    Publicat la data de 25.2.2013, ora 11:37 pm

    “Declar sedinta inchisa” – este o fraza spusa de presedintele Parlamentului austriac intr-o sedinta de deschidere a lucrarilor. Fraza este apoi folosita de Freud drept exemplu ilustrativ (alaturi de altele) pentru teoria sa privind actele ratate.
    Asta mi-a venit in minte atunci cand am citit fragmentul din text care contine disclaimer-ul:
    “[..]aceste texte nu sunt sunt o garanție, nici măcar un indicator, al nivelului meu profesional[...]“.
    Sigur, nu trebuie sa exageram in a considera drept act ratat orice typo.
    Totusi, daca imi permiteti, va lansez invitatia sa … analyze this !

  14. Comentariu scris de Adrienne
    Publicat la data de 26.2.2013, ora 8:43 am

    Cazul meu : o consultatie ginecologica la un medic [ doamna] de renume in orasul nostru,sefa de sectie in spital, invitata in permanenta la tv, unde daca o ascultai iti capta toata atentia si increderea…………..Fac o programare la Policlinica cu plata [ deci contracost] pentru o problema pentru care, nu trebuiau cine stie ce cunostinte de specialitate pentru a-mi da seama ca este ceva grav. Concluzia, nu intru in amanunte,,,,,,,,s-a purtat cu mine ca si cum as fi venit de pe ” centura orasului” [ macar daca-mi dadea un diagnostic], eu fiind o persoana in varsta……Peste trei zile, am mers la un cabinet particular,la o alta d-na doctor, care si ea lucreaza in acelas spital…………..Aceasta femeie m-a tratat cu respect, cu profesionalism si in timp de doua saptamani eram si operata la Cluj. Mi-a salvat viata. De atunci o vizitez periodic, au trecut cateva luni de cand s-au implinit 7 ani, totul este f. bine. Se vede in toata atitudinea ei cat de multumita este de aceasta reusita. Deci, dupa experienta mea [ mai am si altele] acesta este criteriul dupa care ma ghidez cand recomand un medic BUN.



Lasa un comentariu


Do NOT fill this !