Ce faci cand sotia iti cere divortul si te anunta ca ai voie sa-ti vezi copilul doar in weekend? Despre drama “tatilor de duminica”, psihologul Mihaela Sahlean a discutat online

Mihaela Sahlean / Foto: MedLive.ro

Ce se intampla in sufletul unui tata care se trezeste ca viata i-a fost furata? Sebastian, cititor SmartWoman.ro, a fost pus in aceasta situatie. Cand sotia decide sa ceara divortul, iti repeti minut de minut ca EA poate fi inlocuita. Nu simti asta, dar iti repeti. Dar copilul tau?! Pentru tot restul vietii ai ramas doar un tata de duminica. Altii iti vor creste copilul, altii ii vor spune „noapte buna”, altii ii vor prepara micul dejun, altii vor trai alaturi de el in vreme ce tu poti doar sa il vezi “la program”. Mihaela Sahlean, psiholog, a discutat online despre drama “tatilor de duminica” cu cititorii SmartWoman.ro si MedLive.ro.

  • Intalnirea s-a incheiat.
  • Dna psiholog Mihaela Sahlean va raspunde in timp util tuturor intrebarilor postate pana la finalul intalnirii online.

Citeste si Un copil trebuie sa aiba parte de ambii parinti, chiar daca acestia locuiesc la domicilii diferite.

Marturia unui barbat parasit de sotie: “Intr-o zi afli ca pentru tot restul vietii ai ramas un tata de duminica”

Mihaela Sahlean este psiholog clinician principal, drd. in psihologie, lector universitar, cu competente in psihologia Apararii si Sigurantei nationale, psihoterapie ericksoniana, psihologia muncii.

Medlive.ro & SmartWoman.ro

Ce se intampla in sufletul unui tata care se trezeste ca viata i-a fost furata? Femeia, prietenul, omul de incredere nu mai este dar, logic, iti repeti minut cu minut ca ea poate fi inlocuita. Nu simti asta, dar tot repeti. Dar copilul tau!? Pentru tot restul vietii ai ramas doar un tata de duminica. Altii iti vor creste copilul, altii ii vor spune „Noapte Buna”, altii ii vor prepara micul dejun, altii… vor trai alaturi de el in vreme ce tu poti doar sa te gandesti de departe, sa iti iubesti copilul fara speranta de a ii da cate ceva din sufletul tau. Mihaela Sahlean, psiholog, discuta online cu cititorii SmartWoman si MedLive joi, de la ora 10:00.

Articole similare:

  1. VIDEO Cum schimba computerul, mobilul, DVD playerul modul de relationare? Mihaela Sahlean, psiholog, a discutat despre lumea virtuala a oamenilor mari
  2. Intrebari pentru dr. Mihaela Sahlean – psiholog
  3. Dependenta de calculator. Patru povesti din lumea virtuala. UPDATE Dr. Mihaela Sahlean, psiholog MedLife, a raspuns cititorilor
  4. O mie de motive pentru care nu mergem la medic. Dr. Nicolae Marcu, psihiatru, a discutat online despre angoasele romanului la cabinetul medical
  5. “Urata” din viata mea: “Cand toti imi spun sa gandesc pozitiv, eu spun OK, zambesc, dar apoi raman singur cu ale mele”. Medicul psihiatru Ioana Pop si jurnalistul Vlad Mixich au discutat online despre depresie, anxietate, stres

Tags: , , , , ,

126 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!

  1. Comentariu scris de Monica
    Publicat la data de 9.6.2010, ora 11:44 am

    Buna ziua. Nu vreau sa iau apararea nici a femeilor care divorteaza desi exista copii la mijloc, nici a barbatilor care se trezesc peste noapte exclusi din viata copiilor, vreau sa pun o singura intrebare: pana unde trebuie sa acceptam o casnicie care este plina de frustrari, tensionata incat sunt certuri zilnice si de cele mai multe ori de fata cu copiii, pe principiul ca trebuie sa creasca si cu mama si cu tatal la un loc?
    Va multumesc

    • Comentariu scris de Sebastian
      Publicat la data de 9.6.2010, ora 10:02 pm

      @Monica
      Buna Monica,
      Sunt perfect de acord cu tine. Nu exista nici o motivatie pentru a continua in mod ipocrit o casnicie desi unii au facut-o cu rezultate foarte bune. Dar, recunosc ca lumea de azi nu mai e potrivita pentru ideea de sacrificiu. Nu e, pur si simplu.
      Dar am senzatia ca am fost inteles dresit. Eu nu pe fosta nevasta vreau sa o vad si vreau sa imi vad copilul mai mult decat cateva zile pe luna. Nu vreau sa ii chinui viata fostei sotii cu prezenta mea. Si nici nu sunt gelos :-) Daca nu e , nu e. Dar… de aici pana la a imi lua copilul ‘aproape’ de tot… e mult, e foarte mult. Trebuie sa recunosti si tu asta.
      numai bine

      • Comentariu scris de Monica
        Publicat la data de 10.6.2010, ora 8:17 am

        Buna dimineata.
        Intrebarea am pus-o doamnei psiholog, nicidecum nu intru in polemica nici cu tine, nici cu altcineva pe acest aspect. Am citit ce ai scris de prima data dar m-am abtinut sa comentez intrucat nimeni nu cunoaste detaliile din casnicia voastra iar faptul ca nu ajungeti la un compromis in privinta vizitarii copilului si a petrecerii timpului liber in mod echitabil de catre ambii parinti, spune multe despre relatia voastra, despre modul in care v-ati gestionat conflictele dar si restul aspectelor de zi cu zi, nu mi-o lua in nume de rau ce iti zic… Sunt de acord cu tine ca si dupa divort copilului nu trebuie sa ii lipseasca parintii dupa cum nici un tata de-al doilea nu il va putea inlocui pe primul. Aici insa intervine abilitatea voastra in a negocia pentru binele exclusiv al copilului. Nu mi se pare corect sa fie exclus niciunul dintre parinti din educatia lui, ba inca mi se pare firesc sa vina ambii la serbari, pana la urma ce a fost itnre voi de nu a mers va priveste pe voi ca adulti, copilul insa trebuie sa stie ca are in permanenta o mama si un tata care ii vor binele chiar daca locuiesc la domicilii diferite. Sunt convinsa ca un avocat bun te-ar putea ajuta daca te lovesti in continuare de acelasi refuz din partea fostei sotii.
        Pe mine ma intereseaza de principiu cand ar trebui sa depunem armele in lupta de mentinere pe linia de plutire a unei casnicii marcate de frustrari si tensiuni care in timp au afectat si pe copil…
        O zi buna!

        • Comentariu scris de lidia
          Publicat la data de 25.12.2011, ora 10:22 pm

          BUNA MONICA: sunt in aceeasi situatie si io…chiar acum incercam sa ma documentez si sa intreb in legatura cu asta. suntem casatoriti de 4 ani si avem un copil in varsta de 3 ani,dar relatia noastra nu mai merge. de un an de zile incerc sa fac fel si fel de sacrifici sa ramanem impreuna ,doar ca sa fie copilul fericit. insa chiar si asa…pur si simplu nu se mai leaga deolalta nimic…ba chiar certurile se inmultesc,chiar si de fata cu copilul de multe ori. ce ar trebui sa fac ,dac el nu e deacord cu divortul,sau e mai fericit copilul doar pt ca suntem impreuna ,chiar daca ne aude certandune si jicnindu-ne zi de zi????va rog ajutatima. numi doresc decat sa am liniste si mai mult de atata sa fie copilasul meu feicit,indiferent de sacrificiul pe care trebuie sa-l fac.Va multumesc.

          • Comentariu scris de Mihaela
            Publicat la data de 20.2.2012, ora 12:21 pm

            Buna Lidia! NU vreau sa te sfatuiesc in legatura cu ceea ce ar trebui sa faci, ci vreau sa-ti spun doar parerea mea. Si eu am fost in aceeasi situatie, poate mai complicata pt ca eu am doi copii de 4 si 1 an si am decis sa renunt la o casnicie asemanatoare cu a ta, cu certuri si jigniri , tipete si chiar palme de multe ori in fata copiilor care dupa parerea mea au dus la traumatizarea fetitei care este mai mare, abia acum de cand am plecat a inceput sa isi revina, relationeaza mai bine cu oamenii. Chiar daca ne-am despartit eu incerc sa le ofer copiilor o relatie cat mai apropiata de tatal lor si cred ca am reusit destul de bine. Pt copiii mei cel putin a fost mai bine asa. Tu gandeste-te si la tine si la copil, nu doar la copil, apoi ia o decizie ferma.

      • Comentariu scris de dr. Mihaela Sahlean
        Publicat la data de 10.6.2010, ora 9:13 am

        Buna dimineata Sebastian.

        Ai dreptate si este bine sa o ajuti pe sotia ta sa inteleaga ca doresti sa fii un tata cat poti tu de bun pentru copilul tau, al vostru.

        Este frustrant pentru orice parinte sa fie “sanctionat” in a-si vedea copilul pentru ca relatia de cuplu nu a functionat.

        Ideal ar fi sa analizezi impreuna cu sotia ta maniera in care ati putea ajunge la un acord astfel incat fiecare sa fie castigat din asta (copilul si voi doi).

        • Comentariu scris de Sebastian
          Publicat la data de 10.6.2010, ora 9:28 am

          Buna dimineata d-na Sahlean,
          Inteleg ceea ce spuneti doar ca aceasta “analiza” nu este posibila in circumstantele date. Mai precis intampin un refuz formulat in toate modurile. Cel mai adesea insa este sub forma unei aprobari indefinite care niciodata nu se concretizeaza.

        • Comentariu scris de Robert
          Publicat la data de 10.6.2010, ora 9:32 am

          Daca pentru un tata este frustrant sa-si vada copilul 4 zile pe luna, cu complicitatea autoritatilor, atunci cum este pentru un copil care are nevoie de amandoi parintii? Nu cumva este criminal?

          Exista autoritati care apara drepturile copiilor de a pastra relatiile cu parintii. Aceste relatii nu pot exista in 48 de zile pe an. Nu reusesti sa te implici deloc in aceste 12 weekenduri.

          • Comentariu scris de mary
            Publicat la data de 10.6.2010, ora 12:05 pm

            Bărbaţii sunt discriminaţi în justiţie în mod evident. Tinerii băieţi trebuie să ştie că la ofiţerul de stare civilă semnează un contract oneros, care oferă protecţie exclusivă femeii de lângă el. Astea sunt vremurile, erecţia însăşi este un act de agresiune, iar masculul un agresor de facto şi de iure care merită pedepsit. Odată divorţul, urmează partajul, care îl ruinează pe bietul şi ferocele mascul, pentru o insignifiantă bucată de pecie. Numai că el şi-a ales. Rolurile s-au modificat fundamental, iar strategia este un joc nesfârşit şi deteritorializat, în care ea să fie ţinută la nesfârşit în şah, căci realizarea fundamentală a femeii este căsătoria, altarul, declaraţia publică de iubire şi obedienţă pe care o primeşte. La vremuri noi, strategii noi, rafinate.

        • Comentariu scris de Mihaita
          Publicat la data de 10.6.2010, ora 10:15 am

          Nu stiu de ce aveti impresia câteodata (mai întotdeauna), voi, psihologii, ca “discutia este posibila”.
          Ma întreb-serios-pe ce lume traiti ?
          În cele mai multe cazuri discutiile sunt IMPOSIBILE, deoarece unul din parinti refuza cu desavârsire acest lucru.
          Si, o simpla constatare, de cele mai multe ori sunt mamele, deoarece ce interes ar avea ele pentru a purta o discutie ? Deciziile juridice sunt avantajoase pentru ele, pensia alimentara soseste regulat, de ce ar sta la discutii ?

          • Comentariu scris de radu
            Publicat la data de 13.10.2011, ora 7:54 pm

            Sunt total de acord. Discutiile sunt IMPOSIBILE. Discutiile au loc in filme, in carti nu in realitate. Suntem orbiti de propria versiune a adevarului si atunci nu consideram ca merita sa mai discutam.
            Intr-o negociere cine are un atu, acela nu va ceda…chiar daca la mijloc e fericirea si buna dezvoltare a copiilor.

      • Comentariu scris de Luk
        Publicat la data de 10.6.2010, ora 10:40 am

        Divortul nu-i ca moartea unui parinte. De aici plecam, ok?
        Eu nu cred in “ramanem impreuna pentru a ne creste copilul / copiii”. Copilul trebuie sa vada si dragostea dintre parintii lui, trebuie sa-i vada iubindu-se, nu doar muncind impreuna, nu doar locuind impreuna.

        In afara de toate asta, doar rareori (cred) poti trai langa un om pe care l-ai iubit, dupa ce nu-l mai iubesti. Eu nu pot si nu cer nimanui sa poata. Senzatia de esec este asa de puternica incat iti vine sa fugi sau sa-l gonesti pe celalalt. In timp, senzatia asta dispare si poti sta de vorba cu celalalt, despre copilul vostru.

        Sunt doua lucruri la fel de adevarate:

        1) Nu-i firesc sa nu-ti poti vedea copilul decat duminica.

        2) Nu-i firesc sa il obligi pe celalalt sa stea cu tine daca nu te mai iubeste / sa ramai langa el cand nu-l mai iubesti (cu amendamentul ca, probabil, iubesti / iubeste pe altcineva)

        Nu cred ca m-ar putea cineva tine departe de copilul meu. Instantele din Romania… dau solutii foarte diferite :) )

        Daca nu ne putem intelege asupra celor doua aspecte (1 si 2), atunci nu ne mai ramane decat sa respectam hotararea unui judecator.

        Si sa inchei: nu-mi plac aerele de martir ale unor sau altora de pe aici. Copilul simte foarte bine ce-i in noi, nu-l invatati resemnarea si traiul in ridicol!

    • Comentariu scris de dr. Mihaela Sahlean
      Publicat la data de 10.6.2010, ora 9:08 am

      Buna dimineata Monica.
      Ideea nu este sa luam apararea femeilor sau barbatilor, important este sa retinem ca un copil este dezirabil sa beneficieze de prezenta ambilor parinti.

      Daca parintii nu mai pot convietui, se ajunge la un divort intre acestia, nu este vorba nicidecum de un “divort” de copil. Daca nu mai exista rolurile de sot, sotie, rolul de parinte trebuie conservat la ambii.

      Putem vorbi de o buna implicare a ambilor parinti in educatia copilului, chiar daca acestia au decis ca nu mai pot continua impreuna.

      • Comentariu scris de Mihaita
        Publicat la data de 10.6.2010, ora 10:18 am

        Absolut corect.
        Din nefericire, este doar un deziderat.
        Daca dintr-o casatorie exista posibilitatea de a scapa (prin divort), din calitatea de parinte nu e posibil sa divortezi, fie ca esti mama, fie ca esti tata.
        Justita Româna ar trebui sa înteleaga acest lucru :

        O întrebare pentru d-na doctor : ati avut VREODATA ocazia sa va prezentati punctul de vedere într-un Tribunal ?
        În calitate de expert ?

      • Comentariu scris de dana
        Publicat la data de 15.12.2011, ora 6:32 pm

        sincera sa fiu am intrat din greseala pe acest site dar am citit ce se spune si va contrazic total eu va spun din propria experienta ca nu toti tati sunt la fel exemplu eu am 2 copii si mam despartit de sotu meu si acum nici nu il mai intereseaza de copii stau sa dau telefoane dupa el sa vb cu fata cea mare ….are cateva luni de cand nu da un telefon sa vada ce face…..dupa ce se despart 2 oameni responsabilitatea vine pe mama nu pe tata tati isi vad de viata lor liberi si fara nici o obligatie

    • Comentariu scris de vlad georgescu
      Publicat la data de 11.6.2010, ora 9:53 am

      Citesc comentartiile voastre si ma minunez cite opinii aveti pro si contra.Dar esenta lucrurilor sta in cit de mult iti iubesti copii si cit de mult urasti dupa divort.
      Eu am divortat acum un an de o sotie nebuna cu care am o fetita de 6 ani.Si imi iubesc atit de mult fetita incit m-am luptat 2 ani pentru custodia ei.Si am castigat……….
      Cu cel mai bun avocat din Bucuresti si cu foarte multi bani..dar a meritat.
      La mine mama fetitei mele este mama de weekend…si sunt fericit

      • Comentariu scris de ANDUTA
        Publicat la data de 21.7.2010, ora 7:30 am

        buna
        ma miscat mesajul tau
        desi sunt femeie la mine situatia este inversa am ramas cu un bietel de 10 ani care i-si adora tatal care din pacate ne-a parasit pentru alta.daca nu te deranjeaza as vrea sa schimbam cateva pareri.///
        o zi buna
        [Editat de MedLive.ro]

      • Comentariu scris de ciprian
        Publicat la data de 14.8.2012, ora 6:27 pm

        Buna Vlad, poti te rog sa-mi dai si mie datele de contact al avocatului care te-a reprezentat la divort? Am cred si eu aceeasi situatie ca tine si vreau sa ma lupt in instanta pentru custodia copiilor.

  2. Comentariu scris de Gábor
    Publicat la data de 9.6.2010, ora 12:06 pm

    Buna ziua! Caz concret personal: ce se intampla daca barbatul (eu) este parasit de sotie care pleaca cu cei doi copii de 2,5 ani respectiv 5 ani in tara de unde provine SI desi isi iubeste la nebunie copii, tatal doreste sa isi omoare sentimentele fata de ei. Este posibil? Precizez ca motivul despartirii este pur si simplu motivat prin faptul ca nu ii place Romania si nu se poate adapta.

    • Comentariu scris de Ana Elena
      Publicat la data de 9.6.2010, ora 5:18 pm

      Draga Gabor. De ce nu pleci tu cu ei atunci? Daca sotia ta nu se simte bine in Romania, atunci poate ar trebui sa faci tu un efort sa-i urmezi acolo unde ei se simt mai bine…asta se numeste familie, nu?

      • Comentariu scris de Mihaita
        Publicat la data de 17.6.2010, ora 12:48 pm

        Pai cum ?
        e asa de simplu sa te stabilesti într-o tara straina ?
        nu-i trebuie si lui un servici, o casa ?
        Sau o sa-l întretina fosta sotie ?

    • Comentariu scris de Ovidiu
      Publicat la data de 9.6.2010, ora 8:02 pm

      Du-te dupa ei, nu fi prost!

    • Comentariu scris de dr. Mihaela Sahlean
      Publicat la data de 10.6.2010, ora 9:22 am

      Buna dimineata,
      Chiar daca sotia a plecat cu cei doi copii ai vostri, tu esti in continuare tatal acestor copii, aspect care nu se modifica cu “geografia”.
      Indiferent unde vor fi acesti copii sau unde vei fi tu, vei fi tatal lor asa cum ei vor ramane copiii tai. Ceea ce intrebi tu, daca poti “omori” sentimentele, ar fi o “crima” in planul afectivitatii, toti pierzand. Total nerecomandat.
      Probabil acum esti foarte neimpacat cu decizia sotiei tale, dar acest lucru nu trebuie sa iti modifice sentimentele fata de copiii tai.
      O discutie onesta cu partenera de viata, inclin sa cred ca ar lamuri mai bine viitorul vostru.

      • Comentariu scris de DanB
        Publicat la data de 10.6.2010, ora 10:12 am

        Si eu sunt intr-o situatie asemanatoare si in momentul de fata santajat sa trimit bani suplimentari celor conveniti pentru a putea sa imi vad copii. Deocamdata nu imi e clar cat de departe vrea sa mearga ex insa din cat am cunoscut-o (mai ales dupa divort) cred ca este in stare. Alternativa in momentul respectiv va fi sa devin dintr-un tata de vacante (cand imi vedeam fetele) intr-un tata care nu isi mai va vedea copii pana la majorat (o pauza de 10 ani). Probabil ca nu puteti intelege prin ce trec insa eram curios daca puteti sa imi dati un sfat cum sa imi gasesc echilibrul in situatia asta. In afara de sfatul de a sta de vorba cu ex pentru a gasi un compromis pentru ca asta ar fi un raspuns automat insa nu functioneaza din pacate.

        • Comentariu scris de Sebastian
          Publicat la data de 10.6.2010, ora 10:33 am

          @Dan,
          draga Dan, ce pot sa iti spun este ca o buna parte din puterea pe care mi-am gasit-o pentru a ma ridica si continua a fost tocmai ca ceea ce fac o fac pentru copilul meu. Si eu ma gandesc ca si tine… ca va veni o vreme…
          Si cand va veni acea vreme trebuie sa fiu valid si in forma, sa pot sa imi ajut copilul cu tot, cu orice, chiar si sa imi duc nepotii la scoala daca trebuie, sa stau babysitter, … orice.
          In fetele tale sta si puterea ta. Gandeste-te la asta.
          Si scrie-le, vorbeste cu ele.
          Zic si eu desi trebuie sa fie cumplit ceea ce este in sufletul tau.

          • Comentariu scris de DanB
            Publicat la data de 14.6.2010, ora 10:23 am

            @Sebastian
            multumesc pentru incurajari. sincer nu m-am gandit pana acum la perspectiva asta pentru ca inca ma simt tanar :) insa ai dreptate. pentru moment nu gandesc pe termen lung desi poate asta ar trebui sa fac. incerc sa fiu optimist si sa gasesc ceva pozitiv in orice situatie dar nu este usor (cumplit e potrivit pentru starea in care sunt).

      • Comentariu scris de unudepenet
        Publicat la data de 15.6.2010, ora 2:08 pm

        dna doctor, ne-ati omorat cu aceasta “discutie onesta cu sotia”… trebbuie sa recunoasteti ca sunteti partinitoare….

  3. Comentariu scris de Sebastian
    Publicat la data de 9.6.2010, ora 12:06 pm

    Multumesc.
    Sunt uimit de promtitudinea initiativei.

    In clipa de fata nu imi vine alta ideie decat aceiasi intrebare simpla dar dureroasa care ma framanta de la bun inceput.
    Daca orice incercare a mea de a fi mai aproape de copilul meu se loveste te impotivirea mai mult sau mai putin directa a mamei sale, aceste incercari ale mele au si ele efect asupra copilui meu. Efectul e direct sau indirect la randu-i. Orice masura luata impoitriva respectivei femei este o masura impotriva mamei copilului meu. Si atunci sunt momente cand obosesc, cand nu mai pot, cand ma gandesc ca ar fi bine sa renunt… sa fug, sa plec, sa dispar… si atunci mi se rupe sufletul pentru ca nu imi pot parasi asa copilul ca pe un bagaj oarecare. Ce poti face ? Lumea zice ca timpul le va aranja pe toate. Timpul… adica obisnuinta ca nu mai ai familie, ca nu mai ai copil… asta este timpul? Care e rolul psihologului ? Sa te invete sa treci mai departe ? Sa nu mai fi “frustrat” ? Cum adica sa nu mai fi frustrat ? Frustrat vine de la a frustra, a fi lipsit. Adica sa nu mai simti lipsa copilului tau ? Sa te resemnezi ? Asta este intrebarea defapt: Cum poate lumea de azi sa ii ceara unui barbat sa se resemneze ca isi pierde copilul ? Cum !?
    De unde atata ura ? De unde atata lipsa de intelegere ? De unde !?
    Tot felul de oameni arunca acuze care mai de care…
    Unii ca manipulez sentimental, altii ca trebuie sa fi facut eu ceva… si asa mai departe.
    Majoritatea lumii vrea sa auda de divortul simpatic amiabil in care fostii soti raman prieteni si ce bine e… toata lumea rasufla usurata. Ce trebuie sa fac in opinia lor ? Sa lingusesc fericitul cuplu ca poate vor accepta sa imi vad mai mult timp copilul ?
    Apoi de unde ideiea asta cu custoridia materna automata. Majoritatea avocatilor mi-au confirmat asta, deci nu e vorba in vant. Inteleg sa fie favorizat cel care are posibilitatea de a ingriji mai bine copilul. Dar de aici pana la aceasta pre-judecata e mult.
    In fine, intrebarea ramane: cum poti cere cuiva sa renunte la copilul sau si sa il vada urmatorii ani asa… ca pe un nepot… adica din cand in cand. Ce anume am facut pentru a fi pedepsit ? Si copilul nu are nimic de pierdut ?
    Si inca o intrebare… poate retorica: Cu ce anume ajuta statul familia ? E o expresie care chiar si cei necasatoriti au auzit-o cel putin o data. Cu ce anume ajuta statul ? Dar asta e o intrebare retorica mai mult.

    Va multumesc
    Sebastian

    • Comentariu scris de ginel
      Publicat la data de 9.6.2010, ora 3:45 pm

      Singura metoda legala de care stiu ar fii sa nu divortezi pana face 10 ani. Atunci ai sanse reale sa-l iei.
      Acuma faci si tu cum stii mai bine

    • Comentariu scris de Mihaita
      Publicat la data de 9.6.2010, ora 5:15 pm

      Sebastian, copilul este SINGURUL care are de pierdut;

      în Vest, legislatia a fost demult adaptata pentru a permite o solutie care nu implica traumatizarea copilului.
      E vorba de custodia egala.
      E o solutie simpla, eleganta si numai în beneficiul minorului.

      Din nefericire, legislatia româna e atât de anchilozata si retrograda, ca – prin hotarârile judecatoresti în caz de divort – scoate pe banda rulanta ( mai ceva ca în planurile cincinale) copii si viitori adolescenti traumatizati si nepregatiti pentru o viata echilibrata, fiind privati de dragostea celor doi parinti.

    • Comentariu scris de Radu
      Publicat la data de 10.6.2010, ora 8:21 am

      Io zic sa nu te dai batut. Intr-adevar, prejudecata asta potrivit careia tribunalul da copilul numai mamei e adanc inradacinata in mentalul colectiv, dar nu este chiar asa. In martie anul trecut am dat-o in judecata pe fosta mea sotie si am cerut incredintarea copilului in varsta de 5 ani la vremea aceea, invocand temeinic niste lucruri extrem de grave. In mai, dupa 2 infatisari, procesul a luat sfarsit iar in iulie am primit pronuntarea. In august am luat copilul la mine si acum pustiul are o viata normala. Hotararea este definitiva si irevocabila si a fost data de judecatorul Liliana Valentina Petrescu de la sectorul 3. Deci se poate ! Daca nu ai argumente suficiente pt a cere incredintarea fa proces pt stabilirea unui program de vizitare – 2 weekenduri pe luna, toata vacantele la jumatate, Craciun, Anul Nou, Paste, ziua lui de nastere, totul trebuie trecut negru pe alb ca sa nu aiba cum sa te traga-n piept. Bafta !

      • Comentariu scris de Robert
        Publicat la data de 10.6.2010, ora 9:25 am

        Radu, ce lucruri extrem de grave ai invocat, de ai reusit sa obtii in justitie ce nimeni nu poate obtine? Cu judecatoria sectorului 3 am si eu de-a face pentru a obtine dreptul la tratament si asistenta medicala al baietelului meu si nu reusesc nimic.

      • Comentariu scris de Mihai
        Publicat la data de 10.6.2010, ora 10:11 am

        Radu, poate ma ajuti cu cateva informatii…sunt intr-o situatie oarecum asemanatoare. Ce motive ai invocat? Nu sunt singurul tata care are de luptat cu mentalitatea invechita ca automat copilul revine mamei…parca ar fi zestrea ei cu care a venit sau asa ceva:(

    • Comentariu scris de dr. Mihaela Sahlean
      Publicat la data de 10.6.2010, ora 9:36 am

      Buna dimineata din nou,
      Nimeni nu poate sa pretinda nici unui parinte sa se impace cu ideea de a nu-si vedea copilul, de a renunta la el, de a da “cancel” pe “istoria” de pana atunci petrecuta impreuna sau sa imprumute un mod strain de a privi lucrurile.
      Sunt adepta ideii conform careia oamenilor nu trebuie sa li se monteze cipuri de a gandi altfel, de preferat este, ca fiecare, ajutat prin psihoterapie, sa descopere acele solutii personale, proprii.
      Daca ai putea sa gasesti o solutie impreuna cu sotia ta, luand in calcul interesul copilului, amandoi oferind cu generozitate locul 1 copilului, ar fi cel mai bine. Acest loc 1 oferit copilului, nu v-ar frustra pe nici unul dintre voi doi, ar fi un consens dezirabil si posibil.

      • Comentariu scris de Sebastian
        Publicat la data de 10.6.2010, ora 9:52 am

        … problema e de self-esteem sau orgoliu cum zicea sm parca. Prezenta mea jigneste cred orgoliul ei. Ea stie ca pentru altii asta e doar o discutie dar pentru copilul nostru nu este. Copilul nostru stie ce s-a intamplat, cum s-a intamplat, cand s-a intamplat si cu cine. Ne va judeca pe amandoi. Pe langa pentru ce am facut sau nu am facut, pentu simplu fapt ca am lasat-o fara aparare. I-am vazut asta in ochi. Cauta sprijin… si eu nu i-l puteam da. Nu puteam opri nebunia pornita sub privirile disperate ale copilului obisnuit cu doi parinti care nu cearta. Surpriza e uriasa si lasa o trauma de nedescris. Pentru ceea ce parea dragoste neconditionata, lucru p de care un copil are nevoie pentru securitatea lui emotionala, a devenit… ceva foarte urat.
        Stiu ca orice conflict trebuie rezolvat amiabil. Asa s-a inventat si politica :-) dar asta nu a dus la micsorarea numarului de razboaie ci dimpotriva.
        Pentru eliminarea violentei este nevoie de un monopol al violentei. In societate acest monopol il are statul. Noi cetatenii trebuie sa delegam uzul violentei iinstitutiilor statului abiitate sa pedepseasca etc. Or, ceea ce face fosta mea sotie e o forma de violenta. E drept ca e mai greu de dovedit dar e o forma de violenta. Si asta trebuie afirmat. si acestei violente trebuie sa ii gasim o solutie pentru ca lasa multe victime in urma.
        Problema ridicata de mine nu este ce se poate face dupa un divort. Ci ce poate cafe cineva care nu poate ajunge la o intelegere cu fostul partener de viata in privinta programului (nu mai vorbesc de altele) copilului. Asta e problema. Si cine imi zice mie (sic!) de intelegere imi spune defapt sa renunt pentru ca nu mai am alta intelegere la indemana fiind lipsit de orice posibilitati, fiind exclus complet de la custodia copilului meu.
        Stiati ca la vama o mama poate pleca cu copilul oriunde fara ca nimeni sa o intrebe ceva ? Eh… imi pare rau sa insel asteptarile celor moderati, asta e casus beli… si inteleg ce e in sufletul lui Gavor. Geografia aici e criminala. Nu stiu ce as face…

        • Comentariu scris de angel
          Publicat la data de 10.6.2010, ora 10:41 am

          Sebastian!? Care este cetatenia copiilor tai? In cazul in care copii au cetatenie dubla si esti nemultumit de justitia din Romania de ce nu o dai in judecata in Franta sau unde se afla copiii tai acum? conform conventilor internationale se va da castig de cauza in acest caz legislatiei tarii care avantajeaza cel mai mult copilul. Apoi ea va fi obligata sa participe la o mediere privind drepturile tale de tata si ale copilului si problemele in prezenta unor persoane neutre si cu experienta in astfel de cauze se pune altfel.
          2. mama nu poate trece vama cu copilul decat daca are o hotarare judecatoreasca definitiva de incredintare sau are acceptul tau. La trecerea vamii ti se solicita o copie a documentelor pe baza carora ai scos copilul din tara iar copilul este inregistrat.

      • Comentariu scris de flori
        Publicat la data de 10.6.2010, ora 9:54 am

        Buna Dimineata,

        Ce spuneti dumneavoastra si insistati pe intelegerea intre parinti , este ideal si cred ca se si intampla in foarte multe cazuri.
        Dar majoritatea celor de aici au tocmai aceasta problema : cu asa zisele “mame” e imposibil de discutat pentru ca stiu ca sistemul juridic le protejeaza.
        Nu se poate pune problema intelegerii cu celalalt parinte , nu in cazurile de aici . Cei care se inteleg nu ajung aici.

  4. Comentariu scris de flo
    Publicat la data de 9.6.2010, ora 12:31 pm

    Poate societatea noastra sa insiste exact pe ce doreshte copilul : adica sa insiste pe relatia aceea si sa incerce muuult mai mult sa ii impace pe parinti…
    Ca de fapt copilul mic de cele mai multe ori asta doreshte: ca parintii sa isi aduca aminte si de el … si ca si copii sa incerce sa se impace?
    Este societatea noastra capabila sa se intoarca la nishte valori morale care in societatile considerate de noi mai conservatoare face sa fie FAMILIA pe planul intai? (vorbesc de Islam … unde alte legi guverneaza si cu toate astea lumea pare mai fericita!)
    Ne putem intoarce de la valorile capitaliste catre valori care au dominat lumea noastra poate MII de ani si unde fiecare membru al familiei isi avea rostul sau… Sau suntem prizonierii unei societati care a schimbat complet mentalitatile de milenii?

  5. Comentariu scris de danm
    Publicat la data de 9.6.2010, ora 12:43 pm

    Eu imi amintesc ca si l amine parintii se mai certau si de fiecare data ma rugam sa se impace… ca eu ca si copil asta imi doream cel mai mult…
    Am avut apoi colegi in liceu care ramasesera cu sechele de cind parintii se despartisera… Pentru unii copii e un shoc de netrecut!
    Ma intreb ce face societatea ca sa ii inteleaga si pe copii nu numai pe parinti!
    Sau de fapt nu o intereseaza… Banuiam … i se falfaie societatii in care traim .. .si care e avida de putere bani…!
    Copii sunt doar chestiile alea care cresc Natalitatea.. .si fac sa fim si mai respectati pt ca suntem multi ….
    As vrea sa se cam intoarca societatea catre valorile alea Morale consacrate in care copii si parintii au ceva in comun,…

    • Comentariu scris de dr. Mihaela Sahlean
      Publicat la data de 10.6.2010, ora 10:18 am

      Buna dimineata, Danm,
      In mod evident, un divort sau o despartire are un impact negativ nu doar asupra sotului sau sotiei, ci implicit si asupra copilului / copiilor.
      Daca divortul nu s-a putut evita, este de dorit ca fiecare in parte sa fie ajutat, in special prin psihoterapie, sa traverseze aceasta incercare.

  6. Comentariu scris de Marturia unui barbat inselat de sotie: intr-o zi afli ca tot restul vietii ai ramas doar un tata de duminica   SmartWoman
    Publicat la data de 9.6.2010, ora 12:54 pm

    [...] Mihaela Sahlean raspunde aici intrebarilor legate de subiectul “Tata de [...]

  7. Comentariu scris de mihaiela
    Publicat la data de 9.6.2010, ora 1:59 pm

    la mine este cam asa:marturia unei femei inselate de barbat.
    intr-o zi am aflat ca fostul sot are o alta .el a depus pentru divort in acelasi timp mi-a incredintat fetita ,pur si simplu am fost abandonate ca doua hartii intr-o gara.iubeste o alta femeie care-i mai harnica ,desteapta ,aduce multi bani acasa,eu nu am insemnat nimic in viata lui am fost o greseala asa mi-a zis chiar el(fostul).Unii merita sa fie tata doar de duminica.Nu toti dar unii da.
    Acestia sunt oameni fara caracter ,mizeria societatii sa-ti abandonezi familia ,copilul.
    [Editat de MedLive.ro]

    • Comentariu scris de Mihaita
      Publicat la data de 9.6.2010, ora 5:10 pm

      Mihaiela, cred ca lucrurile sunt un pic confuze.
      Daca ex-sotul te-a înselat, nu e vina copilului.

      Copilul este si al lui, în egala masura. Asta e elementar, asa ca nu înteleg ce înseamna când spui ca “merita sa fie tata de duminica” ?

      În fapt, nu crezi ca de fapt dai în fetita ta, privând-o de posibilitatea de a-si cunoaste tatal natural ?
      Hm

      • Comentariu scris de Lori
        Publicat la data de 10.6.2010, ora 4:02 pm

        Pai nu a zis ca si-a abandonat si fiica si sotia? Ce vrei mai mult? Nu e clar ca individul asta nu are treaba cu calitatea de tata?Si asa mi se pare mult sa fie tata de duminica.i Faptul ca un individ si-a lasat sperma pe undeva nu il califica automat pentru calitatea de parinte Cu alte cuvinte, avem drepturi dar si obligatii. Nu ne indeplinim obligatiile, nu avem nici drepturi.

        • Comentariu scris de Mihaita
          Publicat la data de 17.6.2010, ora 12:51 pm

          Pâna una – alta, cred ca-si îndeplineste cu regularitate obligatia de a plati pensia alimentara.
          ce-ar fi sa nu o mai plateasca, pâna când nu i se da un drept decent de vizita ?
          Ce ar zice “abandonata” în acest caz ?

    • Comentariu scris de Sebastian
      Publicat la data de 9.6.2010, ora 10:27 pm

      nu toti oamenii sunt cumsecade. Cei care nu sunt cumsecade sunt si femei si barbati. Problema este ca cei ca ei nu isi gasesc perechea numai intre ei insisi. Si de aici probleme fara sfarsit pentru ei, pentru copii lor, pentru parintii lor etc.
      Era o vreme cand cine nu era cumsecade era marginalizat, discriminat, alungat. Era o lume “rea” cara insa aduce o oarecare fericire oamenilor prin lipsa surprizelor neplacute. Dupa o vremea lumea a inceput insa sa citeasca romane “frantuzesti” siropoase. A fost inceputul telenovelei. si de atunci ne zbatem fara sens in cautarea unei fericiri iluzorii. Exceptii exista. Dar sunt putine si daca sunt privite mai de aproape s-ar vedea ca ea este datorata familie, educatiei primite. Deci tot principiilor acelea invechite care ii forta pe oameni sa fie cumsecade (poate ii forta prin frica). Ma gandeam si eu :-)

    • Comentariu scris de ANDUTA
      Publicat la data de 21.7.2010, ora 7:44 am

      cata dreptate ai mihaela,din pacate eu si baietelul meu de 10 ani traim aceeasi drama ca si tine fara sa ne fie oferite alte explicatii decat ca este fericit cu altcineva,iar baietelul meu sufera enorm si il divinizeaza incat are tendinta uneori de a ma vedea pe mine vinovata ca tatal lui vrea sa plece de acasa

  8. Comentariu scris de flori
    Publicat la data de 9.6.2010, ora 2:39 pm

    Titlul articolului este dezarmant pentru tati.

    Adica cum “sotia te anunta ca ai voie sa iti vezi copilul doar in weeked”?
    Oare cunoaste femeia inca inainte de pronuntarea divortului ca va urma sa ii fie incredintat copilul?
    Chiar daca stie ca ai fost un tata deosebit si te-ai ocupat de copil?
    Se simte deja stapana copilului?
    Raspunsurile sunt afirmative.

    Traim intr-o tara in care sistemul juridic este cel care produce asemenea mentalitati.
    Avem cel mai mare procent de incredintare catre mama probabil dintre toate tarile care au implementat interesul copilului.
    Motivatia? Acolo unde nu se poate face departajarea sub nici o forma instantele se folosesc de asa zisa “afectiune a mamei”

    Doamna psiholog va rog sa raspundeti la urmatoarele intrebari:
    1) Femeia a fost inzestrata de natura cu o afectiune de care barbatul nu dispune?
    2) Poate fi comparata “afectiunea mamei” cu “afectiunea tatalui”?
    3) Este total gresit si chiar impotriva copilului ca n copil sa simta “afectiunea tatalui”?
    4) Daca tatal sta in concediul postnatal, copilul este privat de o parte din “afectiunea mamei” si este nerecomandat?
    5) Daca si mama si tatal se ocupa de copil aproape in mod egal, ambi sunt responsabili si isi iubesc copilul, ambii petrec timp egal cu copilul , ambii participa la tot ce inseamna cresterea si educare copilului, copilul va simti totusi afectiunea mamei mult mai mult decat afectiunea tatalui?
    6) Copilul se ataseaza afectiv de unul dintre parinti? De care se ataseaza afectiv deobicei? Tine de comportamentul parintilor sau de chestiuni naturale?

    • Comentariu scris de dr. Mihaela Sahlean
      Publicat la data de 10.6.2010, ora 9:48 am

      Buna dimineata,
      Pentru intrebarile tale, voi fi la fel de punctuala ca si tine.
      1) Nu, femeia nu a fost inzestrata cu afectivitate in plus, ci a fost, este si va fi intotdeauna “altfel” din punctul de vedere al afectivitatii;
      2) Afectivitatea materna si afectivitatea paterna pot fi comparate, ele nefiind identice, sunt mai degraba complementare;
      3) Te voi ruga reformularea intrebarii;
      4) In mod normal nu, pentru ca mama poate compensa acest timp dupa serviciu, iar daca rolurile sunt bine distribuite, copilul nu sufera;
      5) Nu obligatoriu, cand discutam de afectivitate nu intervine “matematica”. Ma explic astfel: investitia afectiva nu are legatura in mod obligatoriu cu timpul cantitativ pe care il petrecem cu copilul, ci cu cel calitativ;
      6) Raspunsul corect aici este format din mai multi factori, nu exista reteta. Trebuie luata in calcul “harta” tuturor factorilor care intervin.

      • Comentariu scris de flori
        Publicat la data de 10.6.2010, ora 10:30 am

        Va multumesc pentru raspunsuri.
        Am cateva nelamuriri:
        1) Daca femeia este altfel din punct de vedere al afectivitatii, aceasta afectivitate a femeii este mult mai importanta pentru copil decat afectivitatea barbatului?
        2) Probabil ca ati vrut sa spuneti ca afectivitatea materna si paterna nu pot fi comparate. Daca sunt complementare, sa inteleg ca raul cel mai mic pentru copil este sa se “elibereze” de afectivitatea paterna in caz de divort?
        Nu putem vorbi de conservarea afectivitatii paterne la ce programe de vizitare primesc tatii..
        3) Intrebarea mea se referea la faptul ca , in majoritatea covarsitoare a cazurilor, instantele motiveaza cu “la aceasta varsta afectiunea mamei este de neinlocuit” . Desi am citit sute de spete nu am gasit nici o motivare in care sa se faca referire la “afectiunea tatalui” . Chiar nu exista nici un caz in care aceasta comparatie invizivbila pe care o fac instantele intre afectiunea materna si cea paterna sa fie in favoarea afectiunii paterne? Unde e gresala?
        4) Copilul nu sufera dar nici nu simte atat de mult afectiunea materna cum o simte de exemplu un copil a carei mama sta in concediul postnatal? Exista vreo diferenta intre acesti copii? Va intreb pentru ca , in caz de divort , nu conteaza ca tatal a sta in concediu post natal si cumva balanta afectiunii a fost sa zicem echilibrata…..se alege afectiunea mamei ca raul cel mai mic….e corecta aceasta abordare a instantelor? Mai ales ca fac referire la studii psihologice….
        5) Daca afectiunea tine de calitatea relatiei parinte-copil cum va explicati ca relatia afectiva mama-copil este in 99% din cazuri folosita de instante ca argument suprem, FARA ca mama sa probeze acest aspect?
        6) Orice “harta ” am lua in seama NU extista nici o motivatie a vreunei instante care sa faca referire la “afectiunea tatalui”, dar invers , care fac referire la “afectiunea mamei” sunt cu sutele…de ce? Cum va explicati?

        • Comentariu scris de un tatic
          Publicat la data de 14.10.2011, ora 1:46 pm

          Doamna dr. Mihaela Sahelan. Dati-mi voie sa va spun ca atata timp cat sustineti ca mama este “altceva” si atat, sunteti ZERO.

          Punctal ca si dvs.

  9. Comentariu scris de andreea
    Publicat la data de 9.6.2010, ora 3:27 pm

    Este o problema delicata ceea a copiilor proveniti din familii care se destrama.De obicei copii raman cu mama care de cele mai multe ori se foloseste de ei pentru a se razbuna pe fostul dar oare nu v-ati pus problema ca exista si tati care isi doresc sa fie doar tati de duminica? Eu traiesc pe propria-mi piele aceasta drama.Dupa divort o perioada de 2 ani el s-a implicat f.mult in relatia cu copii venea,ii vizita ,ii ducea la munte dupa o perioada insa datorit adistantei domiciliul lui este acum in alta localitate si vine din ce in ce mai rar la copii ,de -abia mai vorbeste cu ei la telefon.Actuala lui sotie i-a facut un copil de care el s-a atasat f.mult neglijandu-i pe ceilalti.Mi se rupe sufletul cand vad cum stau lucrurile pentru ca am luptat f.mult ca el sa pastreze relatia cu copii mei.Ce sa zic sunt tati si tati ,unii isi merita numele ,altii nu.

    • Comentariu scris de flori
      Publicat la data de 9.6.2010, ora 4:12 pm

      Sunt tati care vor sa fie doar “tati de duminica” , precum si mame care fac tot posibilul ca tatal sa se transforme in “tata de duminica”.
      In ambele cazuri pierde copilul.
      Insa daca in cazul mamelor care se opun relatiei tata-copil este doar o problema de alegere personala la care poate renunta oricand , in cazul tatilor care doresc sa fie tati cu adevarat si nu doar ocazional, este o problema de sistem foarte grava.
      Tatal este obligat sa duca un razboi cumplit cu un sistem nepasator care vede scurt si precis interesul copilului : mama. Iar programul de vizitare cat mai scurt asa incat copilul sa ramana atasat afectiv intr-o proportie mult mai mare de mama.
      Sunt cazuri in care , datorita comportamentului tatalui inainte de divort, distrugerea sentimentelor copilului nu este posibila.
      In aceste cazuri sistemul sacrifica fara mila copilul. Sacrifica unul dar se asigura ca pentru restul a facut bine.

      • Comentariu scris de Sebastian
        Publicat la data de 9.6.2010, ora 9:45 pm

        @flori
        mi-ai inghetat sangele in vine…
        da, poate ai dreptate
        m-am gandit si eu ca la urma urmei e impotriva mea insasi principiul egalitatii in fata legii deoarece judecatorul creaza vrand nevrand un precedent. Atunci el nu judeca o situatie si un caz abstract care sa acopere o cat mai mare generalizare.
        Ai spus-o foarte bine, dur dar bine. Este o tema de reflectie asta: masura in care se mai aplica fundamentele sistemului jurudic societatii noastre.
        Sau :-/ nasura in care ne putem (cei care sunt in situatia asta) resemna.
        multumesc pentru comentariu

    • Comentariu scris de Gabi
      Publicat la data de 10.6.2010, ora 8:50 am

      Va asigur ca majoritatea tatilor doresc sa treaca cei 15-20 ani pana cand copilul va creste pentru a si-l redobandi. Ce se intampla in realitate tine de puterea timpului si de fiecare om in parte. Mama in aceste cazuri, pe fondul isteriei, frustarilor si santajului, de cele mai multe ori, se face in final vinovata de furt: fura viata intai a tatalui si in final, a copilului.

      Si totul pentru iluzia ca va putea demonstra ceva ce nu va demonstra niciodata.

      • Comentariu scris de Mihaita
        Publicat la data de 10.6.2010, ora 10:25 am

        Din nefericire.
        Repet, singurul care sufera cu adevarat este copilul.
        O mama care nu întelege aceasta suferinta si actioneaza egoist, transforma copilul într-un ostatic.
        El devine astfel doar o arma împotriva fostului sot, iar întreaga sa viata se naruieste în acest fel.

      • Comentariu scris de Cocoriciu
        Publicat la data de 10.6.2010, ora 11:04 am

        Daca astepti 15-20 ani si copilul creste stramb langa mama (fara a generaliza)este posibil sa “redobandesti” un “rebut” , deci trebuie sa lupti inainte sa fie prea tarziu.
        Fura in primul rand viata copilului , adultul se mai adapteaza .

  10. Comentariu scris de calin
    Publicat la data de 9.6.2010, ora 4:41 pm

    Doamna Psiholog,

    Cum explicati:

    1. sistemul judiciar invechit din Romania
    - mama automat are custodia integrala a copilului, fara a se judeca caz la caz si a se da verdict pe caz
    2. mentalitatea foarte gresita a societatii de a judeca si de a-i trata negativ pe copii pe motiv ca parintii au divortat – cu ce au gresit copiii ca au divortat parintii lor (“copil din familie despartita”)
    3. lispa de institutiilor de “ocrotire a copilului”, evaluarea perioadica a vietii acestor copii care se afla in custodia unuia dintre parinti
    4. in Romania unde te adresezi in caz de abuz – refuz al unuia dintre parinti de a lasa copilul sa aibe relatii cu celalalt parinte – incalcari de decizii judecatoresti a uneia din parti?
    Multumesc anticipat pentru atentia Dvs.

    • Comentariu scris de dr. Mihaela Sahlean
      Publicat la data de 10.6.2010, ora 9:53 am

      Buna dimineata, Calin,
      1. Sistemul judiciar nu il pot explica in calitate de psiholog.
      2. Aici sunt schimbari, din ce in ce mai mult copiii din familii divortate nu mai sunt priviti ca exceptie, fiind din ce in ce mai multe divorturi.
      Ei sunt o realitate ca si copiii din familiile nedivortate. Nu vorbim de nici o vinovatie, ci efectiv de o realitate.
      3. Cu cat vom privi mai atent si mai profund aceasta realitate, despartirea / divorturile dintre parinti, cu atat vom gasi solutii mai bune.
      4. Cred ca ai nevoie de o opinie din partea unui avocat.

      • Comentariu scris de Sebastian
        Publicat la data de 10.6.2010, ora 10:04 am

        uitasem o intrebare importanta:
        ce este aia ‘autoritatea tutelara’
        mai toti cei de aici am intalnit-o dar ce ar trebuie sa fie ea ?
        am forbit cu ei atunci si mi s-a parut ca vorbesc cu birocrata care nu e interesata catusi de putin se copil. Era un formular ce trebuia completat.
        Are ea un rol? Ar trebui sa aiba un rol ?
        Dv. ce parere aveti ? Si ce meserie are acea persoana care lucreaza la primarie ? O fi chiar psiholog ? Tare curios sunt.
        intrebarea principala: nu poate fi folosita aceasta autoritate tutelara in vre-un fel ? Il alte tari cum este ? Desi… sperante mari nu am…

        • Comentariu scris de Mihaita
          Publicat la data de 10.6.2010, ora 10:21 am

          Autoritatea tutelara este o “institutie” a Statului Român.
          Din nefericire, autoritatea tutelara este la fel de gripata ca orice institutie.
          Da, TEORETIC are un rol foarte important, fiind singura abilitata sa protejeze drepturile si interesele minorului.
          Practic, un pachet de cafea si un plic cu câteva bilete de banca frumos aranjate, transforma acesta “institutie” într-o mascarada.

        • Comentariu scris de Mihaita
          Publicat la data de 10.6.2010, ora 10:23 am

          Ah, uitasem : în alte tari acest organism este foarte important si profesional.
          Iar rolul sau este destul de mare, desi nu hotarâtor, în fata Justitiei.
          Dar asta e pe alte tarâmuri.

  11. Comentariu scris de lary
    Publicat la data de 9.6.2010, ora 6:13 pm

    am probleme cu sotia. sunt un familist, nu am alte relatii, nu am activitati extrafamiliale, tot ce facem facem impreuna…dar cica nu sunt bun de nimic…in fine, nu vreau sa intru in detalii ca inrerviul nu este cu un avovat…ideea e ca sotia naste certuri zilnice din te miri ce, nu stiu cat mai rezist…imi iubesc copilul enorm si ciudat dar si pe ea o iubesc dar se pare ca voi fi nevoit sa incep “razboiul” divortului….ma lasa nervii din ce in ce mai mult, si nu vreau sa ma inbolnavesc de diverse…ea provine din familie divortata…se pare ca are un comportamet din ce in ce mai irational, mai nelalocul lui si faptul ca ea este mama s-a transformat in santaj emotional…”eu pot sa fac orice ca eu sunt mama”. as fii total nedreptatit daca ar divorta, nu are deloc dreptate…isi imagineaza ca eu fac si dreg, nu-mi pasa de ea, e certata cu toate rudele si prietenii, nimeni nu este cinstit fata de ea…tot incerc sa-i explic ca are un fel de paranoia si sa mearga la un psiholog si tot eu sunt acuzat ca o fac nebuna…intrebare: ce sanse am ca in instanta sa solicit o evaluare psihologica? nu vreau sa-i fac vreun rau, dar nici eu nu vreau sa fiu nedreptatit si sa pierd copilul pe care doar pe criteriul ca ea e mama si are dreptate…vreau egalitate in decizie…nu vreau sa mi se intample ceea ce nici ei nu i-ar cadea bine: sa-mi vad copilul ocazional …si niste straini sa devina ulteriori straini…nici nu-mi pot imagina ca unui strain sa-i zica peste cativa ani “tata”

    • Comentariu scris de Robert
      Publicat la data de 10.6.2010, ora 3:23 am

      Lary, dupa parerea mea nu ai nici o sansa cu evaluarea psihologica. Nu se va dispune aceasta evaluare de catre instanta, aceasta solicitare va fi impotriva ta. In cazul meu s-au dispus doua expertize psihiatrice medico-legale pentru fosta mea sotie la procesul de divort, prima la cererea ei si a doua la cererea instantei, care au aratat ca aceasta are tendinte accentuate paranoide. Nu a contat acest lucru in ochii instantelor si iata cum am devenit “un tata de duminica”. Mentionez ca divortul a fost inaintat de ea si in nici un caz nu au fost motivele aceastea penibile cum ar fi violenta in familie, bautura sau inselarea cu alta femeie. Mai trist este ca baietelul meu este la mijloc, este folosit ca mijloc de razbunare.
      Dar si mai trist este ca sunt nevoit 4 zile pe luna (adica 2 weekwnd-uri) sa asist neputincios la degradarea sanatatii baietelului meu, acum in varsta de 6 ani, nascut cu multiple handicapuri, diagnosticat acum 2 ani cu epilepsie. Din cauza ca este moneda de schimb, fosta mea sotie refuza sa-l trateze conform recomandarilor medicilor de specialitate. Din pacate, instanta i-a refuzat baietelului meu dreptul fundamental la sanatate prin ingradirea programului meu de relatii cu copilul. Fiind “tata de duminica” nu am decat posibilitatea de a merge cu el la un consult la medicul de garda din Clinica de Neurologie Pediatrica a spitalului Obregia si de fiecare data recomandarea medicilor este de internare urgenta a copilului in clinica.
      Mama copilului refuza de 2 ani acest lucru, iar autoritatile care cica “apara drepturile copilului” nu se implica in nici un fel, motivand ca nu au cum sa o oblige pe aceasta sa respecte recomandarile medicale pentru copil.
      Eu, ca “tata de duminica”, sunt astfel obligat sa asist 4 zile pe saptamana la lupta pentru viata a copilului meu, fara nici o posibilitate de a face ceva. De fiecare data cand baietelul meu are crize de epilepsie frecvente (acestea au fost observate de fiecare data de medicii de garda la care am fost cu copilul) si ma rog la Dumnezeu de fiecare data sa nu ajunga la crize generalizate.
      Duminica nu se fac internari decat daca baietelul meu face o criza generalizata grava si este constatata de SMURD…

    • Comentariu scris de dr. Mihaela Sahlean
      Publicat la data de 10.6.2010, ora 10:00 am

      Buna dimineata, Lary,
      Incearca sa gasesti explicatiile pentru care ai ajuns la o atmosfera atat de tensionata cu sotia ta. Poate ea se afla acum intr-un moment de vulnerabilitate existentiala, poate este foarte obosita, nemultumita de orice, nefericita. Daca tu deja te gandesti la divort, ma determina sa cred ca deja ai luat o hotarare inainte de a incerca efectiv sa salvezi casnicia.
      As merge pe ideea de a elabora “scenarii” de salvare a casniciei, practic salvarea familiei, decat sa dezvolt “scenarii” de divort, asta gandind in termeni de consecinte.
      Sunt convinsa ca vei gasi resursele de a lupta si de a salva familia, mai cu seama decat a o destrama.

    • Comentariu scris de Alin
      Publicat la data de 10.6.2010, ora 10:32 am

      Lary, parca imi descrii fosta sotie si viata conjugala:)) La mine a fost un pic diferit in sensul ca ea a introdus actiunea de divort din …. culpa comuna. Abia la cateva luni de la divort am aflat ceea ce nu vroiam sa cred: tipa avea pe altcineva, dar ea era singura care creea discutii/certuri cu mine, cu rude si prieteni, ea tipa ca e mama si poate face orice cu toate ca nu se ocupa absolut deloc de copil, obosita tot timpul, avea impresia ca toata lumea ii vrea raul… Nu spun ca poate fi la fel in cazul tau, dar macar ai luat in calcul ideea asta, ca tocmai ea sa aiba pe altul?

  12. Comentariu scris de ina
    Publicat la data de 9.6.2010, ora 10:31 pm

    Sta… in structura ADN-ul, cum mi-a explicat senin cel implicat in povestea mea, la fel de trista, ca barbatul sa aiba mai multe femei. Iar femeia sa fie cea mai atasata ideii de familie.
    Da, nu e corect, exista insa un procent MINUSCUL de barbati care sunt inselati si parasiti de sotii cu tot cu copii – si e trist si revoltator ca oamenii acestia sufera atat de mult, in atatea feluri, fiind cumplit raniti prin indepartarea de copil… Dar in marea majoritate a cazurilor barbatul este cel care paraseste familia (afectiv, emotional, financiar si intr-un final fizic) intrucat chiar asta isi doreste, sa fie tata de duminica si sa isi creasca impreuna cu fosta sotie copii “pe rand”, cat sa se poata “bucura” fiecare de libertatea unor seri fara copii, fara responsabilitati… Si vorbesc de un om cu IQ-ul cat China, care isi iubeste enorm copiii… si sotia… si amanta :)
    Sistemul n-a facut decat sa ia la cunostiinta regula… exceptiile insa n-ar trebui sacrificate, ar trebui gasita o cale de mijloc prin care interesele copilului sa primeze…
    Cel mai bun lucru pe care il pot face parintii pentru copiii lor este sa se iubeasca reciproc… Daca asta nu pot… macar sa se respecte, cat sa poata construi impreuna dupa divort o relatie sanatoasa pentru cresterea copiilor pentru o viata mai frumoasa ca a lor…
    Provin dintr-o familie destramata si stiu ce inseamna si sa cresti fara tata, dar si sa fii frustrata de o relatie frumoasa cu partenerul de viata.
    Copiii implinesc o casnicie, insa nu sunt suficienti pentru ca ea sa mearga…

  13. Comentariu scris de sm
    Publicat la data de 9.6.2010, ora 10:41 pm

    sincer?
    va doare /// de copii
    pur si simplu fiecare se foloseste de ei intr-un fel sau altul
    daca nu ar fi asa nu i-ati amesteca….si ati reusi sa rezolvati lucrurile firesc
    doar ca intervin orgoliile si atunci in numele” iubirii” de copii se recurge la santaj intr-o forma sau alta, nu-i asa?
    daca intr-adevar v-ar pasa nu ati mai implica copiii in nimic
    asta e valabil pentru ambele parti
    [Editat de MedLive.ro]

    • Comentariu scris de flori
      Publicat la data de 10.6.2010, ora 8:18 am

      Aveti dreptate numai ca….exista un “parinte” care se stie protejat de sistem (din varii motive ..nu le mai discut) si care din egoism sau alte interese straine de intersul copilului, refuza categoric orice intelegere si profita la maxim de acest sistem juridic…care “inchide” ochii…
      De la teorie la practica…..

    • Comentariu scris de Gabi
      Publicat la data de 10.6.2010, ora 8:58 am

      Pai nu ai cum sa nu–i implici, pentru ca impartirea cifrei 3 la 2 nu poate da 1.

  14. Comentariu scris de Robert
    Publicat la data de 10.6.2010, ora 3:44 am

    Din cauza sistemului juridic aberant din tara asta am devenit “tata de duminica” al unui baietel nascut cu multiple handicapuri neurologice. Acesta s-a nascut cu malformatie cerebrala, a fost diagnosticat la 8 luni cu hemipareza spastica stanga si la 4 ani cu epilepsie.
    Baietelul meu are acum 6 ani si de doi ani i se refuza recomandarile medicale de internare la Clinica de Neurologie Pediatrica a spitalului Obregia din Bucuresti, de catre mama copilului. Ultima recomandare medicala a fost facuta pe 6 iunie (deci intr-o duminica…).
    Fiecare criza de epilepsie pe care o are poate sa-i fie fatala, dupa cum mi-au spus medicii, avand in vedere si celelalte handicapuri neurologice pe care le are.
    Ca “tata de duminica” nu-mi ramane decat sa ma rog sa nu se intample acest lucru. Ce pot face mai mult in aceasta situatie???
    Va rog implicati-va si ajutati-ma sa-lmi tratez copilul!!!

  15. Comentariu scris de Ioana
    Publicat la data de 10.6.2010, ora 5:49 am

    Am 50 de ani si locuiesc departe de tara de multi ani.Totusi,acolo m-am format,educat si casatorit acum mai bine de un sfert de secol si -desigur- sint marcata de mentalitatea neaosa romaneasca.
    Traind insa aici sigur ca am fost influentata de un alt mod de gindire/viata.

    Custodia comuna e la ordinea zilei si aleasa de multe cupluri care divorteaza si au copii.Asta poate insemna o sapt la tata-una la mama , un semestru de scoala la mama urmatorul semestru la tata, 3 zile la mama si 4 la tata pt o saptamina iar saptamina urmatoare invers, etc.
    Cunosc citeva cupluri in aceasta situatie (inclusiv de romani ) care isi cresc impreuna copiii,ba chiar au locuinta f aproape unul de altul, tocmai pt a face lucrurile cit mai “usoare”, accesul la copii f. rapid/usor.
    Ma intreb cit va mai dura pina se va adopta si in Romania aceasta solutie civilizata si onesta fata de ambii parinti dar si corecta fata de copii.
    In cazul unui tata dedicat (cazul lui Sebastian) mi se pare revoltator si absurd sa se incredinteze “automat” copilul in grija mamei,tatal fiind marginalizat si fortat sa se desparta de copil (citeva ore pe sapt sau la 2 sapt fiind de neacceptat dupa parera mea).
    Rinocerii din justitie ar trebui sa mai citeasca literatura de specialitate, sa se puna la punct cu ce se intimpla pe glob in anii din urma si sa iasa din gindirea anacronica si anchilozata in care sint cantonati de pe vremea comunismului !

    Sebastian,care e nu doar un tata bun dar si un “baiat” istet,ar trebui sa “lupte”,sa fie poate primul in Romania care sa obtina in justitie o custodie comuna cu mama copilului, adica juma-juma (ca timp) pt ca asa e corect.

    Daca nu ma insel, au mai fost deschizatori de drum, imi amintesc de parintii gemenelor care au obtinut (in premiera) alocatie pt ambii copii, reusind sa schimbe legea, lucru de care au benefiaciat de atunci incoace multi alti parinti.

    Sebastian, mult succes iti doresc !
    Cu simpatie,
    Ioana

  16. Comentariu scris de Mara
    Publicat la data de 10.6.2010, ora 5:56 am

    Daca se poate dovedi adulterul mamei cred ca tatal ar trebui sa fie cel care sa obtina custodia permanenta, mama devenind “o mama de duminica”.
    Oare acest amanunt nu conteaza deloc in fata judecatorilor ?

    • Comentariu scris de dr. Mihaela Sahlean
      Publicat la data de 10.6.2010, ora 10:13 am

      Buna dimineata, Mara,
      Tu intrebi mai mult o chestiune juridica, aspectul relatat de tine ţine mai mult de moralitate, iar daca ar fi sa judecam cui incredintam copilul dupa parintele adulterin, ar fi foarte multi copii in tara noastra pe care nu am avea cui sa-i incredintam deloc. Este o realitate trista, aceste aspecte trebuie judecate intr-o grila complexa.

      • Comentariu scris de Sebastian
        Publicat la data de 10.6.2010, ora 10:25 am

        D-na Sahlean,
        problema este putin diferita. Nu e tocmai potrivita afirmatia ca parintele care nu este implicat intr-o relatie adultera trebuie sa sufere din cauza celorlalti barbati si femei adultere din lume. Este nedreapta.
        Ceea ce este potrivit sa afirmam este ca sistemul juridic s-a indepartat de moralitate, moralitatea fiind vazuta ca ceva arhaic, nemodern, frustrant, etc. Sub lozinca ca nu sunt habotnici sau fundamentalisti multi isi inghesuie colegii de servici in camera fotocopiatoarelor sau mai stiu unde cu prilejul unui teambuilding. Nu-i asa ? Si sistemul ii apara ? Pentru ca oamenii sa priduca mai departe bani si taxe. E management asta nu e guvernare.:-/

      • Comentariu scris de Mihaita
        Publicat la data de 10.6.2010, ora 10:29 am

        Într-adevar, realitatea copiilor abandonati este trista.
        Dar daca la aceasta problema nu exista solutii imediate, de ce sistemul judiciar românesc face eforturi de a agrava aproape situatia copiilor semi-abandonati ?
        Când un copil are posibilitatea de a avea în continuare doi parinti, de ce sistemul acesta nu permite acest drept ?
        Probabil nu e chiar evident, dar o anumita problema poate fi rezolvata actionând prima data pentru repararea unor situatii care pot fi reparate.

    • Comentariu scris de Cro
      Publicat la data de 11.6.2010, ora 9:02 am

      Faptul ca nu a fost un sot (o sotie) buna (buna) nu inseamna ca nu este un parinte bun. Poate nu cel care comite adulterul a facut greseala cea mai mare in relatie, este totul discutabil. Aici discutam despre interesele copilului, despre necesitatea ca el sa aiba aproape ambii parinti (chiar daca acestia sunt despartiti), despre dreptul unui parinte de asi vedea copilul, de a participa la educatia lui, de a interactiona cu el, de a fi aproape de copil in momentele importante din viata lui. Nu vorbim despre omorarea cu pietre a adulterinului. Deci faptul ca el sau ea a comis adulter nu mi se pare relevant cand se discuta despre relatia cu copilul si nu cred ca un parinte merita sa devina “parinte de duminica” pentru asta. Nu mai este sot/sotie, dar tata, respectiv mama este mai departe.

  17. Comentariu scris de Leon
    Publicat la data de 10.6.2010, ora 7:47 am

    Cazul meu. Plecat din tara. Dupa trei ani, la cererea mamei copiilor ne despartim. Ma mut la citeva strazi de fosta adresa, pentru a fi cit mai aproape de copii. Dupa nici o luna, in principal tocmai din cauza prea marii apropieri, mama copiilor se hotaraste sa plece in alt oras, la 250 km. De atunci imi vad copiii in general o zi pe luna. Ce inseamna copiii pentru mine? Exact ceea ce inseamna pentru Sebastian. In plus, aici unde traiesc, sint singura mea familie.

    De trei ani pun aceeasi intrebare simpla: daca lucrurile ar fi stat invers, mama copiilor ar fi putut trai in conditiile pe care mi le-a impus mie? Evident, nu.

    Acest principiu moral e fundamental in cazul pe care-l discutam. Daca parintele care vrea sa ramina cu copilul ar accepta situatia contrarie, nu e nici o problema. Parintii se despart, iar copiii decid cu cine vor sa traiasca.

    Aceasta situatie este ideala, deci ireala. In real life, este un joc de putere. Daca pot sa iau copiii cu mine, pentru ca societatea mi-o permite, o fac. Sa ma pun in situatia celuilalt? No way. Pentru ca eu nu sint celalalt. Eu sint cel care are puterea si o folosesc in interesul meu.

    Un lucru mai merita adaugat. Toate cunostintele noastre comune (sa zicem, societatea) considera ca mama copiilor a procedat corect.

  18. Comentariu scris de geta
    Publicat la data de 10.6.2010, ora 8:42 am

    doamna doctor ma bucur ca va pot saluta pe aceasta cale.

    mi-ati fost profesor de psihologie in urma cu 4 ani la scoala postliceala, intrebarea mea este :
    cum sa te comporti cu un copil care este foarte sensibil, ii este teama ca noi sa nu ne despartim, desi nu exista discutii in familie (are in clasa colegi ai caror parinti au divortat). Desi incercam sa ii explicam, si eu si sotul meu ca acest lucru nu se va intampla ,el are aceasta temere.

    • Comentariu scris de dr. Mihaela Sahlean
      Publicat la data de 10.6.2010, ora 10:09 am

      Buna dimineata, Geta,
      In primul rand, trebuie ca voi, ambii parinti, sa-l securizati afectiv, sa petreceti mai mult timp cu el, sa simta cat mai mult ca sunteti o familie unita.
      Cand este doar cu unul dintre voi, cel prezent sa il aduca in discutie si pe parintele “absent”.
      Este bine, de asemenea, chiar daca aveti puncte de vedere diferite, in fata copilului, sa fiti intotdeauna “o voce, un mesaj”, astfel incat el sa perceapa la nivelul lui cognitiv, unitatea familiei.

  19. Comentariu scris de Bogdan
    Publicat la data de 10.6.2010, ora 9:33 am

    Mi se pare funny acest thread de discutii mai ales pentru faptul ca fiecare are solutii pentru restul lumii mai putin pentru ei insisi. Subiectul e atat de complicat incat putini sunt psihologii care ar putea sa ajute persoanele in situatia data si oricum nu pe un post dintr-un fel de blog :) .
    Anyway, fiecare isi gaseste motivatia in felul lui… eu unul cred ca e mai important sa lupti cu complexele tale si nu cu constiinta ta. Pentru ca daca lucrurile sunt in ordine acolo vei fi atat de linistit incat toate celelalte discutii pe teme adiacente vor deveni lipsite de sens…

  20. Comentariu scris de Bogdan Draghici - Alianta T.A.T.A.
    Publicat la data de 10.6.2010, ora 10:21 am

    De ce psihologii din Romania nu cerceteaza mai aplicat sindromul alienarii parentale? Credeti ca ar trebui ca autoritatile competente in domeniul protectiei copilului ar trebui sa sanctioneze parintele alienator cu mai mare fermitate?
    Bogdan Draghici – Presedintele T.A.T.A.

  21. Comentariu scris de flori
    Publicat la data de 10.6.2010, ora 11:09 am

    Regret ca discutia a fost atat de scurta.
    Cred ca esenta sfaturilor Dumneavoastra a fost “parinti trebuie sa se inteleaga intre ei – alta variant nu exista”.
    Evident ca nu e posibil si de cele mai multe ori datorita mamei.
    Se impune oare obligativitatea cosilierii psihologice pentru cei doi parinti in cazul unui divort in care sunt implicati copii?

    • Comentariu scris de Mihaita
      Publicat la data de 10.6.2010, ora 12:26 pm

      flori, îmi place foarte mult cum scrii si argumentezi.
      Felicitari.

      Obligativitatea consilierii psihologice este fireste imposibila, câta vreme unul din parinti (cum spuneam, de cele mai multe ori “mama”) refuza acest lucru, deoarece nu are nici o motivatie pentru a o face.

      Singura motivatie ar fi o justitie mai moderna, agila si adaptata realitatilor actuale.

      În acest caz, în care balanta nu este înclinata a-priori catre o parte, dintr-o data ambii parinti vor realiza interesul comun, interes care, evident, este doar în serviciul copilului.
      Ma întreb însa câti ani vor mai trebui sa treaca si câti copii vor mai fi traumatizati datorita unor asemenea proceduri.

  22. Comentariu scris de Nobody
    Publicat la data de 10.6.2010, ora 11:12 am

    OK, sa pun lucrurile in alta perspectiva – ca si copil. Am trait o experienta din asta cand aveam 12 ani. Unul din parinti (nu conteaza care) a avut o relatie cu altcineva, s-a aflat, scandal, etc.

    Ca si copil, e extrem de greu. Nu va puteti imagina cat de greu daca nu ati trait prin asta. Iti iubesti parintii, nu stii ce sa faci, fiecare iti spune povestea din perspectiva lui si incearca sa te atraga de partea lui. Nu te mai poti concentra la scoala, nu mai poti manca sau dormi ca lumea.

    In cazul meu, am actionat ca un mediator. Practic mergeam de la unul la altul si incercam sa-l fac sa inteleaga ce simte celalalt. Parintii mei au acceptat sa ramana impreuna. A urmat o perioada tensionata si cu multe reprosuri, dar in final a fost depasita. Au trecut 15 ani de atunci. A durat mult pana sa se ierte dar in final ei se inteleg bine si familia nu s-a destramat.

    Ce vreau eu sa zic:
    - un copil chiar are nevoie de ambii parinti. Au mai existat discutii pe aici legate de a fi sau nu mama singura, etc. Daca vreti un copil care sa se dezvolte normal, fara probleme emotionale, e nevoie de amandoi. Mama & tata iubesc diferit si e nevoie de amandoua.
    - inainte de a avea o aventura, uitati-va la poza copilului vostru. Mi se pare corect sa divortati daca nu se mai poate nicicum, dar nu inselati. In final oricum se afla si suferinta e mult mai mare.
    - nu va despartiti daca mai exista o sansa cat de mica de impacare. Daca ai o legatura extraconjugala, gandeste-te ca ea s-ar putea sa nu mai existe in 6 luni si ai stricat o familie pentru nimic. Daca esti cel/cea inselat(a) gandeste-te ca ai si tu o parte (poate infima) de vina si fa un efort sa ierti.
    - oricat ai suferi, gandeste-te ca copilul tau (daca e suficient de mare sa inteleaga ce se intampla) sufera dublu.

    Cred ca punem prea mult accent pe “refa-ti viata” sau “traieste-ti viata” si prea putin pe “iarta” si “comporta-te responsabil”.

    • Comentariu scris de Sebastian
      Publicat la data de 10.6.2010, ora 12:08 pm

      @Nobody
      ai spus-o extraordinar de bine…
      nu se mai poate adauga nimic la asta
      asa e

    • Comentariu scris de Mihaita
      Publicat la data de 10.6.2010, ora 12:32 pm

      frumos scris.
      din pacate, infidelitatea nu este singura cauza a divorturilor.
      Ar fi prea simplu sa fie asa.
      Traind în Europa, cunosc atât de multe cazuri de casatorii facute din interes (în ultimii douazeci de ani), femei din românia care pleaca, se marita, fac un copil, sau copii (cu cât mai multi, cu atât mai bine) dupa care fac tot ce pot sa se întoarca în românia având garantia unei pensii alimentare care depaseste de multe ori salariul mediu din economia româneasca.

  23. Comentariu scris de popescu
    Publicat la data de 10.6.2010, ora 12:47 pm

    Da , este intr-adevar un lucru care implica extrem de multa maturitate . De altfel daca s-ar respecta si motivatia religioasa ( tratata superficial in zilele noastre ) cred ca nu mai este nimic de adaugat . Copii sunt viitorul nostru – de retinut al nostru ! nu al … meu .

  24. Comentariu scris de Ovidiu
    Publicat la data de 10.6.2010, ora 2:51 pm

    Problema de fond este societatea care se schimba si schimba barbatul, barbatul in trecut era cel care prindea animalul in padure, avea meserii care il tinea in forma si-si putea apara familia fizic. Acum este atat de efeminat ca se plange pe site-uri cand are o problema. Pun pariu ca 99% din barbatii de aici sunt birocrati, diversi agenti, oameni care au fost schimbati chiar de femeile lor. Cand tu te-ai transformat, de ce sa-i ceri cuiva sa tina la tine ca la inceput. Barbatii din ziua de azi trebuie sa aiba empatie, sa fie sensibili, sa aiba degete de domnisoara, chiar este privit la lucru mult mai bine daca este cat mai aproape de orientarea gay. Femeile cer acestor barbati lucruri nenaturale iar atunci cand dau peste un mascul “alfa” isi pierd capul uitand ca acasa si-au format o momaie. Binenteles ca vina este numai si numai a barbatului. Mama mea nu s-a despartit de tata cand s-au inteles mai rau dintr-un singur motiv (il stima ca om si ca animal-impunea respect si teama), daca puteti intelege acest concept ve-ti trai mult timp fericiti impreuna si voi si copii vostrii.

    • Comentariu scris de Lori
      Publicat la data de 11.6.2010, ora 10:21 am

      Ce mi-a placut comentariul tau, Ovidiu! Cam asa este! Pe unde am lucrat cei mai efeminati erau buni in general de amici (considerand ca nu erau gay).

  25. Comentariu scris de Lori
    Publicat la data de 10.6.2010, ora 4:45 pm

    Eu propun si articole legate gestiunea relatiilor si a conflictelor. Cati dintre noi suntem atenti la mesajele verbale si non-verbale pe care ni le transmite partenerul? Ne trezim deodata ca nu mai suportam relatia, nu il mai suportam pe cel de alaturi sau ca cel de alaturi ”deodata” nu ne mai vrea si doreste eventual sa isi refaca viata cu altcineva. O relatie nu se deterioreaza deodata ci in timp.

  26. Comentariu scris de adriana
    Publicat la data de 11.6.2010, ora 7:47 am

    Cazurile de divort se intampla prea des pentru ca cei care s-au casatorit au uitat sa se respecte, sa se inteleaga si sa se iubeasca.
    Din pacate acest lucru se vede in special dupa destramarea castoriei, cand toate aceste bube explodeaza …
    Desigur este usor sa acuzam pe celalalt, dar se ajunge in asemenea situatii pentru ca nu stim sa apreciem ce avem si atunci cand nu mai primim incepem sa aruncam cu noroi.
    Daca fiecare dintre noi am fi sincer ca si cu noi insine in oglinda si am raspunde ca am fost raniti, dar si noi am ranit la randul nostru poate ca din aceasta s-ar putea sa iasa ceva mai bun.
    Cei care sunt raniti chiar daca si ei au ranit la randul lor cand au puterea devin nenorociti si nenorocesc si nefericesc tot ce prind in calea lor.
    Sa nu ne mai plangem doar de situatie, sa incepem prin a ne recunoaste greselile si a construii cai de comunicatie cu partenerul pierdut.
    La fel cum eu care sunt lovit traiesc sentimente de frustare la fel este si pentru partenerul meu. De ce sa nu comunic chiar daca nu mai suntem parteneri.

  27. Comentariu scris de elena
    Publicat la data de 11.6.2010, ora 10:25 am

    intrebare: in urma divortului, copilul a ramas la mama, tata il vede dor in we sau de comun acord cu sotia “cand are chef”, dar bunicii cand il vor cunoaste?bunicii din partea tatalui cand au dreptul sa vada copilul, e normal ca la 5 ani, conform legii tatal sa poata lua copilul la plimbare fara ex sotie, pentru cateva ore? eu nu mi-am vazut nepotul de 3 ani….

  28. Comentariu scris de Radu Marin Ion
    Publicat la data de 11.6.2010, ora 11:50 am

    Asist, de circa 5 ani ,la discutii stufoase si care de care mai abracadrabrante fara absolut nici o finalitae concreta ptr.tati.Pur si simplu acestia nu sunt tratati ca adevarate persoane, in adevaratul inteles al cuvantului.Pin “vointa de putere” si prin “vointa de placere” (a se citi”bunul-plac”)a catorva persoane(legiuitori stupizi,judecatori(e),guvernanti inconstienti,anumite O.N.G.-uri total inutile,mame asa -zis emancipate si politic corecte,etc) tatii sunt pur si simplu desfiintati(a se cti des-fiintati,adica suprimati ca fiinte,ca persoane)…
    In aceasta situatie halucinanta, incredibila, de neconceput ptr. orice societate cat de cat civilzata,ce cred eu ca ar trebui facut:
    1.Respectarea Constitutiei,legea fundamentala a oricarui stat,care spune clar si proclama:”Egalitatea in drepturi a femeii si a barbatului”(deci a ambilor parinti).De aici trebuie plecat.Ni-se incalca un drept fundamental. Trebuie dat statul(guvernul in judecata si parlamentul) ptr. tratament lipsit de justa masura.
    2. Politica “pasilor mici” nu a dat si nu va da nici un rezultat ptr. ca nu se doreste,atat din interiorul tarii cat si din exteriorul ei.
    3.Despre caracterul premeditat al acestei situatii, voi vorbi cu un alt prilej.

    [Editat de MedLive.ro]

  29. Comentariu scris de Catalin
    Publicat la data de 13.6.2010, ora 8:47 pm

    Pentru toti taticii care vor sa faca ceva sa schimbe jurispudenta si legislatia din Romania si nu doar sa se planga pe forum-uri, va recomand sa ne ajutati in demersul nostru de a populariza si imbunatati manualul despre sindromul alienarii parentale (pe care il gasiti aici http://ro.wikibooks.org/wiki/Sindromul_alien%C4%83rii_p%C4%83rinte%C5%9Fti) si respectiv manualele referitoare la implementarea custodiei unice (vezi sa definim un program de vizitare corect pentru copil – pe care judecatorii sa poata sa il preia) si respectiv manualul de implementare al custodiei comune (care custodie va intra in vigoare de la 1 ianuarie 2011, speram noi). Nu totul e pierdut – lucrurile se pot schimba dar pentru aceasta avem nevoie de cat mai multe persoane care sa se implice pentru “binele comun”. Va puteti implica prin traduceri, prin corecturi pe text (spelling-uri), prin sugestii de formulari de programe de vizitare, prin obtinerea de adeziuni din parta cator mai multi psihologi si judecatori care sa sustina idea de programe de legaturi mai balansate intre parintele care nu a primit incredintarea copiilor (in general tata) si copil. Pana la urma e in interestul copiilor. De aceeea asteptam petoti cei interesati sa faca mai mult decat sa se planga, sa ne sprijine. Impreuna putem reusi.

    Catalin (custodie.comuna@gmail.com)

  30. Comentariu scris de Un copil trebuie sa aiba parte de ambii parinti, chiar daca acestia locuiesc la domicilii diferite. Psihologul Mihaela Sahlean, in dialog cu cititorii MedLive.ro   MedLive
    Publicat la data de 14.6.2010, ora 11:20 am

    [...] Citeste si Drama tatilor de duminica. Psihologul Mihaela Sahlean a discutat cu cititorii MedLive.ro si SmartWom… [...]

  31. Comentariu scris de Silvia
    Publicat la data de 16.6.2010, ora 2:55 pm

    Stimata doamna doctor,

    Dumneavoastra ce solutii propuneti pt un cuplu care divorteaza, iar in urma divortului copilul ramane fie la mama, fie la tata….Concret, as dori solutii…Adica de ex, de cate ori e recomandat ca celalalt parinte sa-si viziteze copilul pt ca acesta sa nu-i resimta lipsa etc. Daca celalalt parinte are sa zicem permisiunea sa vina sa-l viziteze in fiecare zi, credeti ca se rezolva ceva? Sau daca sta pe rand cu mama sau cu tatal…e bine pt copil sa fie „pasat„ de la unul la altul asa? Care sunt cele mai bune solutii pt copil de fapt? Si ce se intampla cu parintele care are in ingrijire copilul? Cat de mult va tolera acesta ca fostul sot/fosta sotie sa ii calce pragul (trebuie sa tinem cont ca cel care ramane fara copil poate face orice in timpul liber pe care-l are acum, pe cand celalalt care a ramas cu copilul e mult mai ocupat si poate nu are mereu dispozitia sa-l primeasca pe fostul/fosta in casa de fiecare data cand acesta isi doreste) Daca cei doi se urasc de moarte, cum trebuie procedat pt ca nici cei doi fosti soti sa nu se certe de fiecare data cand se vad?

    • Comentariu scris de Sebastian
      Publicat la data de 20.6.2010, ora 11:27 am

      Asta si era ideea
      daca il urasti atunci nu tu trebuie sa decizi cand si cum trebuie tatal sa isi vada copilul. De aceea s-a inventat justitia, pentru ca oamenii sa nu isi dea in cap.
      Si apoi nu e vorba ca un parinte simte lipsa copilului sau asa ca o lipsa oarecare… nu e vorba ca daca il vede de 4 sau 8 sau 16 ori pe saptamana nu ii mai simte lipsa. Ci este vorba de posibilitatea lui de a fi parinte. De faptul ca ii este refuzata calitatea lui de parinte !
      Acum, ce este un parinte? Daca nu ai avut un parinte e greu sa iti imaginezi. Mama si tata mai toti au, chiar si tantarii au cum ziceam. Dar parinte… e mai mult de atat. Nu, nu este vorba nici de bani, nici de mancare, nici de multe alte lucruri din astea. E mult mai mult de atat. Un parinte e acela fata de care ai rusine, ti-e frica sa nu il dezamagesti, pentru care poti face lucruri manat de iubire si nu din interes pentru ca si el face la fel. Un parinte e cel care iti va spune toata viata, indiferent ce varsta ai, ceea ce e bine si ceea ce este rau. A fi parinte nu e o obligatie. Nu poate fi o obligatie. Si nici nu poti obliga pe cinva sa fie parinte. Iar ca sa poti fi parinte e nevoie de o oarecare proximitate.
      Stiu ca nu toti oamenii au avut parte de parinti, si asta este foarte trist. Uneori nu a fost nimeni de vina, alteori a fost. Oricum, ultimele generatii au cam crescut fara parinti. Din cauza asta sunt tot mai Smart, sunt siliti sa fie tot mai smart. Te si intrebi de unde atata incredere in ei. E ca o continua afirmare a propriei existente. Dar in ultima instanta, din nefericire, ei nu sunt decat niste oameni fara de Dumnezeu. Asa este omul modern in definitiv. E un om fara de rusine, fara parinti.
      Intrebarea ramane: care e instanta care poate refuza unui om calitatea de parinte? Asta e intrebarea !
      La aceasta intrebare va trebui sa raspunda sociateatea. Iar idiosincraziile personale nu pot fi o baza pentru a limita acest drept, si nici prejudecatile juridice.

  32. Comentariu scris de anta
    Publicat la data de 20.6.2010, ora 6:58 pm

    Citesc si ma minunez….Cum apare oare sentimentul asta pur al paternitatii fix dupa ce s-a incheiat divortul…Si cum sunt blazate toate femeile singure, care sunt atat de favorizate…in tara asta…de la minunata pensie alimentara, la joburile super ok, la alocatiile exorbitante!!!!! Oameni buni, va pasa de copiii vostri? iubiti-i…nu va va impiedica nimeni! Daca femeia se razbuna pe voi folosindu-se de copil, atunci e rau pentru toti…puntile de comunicare sunt greu de refacut, dar nu imposibil. Insa mi-e scarba de gigei de care ii umpleau capul de pumni neveste-si si nu dadea doi bani pe copil..iar dupa divort…e un tata iubitor si abia asteapta sa il vada..ca de ce are asa putine vizite..etc . Astora eu le-as da copilul/copiii..sa vedem ce ar face cu el/ei…si as merge eu in vizitele alea rare! Imi cer scuze daca am suparat pe careva, dar nu am putut sa ma abtin!

    • Comentariu scris de Sebastian
      Publicat la data de 21.6.2010, ora 8:43 am

      @anta
      Imi pare rau dar nu se aplica aceasta interpretare. Oricum suna mai mult a proces de intentie iar tonul e malitios. Poate ca ai vre-o cunostinta care verifica descrierea dar ar fi bine sa incerci sa retii partea principiala nu cea indiosincratica. Iar partea principiala este aceea ca sistemul juridic acorda mamemelor prioritate apriori, fara judecata ci doar cu prejudecata.
      Apoi, doar nu s-ar fi asteptat cineva sa scriu aici ca vreau sa stau mai mult cu copilul meu pe vremea cand pur si simplu stateam… chestiunea apare ‘numai’ dupa divort pentru ca atunci esti silit sa stai departe de copilul tau. Nu am prea inteles implicatiile sugerate. Cum ziceam, seamana mult cu un proces de intentie acest comentariu. Adica… ce ai vrea… ? Sa ma ‘dezvinovatesc’ ca nu sunt un gigel care umplea capul nevestei sau copilului de pumni ?
      Si de unde stii tu ca apare sentimentul paternitatii fix dupa divort ? Asta este o jignire inadmisibila. Dar probabil ca asa se intampla de regula. Oamenii slabi jignesc. Am uitat sa spun ca si asta este o forma de violenta. Asa ca daca esti in situatia trista de a fi fost abuzata de un fost sot, lucru deplorabil dealtfel. E bine de cugetat la formele si natura violentei. Imi pare rau oricum daca ai avut o asa experienta. Dar ea nu schimba datele problemei.

  33. Comentariu scris de Silvia
    Publicat la data de 21.6.2010, ora 9:18 am

    Sebastian, merci de raspuns, dar eu as dori mai degraba un raspuns de la d-na doctor. As dori sa stiu niste solutii concrete pt intrebarile mele. Solutiile cele mai bune pt copil in special, dar si pt cei doi fosti parteneri…Ca asa cu fraze de genul: cei doi trebuie sa ajunga la o intelegere, trebuie sa comunice etc, nu ma lamureste cu nimic. As vrea sugestii, idei din partea unui specialist.

  34. Comentariu scris de ANDUTA
    Publicat la data de 21.7.2010, ora 8:42 am

    problema mea este alta se parte dar as vrea sa va cer sfatul.sorul meu dupa 14 ani de casnicie a gasit se pare fericirea in bratele altei fenei care la randul ei are si ea o familie si un copil de 10 ai.au hotarat impreuna ca trebuie sa destramam 2 famili pentrua fi ei doi fericiti se pare.baietelul meu in varsta de 10 ani sufera enorm in urma acestui gest fiindca i-si diviniza tatal si are uneori tendinta de a ma acuza pe mine pt faptul ca tatal lui face ceea ce face,copilul ne stiind motivul real pt care el vrea sa plece de acasa.nu am vrut sa-l impovarez cu aceasta problema.dati-mi un sfat cum sa procedez mi se rupe sfletul cand vad suferinta pe fata copilului meu.

  35. Comentariu scris de andrei
    Publicat la data de 12.8.2010, ora 8:49 pm

    sunt pareri pro si contra…intradevar nu poti convietuicu o persoana pentru care nu mai simti mare lucru,si care si-a batut joc de tine pur si simplu
    si ce-i mai tragic in toata situatia este ca sufera copiii!
    va spun din proprie experienta din pacate,nevasta m-a lasat pentru o p…a si scuze de expresie,dar asta-i crudul adevar!fetita noastra are aproape 5 ani si ma iubeste enorm…
    nu pot sa fac nimik,a plecat la mama sa si a depus actele pentru divort
    vorbesc cu fetita la telefon,pentru ca ele sunt in alta localitate si fiind la lucru nu am timp sa o vizitez asa des,imi spune ca ma iubeste,si ca i dor de mine dar ce pot sa fac ?
    sunt distrus ca si tata si sunt sigur ca fetita simte acelasi lucru in sufletul ei…
    si ca sa fie totul si mai si peste o saptamana pleaca in germania la actualul
    …offf
    sunt sigur ca la divort nu voi castiga custodia copilului pentru ca justitia romana este cum este..
    adica “sa se schimbe totul,dar sa nu se remanieze nimik
    “…………………vai si amar de societatea noastra si de viitorul copiilor nostri!
    eu cred ca asta-i inceputul sfarsitului

  36. Comentariu scris de dragos
    Publicat la data de 10.1.2011, ora 12:03 pm

    buna ziua sunt un tata disperat sa va spun ce sa intamplat , am un baietel de 1 an iar sotia mea nu se mai intelegea cu parintii mei acuzand-o ca a prinso cu cineva acasa eu nu am crezut la inceput am zis ca sunt aberatii de ale lor , in fine am plecat cu ea la fratele ei intr-un apartament dupa vreo 2 saptamani cand am venit de la servici pe la 4 dimineata fratele ei m-a dat direct afara si nu m-a lasat sa intru in camera copilului meu am iesit pt ca chemase si politia sa nu sperii nici copilu si sa facem tambalau mare am iesit ,ea nici in ziua de azi adica dupa 1 luna si ceva nu m-a lasat sa mi vad baiatu familia ei a invatat-o sa bage divort bun si facut sa dus la tribunal si a bagat divort . acum vreau sa stiu eu la parintii mei am conditii foarte foarte bune eu am un salariu bun , ea sta cu chirie la fratele ei ca nu are unde sa se duca mai domiciliul ei este pe adresa mea a parasit domiciliu de mai multe ori si mi a lasat baiatu acasa cu mama mea dar sa intors vreau sa stiu am sanse sa castig copilul daca o dovedesc ca a prinso cu cineva in casa si ca am conditii mai bune pentru baiat deci ea nu are decat un venit de 700 de lei parinti nu are decat mama atat care nu are nici macar o pensie . va rog astept raspuns

    • Comentariu scris de 0bservator
      Publicat la data de 10.1.2011, ora 3:06 pm

      In primul rand depinde ce fel de divort este: doreste sa se desfaca casatoria din culpa comuna sau nu? Ciudat este ca tocmai ea care paraseste domiciliul conjugal solicita divort…motivatia?! Incredintarea minorului – aici depind mai multi factori…ai sanse sa obtii daca dovedesti ca mama copilului nu se ocupa si nici acum nu se ocupa de ingrijirea copilului (martori, inscrisuri etc). Divortul poate dura destul de mult, mai ales daca e vorba si de partaj si oricum o sa se dispuna anchete sociale de la Autoritatea Tutelara etc. Parerea mea e sa introduci cat mai curand o Ordonanta Presedintiala in care sa ceri program vizita. Daca vrei intr-adevar un sfat: VORBESTE CU UN AVOCAT!

    • Comentariu scris de Bogdan Draghici - Alianta T.A.T.A.
      Publicat la data de 10.1.2011, ora 3:24 pm

      Stimate tatic,
      Puteti contacta Alianta T.A.T.A. Gasiti coordonatele pe pagina web a organizatiei http://WWW.T-A-T-A.RO .
      Cu stima,
      Bogdan Draghici

  37. Comentariu scris de dragos
    Publicat la data de 10.1.2011, ora 7:44 pm

    sarut mana . Va rog sa mi spuneti ca sunt disperat familia ei a fost impotriva noastra de la inceput mai pe scurt nu m-au placut pe mine atatea ia bagat in cap in cat a facut-o sa bage divort motvele sunt chiar daca nu este nimic adevarat din tot ce a spus ., tot ea a incercat invatata de familia ei sa depuna mai multe plangeri dupa ce eu am fost si am depus ca a parasit domiciliul . am vorbit si cu un avocat si am inteles ca o sa vina si autoritatea tutelara am multi martori cum a fost ea la mine in casa si multe dovezi impotriva ei . Vreau sa stiu daca se tine cont de dovezi si de martori chiar daca copilul are doar 1 an . multumesc

    • Comentariu scris de 0bservator
      Publicat la data de 12.1.2011, ora 4:13 pm

      Evident ca se tine seama de dovezi, doar pe baza lor se judeca. Din cate am observat, sansele ca taticilor sa li se incredinteze copii au crescut simtitor in ultimii ani. Daca dovedesti ca esti un tata responsabil, iar ca mama nu s-a ocupat de copil ai toate sansele, indiferent de varsta copilului. Repet, angajeaza-ti un avocat sa te reprezinte in instanta.

  38. Comentariu scris de gabi
    Publicat la data de 4.3.2011, ora 2:31 pm

    copilul nu poate fi numai al femeii,e facut cu saminta barbatului care trebuie sa fie sanatos si nestresat pt.a avea o saminta buna si a o introduce in femeie si a se naste un copil sanatos.in caz de divort nu trebuie sa fie nimeni avantajat,doar copilul,nimeni nu are voie sa dea o decizie de a lua copilul unui parinte fie tata fie mama,in tarile occidentale sa dat custodia egala si amindoi trebuie sa contribuie cu aceeasi cantitate de bani la cresterea copilului atunci se vor evita abuzurile femeilor care folosesc copilul in scopuri de a obtine bani si de a se razbuna pe partener. votati CUSTODIA EGALA. asa se elimina escroacele iar in tribunal nu se mai poate veni cu fel si fel de minciuni.nu uitati samanta e de la noi si trebuie sa fie de buna calitate,deci mai mare grija cu barbatii si se pare ca barbatii progreseaza tot mai mult iar femeile merg in regres.oricum cit de curind va veni si la noi custodia egala,e spre binele copiilor si o spune unul care a fost obligat sa stea in casa cu tata vitreg din cauza capricilor femeii si nu am sa o iert niciodata pt.asta.pe chestia asta acum aceasta femeie are doar 10 ani vechime si are 60 de ani a trait cu pensia mea si cu salarul celuilalt tata,acum nu mai e nici cu el.

  39. Comentariu scris de tata
    Publicat la data de 13.3.2011, ora 11:44 am

    Inca o veste buna taticilor de mai sus: am avut oarece rezerve, insa lucrurile s-au schimbat. Nu se mai procedeaza ca pe vremuri, cand copilul, de cele mai multe ori, revenea aproape automat mamei.
    Din mai multe motive: s-au schimbat si vremurile si mentalitatile, mamele isi doresc din ce in ce mai mut o cariera in detrimentul familiei, din ce in ce mai multe nestiind sa gaseasca un echilibru intre cele doua. Pe de alta parte, taticii, probabil deja obisnuiti cu ceea ce inseamna o slujba, o cariera, incep din ce in ce mai mult sa constiaetizeze rolul de parinte, iar in cazul unui…divort sa doreasca intr-adevar sa se ocupe din tot sufletul de cresterea si educarea propriilor copii. Astfel ca nu mai renunta din start la incredintarea propriilor copii catre mame, mai ales daca mamele sunt doar…nascatoare, insa nu si mame.
    Introducerea de mai sus se aplica si in cazul meu…am luptat si am castigat!

  40. Comentariu scris de mama
    Publicat la data de 1.5.2011, ora 8:36 pm

    Salut!
    Daca tatal este in concediul de cestere al copilului, un tata ireprosabil, mama lucreaza, la fel o mama ieprosabila, tatal doreste custodia totala a copilului, in caz de divort, mama ce poate face?
    Parintii nu se inteleg intre ei dar isi iubesc si ingrijesc foarte bine copilul.
    Ce se poate face?

    • Comentariu scris de Ami
      Publicat la data de 2.5.2011, ora 10:19 am

      Buna,
      daca parintii isi iubesc atat de mult copilul atunci fac ceea ce e bine pentru el.
      Custodia comuna va intra in vigoare, se pare, incepand cu 1 octombrie 2011.
      In cazul vostru ar putea fi o solutie. Nu inteleg de ce sotul tau vrea custodie totala. Te uraste atat de mult? Nu are incredere in tine ca mama? Vrea sa plece in alta tara si sa isi refaca viata acolo?

  41. Comentariu scris de Paul
    Publicat la data de 20.6.2011, ora 2:59 pm

    E in realitate dezolant ! Justitia romana e corupta,indiferenta si mult prea oarba. Din dragoste si grija ptr copilul meu,am acceptat sa locuiesc cu sotia la socrii.Acestia cu timpul,ma verificau,chestionau,controlau,imi furau libertatea de a fi tata si om simplu in casa lor.Sotia in loc sa ma sustina,a fost si este de partea lor mereu.Am trecut prin certuri urate,provocate de ea si parintii ei.Mi-a intentat divort,ptr luna 08.2011,sustinuta si influentata fiind de frati,cumnati,colegi si vecini,care desi nu aveau habar de starea de spirit,m-au judecat,amenintat si expediat urgent,doar ptr ca asa a vrut sa le dicteze lectia sotia mea si socrii,care au mintit si mint atat de intens,incat ramaneam intepenit cand vorbeau despre mine.Mi-au interzis si imi interzic si acum accesul in locuinta,care e a socrilor,iar acestia de buna voie mi-au facut acolo o mutatie permanenta si in care locuinta se afla si al meu copi minor,in grija acestora si in care nu pot avea incredere,vazand atatea lucruri care sa ma faca sa mi-o pierd cu privire la ei.Ba mai mult,intrand intr-o zi si luandu-mi copilul in brate,mi-au furat efectiv buletinul din portmoneu,tocmai ptr a face orice sa nu mai figurez cu domiciliul si mutatia la acea adresa,sa ma faca sa cred ca l-am pierdut,ptr a nu-mi mai putea face un altul,caci mi-au si spus ca alt buletin nu voi vedea,caci ei nu mai declara.Politia nu a facut nimic.S-a simtit coruptia si indiferenta in ochii lor.Fratele sotiei m-a agresat fizic si verbal in fata rudelor sale,in timp ce-mi tineam copilul in brate si-mi plangea speriat si bruscat.,nimeni nu facea nimic.Tot sotia mea a permis injurii si amenintari,impreuna cu a ei mama si tata,frati si surori, vecini si colegi,a implicat o multime de oameni,pe care i-a infuentat si intors impotriva mea,doar ptr ca asa voia.In tot acest timp,ca si acum,am fost singur printre ei,dintr-un alt oras fiind si singur fiind,au profitat mereu de tacerea mea si ca rudele si ceilalti ai mei,nu se vor baga.In prezent,nici cei de la protectia copilului,nici politia,niciun fel de plangere si/sau sesizare a mea,nu a facut ceva ptr mine ca sot si tata.,si desi nu santem inca divortati si nu exista niciun act judecatoresc sau de alta natura,sotia mea si parintii ei,imim interzic accesul in locuinta si mai ales,dreptul de a-mi lua,plimba,vedea etc etc etc,copilul,decat doar cand doreste sotia si cat doreste.Si din nou,justitia nu a facut si nu face nimic.,iar sesizarile mele,au tot curs…….Femeile mame,nu merita ceea ce isi zic ca merita.Mereu fac comparatii ,oriunde m-as afla,intre tati si mame. Sant placut surprins sa vad tati blanzi,onesti si atenti,iubitori si deschisi si sufocat,enervat si plin de desgust fata de mamele elegante dar indiferente fata de copiii lor inocenti si sublimi.,ce-si plimba aroganta feminina in grupul altor mame,la fel de arogante si chiar nesimtite,plictisite de a le mai repeta copiilor vorbe de genul “stai cuminte ca te pocnesc” si asta cu rautate in glas si mai ales ptr ca discuta cu alte mame despre scobitori.Ceea ce vad,si sant multe,ma face sa intorc mult spatele cuvantului femeie si mai ales justitiei………

    • Comentariu scris de Mihai
      Publicat la data de 20.7.2011, ora 9:57 am

      @Paul

      Din pacate ma aflu in aceeasi situatie ca si tine din multe puncte de vedere as putea spune identica. Eu am al 2-lea termen la procesul de divort in 09.2011 si intre timp trec prin aceleasi situatii ca si tine. Culmea este ca sotie lucreaza la Directia pt protectia Copilului si in aceasta calitate abuzeaza imens de privilegiile ei si stie ca pana la definitivarea divortului nimeni si nimic nu-i pot face ceva. Am fost nevoit sa plec de acasa anul acesta in ziua de Paste, doar pentru a sta cu copilul meu sa-i pot da un mic cadou in rest fosta a incercat prin orice mijloace sa-mi ingradeasca aceesul la copil, in viziunea ei, daca ar avea ea puterea completa nu mi-as mai vedea copilul niciodata. Culmea nesimtirii s-a produs in momentul in care venind de la servici am fost in parcul in care copilul meu se juca si am incercat sa-l iau in brate fiind bruscat, injurat,…etc de socrul meu care efectiv mi-a smuls copilul din brate pe motiv ca-i deranjez cu prezenta mea. Apoi a fost la politie unde a depus plangere penala pentru Vatamare Corporala cum ca eu l-as fi agresat pe el. De atunci nu-mi mai pot vedea copilul, asteptand terminarea divortlui pt a-l vedea. Lunile de vara este vacanta judecatoreasca si nimeni nu te baga in seama. In Romania absolut nimeni nu se baga si nu se implica pentru simplu fapt ca nu-i intereseaza, iar dramele noastre personale sunt 0 barat pentru el.
      Deci stai linistit ca nu esti singur.
      Pentru cei de aici care scriu ‘de bine’ si ne tot recomanda comunicarea cu fostii parteneri in interesu copiilor se vede ca nu au avut niciodata de-a face cu acest tip de probleme. Daca pe durata casniciei cand stateau impreuna nu s-au putut intelege nu au putut comunica pentru binele copilului o pot face atunci cand au ajuns la divort? Cum se poate comunica cu o femeie care stie ca sistemul o avantajeaza (avocatul meu mi-a spus din start ca nu am nicio sansa sa obtin custodia copilului) si nu mai are niciun interes sa ‘se intelega’ cu tine. Daca avea vreu interes sa se inteleaga cu tine o facea inainte nu acuma, acum singu ei interes este sa primeasca pensie alimentara cat mai mare. In rest a divortat si si-a destramat familia pentru iluzia ca va gasii pe altcineva care ii va satisface pretentiile, si tu ca tata al copilului cu dorinta ta infama de a -ti vedea copilul cat mai des esti o piedica in calea ‘noi ei vieti personale’ pe care vrea sa si-o cladeasca.
      Cel putin asa este in cazul meu in care fosta a cerut pensie maxima si drept de vizitare minim (ca sa aiba ea cat mai mult timp pentru viata personala, ca si cand eu as fii oprit-o).
      In rest D-zeu cu mila si mergem innainte ca innainte era mai bine.

  42. Comentariu scris de mihaela
    Publicat la data de 24.7.2011, ora 8:46 pm

    Nu doresc sa spun nici un comentariu , dar , vreau sa pun o intrebare : daca copilul este agresat de propiul tata,copilul cum poate proceda avand in vedere ca , copilul are 18 ani ?

  43. Comentariu scris de Oprea Benny
    Publicat la data de 28.10.2011, ora 2:56 am

    Am citit toate comentariile si durerile voastre, pot spune ca despartirea voastra tatilor este roada pacatului vostru, desigur Dumnezeu nu vrea acest lucru, Dumnezeu vrea sa fiti o familie unita, si inca nu este tarziu sa luptati ptr femeile voastre in tacere, in rugaciune catre DUMNEZEU, ca EL sa va lumineze nevestele voastre cu inima inpietrita, orice copil are nevoie de un tata asa cum ISUS il are ca si tata pe DUMNEZEU, asa ca credinta si rugaciune, post negru, si lacrimile voastre vor face ca sa fiti din nou o familie, poate dura poate saptamani, luni, sau ani. Asta Dumnezeu decide cazul fiecaruia, NU VA DATI BATUTI incercati, si lasati psihologii deoparte, sunt oameni simpli ca si noi, apelati la un psiholog SUPREM. Direct la CREATOR, EL poate schimba inima oricarei femei, prin comportamentul vostru. FITI TARI in CREDINTA. AMIN

  44. Comentariu scris de cristina
    Publicat la data de 13.2.2012, ora 9:13 am

    ce,mai atata,cu drama tatilor de duminica.cand au dreptate,au dreptate(tatal copiilor),asta e.dar,cand se ajunge la divort.se impart copii,daca exista mai mult de un copil.sora mea,dupa o casatorie,de batai,amenintari,violuri…sa,mai continui?!a divortat cumva.dar pt.ca avea 2 copii,sau impartit unul si unul(impotriva vointeii copiilor).si,acum ii vrea pe amandoi.si pensie alimentara.si,sa traiasca bine.nu cumva sa depuna vreun efort pt.latura materiala(pt.bani,un acoperis deasupra capului,si mancare)s.si toate astea,daca se poate sa,i,le asigure sora mea.dar,fara s-o lase sa-si vada copii.si,acum intreb eu,oare unde exista dreptatea si drepturile copilului,in cazul acesta?!pot spune ca,lui nici macar nu-i pasa de copii.doar,sa traiasca el bine,si atat(asa cum am,mai scris in randurile de mai sus).ambii copii,ai surorii mele sunt nascuti,din viol.si,acum tatal lor,pretinde sa-i aiba pe amandoi.iar sora mea(mama copiilor)sa dipara din peisaj.sa,nu aiba voie sa-si mai vada copii.si,nici copii,pe mama lor.prima oara,cand a violato,de rusine/nevoie/fortata,sa casatorit cu el.ca,in momentul acela nu avea alta solutie.cand primul copil,avea cam 1 an.sora mea,ia zis sotului ca,vrea divort.ce,credeti ca,ia zis el?! a,vrei divort?! las,ca-ti arat eu.a violato.si,i-a mai turnat un copil.de situatii ca asta,nimeni nu vorbeste?!oare,cum s-ar numi?!drama femei,violate casatorinduse cu violatorul?!sau…?!…

  45. Comentariu scris de Andreea
    Publicat la data de 12.3.2012, ora 5:34 pm

    buna ziua sunt o fata de 22 ani sunt cu un barbat de 4 ani,il iubesc,ma iubeste dar e posesiv,gelos,nu are incredere in mine si nu e bazat pe hotararea lui,crede tot cei zice lumea din jur.Cateodata mai are momente de nervozitate si nu mai gandeste normal si eu recunosc, ma supar pe el cand vak ca intra in starea asta.Imi doresc sa ma inteleg k el,sami intemeiez o familie,sa ma casatoresc,dar vreau sa nu mai trec prin situatile prin care am trecut.Va rog sa-mi dati niste sfaturi pe adresa mea.

  46. Comentariu scris de Marian
    Publicat la data de 22.3.2012, ora 11:17 pm

    Buna ziua! Sunt un tata divortat cu un copil de 5 ani. Eu nu pot sa spun ca sunt un tata de duminica pentru ca am fost ca picatura chinezeasca pentru fosta sotie. Am batut-o la cap timp de un an dupa ce ne-am separat si am format programul copilului cu mine asa cum am vrut, apoi am divortat si am facut-o sa semneze pe acel program. Il vad 14 zile pe luna. Problema mea este alta. Sunt intr-o relatie de vreun an si jumatate, iar copilul este terorizat de mama lui. Stiti cum sunt copii, nu pot minti si ii spune tot acasa. El s-a atasat de prietena mea cu care si locuiesc. Iar fosta sotie ii spune lucruri de genul: daca o mai pupi pe-aia te duc la metrou si te las acolo, te parasesc. ..si tot felul de santaje sentimentale. nu are rost sa mai exemplific pentru ca o sa va cruciti. Am incercat timp de doi ani sa stau de vorba cu ea si sa-i explic ca-i face rau copilului, dar fara rezultat. Spune ca mine si a doua zi copilul vine cu altele: aia cu care esti este curva, vagaboanta si a zis mami ca o s-o gasesc moarta in casa daca mai mananc mancarea ei, daca mai dorm cu ea….si muuulte altele. Nu mai stiu ce sa fac, dar mi-e teama ca peste ani copilul va avea probleme din cauza asta. Eu nu-mi vorbesc sotia de rau in fata lui si nici prietena mea. Ce ma mai sfatuiti sa fac? Dar va rog sa tineti cont ca nu se poate discuta cu ea. Zice ca tine si face tot ca ea si ma minte in fata ca ea nu a spus lucrurile alea.

    • Comentariu scris de mihaela
      Publicat la data de 23.3.2012, ora 11:20 am

      Parerea mea este ca atunci cand il intrebi pe copil ce a mai zis mama lui de tine sau prietena ta sa fie ca intr-un fel de joc astfel ca el sa nu simta ce este interogat pt ca s-ar putea sa si minta doar ca sa fii tu multumit de ce auzi. Mai bine astepti sa se acomodeze sa se joace, poate sa si doarma putin apoi iti va povesti el singur si atunci vei primi si informatia corect. Iar, daca te temi ca este terorizat du-l la un psiholog sa-l evalueze, propune-i si mamei lui sa vina insa nu insista. Abia, dupa o discutie cel putin cu un psiholog vei putea stii ce ai de facut in continuare. Iti urez succes si sper sa si aplici sfatul meu daca tot ai cerut unul

  47. Comentariu scris de Elena-
    Publicat la data de 29.4.2012, ora 1:16 pm

    Buna ziua,
    Am 32 de ani, un copil cu autism atipic si de doua saptamani m-am separat de sot. Am convenit sa mai asteptam cu divortul si sa luam copilul fiecare cate o saptamana. Precizez ca eu m-am mutat la parintii mei iar el sta in casa noastra.Avem o relatie mult mai buna(nu ne-am mai certat) ba chiar am reusit sa picam de acord ca baietelul are nevoie si de mama si de tata si de bunici. Temerea mea este ca acest program il va afecta pe copil care are 3 ani si 7 luni. In ceeea ce priveste problema lui(autismul dupa 1 an de terapie)face mari progrese, a inceput sa repete dupa noi orice cuvant, cere la olita, este sociabil, in toamna va merge la o gradinita normala, este afectuos insa nu vorbeste din proprie initiativa desi intelege tot ce i se spune. Daca considerati ca il va afecta stilul acesta de viata, sfatuiti-ma ce sa fac, de dragul copilului sa revin la o casnicie nefericita?

  48. Comentariu scris de Ambalaje Plastic
    Publicat la data de 20.9.2012, ora 5:27 am

    acestei se pot surprinde cateva perioade semnificative: romanele de inceput precum Soimii realizeaza o evocare istorica in spirit romantic punandu-se accent asupra trasaturilor. Ciocoii vechi si ambalaje plastic noi-caracterizare Dinu Paturica-tipul parvenitului in literatura romana Nicolae Filimon, in lucrarea sa Ciocoii vechi si ambalaje plastic noi descrie situatia socio-financiara a celor 2

  49. Comentariu scris de geo
    Publicat la data de 15.3.2013, ora 11:24 am

    buna sotia mea dupa 10 ani vrea sa divorteze sa trezit deodata ca nu mai ma iubeste eu in acest timp nu am injurato nu am batuto niciodata in acest timp de 10 any am tinuto acasa eu am intretinut familia si nu imi pare rau ,apartamentu este al ei dar inbunatatirile eu leam facut ,nu stiu cum sa mai procedez pt.ca eu o iubesc foarte mult pe ea si pe baietelu nostru de 6 any va rog datim un sfat pt. ca ea este o mama buna si o femeie de casa.

  50. Comentariu scris de Petru Mustateanu
    Publicat la data de 14.4.2013, ora 4:32 pm

    Daca desfacerea casatorie se efectueaza prin mediere o parte din traumele sotilor si in special ale copiilor sunt evitate gratie avanajelor pe care medierea le ofera !

  51. Comentariu scris de dan
    Publicat la data de 8.6.2013, ora 5:36 pm

    buna ziua,
    Sunt si eu intr-o mare incurcatura, sunt casatorit si am doua fetie, una de 7 ani si cealalta de un an.
    Discutiile au aparut intre noi si inainte de casatorie si dupa casatorie s-au agravat din ce in ce mai mult, am ajuns la certuri urate de fata cu copii, ceea ce este un lucru foarte urat, a inceput sa dea in mine de fata cu copiii, eu nu i-am dat niciodata o palma, doar ca dupa toate acestea am ajuns sa mai trag la masea seara cand ajund acasa

    In urma cu ceva vreme ne-am pierdut casa si pana acum am stat cu chirie
    socrul meu a cumparat o alta casa, eu vazand ca relatia noastra scartaie nu prea m-am bagat, zicandu-i sotiei sa ia ce vrea si totusi pana la urma am cazut de acord cu apartamentul, conditia ca eu sa-l pun la punct, fiind praf

    Stiind situatia dintre noi, am fost cam nehotarat in ce priveste renovarea, deoarece nu aveam siguranta ca nu voi dat afara, casa fiind a socrilor si nici nu aveam bani, trebuia sa imprumut

    De aici s-a declansat infernul,
    si din partea sotiei si din partea socrilor, ca eu nu sunt bun de nimic, nu sunt instare sa fac nimic, daca eu nu fac nimic o sa-l faca ei si o sa se mute sotia cu fetele, eu neavand ce sa caut acolo si o sa se scape de mine

    Am mai primit si amenintari din partea lui socru-meu ca face si drege el in asa fel, ca fetele mele sa le treaca pe numele lui ca nu sunt un tata bun pentru ele

    se pare ca unde se baga parintii se alege praful daca intre cei doi nu mai este nimic,
    am muncit sapte ani si s-a ales praful de tot, sapte ani de scandaluri si nemultumiri din partea ei, sapte ani in care sotia mea doar m-ia zis ca ea nu are bani si ca nu aduc destui bani, in sapte ani nu cred ca i-am vazut salariu de 3 ori,
    ne-au ajutat si socrii si parintii si bunicii ei, toata lumea si de tot s-a ales praful

    Eu eram responsabil cu toate cheltuielile, rate, facturi, ce le trebuia la copii, tot
    acum daca nu mai produc atat se pare ca nu mai sunt ok.

    Ultima data ne-am certat de Paste, ea a plecat la tara cu fele la bunicii ei eu am plecat la tara la ai mei.
    am incercat sa discut cu ea sa ne impacam, eu mai tin la ea, dar din cauza atator discutii, certuri si nemultumiri la adresa mea, a parintilor mei, care ne-au ajutat si ei cat au putut, nu o mai vad ca si inainte
    Ne-am impacat dupa Paste, cu conditia sa aduc si eu o suma de bani(cat pot 4-5 mii de ron) pentru a renova casa cumparata de socri, ei investind intre timp aprox 4 mii de ron.
    Am fost de acord, am vorbit cu, cumnatul meu sa-mi imprumute 10 mii de ron stiind ca eu de la inceputul lui iunie mi s-a restrans ativitatea si nu mai castigam atat, totusi am fost de acord si ne-am mutat inapoi in chirie. Dupa ceva vreme am vazut- o ca este mai retrasa un pic si nu stiam care este problema.
    in cele din urma vine si-mi zice ca suma de bani care o aduc eu nu este de ajuns si daca eu nu pun toti banii ca sa terminam, nu o mai ducem mai departe,
    Chestia asta m-a iritat foarte tare, deoarece nu mai aveam de unde sa scot si au inceput iar certurile si discutiile, a dat in mine de fata cu copii si nu este prima data, dade-a in mine in timp ce o tineam pe cea mica in brate si plangea.

    acum suntem iar despartiti, ea este la tara la bunici si eu sunt la parinti, eu nu vreau sa bag divort, cica vrea ea sa bage divort, copiii pot sa ma duc sa-i vad, dar nu pot sa-i iau sa-i aduc si la mine, pana dupa divort
    astept un sfat