Cand este un copil prea rasfatat? Ruxandra Niculescu, psiholog, a discutat online cu cititorii

Cand este un copil prea rasfatat si cum ii gestionam “iesirile”? Care sunt cele mai comune greseli ale parintilor si cum pot fi ele rezolvate? Ruxandra Niculescu, psiholog, a discutat online cu cititorii MedLive.


Ruxandra Niculescu este psiholog in cadrul Mindcare.Intra pe pagina online pentru programari.

Adreseaza-i o intrebare medicului in formularul de comentarii de mai jos.

Articole similare:

  1. Cat de importanta este viata sexuala intr-o relatie? Andreea Chiru-Maga, psihoterapeut si psiholog clinician, a discutat online cu cititorii
  2. Cat de utila este cearta intr-un cuplu? Ina Baranga, psiholog clinician si psihoterapeut, a discutat online cu cititorii
  3. Cum ne ferim de toxiinfectii alimentare si enterocolite pe timpul verii? Dr. Ruxandra Posoiu, medic specialist gastroenterolog, a discutat cu cititorii MedLive
  4. Cum ne afecteaza divortul si cum ne revenim mai usor? Andreea Chitu, psihoterapeut, a discutat online cu cititorii
  5. Cand trebuie operata deviatia de sept? Dr.Ana-Maria Apostol, medic specialist ORL, a discutat online cu cititorii

Tags: , , , , ,

55 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!

  1. Comentariu scris de malina
    Publicat la data de 24.2.2016, ora 12:26 pm

    Ma obosesc foarte mult maraielile. Nu face propriu-zis crize, dar uneori pare sa nu-i convina nimic. Are 2 ani jumatate. Seara se intampla de obicei. Credeti ca e de la oboseala de peste zi. Jumatate de ora chiar si mai mult poate sa stea intr-o stare de asta in care sa nu-i convina nimic, apoi pare fresh.

    • Comentariu scris de Ruxandra Niculescu
      Publicat la data de 25.2.2016, ora 1:39 pm

      Intre varsta de 2 si 3 ani, copilul se afla intr-o perioada de descoperire, descopera lumea si cel mai uzitat cuvant este “nu” pentru ca realizeaza ce efecte produce acest cuvant asupra adultilor. Seara e normal sa fie mai agitat, a experimentat multe trairi peste zi si are nevoie de o perioada in care “sa le scoata” si de cineva care sa fie langa el si sa il inteleaga. Va felicit pentru acest copil, care are capacitatea de a se linisti singur.

  2. Comentariu scris de Laura DINCA
    Publicat la data de 24.2.2016, ora 12:32 pm

    Ce instrumente sa folosim/cum sa procedam pentru a impune copilului autoritatea parintelui? Mie, ca parinte, mi se intampla ca fiul meu de 4 ani sa raspunda “nu” la orice solicitare, fie ca e vorba de a sta la masa cu familia, fie ca e vorba de mers la teatrul de papusi. Am folosit ambele abordari, si cea blanda (cu rugaminti duioase) si cea mai energica, sa nu zic “dura”, cu amenintari sau interdictii. Am observat totusi ca maniera energica este mai eficienta, desi nu intotdeauna.

    • Comentariu scris de Ruxandra Niculescu
      Publicat la data de 25.2.2016, ora 1:54 pm

      Copilul dumneavoastra se afla intr-o perioada de opozitie si incearca sa testeze care sunt frontierele limitei si are nevoie de ajutorul dumneavoastra pentru a le interioriza. Disciplina nu inseamna pedeapsa sau bataie fizica, ci un proces lung de invatare. Argumente ca “sunt mai mare ca tine si stiu mai bine” sau pedepsele fizice au efect pe moment (cum bine ati observat ca maniera energica este mai eficienta) insa cu timpul vor cladi o prapastie in relatia cu dumneavoastra. Uneori parintii sunt ambivalenti in punerea limitelor gandindu-se daca nu cumva ii stirbesc copilului din personalitate sau ii ingradesc libertatea, ori vin cu propriile “fantome” din copilaria lor legate de ideea de pedeapsa si limite. Incercati sa ii vorbiti calm, dar sa fiti ferma in impunerea limitelor.

  3. Comentariu scris de Un bunic
    Publicat la data de 24.2.2016, ora 12:32 pm

    Fetita, 7 ani, clasa I. Copil unic, mult dorita, dupa multi ani de asteptare. Inteligenta, frumoasa, o iubim toti (parintii si bunicii). Bunicii locuiesc impreuna cu parintii, tocmai pentru a asigura tate conditiile de crestere in bune conditii a fetitei.
    Mama ei ii cumpara toate jucariile pe care fetita le gaseste prezente pe Youtube, unele destul de scumpe. (Are o tableta pe care urmareste tot felul de clipuri pentru copii). Se joaca cu ele cateva zile, dupa care nu o mai intereseaza.
    Se opune de fiecare data cand e invitata sa-si pregateasca temele pentru acasa, cedeaza cu greu. In final accepta totusi sa si le pregateasca.
    Prea voluntara, vrea sa i se satisfaca toate dorintele. Incearca sa se impuna prin ridicarea tonului, in special in fata bunicii, cea care o ingrijeste cel mai mult. (Parintii au slujbe care le ocupa mult timp).
    E déjà foarte preocupata de felul in care arata, are preferinte privind felul in care se imbraca.
    Are multe prietene de joaca, dar nu suporta sa vada ca unele prefera uneori sa se joace nu alte fetite, nu cu ea.
    - Cum o caracterizati?

    • Comentariu scris de Ruxandra Niculescu
      Publicat la data de 25.2.2016, ora 2:10 pm

      Winnicott spunea despre o mama ca aceasta trebuie sa fie ,,suficient de buna” aceasta oferindu-i dragoste si ingrijire copilului, insa treptat dandu-i si frustrarea necesara pentru a-si crea propria identitate, a se separa de mama si a-si construi o legatura cu lumea exterioara. Atunci cand parintii sunt cuprinsi de neincredere si vinovatii se intreaba daca ofera suficienta dragoste copilului si timp sa-l copleseasca cu multe lucruri materiale. Astfel, copilul va primi la pachet cu obiectele si fricile si temerile parintilor, ceea ce va fi un mesaj ambivalent: pe deoparte va vrea cat mai multe lucruri, ajungand un mic manipulator, pe de cealalta parte va simti golul care trebuie umplut.

  4. Comentariu scris de Geampalia Marius
    Publicat la data de 24.2.2016, ora 1:49 pm

    Cum sa abordam situatia in care fetita nostra de 12 ani, nu vrea sa mearga la scoala in zilele in care sunt anuntate teste la diferite materii, in conditiile in care este o eleva cu rezultate foarte bune la scoala?

    • Comentariu scris de Simona
      Publicat la data de 24.2.2016, ora 11:41 pm

      Probabil se simte stresata si asteptarile parintilor si profesorilor exercita o presiune exagerata asupra ei.
      Trebuie sa se relaxeze, sa o convingeti ca testele sunt doar o evaluare a ceea ce stie, nimic important sau spectaculos. Sa se duca voioasa si sa faca ce stie. Nu trebuie sa ia numai 10. E important sa cunoasca diverse lucruri, sa asimileze cunostinte ca sa se dezvolte, nu doar bifeze 10 pe linie.

    • Comentariu scris de Ruxandra Niculescu
      Publicat la data de 25.2.2016, ora 2:13 pm

      Pentru Geampalia Marius: Din ceea ce descrieti, reiese ca fiica dumneavoastra este o eleva excelenta. Trebuie sa investigati care sunt trairile ei legate de aceste teste: poate fi teama de esec, frica, poate isi pune o presiune mult prea mare si standarde prea inalte sau pot fi cauze multiple. Discutati cu ea si daca e cazul mergeti impreuna la o consiliere.

  5. Comentariu scris de EMil
    Publicat la data de 24.2.2016, ora 4:42 pm

    Buna ziua,
    1. Care este varsta minima de la care putem vorbi de “copil rasfatat”? Spre exemplu o fata de 11 luni sau un baiat de 2 ani sunt rasfatati daca: arunca jucarii, tipa, loveste, musca?
    2. Este neascultarea de pariniti un rasfat al copilului sau o joaca?
    3. Sunt bunicii “vinovati” de rasfat (prin alintarea copilului, indeplinirea tuturor cerintelor, s.a.) sau parintii (prin lipsa de atentie, program la munca prelungit, stres sau frustari manifestate, s.a.)

    • Comentariu scris de Ruxandra Niculescu
      Publicat la data de 25.2.2016, ora 2:28 pm

      S-a intiparit ideea in mod popular ca rasfatul, in sensul lui negativ, ar avea de a face cu iubirea si cu prea “multul” acesteia: prea multa iubire strica copilul si acesta se saruta doar in somn. Este o afirmatie falsa, copiii avand nevoie de cat mai multa iubire, insa in acelasi timp si de limite. Acestea se pot introduce inca de la inceput atunci cand copilul merge de-a busilea si se indreapta spre un obiect periculos insa se intoarce triumfal pentru a vedea daca este vazut de parinti. Acum e momentul pentru a fi introduse primele limite pe care bebelusul le va integra treptat. Uneori, mama e fericita cand bebelusul o trage de par si o zgarie pe fata si e total extaziata de puterea puiului de om, dar trebuie sa ii spuna intr-o maniera blanda ca o doare cand o trage de par, dar e fericita de fortele lui.

  6. Comentariu scris de kiki
    Publicat la data de 24.2.2016, ora 5:39 pm

    Fetita noastra de 2 ani si 4 luni nu mai vrea sa mearga la cresa, motivind ca nu ii plac copiii de acolo (cred totusi ca a avut un conflict cu una din educatoare). Mentionez ca a mers de bunavoie si f interesata de la 1 an si 4 luni, dar acum a facut o respingere totala, pe care nu mai reusim sa o surmontam. Educatoarele motiveaza ca e prea alintata, si de asta isi permite sa refuze.
    Deasemenea, avem mari probleme cu ea la iesirile din caza, refuza sa se imbrace si sa plece la timp la absolut orice ii propunem, indiferent ca e seara sau dimineata. Plecarea se intimpla dupa lungi negocieri si impotriviri, totul durind min. jumatate de ora, uneori mai mult. Pur si simplu nu intelegem daca facem noi ceva gresit, sau e intr-adevar alintata si isi permite sa refuze orice, pentru a-si impune vointa. Mentionez ca noi incercam sa mentinem o cale de mijloc, nu ni se pare ca o alintam, nici nu o tratam cu insensibilitate privind nevoile ei. Ce este adevarat este ca nu ii putem oferi mai mult timp impreuna, pt ca lucram f mult.

    • Comentariu scris de Ruxandra Niculescu
      Publicat la data de 25.2.2016, ora 2:32 pm

      Fata dumneavoastra este intr-o perioada in care cum bine ati observat si dumneavoastra incearca sa isi impuna vointa si sa isi afirme propria personalitate. Poate fi o perioada de moment faptul ca nu mai vrea sa mearga la gradinita, insa in acelasi timp e posibil ca acolo sa se fi intamplat ceva: poate nu ii place de un nou coleg sau de doamna educatoare. Atitudinea ei in rest e perfect normala pentru etapa de dezvoltare in care se afla. Chiar daca ii oferiti putin timp, incercati ca acela sa fie de calitate, astfel compensand orele in care nu sunteti impreuna.

  7. Comentariu scris de Madalina D
    Publicat la data de 24.2.2016, ora 11:21 pm

    Băietelul meu de 1 an si 8 luni se tranteste pe jos când nu-i convine ceva. In casă, afară, oriunde. De obicei îl lăsăm să urle si să se tavaleasca până se calmează, apoi vine si se cuibareste în bratele mele unde stă linistit iar după aceea continuăm activitătile normale. Stiu ca sunt normale aceste crize, dar nu stiu cand ar trebui să mă îngrijoreze că devine răsfățat.

    • Comentariu scris de Ruxandra Niculescu
      Publicat la data de 25.2.2016, ora 2:36 pm

      Un copil devine rasfatat atunci cand mama este nesigura si ii transmite un mesaj ambivalent copilului. Din ceea ce imi descrieti, aveti o situatie ideala, reactionati excelent, aveti empatie si stiti cum sa il linistiti pe cel mic. Ii puteti spune, atunci cand este linistit si vine la dvs in brate, ca il iubiti si stiti ca a trecut printr-o “criza” insa sunteti mandra de el ca a reusit sa se calmeze.

  8. Comentariu scris de berenger
    Publicat la data de 25.2.2016, ora 6:50 am

    care este definiția copilului „răsfățat” (cu referințe științifice, vă rog)? care este baza teoretică ce-l califică pe un psiholog să vorbească despre „răsfăț”

    • Comentariu scris de Ruxandra Niculescu
      Publicat la data de 25.2.2016, ora 2:39 pm

      Un copil rasfatat este un copil cu multe spaime, care nu stie unde sunt limitele si care uneori primeste un mesaj contradictoriu din partea parintilor. Acestia incearca sa ii ofere aproape totul pentru a suplini absenta de acasa, nesiguranta lor si amintirile din propria lor copilarie. Puteti citi despre rasfat in orice carte despre parenting fiind un subiect la moda, insa va recomand Winnicott si Brazelton.

  9. Comentariu scris de andreea
    Publicat la data de 25.2.2016, ora 9:33 am

    Am un baietel de 5 ani care refuza orice.NU VREA sa manance singur,nu vrea sa se joace ,nu vrea sa doarma,nici sa se trezeasca sa se duca la gradinita unde se comporta la fel ca acasa.Oriunde am merge e cel mai obraznic ,parcuri de joaca sau petreceri ale copiilor din familie.Mentionez ca singurul lucru care il tine linistit este telefonul,sau tableta ,pe care nu le mai tinem la vedere de o perioada de timp si se joaca doar cate o ora pe zi poate chiar si mai putn.Va rog sa imi dati un sfat ca nu mai stiu ce sa ma mai fac cu el ,in conditiile in care mai am si o fetita de 7 luni.Am incercat si cu frumosu si cu bataie si cu amenintari dar tot nu merge,iar daca il pedepsesc nu accepta pedeapsa.Va multumesc anticipat pentru raspuns!

    • Comentariu scris de Marta
      Publicat la data de 25.2.2016, ora 11:30 am

      Doamna Andreea, nu sunteti singura! Si copilul meu face exact la fel. La 4 ani. Am incercat si eu toate metodele…nimic nu functioneaza. Asa ca astept sa-i treaca de la sine.

    • Comentariu scris de Ruxandra Niculescu
      Publicat la data de 25.2.2016, ora 2:44 pm

      In general, pe la varsta de 5 ani copiii ies din opozitionism si incearca o semi-colaborare cu adultii. Din ceea ce descrieti, poate fi si o posibila rivalitate cu fetita de 7 luni. Observ ca singurul moment care il tine linistit e jocul pe tableta pentru ca acolo se poate refugia, poate fugi din real. E de vazut daca nu cumva e vorba si de o tristete la cel mic. Puteti merge cu el la o consiliere.

  10. Comentariu scris de Hadrian
    Publicat la data de 25.2.2016, ora 9:33 am

    Tema este de interes pentru mine si felicit Hotnews pentru initiativa. Nu am o intrebare directa si din motivul ca cele 9 intrebari deja lansate sunt de interes si pentru mine. As vrea totusi sa stiu, daca este posibil, ce calificari are doamna Niculescu (unde a terminat facultatea, ce competente suplimentare a dobandit dupa licenta etc) si, de asemenea, daca are si o experienta de parinte (a cati copii). Sper ca intrebarile mele sa nu fie considerate nepotrivite: in fond ma intereseaza autoritatea epistemica si experienta nemijlocita de parinte a doamnei. Multumesc anticipat.

  11. Comentariu scris de Kiki
    Publicat la data de 25.2.2016, ora 1:13 pm

    Cum ar trebui sa ne comportam noi ca parinti vizavi de alti parinti ai caror copii se poarta agresiv cu proprii copii sau ai altora iar respectivii parintii ori nu-si observa odraslele, ori nu le pasa.
    Ce puteti spune despre copiii care manifesta tendinte sociopate?

    • Comentariu scris de Ruxandra Niculescu
      Publicat la data de 25.2.2016, ora 2:48 pm

      In general, recomand sa nu se intervina in alte relatii pentru ca nu stim care sunt povestile de acolo. Poate fi un moment in care mamica a cedat, dar in restul timpului sa fie exemplara. Atata timp cat nu e nimic care sa fie reclamat la Politie sau Protectia Copilului, nu e cazul sa intervenim.

  12. Comentariu scris de Alexandra Paraschiv
    Publicat la data de 25.2.2016, ora 1:32 pm

    Baiat, 2 ani, copil unic. Incercam pe cat posibil sa ii oferim libertatea de a alege, in acelasi timp ii impunem limite foarte subtil si cu explicatii la fiecare refuz din partea noastra. Sunt momente rare cand intelege, dar sunt momente cand efectiv se enerveaza foarte tare, la modul se incordeaza, i se umfla venele de la gat, si incepe si plange foarte tare, nu il putem linisti cu nimic. In ultima vreme, la sfatul pediatrului am incercat sa il lasam in pace atunci cand isi manifesta starile descrise mai sus, sa incercam pe cat posibil sa nu il luam in seama. A dat roade de cateva ori, dar nu mi se pare o metoda buna. Adica imi este foarte greu sa il ignor in momentele acelea. Apar starile de nervi, atunci cand ii refuzam ceva, sau nu il lasam sa umble cu diferite obiecte periculoase etc. Cum am putea noi doi, ca parinti sa gestionam aceste stari fara a ajunge in pragul in care se incordeaza si plange?

    • Comentariu scris de Ana
      Publicat la data de 25.2.2016, ora 1:57 pm

      Va mai plange o vreme pana va intelege ca nu poate folosi asta ca metoda de a obtine ceva! Daca obtine o data si e refuzat de 10 ori va face din ce in ce mai rau pentru ca stie ca o data plansul i-a adus ce dorea! E o varsta la care isi incearca limitele si le incearca si pe cele ale familiei! Un pic de rabdare si fermitate si trece!

      • Comentariu scris de Raluca
        Publicat la data de 25.2.2016, ora 2:33 pm

        @Ana, nu nu lasam copilul sa planga singur, chiar daca refuzam un lucru si stabilim limite, suntem alaturi de el fizic, ascultam, mai ales in momentele de “tantrum”. Este vorba despre o teama care iese la suprafata.

        “Pentru a-l ajuta pe copil să descarce emoții vechi, părintele poate menține limita pe care a pus-o inițial și care a declanșat plânsul și criza. Apoi, pe măsură ce plânsul se întețește, părintele ascultă. Nu spune multe cuvinte, pentru a nu distrage atenția copilului de la procesul natural de eliberare. Stă alături de el, îi spune din când în când, pe un ton extrem de blând, care încurajează și mai mult descărcarea reasigurări precum acestea:

        „Ești în siguranță, pui mic. Nu, nu îți ia mami jucăria aceea. Ești ok fără ea… Mami te iubește. Sunt aici pentru tine. Nu plec niciodată. Nu, nu ia mami jucăria. Ma ai pe mine acum.”

        Aceasta este ascultarea. Ascultarea care este darul cel mai de preț pe care părintele i-l poate aduce copilului în acele momente. Ascultarea care îl face pe copil să fie mai inteligent, în contact cu el însuși.”

        http://www.totuldespremame.ro/copilul-tau/psihologie-si-comportament/lumina-de-la-capatul-tantrumului

    • Comentariu scris de Ruxandra Niculescu
      Publicat la data de 25.2.2016, ora 2:51 pm

      Sfatul pediatrului a fost excelent si se pare ca a si functionat, insa dumneavoastra v-a fost mai greu sa-l vedeti in aceasta stare. Atata vreme cat nu isi face rau si nu se pune in pericol, puteti sa stati linistita, iar apoi, dupa ce ii trece criza sa-l luati in brate, sa ii spuneti cat il iubiti, iar apoi sa discutati despre ce s-a intamplat.

  13. Comentariu scris de Florin
    Publicat la data de 25.2.2016, ora 1:53 pm

    Buna ziua,

    Avem o fetita de 5 ani si 9 luni. Nu reusim sa mergem la culcare la ora de culcare. Ar vrea sa se mai joace, eventual sa mai stea mami cu ea. Dupa ce reusim sa ajungem in pat, citim (in fiecare seara). Dupa ce terminam de citit, sunt seri in care incepe din nou sa se joace.
    Nu imi doresc sa accepte si sa faca tot ce spunem noi, la comanda, dar mersul la culcare din fiecare seara as prefera sa intre in categoria “obisnuinta”, sa nu fie nevoie sa argumentam mereu.

    Multumesc

    • Comentariu scris de Ruxandra Niculescu
      Publicat la data de 25.2.2016, ora 2:56 pm

      Si adultilor le este foarte greu sa isi gaseasca ora de culcare si inainte de somn sa aiba un ritual bine organizat. Din ceea ce scrieti, si dumneavoastra spuneti ca nu vreti “sa faca lucrurile la comanda”, insa ati vrea sa se culce fara prea multe eforturi. Seara este un moment delicat cand suntem mai aproape de vise, de fantasme si de inconstient. Ganditi-va ce vreti cu adevarat de la cea mica si apoi reanalizati situatia.

  14. Comentariu scris de RS
    Publicat la data de 25.2.2016, ora 2:23 pm

    Buna ziua.

    Am o fetita de 2 ani si 1 luna. Este destul de incapatanata si atunci cand nu doreste sa faca ceva sau vrea sa faca ceva ce nu ii este permis, incepe sa planga, urla, se tranteste pe jos. Daca i se face pe plac este capabila sa isi schimbe dispozitia imediat.

    Care ar fi cea mai potrivita metoda de a aborda aceste episoade?

    Multumesc.

    • Comentariu scris de Raluca
      Publicat la data de 25.2.2016, ora 2:35 pm

      Sa analizati daca ce ii solicitati este cu adevarat necesar. Uneori, ceea ce noi consideram ca “trebuie” sa faca copiii, nu este asa de obligatoriu. Cititi cartea “Parenting neconditionat” a lui Alfie Kohn.

    • Comentariu scris de Ruxandra Niculescu
      Publicat la data de 25.2.2016, ora 3:01 pm

      Etapa de dezvoltare dintre 2 si 3 ani este o perioada dificila in care copilul isi descopera propria vointa si vrea ca toata lumea sa fie a lui. Asa cum ati spus, “daca i se face pe plac este capabila sa isi schimbe dispozitia imediat” poate fi o solutie de moment, dar total daunatoare copilului pe viitor. Incercati sa ii trasati niste limite cu empatie si fermitate si sa nu va abateti de la ele. La inceput va fi greu, dar treptat le va accepta si veti trece prin alte provocari.

  15. Comentariu scris de Marta
    Publicat la data de 25.2.2016, ora 3:21 pm

    Buna ziua! Va sriu in legatura cu baiatul meu de 4 ani proaspat impliniti. Este normal CATEODATA sa nu ma asculte, sa nu vrea sa vorbeasca, sa ma loveasca si sa strige (si eu l-am lovit si strig incontinuare la el), sa se arunce pe jos, sa ceara in brate, sa se prefaca si sa minta? Din cauza unei intarzieri de vorbire incercam recuperare la logoped…dar nu vrea, si fara vointa nu putem face nimic. Cum sa procedez?

    • Comentariu scris de Ruxandra Niculescu
      Publicat la data de 25.2.2016, ora 10:14 pm

      Este absolut natural ca cel mic sa nu va asculte cateodata. Este o fiinta separata de dumneavoastra cu o personalitate diferita care acum, la cei 4 ani, incearca sa inteleaga aceasta lume si regulile ei.Din ceea ce descrieti se pare ca are un comportament in oglinda imitind reactiile si starile dumneavoastra. Incercati sa limitati pedepsele fizice si sa va apropiati cat mai mult de el.
      Copiii sunt diferiti, iar ceea ce unul reuseste in prezent cu mare usurinta altuia ii este extrem de greu sa faca. Intarzierea de vorbire are multiple cauze, insa vointa nu-si are locul in aceasta poveste. Poate teama, anxietatea, o istorie de viata mai incarcata. Luati-va un timp pentru a-l asculta si in acelasi timp pentru a il intelege pe baiat.

      • Comentariu scris de Marta
        Publicat la data de 26.2.2016, ora 12:52 pm

        Va multumesc pentru raspuns! Inteleg comportamentul in oglinda…dar cum sa fac sa imite si calitatile mele, nu doar iesirille…

  16. Comentariu scris de Ionut
    Publicat la data de 25.2.2016, ora 3:26 pm

    Buna ziua,
    Noi avem o problema in a identifica cand baietelul nostru de 6 ani spune adevarul sau cand vrea sa ne pacaleasca. Se intampla foarte des sa acuze fie dureri de burta sau de cap sau faptul ca este obosit atunci cand trebuie sa-si aranjeze jucariile sau cand trebuie sa faca orice altceva decat iti doreste el (TV, tableta etc.); si cel mai grav este cand are acelasi comportament la masa. Musca de doua ori din mancare dupa care incepe sa se planga de diverse dureri. La masa cea mai frecventa este cea de burta.
    Cum putem depista momentele cand ne spune adevarul si cand ne pacaleste?
    Va multumesc!

    • Comentariu scris de Ruxandra Niculescu
      Publicat la data de 25.2.2016, ora 10:30 pm

      La varste mici ,,minciuna nevinovata,, nu este un motiv de mare ingrijorare pentru că imaginaţia debordantă şi activă este un semn de sănătate psihică, chiar dacă poate duce la neadevăruri care încalcă realitatea. Fantezia se impleteste cu realitatea si astfel copilul isi exerseaza propria vointa de control omnipotent asupra parintilor. Realizeaza ca are si el o vointa proprie si o personalitate pe masura. Se pare ca fiiul dumneavoastra a gasit o metoda ideala pentru el de a scapa de toate sarcinile plictisitoare si obositoare.Atata timp cat investigatiile medicale nu au depistat nimic organic ne putem gandi ca cel mic minte pentru a scapa mai usor de unele consecinte.

  17. Comentariu scris de Andra
    Publicat la data de 25.2.2016, ora 3:49 pm

    Am un baietel 3 ani si 8 luni. A fost mai bolnavicios si din aceasta cauza nu prea a mers la gradinita, i-am facut de curand operatie la polipi si lucrurile s-au mai imbunatatit, am reusit sa-l duc o perioada mai lunga la gradinita, avem 2 probleme:
    1. Nu vrea sa mearga la gradinita, l-am intrebat de ce si a zis ca ii e frica de copii – eu il inteleg, inteleg de unde vine aceasta problema(imbolnaviri repetate, stat acasa, stat cu bunicii mai mult timp – foarte putin timp petrecut cu copii), dar, nu stiu cum sa rezolv, singura cale mi se pare sa continui sa-l duc la gradinita si sa sper ca se va imprieteni cu copii
    2. Nu vrea sa se aseze pe olita sau toaleta – cu pipi nu e problema, dar, cand trebuie sa faca treaba mare, mai bine face pe el decat sa se aseze – nu am insistat cu acest lucru, am incercat sa nu dramatizez, dar, e totusi destul de mare acum si ar trebui sa inceapa sa foloseasca toaleta.

    Multumesc

    • Comentariu scris de Ruxandra Niculescu
      Publicat la data de 26.2.2016, ora 12:46 am

      Am putine date pentru a va da un raspuns multumitor, insa o sa incerc sa trasez cateva directii pe care bine le-ati observat si dumneavoastra.
      Imbolnavirile repetate si operatia probabil ca i-au stirbit din imaginea de sine, are o nesiguranta care se resimte la gradinita, fiindu-i teama de copii si din acest motiv prefera statul acasa cu bunicii.
      Encoprezisul poate avea multiple cauze: poate fi un protest, o fixatie, o regresi (aceasta in cazul in care a detinut controlul sfincterian), insa toate acestea pot fi doar presupuneri.

  18. Comentariu scris de Diana C.
    Publicat la data de 25.2.2016, ora 3:57 pm

    1. Cum fac sa opresc un copil de 1 an si 10 luni sa faca ceva periculos fara sa-i iau efectiv obiectul din mana sau sa iau copilul in brate si sa-l mut in alt loc? Ii explic ca nu am alta alternativa, dar tot mi se pare ca abuzez de forta fizica a mea, iar apoi bineinteles ca urmeaza un episod de plans si tavalit. Fetita este foarte energica si are tendinta, mai ales cand e obosita, sa faca tot posibilul sa atraga atentia asupra ei asta insemnand: udat cu sticla de apa in cap, daca prinde obiecte mici le baga in gura si vine langa noi care suntem incremeniti de spaima, se urca pe canapea si se arunca de acolo (totusi am observat ca o face doar cand suntem pe langa ea), daca ramane fara pampersi face pipi pe jos si se tavaleste apoi in el… Este al doilea copil, iubit si alintat la fel ca cel mare, nu a fost niciodata agresata nici fizic si nici verbal si evident i se acorda multa atentie. Uneori este foarte obositor si realizez ca vor veni perioade si mai agitate.
    2. Acelasi copil energic doarme foarte prost noaptea, se trezeste incontinuu chiar si din ora in ora. Am scos laptele de noapte, am scos biberonul (bea cu paiul) si suntem in acelasi stadiu de somn foarte agitat. Ce s-ar putea face?

    • Comentariu scris de Ruxandra Niculescu
      Publicat la data de 25.2.2016, ora 10:59 pm

      Cea mica a intrat in perioada de opozitionism, una din cele mai grele etape din copilarie atat pentru parinti cat si pentru copii. Este timpul descoperirilor, al omipotentei si al negativismului. Atunci cand ii puneti limite trebuie sa fiti foarte sigura de actul pe care-l faceti si in acelasi timp sa fiti convinsa ca totul este pentru binele ei, pentru a nu se accidenta cu acel obiect. Altfel ea va recepta un mesaj confuz, iar dvs. o sa traiti un amalgam de resentimente avand senzatia ca o abuzati. Ii puteti spune: ,,iti iau acest obiect pentru ca este periculos si te-ai putea rani cu el.,, Treptat ea va intelege care sunt limitele, ca mai tarziu sa le interiorizeze si sa capete mai multe siguranta.

      • Comentariu scris de Diana C.
        Publicat la data de 26.2.2016, ora 10:59 am

        Multumesc pentru raspuns! Cred ca am uitat de la cea mare. Ne-a fost mult mai simplu noi fiind doi si ea una, acum ca ele sunt doua nici noi nu mai avem atata rabdare.

  19. Comentariu scris de Adi
    Publicat la data de 25.2.2016, ora 4:05 pm

    Copilul nostru, 3 anisori, nu mananca decat MilchSnite, paine, cartofi prajiti, supa si…ciocolata. Suntem ingrijorati ca nu are aportul zilnic necesar de vitamine (rezolvat cu sirop), proteine, etc. Aveti vreo recomandare cum sa-l facem sa manance o diversitate mai mare de alimente? Am incercat cu alti copii, sa-i facem pofta, sa-i dam cu forta (o data) – fara rezultate.

    • Comentariu scris de Ruxandra Niculescu
      Publicat la data de 26.2.2016, ora 12:25 am

      In general la aceasta varsta copilul mananca cam ceea ce vede in casa, mai mult sau mai putin. Insa acesta pare a fi un meniu de fast-food la care cel mic are acces zilnic. Refuzul de a se hrani doar cu anumite alimente poate avea cauze multiple, insa din ceea ce descrieti mai sus presupun ca este vorba de o alimentatie dezordonata. V-as intreba cum a ajuns copilul sa aiba acces la asa meniu, cine cumpara alimentele….
      Ca specie am evoluat sa ne placa teribil zaharul si grasimile, cumva copilul este indreptatit odata ce le-a gustat sa le manance doar pe acestea, cel mic avand o reactie sanatoasa bazata pe principiul placerii, pentru ca momentan pe asta se bazeaza, insa in toata aceasta poveste este important rolul dvs. si ce model ii oferiti.

      • Comentariu scris de Adi
        Publicat la data de 26.2.2016, ora 2:19 pm

        Copilul vede in casa mancare gatita, niciodata fast-food dar din pacate reactioneaza negativ la tot ce nu cunoste (si nici nu vrea sa cunoasca). De exemplu mananca doar un tip de ciocolata si nu doreste sa incerca alta marca.
        Pana la varsta de 2 ani a mancat normal dupa care a inceput sa nu mai doreasca decat cele enumerate in postarea anterioara.
        Referitor la rolul si modelul pe care il oferim, se pare ca aici este problema deoarece prea rar, eu si nevasta, avem un program sincronizat – automat si mesele le servim separat – din cauza serviciului.

  20. Comentariu scris de Adra
    Publicat la data de 25.2.2016, ora 5:15 pm

    Bună ziua,
    Băietelul meu de 2ani si 9 luni a început cam de jumătate de an să facă tot felul de “crize isterice”, mai ales când sunt eu de fată si din motive
    aparent nesemnificative(ex:dacă nu primeste un lucru/jucărie care o vrea el in momentul respectiv) .Atunci când face crize incepe sa urle isteric,plange neconsolat, chiar îsi provoacă voma uneori, se dezbracă, da din mâine din picioare, urlă după mine,iar când mă duc zice ca nu o vrea pe mama(tot timpul vrea apoi nu vrea si iar vrea un lucru), dacă plec iar urla după mine.Am incercat sa-l liniștim si cu frumosul si incecand sa fi mai duri, dar el se calmează după un timp si atunci vrea neaparat la mine in brate.
    Am uitat sa mentionez ca toate aceste stări s-au accentuat de când a venit pe lume al doilea băietel(acum 4luni.).Am incercat din răsputeri sa-l resposalizez si pe el in ceea cel priveste pe bebe…sa ne ajute la baita, la schimbat pampersul..etc, chiar l-am neglijat pe bebe ca sa stau cu el mai mult, dar tot este gelos pe bebe. Îl iubesc nespus, dar simt că nu mai pot, nu stiu unde am gresit…Si simt ca ma îndepărteaz sentimental de el…
    O alta problema ar fi ca dă în copii/împinge copii…tot timpul trebuie sa fiu cu ochii pe el; nu pe toti copiii. Etapa cu muscatul am depasit-o, dar nu inteleg de ce a devenit asa agresiv? Noi ca mijloc de pedeapsă utilizăm pusul la colt, pe un ton blând ,dar ferm si explicand ii de este pus la colt; dar parcă pe mine in ultima perioada nu mai ascultă. Sunt obosită, nervoasă am cam inceput sa-l pedeapsesc foarte des, chiar sa urlu si eu…Nu stiu unde este copilul meu cuminte .Ma simt neputincioasă ptr ca stiu ca trebuie sa am răbdare, să îi explic tot, sa-l iau cu frumosul, dar nu mai am răbdare.
    Ma puteti ajuta cu niste sfaturi.Vă mulțumesc anticipat.

    • Comentariu scris de Ruxandra Niculescu
      Publicat la data de 26.2.2016, ora 12:13 am

      Imi imaginez ca sunteti obosita cu un bebelus si un baiat dornic sa detina toata lumea la picioare. Mai trebuie sa aveti putina rabdare, pentru ca mai apoi sa o luati de la capat cu cel mic. Este o perioada de grele incercari, in care rabdarea este elementul cheie. De cele mai multe ori cand un copil agreseaza alt copil, el este cel care are spaime mult mai intense ca victima. Este speriat de propriile reactii, de tot ceea ce simte si de toata zarva produsa. Atunci, ca si victima si el are nevoie de intelegere, pentru a nu mai recurge la agresiune si alta data. Altfel vi intra intr-un cerc, unde o sa-si spuna ca el oricum este ,,rau,, pentru ca bate alti copii, ce rost are sa se opreasca din asta cand vede ce efecte produce in ceilalti. Copiii simt foarte bine adultii, iar baiatul dvs stie ca acum sunteti intr-o situatie vulnerabila si incearca sa va testeze, lucru care se pare ca-i si reuseste. Relaxati-va, incercati sa va odihniti si sa retrasati niste limite, insa cu rabdare si hotarare.

    • Comentariu scris de Raluca
      Publicat la data de 26.2.2016, ora 10:58 am

      http://blogulmeumediocru.blogspot.ro/2014/02/cum-ne-ajutam-copiii-agresivi.html#axzz41AdL2b3T
      _________________________________________
      Cele 10 principii ale Aware Parenting

      Dr. Aletha Solter

      (www.parentship.ro)

      1.Părinții conștienți îndeplinesc nevoile de apropiere fizică ale copiilor lor (îmbrățișări, dezmierdări etc). Ei nu-și fac griji în privința “răsfațării” copiilor lor.

      2.Părinții conștienți acceptă întreagă gamă de emoții și ascultă, fără a judeca, exprimarea sentimentelor copiilor lor. Ei știu că nu pot preveni toate sentimentele de tristete, furie sau frustrare ale copiilor și nu încearcă să-i oprească atunci când își descarcă emoțiile dureroase prin plâns și crize de furie.

      3.Părinții conștienți oferă copiilor stimularea adecvată vârstei lor și au încredere că aceștia vor învăța în ritmul și în felul propriu. Ei nu încearcă să forțeze copiii către un nou stadiu de dezvoltare.

      4.Părinții conștienți sprijină copiii în învățarea de noi competențe și nu judecă performanțele acestora, nici prin critici și nici prin laude evaluative.

      5.Părinții conștienți petrec în fiecare zi un timp în care le acordă copiilor întreaga atenție. În acest timp special și de calitate ei observă, ascultă, răspund și se alătură copiilor în jocul lor (dacă sunt invitați să facă asta), însă nu dirijează activitățile copiilor.

      6.Părinții conștienți își protejează copiii de pericole, însă nu încearcă să prevină toate greșelile, problemele sau conflictele copiilor lor.

      7.Părinții conștienți își încurajează copiii să fie autonomi în rezolvarea problemelor și îi ajută numai când este necesar. Ei nu rezolvă problemele copiilor în locul lor.

      8.Părinții conștienți stabilesc limite rezonabile, ghidând copiii cu blândețe către comportamente dezirabile și, pentru soluționarea conflictelor, iau în considerare nevoile tuturor celor implicați. Ei nu manipulează copiii prin mituiri, recompense, amenințări, pedepse sau în alt mod.

      9.Părinții conștienți au grijă de ei înșiși și sunt sinceri în privința propriilor nevoi și emoții. Ei nu se sacrifică pe sine până la a aduna resentimente.

      10.Părinții conștienți se străduiesc să conștientizeze modul în care experiențele dureroase din propria copilărie interferează cu abilitatea lor de a fi părinți buni și fac eforturi conștiente pentru a evita transmiterea propriilor suferințe copiilor lor.

      line
      Aware Parenting are la bază activitatea Dr. Aletha Solter. Pentru mai multe informații vezi cărțile Dr. Aletha Solter: Bebelușul meu înțelege tot, Copiii noștri, frumoși și sănătoși, Lacrimi și crize de furie, O viață fără droguri și Attachment Play.

  21. Comentariu scris de Anda Badic
    Publicat la data de 2.3.2016, ora 2:14 pm

    Buna ziua,
    avem o fetita de 9 ani si tatal ei si cu mine avem disensiuni cu privire la cateva aspecte, fapt de care, spune sotul meu, fetita noastra profita, devenind alintata.l

    Ei nu ii plac produsele lactate. Nu mananca branza, iaurt, cu chiu cu vai bea lapte,. Sotul meu a fortat-o, i-a rugat, in vacante, si pe parintii lui sa o forteze. Branza si iaurt continua sa nu manance, dar daca lapte nu brea intr-o zi, sotul meu o pedepseste. Eu nu o pedepsesc niciodata pentru acest motiv, iar sotul meu considera ca in acest fel eu contribui la o falie intre noi si ea va profita de acest lucru. La fel se intampla cu fructele. El o pedepseste daca u mananca (daca nu cere din proprie initiativa) doua fructe pe zi. Ce parere aveti? Ce consecinte au aceste pedepse si aceasta fortare asupra fetitei pe termen lung? Multumesc!

  22. Comentariu scris de Ristea Mirela
    Publicat la data de 2.3.2016, ora 11:33 pm

    Bună seara
    Am un băiețel de 4 ani nu îm ia nici un siropel ,nu a fost bolnăvicios până acum dar intrând în colectivitate la gradi facem mici viroze nu le putem trata decât injectabil ,cum sal conving fără sal forțez , cuvântul ,,nu vreau “îl folosește foarte des dar îl pot întoarce ,numai refuzul medicamentelor e foarte categoric

  23. Comentariu scris de filip cateluta
    Publicat la data de 9.3.2016, ora 6:37 am

    buna dimineata am un baietel de 4 ani vb f mulea cuvinte si propozitii scurte stie alfabetul nr pana la 10 in engleza dar nu comunica cu persoane straine si dacal intreaba cineva ceva el spune nu vreau si reactioneaza violent se mai si loveste cateodata obiceiul cu lovitul la luat decand lam avut la cresa sant momente cand sant disperata si nu stiu cum sa reactionez acum treb sa mergem la psihilog si mie tare frica ca nu o sa stea sal evaluieze

  24. Comentariu scris de filip cateluta
    Publicat la data de 13.3.2016, ora 6:17 pm

    va rog frumos sami raspundeti si mie

  25. Comentariu scris de Andreea
    Publicat la data de 17.11.2016, ora 5:53 pm

    Buna ziua! Am nevoie de ajutor am un copil de 3 ani si9 luni care ma loveste pisca Musca si bate din picioare asta o face de cand a venit cel de al 2-lea copil. Nu stiu cum SA ma comport asta zi a facut Asia ca nu vroia SA mearga la culcare am iesit din ti par si iam dat la fundulet evident ca am plans amandoi nu stiu cum SA ma comport la gradinita nu vrea SA mearga spine ca.l bate invatatoare.noi in casA nu ne certam si nu este violent a in familie.unde gresec Pana SA nasc mam ocupat doar de el si nu a fost asaniciodata asta este a doua Ohara in 3ani can is bataie la fund.unde gresec multumesc mult



Lasa un comentariu


Do NOT fill this !