De ce ne place muzica? Cea mai frumoasa obsesie umana sub lupa neurostiintelor

Muzica este un sunet organizat / Foto: Photoxpress.com

“Castile faceau ca muzica sa-mi para mai personala. Dintr-odata, ea venea din capul meu, nu de afara, din lume.” Forta muzicii este exploatata in foarte multe domenii: publicitate, cinematografie, armata etc. Suntem convinsi sa cumparam o bautura racoritoare, o haina sau o masina, de muzica pe care o auzim in reclamele acestor produse. Savuram puterea muzicii de a ne induce anumite senzatii. De ce? De ce ne place muzica si suntem gata sa cheltuim atat de mult pentru a o asculta? Cum actioneaza asupra noastra cea mai frumoasa obsesie umana?

Comenteaza acest subiect pe Forumul MedLive.ro

“Lume culorilor sonore” este folosita, de cele mai multe ori, pentru a ne manipula emotiile, iar tendinta noastra este aceea de a-i ceda. De ce anumite succesiuni de sunete ne emotioneaza, in vreme ce altele, precum zgomotul produs de masini, in trafic, ne deranjeaza? Raspunsul sta, mai nou, in mana neurostiintelor.

O parte dintre secretele muzicii au inceput sa fie dezvaluite odata cu expansiunea neurostiintelor si cu dezvoltarea abordarilor din psihologie, a tehnicilor imagistice si a medicamentelor capabile sa manipuleze neurotransmitatori, precum dopamina si serotonina. Progresele inregistrate in modelarea retelelor neuronale au, de asemenea, un merit in dezlegarea secretelor muziciii.

Muzica este o placere. De ce ar trebui sa o analizam?

“Imi place stiinta si imi place muzica. De ce as vrea sa le amestec?” Pentru unii dintre noi, ideea de a analiza muzica este similara faptului de a studia structura chimica a unei picturi de Picasso, este un act de desacralizare. Pentru altii insa este o pasiune. Daniel J. Levitin, muzician rock si cercetator in neurostiinte, este de alta parere. El crede ca intelegerea motivelor pentru care ne place muzica si suntem atrasi spre ea ne ofera o perspectiva asupra esentei noastre umane. In cercetarile sale, a pornit de la urmatoarele intrebari cheie: ce putem afla de la muzica despre creier, ce putem afla de la creier despre muzica, dar, mai ales, ce putem afla de la muzica si de la creier despre noi insine?

Ce este muzica si de ce este diferita de alte zgomote?

Dupa definitia compozitorului francez Edgard Varese, “muzica este un sunet organizat”. Elementele de baza ale oricarui sunet sunt: intensitatea, inaltimea, conturul, durata sau ritmul, tempoul, localizarea spatiala si reverberatia. Creierul nostru organizeaza aceste atribute perceptive fundamentale in concepte de nivel mai inalt – intocmai cum un pictor aranjeaza liniile pentru a obtine forme – cum sunt masura, armonia si melodia. Atunci cand ascultam muzica, percepem, de fapt, mai multe atribute sau “dimensiuni”.

Diferenta dintre muzica si o serie intamplatoare de sunete se leaga de felul in care elementele ei fundamentale se combina si de relatiile care se stabilesc intre acestea. Cand aceste elemente de baza se combina si formeaza relatii incarcate de sens, din ele apar concepte de nivel mai inalt, cum sunt masura, cheia, melodia si armonia. Acest fapt le diferentiaza de zgomotele obisnuite, care nu ne emotioneaza, precum latratul cainelui sau sunetul produs de masini.

De ce place muzica?

Ne place muzica atunci cand invatam structura pe care se intemeiaza si cand putem face previzuni legate de ceea ce urmeaza sa auzim. Prin comparatie, putem asocia placerea de a asculta o anumita melodie cu aceea de a vorbi intr-o limba straina cand ii cunoastem regulile gramaticale, cand ii intelegem structura si ne este la indemana utilizarea ei, explica cercetatorul Daniel J. Levitin, in cartea sa, “This Is Your Brain On Music: The Science of a Human Obsession”.

Acelasi rezultat este intarit si de o echipa de cercetatori, condusa de Valorie Salimpoor de la Universitatea McGill din Montreal, Canada. Muzica produce un fel de recompensa intelectuala, deoarece ascultatorul trebuie sa urmareasca succesiunea notelor pentru a o putea aprecia. “Un singur ton nu poate produce placere. Insa o serie de tonuri aranjate intr-un anumit fel poate genera mai multa placere decat oricare alta experienta umana. Este uimitor cum cortexul cerebral urmareste aceste tonuri in timp real anticipand si construind in acelasi timp”, a adaugat Salimpoor pentru The Guardian.

Aceste aspecte ale muzicii nu sunt reprezentate direct in creier, cel putin nu in fazele initiale de procesare. Creierul isi construieste propria versiune a realitatii, bazata doar partial pe ceea ce exista in realitate si partial pe felul in care interpreteaza tonurile pe care le auzim in functie de rolul jucat de ele intr-un sistem muzical invatat. Intr-un mod asemanator este interpretat si limbajul vorbit. Am invatat ca anumite secvente de tonuri se potrivesc si ne asteptam ca ele sa se potriveasca in continuare. Ne asteptam ca anumite tonuri, timbruri etc. sa apara impreuna, pe baza unei analize statistice efectuate de creierul nostru privind frecventa asocierii lor din trecut. Creierul stocheaza imagini perceptive, iluzii ale lumii si extrage relatiile dintre elemente.

Cum procedeaza compozitorii pentru a ne crea emotii ?

Trucul folosit de compozitori este acela ca ei ne cunosc asteptarile si controleaza, in mod deliberat, momentele in care acestea se implinesc sau nu. Emotiile, lacrimile, fiorii pe care ni le aduc muzica sunt rezultatul manipularii asteptarilor noastre de catre un compozitor iscusit si de catre cel care interpreteaza muzica, explica Daniel J. Levitin.

Una dintre iluziile des folosite si usor de identificat este cadenta inselatoare. Aceasta este intalnita in special in muzica clasica occidentala. O cadenta este o succesiune de acorduri care creeaza o asteptare si apoi se incheie, de obicei, cu o consonanta multumitoare. In cazul cadentei inselatoare, compozitorul repeta secventa de acorduri iar si iar, pana ce convinge in cele din urma ascultatorii ca vor primi ceea ce asteapta, dar in ultima clipa le ofera un acord neasteptat.

Muzica si drogurile sau mancarea buna. De ce genereaza stari similare?

Creierul reactioneaza la muzica la fel cum se manifesta fata de un anumit tip de mancare gustoasa sau fata de droguri. Experienta placerii este mediata in toate aceste situatii de eliberarea unei substante chimice care poarta numele de dopamina, potrivit unui studiu publicat in revista Nature Neuroscience. Muzica se integreaza intr-un circuit al creierului care este responsabil pentru crearea motivatiei. De fiecare data cand indeplinim o actiune pe care dorim sa o repetam, dopamina este eliberata in acest circuit. Acelasi fenomen este valabil si pentru momentele in care consumam o mancare buna.

Autor: Cristina Bobe

Articole similare:

  1. Da muzica mai tare! Sau nu. De la zgomot la meloterapie, zece lucruri pe care nu le stiai despre sunet
  2. VIDEO Este stiinta capabila sa ofere raspunsuri dilemelor de ordin moral? Valorile umane, sub lupa neurostiintei
  3. INTERVIU Chirurgul Victor Radu: “Pacientul nu este o piesa pe un banc de lucru. Trebuie sa stabilesti o legatura umana cu el.”
  4. O solutie pentru infertilitate: reproducerea umana asistata medical. Vezi lista completa a clinicilor acreditate unde se realizeaza fertilizari in vitro

Tags: , , , , ,

15 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!

  1. Comentariu scris de DanielS
    Publicat la data de 20.5.2011, ora 9:17 am

    Placerea umana este ereditara. Modelele matematice ale viitoarelor placeri ale creierului sint inscriptionate inainte de nastere, si sint rezultatul evolutiei genetice, dar si al evolutiei culturale. Evolutia culturala lasa urme in evolutia genetica prin intermediul mecanismelor de selectie naturala. Schimbarile genetice intimplatoare de la o generatie la alta, sint filtrate prin intermediul selectiei genetice. Schimbarile genetice intimplatoare pozitive au sanse mai mari de supravietuire si reproducere.

    Modelele matematice ale placerilor creierului sint corelate cu vitezele si acceleratiile semnalelor primite de creier din realitate. Toate informatiile, vizuale (forme, viteze, acceleratii, traiectorii), auditive etc pot fi transpuse matematic in functii, apoi analizate matematic (derivate si integrale). Este chiar ceea ce computerele neuronale (creierele) executa cu rapiditate prin algoritmi de filtrare, aproximare si analiza rapida.

    Formele feminine ne plac cu siguranta si putem intelege de ce aceasta placere a fost o evolutie genetica pozitiva. Muzica e o creatie artificiala ce afecteaza starea de spirit. Probabil ca la baza evolutiei gustului muzical stau combinatiile dintre structura zgomotului natural si ritmurile interne ale organismului. Dar de ce ne place forma spiralata a galaxiilor, o noutate in istoria vizuala a omenirii? Probabil toate placerile au o structura asemanatoare a acceleratiilor semnalelor sesizate de creier.

    • Comentariu scris de Consonant
      Publicat la data de 20.5.2011, ora 10:31 am

      Am parcurs, de-a lungul timpului, mai multa literatura care incearca sa explice muzica prin diverse modele matematice mai mult sau mai putin sofisticate, insa ceea ce spuneti dumneavoastra aduce informatie noua. Imi puteti indica niste surse bibliografice mai cuprinzatoare? Multumesc.

      • Comentariu scris de DanielS
        Publicat la data de 20.5.2011, ora 11:15 am

        Imi pare rau ca argumentatia catre ipoteza finala despre structura comuna a semnalelor placerii, a creat impresia falsa ca sint specialist in domeniu. Ideile sint, in general, de pe internet, si iarasi imi pare rau, ca frunzaresc articole, retin niste idei, dar nu si sursele.

      • Comentariu scris de DanielS
        Publicat la data de 20.5.2011, ora 1:40 pm

        Un exemplu interesant, pe care l-am gasit chiar acum.

        http://www.descopera.ro/dnews/8275865-masina-de-citit-ganduri-a-cercetatorilor-scotieni-un-pas-inainte-spre-interfata-creier-computer

        • Comentariu scris de Consonant
          Publicat la data de 20.5.2011, ora 2:41 pm

          Exista foarte multa literatura prin care se explica anumite aspecte ale muzicii prin modele matematice, ca sa nu mai vorbim despre modelele care exista si se utilizeaza cu succes in acustica muzicala (o carte excelenta scrisa de un roman, Dem. Urma, a fost publicata in urma cu vreo treizeci de ani). Insa mai toate abordarile nu cuprind aspectele de psihologie, din mai multe motive, unele dintre acestea fiind legate de faptul ca psihologii (si, in general, cei care lucreaza in stiintele sociale) sunt destul de reticenti fata de modele matematice. Se utilizeaza foarte multa tehnologie, este adevarat, dar asta este altceva (trebuie facuta o distinctie clara intre stiinta si tehnologie, care de multe ori sunt identificate in mod nefericit). Din pacate, teoria muzicala este o colectie de reguli obtinute empiric, pe perioade mari de timp, si care dincolo de anumite aspecte rationale care sunt aproape evidente, are o mare doza de irationalitate.

          Ceea ce stiu eu se refera la niste modele care utillizeaza teoria informatiei (a lui Claude Shannon) si diverse aplicatii ale notiunii de entropie. De exemplu, si aceasta este in acord cu ideile articolului comentat, cantitatea de informatie (care se poate calculal) este foarte legata de “impresia muzicala” asupra creierului uman, insa aceasta difera destul de mult in functie de nivelul de educatie al auditoriului (adica, privit ca proces dinamic, trecutul influenteaza destul de mult prezentul, ceea ce face procesul sa fie puternic nestationar). Apreciez comentariile facute precum si interesul pentru astfel de probleme, considerate, din pacate, de multi ca fiind marginale.

          • Comentariu scris de DanielS
            Publicat la data de 20.5.2011, ora 4:50 pm

            M-ai facut curios. Banuiesc ca aceste modele, pornind de la informatia analizata, conduc rapid la cantitati imense de informatie prelucrata. Asa cum cercetarea ar avea nevoie de algoritmi de comprimare, filtrare, etc., tot asa si creierul ar avea nevoie sa micsoreze volumul mare de date rezultate in urma prelucrarii. O solutie simpla ar putea fi micsorarea bazei de date prin stergere, conform unui algoritm. Secretul algoritmului de stergere ar putea fi o multime de algoritmi de stergere, aplicati asupra aceluiasi set de date. Testarea esentelor ramase, ar fi si ea multipla, iar rezultatele similare ar fi solutia. Stergerea si analizarea esentei continua pina la atingerea unei anume simplitati. Rezultatul este intotdeauna inexact, dar probabilistic apropiat scopului urmarit. Nivelul de educatie, antrenamentul ar putea sa influenteze cantitatea, calitatea si viteza algoritmilor utilizati de creier. Paradoxal, analize superioare, bazate pe noi conexiuni neuronale, ar putea fi efectuate in intervale de timp tot mai mici.

            Daca bat cimpii, inteleg, nu te mai obosi sa-mi raspunzi.

            • Comentariu scris de Consonant
              Publicat la data de 20.5.2011, ora 8:38 pm

              Nu, nu bati campii. Ceea ce spui are sens, insa avem limbaje usor
              diferite. Problema este ca modelele care vin din informatica (computer
              science) se bazeaza pe modelul clasic al calculatorului, pe cand creierul
              nostru functioneaza altfel, inca nu intelegem prea bine acum. Ideea este
              ca, din motive mai putin intelese, creierul nu accepta sa proceseze o cantitate mare de informatie in termen scurt: aceasta explica faptul ca procesele
              cognitive au evolutii de tip spirala (plecam de la un nivel de intelegere
              mic la care tot adaugam, prin parcurgeri succesive, din ce in ce mai
              multa informatie. In cazul muzicii, care este o structura sonora cu
              multiple forme de codificare a informatiei, cantitatea de informatie
              acceptata de creier este limitata. Un exemplu: o piesa muzicala cu
              disonante mai multe este receptata in mod diferit: de unii auditori in
              mod neplacut iar de altii foarte placut, in functie de cantitatea de
              informatie (noutate) pe care o primeste fiecare, functie de experiente
              similare, structuri asemantoare receptate in trecut, nivelul de inteligenta, etc.

              • Comentariu scris de DanielS
                Publicat la data de 21.5.2011, ora 7:35 am

                Multumesc Consonant. Cineva ca tine va gasi intr-o
                buna zi un algoritm rapid de prelucrare a unui volum
                mare de date.

                Mult succes!

  2. Comentariu scris de Andrei
    Publicat la data de 20.5.2011, ora 10:38 am

    Nu cred că muzica ne “manipuleaza”, si nici ca daca aud o reclama cu Oda bucuriei pe fundal o sa merg sa cumpar produsul. Cred ca oamenii sunt mai destepti de atat. Daca ar fi asa, la fel ai putea sa spui ca o mancare buna te manipuleaza s-o mananci. Mai degraba ne amintim placerea pe care ne-a produs-o cand am mancat-o sau ascultat-o ultima data, si pentru ca stim ca acel lucru ne produce placere ne ducem sa ne desfatam din nou cu el.

    • Comentariu scris de Ray
      Publicat la data de 20.5.2011, ora 3:16 pm

      Nu…muzica nu ne va determina sa cumparam acel produs, dar cu siguranta creeaza un mediu favorabil acelui produs. Tocmai pentru ca pe fundal era o melodie cu care tu ai rezonat. Si oamenii sunt foarte complecsi…e clar! Dar, pe de alta parte, sunt atat de simpli…

    • Comentariu scris de George
      Publicat la data de 21.5.2011, ora 10:22 am

      Ganditi-va doar de ce in baruri nu se pune muzica de Bach, sau de ce nu se face striptease pe muzica de Palestrina.

  3. Comentariu scris de Gamer
    Publicat la data de 21.5.2011, ora 11:50 am

    Muzica nu este “una dintre cele ‘enshpe arte”. Muzica este prima dintre toate.
    Mai inainte de a primi caldura imbratisarii mamei, nou-nascut/ul/a percepe soundul. Ba chiar felcerii ori moasele care asista nasterea recunosc un “fat bun” dupa primul sunet pe care-l scoate la taierea ombilicului. Ulterioara evolutie a micului om se bazeaza pe reproducerea cat mai fidela a sunetelor pe care le percepe. Abia apoi urmeaza imaginile. Tocmai de aceea soundul ajunge direct in strafundurile unei fiinte in timp ce restu’ doar zgarie la suprafata dand tarcoale, ori, in cel mai bun caz, completand.
    S-auziti bine..

  4. Comentariu scris de interesant
    Publicat la data de 29.4.2013, ora 12:04 am

    Curios este de ce nu reactioneaza toate creierele identic la acelasi semnal sonor.ex.:unora le place jazz-ul,altora nu.Sa se plictiseasca creierul de semnale prea simple cu timpul sau il educam noi ce sa-i placa?

  5. Comentariu scris de GT Line
    Publicat la data de 14.5.2016, ora 6:55 pm

    Ce intelegeti voi prin muzica? Ce este muzica? Placerea si emotiile din muzica sunt doar o mica parte. Muzica e insasi libertatea. La sfirsitul unei melodii, te simti fericit si liber. Asta inseamna muzica,
    Nu numai ca iti place, dar si libertatea te face sa asculti muzica. La final, vei ovationa chiar si in sinea ta.



Lasa un comentariu


Do NOT fill this !