Automedicatia, un comportament insusit in familie

Un studiu realizat in 2012 de firma de cercetare de piata Unlock Market Research impreuna cu Asociatia Romana a Producatorilor Internationali de Medicamente (ARPIM) a aratat ca 87% dintre adulti folosesc automedicatia. Dintre acestia, cei mai multi adulti aleg sa se trateze fara a cere sfatul specialistului de raceala – 41% si durere de cap – 31% si de cele mai multe ori se bazeaza pe experiente anterioare sau pe informatiile gasite pe internet, se arata intr-un comunicat transmis de ARPIM.

Desi adultii sunt constienti de faptul ca automedicatia prezinta foarte multe riscuri multi dintre acestia, 6 din 10 parinti, o aplica si in cazul copiilor lor, transformandu-i astfel in viitori adulti care vor evita sa apeleze la un specialist atunci cand starea de sanatate le-o impune.

“Inca de mici, copiii trec printr-un proces de identificare, incep sa imite personalitatea parintilor, ticurile, activitatile lor si isi insusesc in detaliu modelele de comportament ale acestora. Practic, copilul va retine si va face ceea ce vede la parinti si mai putin ceea ce parintii incearca sa-i transmita verbal”, a declarat dr. Evelina Moraru, Medic Pediatru Spitalul de Copii Sf. Maria Iasi.

Tocmai de aceea parintii trebuie sa acorde foarte mare importanta felului in care se comporta in preajma celui mic si cum il ajuta pe acesta sa faca fata unei stari de sanatate precare.

  • Medicamentele nu sunt o solutie pentru orice

“O tuse usoara, fara expectoratie sau o durere de cap nu presupune administrarea imediata a
unui medicament asa cum nici administrarea de vitamine pentru cresterea sistemului imunitar nu inseamna ca cel mic nu va mai raci. Medicamentele nu sunt bomboane, iar administrarea dupa ureche a acestora le va crea copiilor falsa impresie ca orice senzatie de disconfort poate fi ameliorata cu o tableta. In timp, cei mici isi vor insusi acest tip de comportament. Mai mult, copiii care au acces la dulapul de medicamente si care pot retine numele si pentru ce sunt folosite medicamentele si le pot administra singuri creandu-si astfel alte probleme de sanatate”, a adaugat dr. Evelina Moraru.

  • Solutiile alternative, benefice si pentru adulti si pentru copii

“Daca un copil isi va vedea parintele ca ia imediat un medicament atunci cand se plange de o durere de cap sau de stomac, el va stoca acest model comportamental si cand va fi mai mare il va adopta, poate chiar il va transmite mai departe propriei familiei. Incercati sa le aratati celor mici ca pana la dulapul de medicamente sunt si alte optiuni. O solutie pentru durerea de cap ar putea fi o plimbare in aer liber, pentru durerea in gat un ceai cu lamaie si miere, iar cresterea imunitatii este rezultatul alimentatiei corecte si echilibrate nu al utilizarii vitaminelor. Invatati-i pe cei mici sa aiba grija de ei intr-un mod simplu, natural si aplicati si dumnavoastra acelasi principiu”, a mentionat dr. Moraru.

Comportamentul parintilor este un model pentru micutii lor si atitudinea fata de imbolnavirile curente trebuie sa fie ca o lectie de viata. Automedicatia ascunde multe riscuri si tocmai de aceea in educatia copiilor trebuie implementata ideea ca tratamentul potrivit este cel confirmat de un medic ca fiind eficient si sigur.

Articole similare:

  1. Automedicatia. Ce riscuri presupune?
  2. Automedicatia corecta – cand putem administra medicamente celor mici fara sfatul medicului
  3. Studiu: Medicul de familie, un mic rege pe tabla de sah. Mai putin de un sfert dintre romani au ales serviciile medicale private
  4. “Niciun medic nu intreaba pacientul diabetic cum se descurca in familie, cu copiii.” Cine asculta problemele diabeticilor?
  5. O solutie pentru medicina de familie: inlocuirea medicilor generalisti de catre medicii internisti

Tags: ,

4 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!

  1. Comentariu scris de Gica
    Publicat la data de 16.12.2012, ora 6:52 pm

    Un articol propagandistic menit sa readuca pacientul in spital pentru a-i da de munca medicului.
    Ce nu se spune insa in articol e ca si daca se duce la medic, calitatea profesionala si umana a acestora a scazut asa de mult in ultimii ani (pe fondul emigrarii masive a celor cu adevarat buni si inlocuirii lor cu plevusca care s-a tarat prin facultatea de medicina) ca ai chiar mai mari sanse sa te nenorocesti ducandu-te la doctor decat tratandu-te acasa dupa internet sau dupa regulile batranilor.
    Evit s-o spun caci ar putea sa para un cliseu insa cunosc cel putin doua cazuri documentate care s-au nenorocit datorita incompetentei crase a medicilor care i-au diagnosticat si tratat total aiurea aducandu-i intr-o stare deplorabila pe pacient. nu mai vorbim de conditiile precare din spitalele de stat unde te poti duce pe picioarele tale si iesi in scaunul cu rotile de la o simpla punctie sau cu un stafilococ. inainte sa judecam pacientii, aruncati un ochi in ograda medicala si o sa vedeti de ce in popor exista prejudecata: “mai bine mor decat sa ajung la spital”.

  2. Comentariu scris de sutu daniel
    Publicat la data de 16.12.2012, ora 7:06 pm

    Sunt de acord ca, in majoritatea cazurilor, oamenii pot gresi apeland la automedicatie, dar permiteti-mi, va rog, sa va dau un exemplu in care medicilor nu le pasa de efectele secundare ale medicamentelor, in special de efectele antibioticelor:
    Sotia mea a stat acum doua saptamani internata cu _ copilul nostru in varsta de 5 ani, la Spitalul Sf. Maria. Fara sa-i parvina rezultatele de la urina, coprocultura, sange, etc etc, desi copilul se simtea foarte bine in urma administrarii de diferite vitamine si glucoza prin perfuzie (era deshidratat, nu putea sa manance, febra, voma), medicul din a doua tura de garda a hotarat sa-i administreze c fort (ceforte) despre care am inteles ca e un antibiotic cu spectru foarte larg.
    Cum naiba sa te speli pe maini, administrandu-i copilului un antibiotic, fara sa stii sigur ce are? A avut o enterocolita, din cauza careia ii scazuse nivelul mai multor substante din organism, problema rezolvata prin cele cateva perfuzii (recomandate de medicul de garda din momentul sosirii noastre la spital, lucru pentru care ii si multumesc pe aceasta cale).
    Tot un coleg doctor din acelasi spital, de aceeasi formare, a recunoscut ca a facut bine sotia ca a refuzat tratamentul cu antibiotic, intrucat nu ar fi fost necesar.
    Dar stiti ce se mai ofuscasera doctorii care au venit la vizita de luni? I-au spus sotiei ca _ copilul nu va putea face sport niciodata, ca are rahitism (coastele iesite in exterior in partea din fata). Cum de s-a putut pronunta asa, rau intentionat, in privinta asta? Sotia i-a lamurit ca imi seamana mie la constitutie in privinta coastelor, iar in ceea ce priveste sportul, copilul face inot de la varsta de 3 ani (repet, acum are 5).
    Si sa te mai duci in spital?!?!?!
    Poate la privat e mai ok, pentru cine isi permite, dar si aici exista uscaturi: acum doua zile, s-a dus o vecina sa-si faca niste perfuzii (la recomandarea doctorului), la o clinica privata. I-a pus branula gresit, da???? O durea mana pe sarmana femeie, de si-a scos-o acasa singura, asa de tare o durea!
    Si un ultim exemplu intamplat chiar mie:
    Aflandu-ma pe masa de operatie, nimeni din sala de operatie nu a reusit sa-mi gaseasca vena pentru a-mi pune branula (etc). Am fost intepat de fix 6 ori si nici nu au gasit-o. In cele din urma, au chemat pe o asistenta de la reanimare care din prima a reusit!
    Eu lucrez in invatamant, stiu cum sunt salariile si in sanatate, dar: Frate, nu te pricepi, du-te naibii in alt domeniu, ca poate or fi si oameni dedicati care sa lucreze pe bani putini ( ca doar pe asta mizeaza conducatorii nostri in ce priveste invatamantul)! Iar daca te consideri prea bun pentru salariul care ti se ofera, fa ceva in sensul asta (si nu am in vedere recomandarea de a parasi tara), dar nu-ti bate joc de meserie si de oameni, ca ai depus un juramant!!!

  3. Comentariu scris de Ovidiu Caba
    Publicat la data de 17.12.2012, ora 8:51 am

    Practic si eu aceasta “meserie” dintr-un motiv extrem de simplu:
    1. Daca ma imbolnavesc, ca sa pot obtine concediu medical si reteta, trebuie sa ma programez. Nu ma pot programa azi pentru azi, ci azi pentru maine sua poimaine. Pana atunci boala mi se agraveaza. Asa ca prefer sa iau medicamente bazandu-ma pe experientele anterioare.
    2. Uneori medicul nu te programeaza daca nu ai facut rost de documentul care atesta ca esti angajat, ai platit contributiile si nu ai depasit limita maxima de CO/an. Asta inseamna, mai ales iarna, sa stai in frig aiurea, pe drum samd, cand poate esti terminat fizic din cauza bolii.
    3. Daca merg la medic, acolo mai trebuie sa stau inca o ora sau doua, uneori in frig, alteori doar cu perceptia de frig, in conditiile in care esti terminat fizic din cauza bolii.

    In conditiile date si pe baza experientei trecute cand m-am vindecat in urma automedicatiei, ce motivatie am eu sa merg la medic?

    PS: Sunteti un ziar de profil, faceti ceva si trageti de mana comisiile/autoritatile abilitate sa rezolve problemele care sunt sigur ca va parvin de la cititori.

  4. Comentariu scris de nnm
    Publicat la data de 17.12.2012, ora 12:40 pm

    Nu e numai vina pacientilor, ci si a medicilor. Am fost acum doua luni la medic (tot firma mare, privata, concurenta) i-am spus ca ma doare gatul si am simptome de raceala. A zambit cu subinteles, cum de-am venit pentru atata lucru… Cand i-am spus ca simptomele nu dispar de aproximativ un an, s-a uitat putin in gat, a zis ca nu se vede mare lucru si sa iau nurofen forte. Evident n-a avut niciun efect. Normal ca te intrebi, de ce sa mai mergi la medic, pentru ca oricum nu rezolva nimic si te mai face sa te simti si prost pe banii tai…



Lasa un comentariu


Do NOT fill this !