“Urata” din viata mea: “Cand toti imi spun sa gandesc pozitiv, eu spun OK, zambesc, dar apoi raman singur cu ale mele”. Medicul psihiatru Ioana Pop si jurnalistul Vlad Mixich au discutat online despre depresie, anxietate, stres

Ioana Pop & Vlad Mixich / Foto: MedLive.ro

Acum cinci luni, HotNews.ro si Deutsche Welle v-au propus un tapet colorat, “A venit Urata”, care descoperea povestea unor oameni care au intalnit-o si au vorbit, pentru prima oara public, despre Ea. Povestea mea este tapetul meu colorat: ce fac cand toti ma incurajeaza, eu le zambesc si apoi raman singur cu ale mele? Medicul psihiatru Ioana Pop, de la clinica MedLife, si Vlad Mixich, jurnalist specializat in problematica sanatatii psihice, au discutat online despre depresie, anxietate, stres, legatura dintre acestea si despre ce a fost inainte: oul sau gaina.
Realizatori: Magda Barascu, Ramona Florea.

Situatii

·         Mi-e mai usor sa vorbesc cu computerul decat cu oamenii.

·         M-au sunat prietenii, ma invita in oras, merg cu ei si, totusi, ce sens are?

·         Am o familie, dar nu simt nimic pentru copilul meu.

Ce pot face?

  • Posteaza intrebarea ta utilizand formularul de la finalul articolului.
  • Pentru a pastra coerenta si relevanta discutiei, nu vom valida comentariile care nu se refera la temele anuntate, care nu contin intrebari sau care consta in atacuri la persoana.

Partenerii MedLive.ro: radio Itsy Bitsy, www.IrinaReisler.ro

VIDEO Medicul psihiatru Ioana Pop: “Cine se duce la o singura sedinta de terapie si se asteapta la minuni se imbata cu apa rece”

Articole similare:

  1. Intrebari pentru dr. Ioana Pop – medic specialist psihiatru

Tags: , , , , , ,

177 comentarii

Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!

  1. Comentariu scris de costi
    Publicat la data de 26.1.2010, ora 6:13 pm

    Nu credeti ca mass-media , si in special televiziunile, nu neaparat prin stirile de la 5, ci si prin felul cum prezinta evenimentele contribuie la creerea unuei depresii?

    • Comentariu scris de Simina
      Publicat la data de 27.1.2010, ora 8:49 am

      daca am fi in echilibru cu noi insine mediul exterior nu am trebui sa ne bulverseze intr-atat cat sa ne duca la depresie …

    • Comentariu scris de Miha
      Publicat la data de 27.1.2010, ora 2:24 pm

      ba da stirile din ziua de azi sunt groaznice, toata lumea se sinucide sau comite crime, copiii care se omoara prin simplu fapt ca nu sunt lasati la calculator,,, e ceva de neconceput. Si nu numai stirile cred eu ca sunt de vina ci si multele posibile accese la filme si emisiuni care influenteaza negativ, pe primul loc situanduse internetul.

      • Comentariu scris de Alex
        Publicat la data de 27.1.2010, ora 5:58 pm

        E la moda acum sa dai vina pe internet, pe televizor, pe toate cand, de fapt, ar trebui sa va uitati in interior si sa vedeti ce este in neregula acolo. Daca va deprima internetul nu mai intrati pe el decat in limita necesitatilor de la servici. vi se pare ca televizorul e nociv? Regretati vremurile cand, seara, oamenii inteligenti citeau luminati de o lumanare? Nimeni nu va impiedica sa faceti asa. Va deprima orasul si va doriti o viata simpla la tara? Puteti sa vindeti apartamentul din Bucuresti si sa cumparati o casa ieftina intr-un sat. Acolo, puteti trai intr-un paradis rural, crescand gaini si vaci si ingrijind pamantul. Cu putina grija si economie la lichidarea situatiei din Bucuresti puteti supravietui acolo fara sa va angajati deloc. Deci, va convine? La drum!

      • Comentariu scris de Ioana Pop
        Publicat la data de 28.1.2010, ora 9:04 am

        Intr-adevar mass media prezinta multe lucruri bulversante si sunt de parere ca ar exista si lucruri frumoase de aratat.
        Dumneavoastra alegeti daca sa urmariti sau nu aceste emisiuni. Aveti dreptul sa va selectati programe favorite si sa evitati stirile care va deranjeaza. Asa cum evitati sa treceti pe langa o cladire in constructie unde scie “pericol, sus se lucreaza”, tot asa puteti evita si aceste stiri. Decizia va apartine.
        Pe de alta parte sunt de acord cu comentariul Siminei, o persoana echilibrata poate sa suporte mult mai usor aceasta avalansa media decat o persoana care are anumite sensibilitati.

      • Comentariu scris de Bobo
        Publicat la data de 30.1.2010, ora 5:13 am

        Nu e adevarat. In atac de panica intri de la o situatie stresanta din care nu stii cum sa iesi, prins caintr-o carapace. Sau de la prea mult alcol sau cafeina. Eventual daca nu preadormi si iti distrugu sistemul nervos, cateodata e genetic. ATAT

  2. Comentariu scris de Ortance
    Publicat la data de 26.1.2010, ora 6:38 pm

    Credeti ca doi oameni un barbat si o femeie cu atacuri de panica la activ si cu stari anxioase pot sa faca pereche bazat tocmai pe faptul ca inteleg foarte bine prin ce trec ? Eu sunt femeia si simt ca mi-ar fi greu sa povestesc cuiva care nu a trait stari de panica prin ce trec ( f.f.f. rar pt ca m-am tratat ) . Ma gandesc ca as putea fi inteleasa altfel de cineva care a trecut prin asta mai ales cand am momente in care mintea pleaca pe campii si am nevoie sa ma izolez ca sa ma pot echilibra . Cred ca tulburarea psihica este ca un defect/boala cu care trebuie sa inveti sa traiesti si care sa poata fi acceptat/tolerat si de cei de langa tine . Anxietatea si atacurile de panica se pot trata 100% fara riscuri de reaparitie ?

    • Comentariu scris de Ioana Pop
      Publicat la data de 28.1.2010, ora 9:05 am

      Cred ca o persoana care iubeste il poate intelege pe cel iubit cu tot cu problemele pe care le are. Ar fi foarte frumos daca ati incerca amandoi sa faceti ceva pentru starile anxioase si anume sa le tratati. Asta in ideea ca veti dori sa aveti copii si exista specialisti care sustin ca anxietatea este si un comportament invatat. Deci, pentru viitor ar fi de dorit ca aceste probleme sa fie rezolvate.

  3. Comentariu scris de Marina
    Publicat la data de 26.1.2010, ora 6:40 pm

    ce parere aveti despre psihoterapia ortodoxa ? dar despre spovedanie versus psihoterapie ?

    • Comentariu scris de Georgescu M.
      Publicat la data de 27.1.2010, ora 8:20 am

      Avand in vedere ca o parte din starile anxioase pleaca de la ganduri obsesive ce tin de tot felul de invinuiri pe care ni le aducem legate de decizii din trecut , mustrari de constiinta ca sa ne exprimam mai la general …
      Credeti ca simpla adormire a constiintei prin tratament medicamentos va rezolva problema de fond ? Sau va rezolva doar forma de manifestare a unei treziri de constiinta normale pana la urma . Practic un tratament medicamentos nu rezolva faptele din trecut care ne macina si nici psihoterapia . A te impaca cu trecutul nu este o chestiune chiar asa simpla . De aceea consider ca partea spirituala a problemei nu trebuie ignorata . In concept crestin ortodox trebuie sa tragem linie dupa pacatele trecutului si sa mergem inainte dupa alti parametri – incercand sa nu mai cadem in pacat . Tratamentul medicamentos ne ajuta sa traversam simptomele acestui zbucium sufletesc dar , in paralel cu el e nevoie de o reasezare a vietii . Si da , cred ca e nevoie de un duhovnic care sa ne fie martor , sa ne indrume sa ne cerem iertare de la Dumnezeu .

      • Comentariu scris de carolina
        Publicat la data de 27.1.2010, ora 11:12 pm

        Sa ne cerem iertare lui Dumnezeu? Care pacate? Anxietatea si starile de panica ale unui tanar de 30-40 de ani nu au nicio legatura cu pacatul (care pacat?). Traim intr-o socieatate care ne solicita foarte mult nervos, muncim mult, nu avem siguranta viitorului, de aici anxietatea si atacurile de panica la majoritatea depresivilor. Desigur exista si alte motive, legate de viata emotionala, de deziluzii, esecuri in amor, dar nici astea nu se pot rezolva cu spovedania la popa. Acum 30-40 de ani nu prea se auzea de anxietate si atacuri de panica…si motive de disperarea erau destule.

      • Comentariu scris de george
        Publicat la data de 28.1.2010, ora 9:43 am

        Pacatul de a fi mult prea racordat la material …
        Pacatul mandriei …. Pacatul relatiilor intime dezordonate …
        Pacatul invidiei , al judecarii celui de langa noi ….
        Pacatul negrijii de parinti ….
        Pacatul de a ne incapatana sa ne croim drum dupa ambitii si repere ele lumii materiale fara sa ii dam si sufletului nostru ce are nevoie ….
        Pacatul de a vrea sa faci prea multe …
        Ar fi multe de spus ….

        Enumerarea nu va vizeaza pe dvs Doamne fereste ci pe tinerii zilelor noastre …

    • Comentariu scris de Ioana Pop
      Publicat la data de 28.1.2010, ora 9:13 am

      Cred ca este de folos orice omul crede ca il ajuta, indiferent daca acest lucru se numeste confesiune, sedinta de terapie sau meditatie.
      Din pacate nu toate tulburarile se pot rezolva numai prin confesiune sau terapie si in unele cazuri este nevoie si de medicamente. Aceste medicamente nu consider ca adorm constiinta, dupa mine ele regleaza niste mediatori cerebrali perturbati care a fost dovedit stiintific ca stau la baza acestor probleme.
      Exista intr-adevar multe idei preconcepute vis a vis de medicamente, va reamintesc ca nu exista boli, exista bolnavi si ca daca un medicament nu a functionat in cazul unei persoane sau a generat efecte secundare neplacute nu este nevoie ca acest lucru sa se intample si cu alt personaj.
      Studiile arata ca in cazul tulburarilor psihice cele mai bune rezultate se obtin prin combinarea tratamentului medicamentos cu psihoterapia.

  4. Comentariu scris de Gavril
    Publicat la data de 26.1.2010, ora 8:58 pm

    Buna ziua! Cum apare anxietatea? Cu ce sa hraneste ea? Cum facem sa o invingem definitiv? (fara medicamente).

    • Comentariu scris de Ioana Pop
      Publicat la data de 28.1.2010, ora 9:21 am

      In legatura cu acest subiect exista mai multe teorii. Anxietatea are doua componente: componenta chimica (legata de perturbarea mediatorilor cerebrali) si o componenta comportamentala, adica un mod deficitar prin care omul respectiv face fata provocarilor de zi cu zi. De exemplu, daca exista o sensibilitate psihica iar persoana in cauza este genul care se implica foarte mult in diverse activitati si incearca din rasputeri sa faca totul perfect , nu isi dozeaza eforturile exista sanse mari ca la un moment dat sa fie “depasit de evenimente” si sa apara simptome de depresie si anxietate. Fiecare dintre noi avem niste limite pe care este sanatos sa le respectam.
      In cazul unor tulburari de anxietate usoare ( un atac de panica pe luna) si durand de putin timp (una – doua luni), lucrurile se pot rezolva si numai cu sedinte de terapie si cu tratamente naturiste.
      In cazul in care severitatea simptomelor este mai mare si durata de cand acestea au aparut este semnificativa (luni, ani), atunci este nevoie de medicamente.

      • Comentariu scris de Bobo
        Publicat la data de 30.1.2010, ora 5:28 am

        Corect. Va multumim. Asta explica tot pt. toti care vor sa inteleaga. Medicamentele chiar m-au ajutat. Sunt 2 feluri de medicamente. Unele din gama diazepamelor, pe care nu le-am luat asa cum mi le-a prescris doctrul, ci luam numai cate una atunci cand aveam atacul de panica si nu mai puteam iesi din el altfel. Insa pastilele care le-am luat erau antidepresive, dar din gama celor care isi fac efectul in timp, dupa vreo 2 luni de luat zilnic si necesare a fi luate cel putin 6 luni ca sa isi faca actiunea cum trebuie asupra creierului. Nu te turmenta ca un diazepam. Totusi incetarea tratamentului a trebuit sa decurga in etape lente, scazand doza mereu pana la cat am putut taia cea mai mica bucatica dintr-o pastila. Insa acum sunt perfect sanatos.
        A, si desigur, am iesit din situatia stresanta(am lasat casa la banca), ma apreciez si continui sa lupt si sa invat pt cariera mea care m-a demoralizat prin faptul ca nu o am cu toate ca am facut o facultate si alte certificari dupa, iar job nimic(in SUA), dar cel mai mult am invatat sa apreciez viata si sanatatea de care sa ma bucur acum. Dar cred ca in mare parte au fost medicamentele , care pe lanaga anxietate, m-au vindecat si depresia, fiind cel mai fericit si plin de energie om din lume

  5. Comentariu scris de ionut
    Publicat la data de 26.1.2010, ora 9:56 pm

    De 5 luni incoace nu mai gasesc placere sau satisfactie in nimic din ce fac, refuz sa comunic, iar toate astea se pare ca sunt vizibile si celor cu care interactionez zilnic (am fost atentionata in repetate randuri ca las impresia de incordare comportamentala si, odata intrebat ce ma framanta, nu ma pot explica in vreun fel).
    Cum pot sti ca starea in care ma aflu e depresie? O pot diferentia de o pasa proasta, de o tristete de moment sau de o timiditate in comportament? E durata un indiciu in sensul asta?

    • Comentariu scris de Ioana Pop
      Publicat la data de 28.1.2010, ora 9:30 am

      Problema dumneavoastra dureaza de ceva timp, a devenit vizibila si probabil ca va deranjeaza in viata de zi cu zi.
      Nu pot sa pun un diagnostic on line, va pot sugera sa consultati un medic.
      Intr-o depresie mai pot aparea simptome cum ar fi : iritabilitate, irascibilitate, lipsa de rabdare, o stare de incordare permanenta si pierderea capacitatii de a va relaxa, tulburari de somn, anxietate (frica), atacuri de panica, diverse simptome fizice : greata, ameteala, diaree, dureri de cap, diverse dureri in corp neexplicate de o cauza concreta somatica. De asemenea va puteti confrunta cu tulburari de memorie, de atentie si o scadere a randamentului in activitatile zilnice, o lipsa de placere in tot ce faceti, incapacitatea de a va bucura, lipsa chefului de viata, diminuarea poftei de mancare, pierderea apetitului sexual.
      Nu e obligatoriu sa existe toate aceste simptome, daca totusi regasiti aici o parte din problemele dumneavoastra va sugerez sa consultati un medic.
      Problema dumneavoastra are si solutii.

  6. Comentariu scris de Augusto
    Publicat la data de 27.1.2010, ora 12:59 am

    Cum definiti boala mentala si, in ce masura este aceasta un construct social?

    • Comentariu scris de Ioana Pop
      Publicat la data de 28.1.2010, ora 9:37 am

      Cred ca este important de specificat ca diagnosticul bolii psihice nu este unul arbitrar. Adica nu intra omul in cabinet, ma uit la el il pun sa povesteasca ce problema are si ii pun un diagnostic pentru ca asa mi se pare mie, ca ar avea o depresie, o anxietate sau alta boala psihica.
      Punerea unui diagnostic, indiferent de ce natura este o problema de responsabilitate si se face dupa niste criterii.
      Psihiatria nu este ceva arbitrar, ci este foarte ancorata in concret si in stiinta.
      Criteriile diagnostice pentru o boala sunt strict standardizate si urmaresc itemi care tin de : natura si intensitatea simptomelor, durata acestora, factori de excludere a unei maladii somatice sau a consumului de substante.
      Deci, daca vreti sa vedeti cum este definita tulburarea psihica puteti cauta doua carti, ambele folosite intens in Romania: DSM IV – TR si ICD 10. Gasiti cu siguranta link-uri si pe net.

      • Comentariu scris de Augusto
        Publicat la data de 29.1.2010, ora 8:21 am

        Eu am intrebat un lucru extrem de simplu: definitia bolii mentale. Din pacate v-ati eschivat in a-mi raspunde exact la o intrebare exacta.
        Eu cred ca diagnosticul bolii mentale este unul extrem de arbitrar si nu exista prea multe teste stiintifice. Stiintific, in acest caz, ar insemna sa faceti teste biologice, analize de laborator inainte de a pune un diganostic. Asta inseamna sa aduceti evidente empirice, direct observabile care sa sustina diagnosticul pus. Dumneavoastra faceti analize bio-patologice in cazul clientilor dv?
        Interviul nu e stiintific, nici observarea comportamentului, nici intervievarea familiei, nici formularele de evaluare. Toate acestea pot ajuta dar nu au valoare stiintifica. Doar testele de laborator pot reprezenta o dovada irefutabila despre prezenta sau absenta agentului patogen.
        DSM-ul reprezinta o frauda, nimic nu e stiintific acolo. (Dv ati vazut vreo statistica in acest manual? Eu nu am vazut. Atunci de ce se numeste Diagnostic and Statistic Manual?)
        Acum 80 de ani existau aprox. 8 boli mentale. Acum sunt in jur de 400. Scoatere si introducerea unor afectiuni se face intr-o maniera extrem de arbitrara. In urma cu 25 de ani Homosexualitatea era considerata o boala mentala. Azi e considerata o optiunea cceptata. De ce? Pt ca comunitatile homosexuale au facut lobby pentru a scoate homosexualismul din DSM pt ca aduce stigma gruparii respective. Acum, prin analogie, daca bolnavii de schizofrenie ar protesta oare ar fi scoas a schizofrenia din DSM? Asociatia Psihiatrilor din America inventeaza noi boli psihice de la o editie la alta. De ce? Pentru ca le convine. Financiar le convine. Mai multi bolnavi = mai multe medicamente = mai multi bani companiilor farmaceutice. Acestea finanteaza cercetarea in acest domeniu mult mai mult decat statul o face.
        Cat de ridicol este sa introduci un diagnostic precum: adolescent rebbelion disorder? Pai adolescentii sunt rebeli prin definitie.
        Cel mai nestiintific lucru din DSM e formula “no other specified”. Adica cand simptomele nu pot fi incadrate intr-o categorie data construim o alta categorie unde ii punep pe cei ce nu s-au potrivit nicaieri altundeva ca pe dinafara nu putem sa-i lasam. E ca si cum un fiziolog ar spune ai o boala, ea e localizata undeva intre inima si ficat dar nu esti bolnav nici de inima nici de ficat. Nu e ridicol? Ce gasiti stiintific aici?

  7. Comentariu scris de Ferenc
    Publicat la data de 27.1.2010, ora 6:35 am

    Buna ziua. Acum s-au implinit 4 ani de la momentul care mi-a schimbat total viata. Atunci am avut un atac de panica. Ce a urmat ? Sedinte de psihoterapie, medici psihiatrii, tot fe lul de tratamente. Starea mea cand era foarte proasta, cand imi reveneam. Ultima data am luat un an de zile Prozac, dupa care la sfatul medicului am intrerupt tratamentul. Cat am luat rozac, am reusit sa-mi revin cat de cat. Dupa ce m-am lasat iar am inceput sa cad. La mine e un amestec de depresie, anxietate si ganduri obsesive (teama ca-i fac rau copiilor, sotiei, altcuiva, mie). La sfatul medicului am reluat tratamentul medicamentos cu o jumatate de tableta pe timpul iernii. Dar nu prea se vede vreo ameliorare. Mi-e foarte greu. Mai ales ca avem doi copii mici, al doilea de abia 3 saptamani. Cele mai cumplite sunt gandurile cu care trebuie sa ma lupt, ca nu-i iubesc, teama ca nu cumva sa innebunesc si sa le fac ceva rau. Ar fi mult mai multe de scris, dar nu vreau sa ma intind prea mult.

    • Comentariu scris de Marina
      Publicat la data de 27.1.2010, ora 8:09 am

      eu am reusit sa ma impac cu mine insumi mergand la un parinte duhovnic . am inteles in fapt ca nu ma pot impaca cu mine insumi daca nu ma impac cu Dumnezeu .bolile psihice au si cauze spirituale serioase . personal chiar cred ca o boala psihica ne semnaleaza ruperea legaturii cu Dumnezeu si faptul ca viata noastra e condusa numai dupa vointa proprie si e posibil sa fi nimerit in alt film , sa fi apucat pe alta carare …

      • Comentariu scris de xmen
        Publicat la data de 27.1.2010, ora 2:39 pm

        Este un fals. Boala psihica are o cauza chimica la nivel de creier. Balansul infinitezimal al compusilor chimici ce alcatuiesc si dau functionalitate creierului este stricat mai mult sau mai putin. Acest balans se poate reface prin medicamente sau prin psihoterapie. Psihoterapia poate veni si din partea unui preot, daca vorbele lui gasesc ecou in mintea unui om. Problema e ca de multe ori preotii nu au pregatirea necesara pentru a ajuta acesti oameni si le pot face mai mult rau decat bine, fara intentie.

      • Comentariu scris de george
        Publicat la data de 27.1.2010, ora 9:18 pm

        Cred ca solutia de mijloc e ok . Tratamentul medicamentos pune in ordine chimia creierului ceea ce ajuta omul sa se puna in acord cu el insusi cu ajutorul psihoterapiei sau cu ajutorul preotului . Desi ma gandesc ca fiecare are rolul lui ce nu poate fi suplinit de celalalt …

    • Comentariu scris de Cip
      Publicat la data de 27.1.2010, ora 4:39 pm

      Din ce am experimentat si am studiat pana acum, cauza fundamentala a nefericirii este conflictul de baza dintre identitatea noastra spirituala eterna (suflet constient) si diversele noastre identificari (cu propriul corp si cu extensiile lui familie, prieteni, concetateni, natiune, civilizatie etc). Conflictul apare din cauza diferentelor clare dintre cele doua naturi: in constiinta noastra dorintele sunt libere sa se desfasoare, insa in mediul corporal acestea sunt limitate de legile fizici, contextul socio-economico-cultural, vointa altor fiinte si, de asa-zisul hazard.

      Cu alte cuvinte, sufletele noastre nu sunt facute sa fie fericite in lumea aceasta fara constiinta apartenentei la o natura superioara, originara, atotfericita, transcendentala–Dumnezeu. Oricat am incerca, cele patru mari inconveniente (nasterea, boala, batranetea si moartea) ne vor strica planurile pe care le facem in lumea asta, incercand si esuand in mod tragic sa le impiedicam.

      Cu cat societatea stimuleaza intr-un mod salbatic dorinta si speranta de realizare faptica a dorintelor, cu atat oamenii vor avea mai multe probleme psihice. Omul ajunge in aceste stari de anxietate extrema tocmai din cauza ca, prin propria experienta, realizeaza conflictul constiinta-materie moarte (ex: imi doresc sa fiu etern cu iubita mea, dar realitatea este ca corpul ei va muri; imi doresc ca lucrurile sa ramana asa cum sunt, dar fortele hazardului le vor schimba etc). Problema e CE SA FACI cand realizezi aceste adevaruri implacabile?

      Aici filozofia si stiinta occidentala din care deriva procedeele psihoterapeutice nu ajuta decat partial, simptomatic. Ei vor sa te convinga ca realitatea nu e asa sumbra cum pare si te trimit inapoi. In loc sa te indemne la detasare si cultivarea unor valori superioare (meditatie transcendentala, cultivarea unei relatii spirituale cu Dumnezeu) ei pur si simplu te motiveaza sa mai incerci o daca, cu alta strategie.

      Nu-i de mirare ca, de exemplu in America, printre meseriile cu cel mai inalt grad de incidenta a sinuciderilor, psihiatrii si psihologii sunt prin top.

      In concluzie, sunt absolut convins ca singura metoda prin care psihoterapeutii pot cu adevarat sa ajute societatea pe termen lung este ca pe langa tratamentul punctual, simptomatic, care iti muta problemele de pe un genunchi pe altul, sa indrepte oamenii spre sursa suprema a fericirii (Dumnezeu), si spre practicile spirituale care au tinut oamenii echilibrati mintal de-a lungul mileniilor (spovedanie, meditatie transcendentala, yoga, devotiune catre Dumnezeu etc).

      • Comentariu scris de Vlad Mixich
        Publicat la data de 28.1.2010, ora 9:45 am

        Stimate domn,
        Manualele de psihoterapie mentioneaza atat spovedania cat si tehnicile de meditatie orientale ca fiind forme primare ale psihoterapiei. Etiologia anxietatii si a depresiei are atat o componenta biochimica cat si una psihologica, Trebuie sa nu uitati ca atat mecanismele biochimice care stau la baza functionarii creierului cat si cele psihologice care produc functia superioara a creierului, psihismul adica, sunt creatii ale Divinitatii. Prin urmare atat psihoterapia cat si ajutorul medicamentos cu care medicii psihiatrii opereaza nu sunt nimic altceva decat extensii moderne ale practicilor de vindecare din vechime.

      • Comentariu scris de Radu
        Publicat la data de 28.1.2010, ora 3:53 pm

        Nu am inteles comentariul lui Vlad Mixich: ‘Trebuie sa nu uitati ca atat mecanismele biochimice care stau la baza functionarii creierului cat si cele psihologice care produc functia superioara a creierului, psihismul adica, sunt creatii ale Divinitatii’ Suna ca o opinie personala bazata pe un fond de credinte religioase dar care este expusa ca fiind ceva foarte normal ,cunoscut si dovedit, ceea ce ma intriga in contextul unei dezbateri altfel serioase

    • Comentariu scris de Gavril
      Publicat la data de 27.1.2010, ora 7:32 pm

      Intra pe http://www.panicend.com , si o sa vezi ca poti rezolva problema fara medicamente. Practic medicamentele nu te ajuta decat pana cand organismul devine obisnuit cu ele si rebuie sa maresti doza ca sa mai aiba efect, ca sa nu mai zic ca exista o probabilitate destul de mare sa faci depresie exact din cauza medicamentelor si sa si devii depentent de ele Renunta la medicamente, in tine sta tot secretul, trebuie sa ai incredere in tine. Medicamentele nu fac decat sa-ti pierzi increderea in fortele proprii.

    • Comentariu scris de Marius
      Publicat la data de 28.1.2010, ora 7:02 am

      Ferenc, tot 4 ani am si eu de cand ma lupt cu aceste mizerii, iar in momentul de fata sau mai bine zis de ceva timp, vreo 3 ani, ma lupt cu jdemii de ganduri care pur si simplu ma omoara, la fel cum ai zis tu referitor la copii tai, pur si simplu imi este frica ca voi face rau celor din jurul meu sau chiar mie insumi. Mi-e rusine de gandurile mele si cred ca daca le-as dezvalui cuiva cred ca m-ar lua de nebun, fiindca ar crede ca vreau sa fac rau celor din jur sau mie. Practic, parca este ceva in mintea mea ce ma indeamna sa fac lucruri necugetate, lucruri care in mode normal cineva nici nu s-ar gandi la asa ceva. De asemenea de 4 ani, mai exact de prin 5 ian 2006, tot iau medicamente, care ma tin intr-un fel intr-un stand by. Cineva a zis de anumiti medici psihiatri ca vor sa aibe cat mai mult timp pacienti ca sa iasa la pensie…sincer si eu m-am gandit la asa ceva, intrucat niciodata in 4 ani nu am luat ceva care sa ma duca pe drumul cel bun. Imi tot zice ca trebe sa ma obisnuiesc cu ideea si ca multi va trebui sa traiesc cu aceste mizerii si ca multi ani trebuie sa iau medicamente. Sincer sa fiu nu stiu cum imi mai rezista ficatul la cate med am luat.

    • Comentariu scris de Ioana Pop
      Publicat la data de 28.1.2010, ora 9:47 am

      Imi pare rau ca nu ati gasit pana acum rezolvarea problemelor dumneavoastra. Personal nu cred ca schimbarea continua a medicului si tratamentului este ceva bun intr-o afectiune psihica, si spun asta pentru ca am inteles din mesajul dumneavoastra ca ati consultat mai multi medici si ati urmat mai multe tratamente.
      Fiecare medic atunci cand initiaza un tratament are in minte ceea ce se numeste plan terapeutic, adica incep cu niste medicamente, vad care este raspunsul pacientului, daca raspunsul nu ma satisface folosesc strategii de augmentare, variante exista. In momentul in care schimbati frecvent medicul e ca si cum ati lua totul de la capat.
      In psihiatrie tratamentele au nevoie de timp pentru a-si face efectul si prin “timp” inteleg uneori luni de zile. Practic efectul apare si se consolideaza treptat, deci si din acest motiv schimbarile nu sunt bune.
      Va sugerez sa gasiti un medic in care sa aveti incredere si sa urmati sfaturile lui cu perseverenta.
      Va doresc multa sanatate!

      • Comentariu scris de Marius
        Publicat la data de 28.1.2010, ora 6:22 pm

        Buna seara! Din pacate la primul post nu am putut spune prea multe intrucat eram la servici si nu voiam sa traga cu ochiu altii la mine in monitor si sa afle toate problemele mele, fiindca la fel cum stiti multi cei care nu au trecut prin asa ceva te judeca si te vorbeste in cel mai umil mod….in fine. Vreau sa va zic ca acesta este al doilea episod pe care-l infrunt. Prima data m-am confruntat cu asa ceva acum 9 ani, eram inca in facultate. Abia acum tarziu mi-am dat seama care a fost declansatorul. Oricat as vrea eu sa pun seama pe aceste mizerii trebuie sa accept ca inca de mic, am fost foarte timid, foarte timid in relatiile cu fetele, inca sunt timid :| , am fost si inca sunt foarte emotiv, foarte sensibil, sunt un perfectionist desavarsit in tot ceea ce fac, imi calculez toate miscariile in cel mai mic detaliu….in fine, presupun ca ati prins ideea, cu alte cuvinte am o sensibilitate crescuta. Bineinteles ca este greu de discutat pe acest blog, evident ca la fel cum spuneati intr-un post anterior, cel mai important lucru este sa poti discuta live cu cel suferind. Sa revin la primul episod, era intr-o seara, eram student, am fost in complex seara, dupa care m-am intors in camera de camin si am observat ca am un cos pe care am incercat sa-l sparg, dupa care am observat ca mi-a amortit mana stanga. Nu va zic ce m-am speriat de tare, va marturisesc ca nu am dormit toata noaptea aceea, practic a fost primul atac de panica pe care l-am suferit. Bineinteles ca toata noaptea am tinut-o din atac de panica intr-un altul. A doua zi am fost “fantoma” in sensul ca dupa o noapte nedormita si dupa atatea atacuri de panica cu tot ceea ce presupune un atac de panica, dupa atatea gabduri obsesive referitoare la amorteala mainii stangi, cum ca voi ramane paralizat, ca am atins nus ce nervi, cate si mai cate. La scurt timp am mers la medicul din campus, dupa care acesta m-a directionat catre un medic psihiatru. Pentru mine a fost cu totul nou, tot ceea ce tinea de aceste trairi, de aceasta spaima intensa si fara sens, medicul psihiatru, care la fel ca majoritatea care nu au trait asa ceva si nu au habar cu aceste boli, ii catalogam drept “medici pentru nebuni”. Spre norocul meu, ca sa n-o mai lungesc mult cu acest prim episod, pot spune ca peste 3 sau 4 luni, cu ajutorul lui D-zeu si al doamnei doctor de atunci am reusit sa ma repun pe picioare. Chiar eram disperat, eram in pericol sa ma las de facultate, desi eram doar in anul 3 si cu rezultate foarte bune la scoala. Din pacate pentru acest al doilea episod nu am mai retinut numele antidepresivului utilizat atunci. Imi amintesc doar ca pentru somn luam Frontin ca si benzodiazepam, dar care nu este important pentru tratarea starilor anxios depresive. La fel ca si Xanax este un ajutor pe moment. Al doilea episod, care de altfel inca trag de el sau mai bine zis inca “sunt actorul nefericit” care joaca in el, a inceput in 5-6 ian 2006, imediat dupa terminarea sarbatorilor de iarna. Asadar, era iarna, o seara de vineri intunecoasa, frig, eram intr-un autocar cu lumina foarte slaba in interior, stateam singur pe scaun, doar eu si cu gandurile mele cele negre care pana atunci nu imi mai aparusera de la primul episod, eram in drum spre Timisoara. Au inceput sa ma invalui fel si fel de ganduri “idioate” intrucat altfel nu stiu cum sa le spun, moment propice dezvoltarii unei stari de atac de panica si implicit dezvoltarii unei noi stari depresive pe viitor. Am ajuns in TM in camin, eram la masterm, colegul de camera inca nu venise, dupa care a urmat o noapte de cosmar….atac de panica dupa atac, ganduri negre, la fel a doua zi am fost “zombi” la fel ca multe alte zile care au urmat. Cum a inceput o noua sapt am mers la un medic psihiatru, dar din pacate pentru mine, am ales altul decat cel care ma ajutase la prima experienta. Noul medic m-a intrebat daca imi amintesc numele antidepresivului principal, dar din pacate, dupa 5 ani de zile nu am reusit sa imi amintesc, asa ca o buna perioada de timp am fost un cobai, in sensul ca am inghitit tot felul de “pilule”, antidepresive de seara, ba de zi, ba dublata doza sa-si faca efectul, pur si simplu m-am indopat. Cred ca la putin timp dupa ce am inceput sa iau pastile am inceput sa ma ingras, in foarte putin timp am pus pana la 10-12KG pe mine asa dintr-un foc. Nu ar fi fost o problema ca iau pastile, dar la scurt timp au inceput sa imi apara si sa ma chinuie in mod regulat, ganduri obsesive, ganduri care ma macina cel mai tare si in prezent, pur si simplu nu stiu cum sa le mai fac fata, nu stiu cum sa mai fug de ele, ganduri care la fel cum am mai zis mi-e rusine de mine, mi-e rusine ca imi sunt in minte, ma termina. Chiar nu imi dau seama cum de apar, fiindca ele apar involuntar, sunt ganduri despre lucruri necugetate, lucruri pe care nu le poti face, pur si simplu nu-mi dau seama de unde pot avea o asa imaginatie “bolnava”. Alte ganduri care mi-au aparut obsesiv o lunga perioada de timp, erau cele legate de derealizare, aveam impresia ca tot ce ma inconjoara nu este real, parca incercam sa-mi spun ca eu trebuia sa fiu altfel sau imi puneam tot felul de intrebari existentiale, ca de ce am mana asa…etc tot felul de tampenii din astea, care pur si simplu ma seaca, ma distrug de tot. Legat de tratament, pot sa spun ca am incercat tot felul de medicamente, chiar mi-am facut o lista in .xls si credeti-ma ca am incercat foarte multe de-a lungul cel 4 ani. In momentul de fata, practic de vreo 2 ani, am asa: Mirtazapina(seara 30mg); Orfiril 300mg(1+1+1); Eglonyl (1+1+0). Cu acest tratament pot sa va spun ca sunt asa intr-o stare de stand by, adica am zile bune, si zile rele, dar ceea ce este cel mai important este ca aceste ganduri obsesive nu dispar, oricat as lua aceste pilule. Medicul actual imi spune ca trebe sa continuam cu aceste medicamente multi ani de acum inainte si ca trebe sa ma accept asa cum sunt. Ideea este ca acum 4 ani ani de zile am mai intrat pe ceva forumuri unde se discuta despre aceste mizerii si cand citeam la multi useri ca sunt 5-10 ani de cand se lupta cu asa ceva, parca nu-mi venea sa cred, imi spuneam ca eu nu am cum sa fiu in aceste stari asa mult si avand in spate istoricul precedent, credeam ca voi scapa repede si de aceasta data. Din pacate si pentru mine, deja s-au scurs 4 ani din viata mea, legat fiind de aceste mizerii care nu-mi mai dau pace. Am fost si la Biserica, indeosebi cand eram “zombi”, evident ca mama mea care este mai credincioasa, se speria foarte tare si ma mai ducea la preot sa imi citeasca. Recunosc, spre rusinea mea fata de D-zeu, ca poate daca as avea mai mare credinta in El, poate ca sansele de revenire ar fi mari. Din pacate, legat tot de acest lucru, de Biserica, nu am gasit nici un duhovnic care sa ma ajute, sincer sa fiu chiar mi-as dori sa gasesc un preot cu care sa pot discuta despre aceste probleme si sa-mi indrume pasii. Chiar am nevoie de ajutor, simt nevoia sa ma descarc cuiva care ma poate intelege si ajuta. Din pacate pentru mine pana acum nu am gasit acea persoana, cu toate ca as avea posibilitatea sa merg la o manastire din satul bunicilor unde staret este un calugar foarte intelept. Va marturisesc ca timp de cateva ori am fost si la psiholog, mai exact prin anul 2008. Pot spune ca m-a ajutat, intrucat m-a facut sa inteleg mai bine toate aceste trairi, mi-a explicat ce este acel atac de panica, ce este depresia, valurile de ganduri care nu mai contenesc, cum ca asa de repede cum vin la fel de repede si pleaca, m-a invatat o tehnica de relaxare bazata pe respiratie(respiratie Bo – sper sa fi scris corect). Da, pot spune cu mana pe inima ca m-a ajutat foarte mult. Din pacate tot nu pot scapa de gandurile obsesive, care oricat de repede trec, vin valuri valuri, vine unul, sta oleaca, trece, dupa care vine altul si tot asa iar eu sunt tot mai obosit din toate incheieturile. Cele mai rele sunt atacurile de panica, care apar indeosebi tocmai atunci cand trebui sa dorm. In momentul de fata fara medicamente ar fi foarte dificil sa trec peste acestea. Acesta ar fi un alt lucru care ma ingrozeste, faptul ca am devenit dependent de pastile, n-ar fi problema ca le iau, cu toate ca nu stiu cat mai tine si ficatul meu, dar in momentul in care va trebui sa ma las de ele, fiindca inca mai am o slaba speranta ca intr-un final va fi bine si pentru mine, imi va fi foarte dificil acest lucru, adica sa renunt la ele, desi o sa fie o renuntare treptata, in timp. Totusi, cred ca seara mintea mea se va gandi tot timpul ca fara dansele nu am sa pot dormi si astfel sa-mi reapara atacurile de panica. Imi doresc din tot sufletul doar sa ajung la momentul acela, fiindca voi face tot posibilul sa si renunt la ele dupa atatia ani. La fel cum pentru majoritatea v-a afectat si viata sociala, la fel si pentru mine a fost, Desi am fost si inca mai sunt o fire mai putin sociabila, pot spune ca m-a afectat foarte mult. Astfel, relatiile cu persoanele de sex opus au fost practic inexistente, de asemenea sa ies in oras cu prietenii nu era o optiune viabila, intrucat nu pot sa beau fiindca iau pastile si cum sa le explic eu lor ca eu un tanar de 27 ani nu pot sa beau o bere cu ei fiindca eu sufar de depresie si ma indop cu pastile :| Asa ca am preferat de cele mai multe ori sa stau acasa si sa ma joc la calculator ore in si sa scap cumva de negrele ganduri pesimiste care ma invaluiau. Calculatorul, din pacate sau nu a fost singura consolare a mea in aceste stari, spun din pacate fiindca in locul lui ar fi trebuit sa fie o prietena sau orice alta persoana draga ori vreo alta activitate. Sa va explic de ce: legat de prietena, asa cum am mai zis, sunt timid, iar in aceasta perioada a cam iesit din ecuatie cam de tot, alta persoana draga, ei bine am stat departe de familie fiindca acestia erau departe de mine si atunci cand ne intalneam era foarte greu sa te faci inteles in fata lor, desi mama mea a trecut si ea odata prin asa ceva, desi nu ca si mine. Legat de a treia optiune pe care o aveam legat de activitati, pot sa va spun ca am mai mers pe la sala de forta, am mai iesit si la bere sau la suc din cand in cand, am reusit pentru o perioada scurta de timp sa imi fac si o prietena, dar de care spre rusinea mea m-am indepartat la scurt timp de ea, desi abia dupa ce ne-am despartit am inceput sa o pretuiesc(dar a fost prea tarziu din pacate :| ). In mare cam in asta a u constat trairile mele legate de aceste “mizerii” fiindca altfel nus cum le-as putea numi. Evident ca ar fi multe de spus si evident ca mult mai multe se pot afla doar discutand face to face. Pentru mine toata aceasta poveste pe care v-am impartatist-o, desi este foarte mult ce am scris, sper sa ajute intr-un fel pe cei care sunt la inceput si care nu stiu in ce directie s-o apuce. Poate ca multi se vor regasi in ceea ce v-am transmis prin intermediul acestui blog. Pentru mine in momentul de fata, tot ceea ce v-am zis, este ca si un fel de psihoterapie, m-a ajutat sa ma descarc intr-un fel de putina energie negativa, cred ca in fond in asta constau si sedintele de terapie, desi nu am participat la nici una pana in prezent. Doamna doctor, sper ca prin acest lung mesaj al meu, v-ati putut face o parere mult mai detaliata asupra profilului meu, intrucat in primul meu post nu am fost foarte concludent. Probabil ca v-ati pus intrebarea, ca de ce la un moment dat, daca am observat ca nu am rezultate cu acest ultim medic la care sunt si in prezent, nu m-am dus la primul medic, ei pot sa va zic ca la sfarsitul anului 2006, mi-am luat inima-n dinti si m-am dus la acesta, dar din pacate dupa ce i-am povestit ca in primul episod m-a facut bine si ca la acesta ultimul am fost la altcineva mi-a zis ca trebe sa continui in continuare cu acesta, fiindca imi stie deja istoricul. I-am zis macar sa-mi zica antidepresivul pe care mi l-a prescris atunci, dar mi-a zis asa intr-o fuga cum ca si-ar cam aminti ea ca “Mianxerim” ar fi acel medicament. Whatever, dupa care m-am reintors la cel din urma, comunicandu-i cum ca mi-as fi amintit ca acest mianxerim ar fi fost primul antidepresiv. Solutia ei a fost sa continuam pe ceea ce imi prescrisese la momentul respectiv. Va marturisesc ca mi-e dor sa “traiesc”, mi-e dor sa ma pot bucura iar de viata, sa rad, sa nu mai fiu tot timpul obosit, sa ies la baut cu prietenii si sa mai tragem din cand in cand cate o betie, sincer mi-e dor de foarte multe lucruri care mi-au fost “furate” acum 4 ani, de altfel de cand sunt tinut “prizonier” in aceasta casa a spaimei continue, a gandurilor negre, a pesimismului. Multumesc pentru atentia acordata……

        • Comentariu scris de Bogdan
          Publicat la data de 8.2.2012, ora 4:54 pm

          Salut am exact aceleasi stari,tu ai reusit sa treci peste?un id de mess ceva sa vorbim daca se poate

      • Comentariu scris de Bobo
        Publicat la data de 30.1.2010, ora 5:41 am

        Doamna Ioana are dreptate. La mine primul tratament a inceput sa dea roade in cam 3 luni, am continuat pana la 9 luni cu el. A si trebuit sa maresc doza, e adevarat, dar am scazut-o apoi, ca sa pot renunta de tot, si acum sunt bine. Daca renunti brusc la pastile fara sa reduci treptat, consecintele sunt mari, efecte secundare super naspa plus reaparatia depresiei si anxietatii. Inainte, eu aveam numai ganduri si imaginatii despre cum va fi cand voi muri. Am renuntat la ele. M-am impacat cu gandul ca moartea e usoara. Pana atunci trebuie traita viata. SUNT FERICITTTTTTTTTTT

  8. Comentariu scris de balasa
    Publicat la data de 27.1.2010, ora 6:36 am

    Buna ziua,
    daca am/avem depresii? din 1990 incoace nu este an in care sa nu existe restructurare, reducere de personal si nimic nu te incerca mai greu ddecat sa nu ai serviciu
    nu pot sa-mi fac nicio placere costisitoare:vacanta, un laptop ptca nu am curaj sa ma o datorie
    si atunci mananc o …prajitura
    alta angoasa m-am ingrasat trebuie sa slabesc
    asta este viata? cum sa te mai bucuri de ceva? cand ma trezesc dimineata imi spun : fii fericita ca ti s-a mai dat o zi de viata dar pentru ce? ce sa fac cu ea?
    Multumesc pentruca m-ati ascultat

    • Comentariu scris de xmen
      Publicat la data de 27.1.2010, ora 2:46 pm

      uite o metoda care la mine a functionat: impaca-te cu ce ai, accepta esecul ca pe o parte naturala din viata. fa sport si incearca sa tii o dieta dar NU-TI IMPUNE LUCRURI IMPOSIBILE – ia-o usor, accepta si mici esecuri. Adu-ti aminte de ce-ti placea o data si cauta pe internet oameni care impartasesc aceleasi lucruri (sport, dans, pictura, muzica, etc)- incearca sa te intalnesti cu ei. o sa vezi ca usor usor timpul ti se umple si pofta de viata revine.

      • Comentariu scris de Simina
        Publicat la data de 27.1.2010, ora 6:06 pm

        astea sunt metode de a evita confruntarea cu tine insuti … A evita sa vezi un lucru nu inseamna ca el a disparut … va reveni iar si iar si iar … Ceea ce recomanzi este metoda de a diminua simptomele nu de a rezolva cauzele reale . vad ca ai comentat si mai sus zicand ca bolile psihice sunt dereglerari chimice ale creierului . ok . dar ce declanseaza asta nu conteaza ???? cred ca bolile psihice sunt niste consecinte ale unui mod de viata in care mintea-trupul-spirtul sunt in conflict si nu sunt o cauza pentru astfel de mod de viata …
        asadar ma gandesc ca e indicat sa umblat la cauza nu la consecinte …

    • Comentariu scris de maria
      Publicat la data de 28.1.2010, ora 7:54 am

      Inca nu ai dat de greutati! o prajitura?te ingrasi? etc etc acestea sint motive de suparare? Ai motive sa te bucuri de ziua care va veni !priveste-te in oglinda!

    • Comentariu scris de Ioana Pop
      Publicat la data de 28.1.2010, ora 9:51 am

      Nimeni nu poate spune ca viata e usoara, nici cei mai fericiti dintre fericiti, toti oamenii au probleme. Partea buna este ca omul este o fiinta care are o uriasa capacitate de adaptare la conditii vitrege.
      Nu veti putea schimba lumea, puteti insa sa invatati strategii de adaptare. Pentru asta e folositoare psihoterapia.

    • Comentariu scris de Bobo
      Publicat la data de 30.1.2010, ora 5:49 am

      Ti s-a mai dat o zi sa admiri strada si lumea grabita, sa iti mangai papagalii sau pisica, copiii, dupa caz. O zi in care sa savurezi o prajiturica mai mica, dar sa o savurezi cu adevarat. Si daca in locul; ei bei un ceai indulcit sintetic….mmm, si reusesti sa te abtii de la prajiturica cea mica, wow, chiar esti fericit. Ai realizat un mic ceva. Si mai bei un ceai in cinstea bucuriei.
      Sau, un alt mod de a trai o zi. Ce ar fi daca ti s-a dat ziua aia ca sa dai un os la un catel? Stii cat de fericit l-ai facut??? Nu te gandesti la sufletul lui deloc? El e mult mai necajit ca tine. Mai gandeste-te ce dureri poate avea un bioet suflet nebagat in seama de nimeni, numai pt ca nu s-a nascut om. Tu poti fi fericit. Poate de aia te-ai nascut om si ti s-a mai dat o zi, sa ajuti si “sa stapanesti peste vietuitoarele pamantului”(vechiul testament) atunci cand D-zeu nu are timp suficient. Incearca. Pe mine ma ajuta mult

  9. Comentariu scris de astrid
    Publicat la data de 27.1.2010, ora 6:43 am

    Am vazut un film american intitulat “The Secret”. Un film care invita la gandire pozitiva. Ideea centrala este ca Universul rezoneaza prin actiuni la gandurile omului. Prin urmare, daca ai gandire pozitiva, vibrezi pozitiv, deci atragi in viata ta intamplari pozitive. Si se intampla invers atunci cand gandesti negativ. Ce parere aveti in legatura cu aceasta metoda de autoconvingere? Oare nu include si o autoculpabilizare? Omul este de vina pentru ceea ce i se intampla, deoarece nu gandeste corect. Asa sa fie?

    • Comentariu scris de Georgescu M.
      Publicat la data de 27.1.2010, ora 8:19 am

      Cine e Universul ?

    • Comentariu scris de Ioana Pop
      Publicat la data de 28.1.2010, ora 9:56 am

      Nu am vazut “The Seacret” desi mi-a fost recomandat , adus si il am in geanta. Voi putea sa va dau un raspuns mai concret dupa ce il voi vedea.
      Sunt de acord cu autoconvingerea, pana intr-un punct. Nu exista panaceu universal. Omul nu este atotputernic si nu poate sa rezolve singur chiar totul, daca ar fi asa nu ar mai exista boli, dezastre, probleme si toti am trai fericiti pana la adanci batraneti…asta daca nu cumva am putea invata si sa nu imbatranim.
      Nu exista solutii general valabile, exista incercari, reusite si limite.

  10. Comentariu scris de maria
    Publicat la data de 27.1.2010, ora 6:58 am

    De multi ani f multi am stari de panica si traiesc cu ea zilnic,am momente cand de frica sa nu mi se intample ceva am senzatie de lesin,simt ca nu mi mai circula sangele prin corp,amortesc si am o stare de rau,am nevoie de cineva in jurul meu ca la o adica sa ma duca la spital,nu pot sta singura in casa ,nu pot merge la tot felul de evenimente deoarece cu o noapte inainte nu ma pot concentra la somn si a doua zi sunt terminata,la serviciu traiesc cu teama ca daca ceva nu fac bine maine s-ar putea sa nu mai am de lucru,si desi in tinerete chiar din scoala am practicat activitati artistice si am fost in contact cu publicul pana la o varsta inaintata ,orice emotie fie de bine fie de rau ma marcheaza pana la starea de rau.
    Ce ma sfatuti d-na doctor.? mentionez ca am fost internata de f multe ori in spital la neuropsihiatrie dar nu m-am vindecat.am luat medicamnete pt insomnii si anxietate dar ma lupt in continuare cu aceste stari de boala.
    va multumesc

    • Comentariu scris de Ioana Pop
      Publicat la data de 28.1.2010, ora 10:02 am

      Chiar daca ati urmat mai multe tratamente pana acum, din ceea ce spuneti este clar ca problemele dumneavoastra nu sunt rezolvate.
      Nu imi este foarte clar despre ce medicamente pentru insomnii si anxietate vorbiti. Multi oameni traiesc cu perceptia ca daca iau medicamente simptomatice (anxiolitice, somnifere) problemele lor se vor rezolva. Aceste medicamente rezolva simptomul, nu si cauza, sunt eficiente un timp dupa care nu isi mai fac efectul. Pentru rezolvarea cauzei este nevoie de medicamente care sa acioneze la nivel central si sa regleze ceea ce este perturbat din punctul de vedere al neurotransmitatorilor.
      Parerea mea este ca aveti nevoie sa consultati un medic si sa urmati un astfel de tratament. Solutii exista.

  11. Comentariu scris de Urata din viata mea: Cand toti imi spun sa gandesc pozitiv, eu spun ok, zambesc, dar apoi raman singur cu ale mele. Medicul psihiatru Ioana Pop discuta online joi, de la ora 11.00, despre depresie, anxietate, stres – 6422th Edition « RP stiri
    Publicat la data de 27.1.2010, ora 7:12 am

    [...] Posteaza pe MedLive intrebarea ta [...]

  12. Comentariu scris de mi
    Publicat la data de 27.1.2010, ora 7:26 am

    ce se intimpla cu o depresie netratata in cazul in care faza violenta a trecut in urma cu aprox 1 an, insa ea subzista intr-un mod suportabil? poate fi controlata fara terapie sau poate sa revina la un moment dat?

    va multumesc si felicitari autorilor pentru initiativa.

    • Comentariu scris de Ioana Pop
      Publicat la data de 28.1.2010, ora 10:07 am

      In general depresia are o evolutie fluctuanta, cu perioade mai bune si recaderi. Va sugerez sa va faceti curaj si sa urmati un tratament, chiar daca acum simptomatologia este “suportabila” este clar ca va deranjeaza din moment ce ati pus aceasta intrebare.
      Exista variante si nu sunt inspaimantatoare. Eu zic ca ar merita sa incercati si sa vedeti cum este. Ganditi-va cate lucruri s-ar schimba in viata dumneavoastra daca nu ati avea aceasta problema. Curaj!

  13. Comentariu scris de Silvia
    Publicat la data de 27.1.2010, ora 7:41 am

    Spuneti va rog, daca aveti statistici privind incidenta bolii pe mediu rural/urban, tari dezvolatate/tari sarace?

    Este cumva o boala a lumii dezvoltate?

    • Comentariu scris de Vlad Mixich
      Publicat la data de 28.1.2010, ora 10:08 am

      Depresia este deja, conform statisticilor, a doua boala ca frecventa printre europeni. Patologia cardiovasculara este pe primul loc. In Uniunea Europeana depresia este pe lista prioritatilor sanatatii publice. Nu acelasi lucru se poate spune despre tarile subdezvoltate, dar nu pentru ca depresia ar fi o tulburare specifica societatilor avansate, ci pentru ca, in tarile africane, psihiatrul este o pasare rara. Asadar chiar si atunci cand depresia exista, ea nu poate fi identificata ca atare de un specialist pentru ca accesul la un serviciu medical specializat este dificil.
      Exista multe teorii care vorbesc despre potentialul patogen al societatii urbanizate. Orasenii ar fi predispusi la depresii mai mult decat cei de la sat. Este vorba insa de o teorie nu de un fapt demonstrat stiintific. Este adevarat insa ca fenomenul insingurarii si izolarii sociale este mai prezent in marile aglomerari urbane, acolo unde societatea nu este organizata pe tiparul comunitatii suportive din mediul rural. In acelasi timp structura rigida a comunitatilor rurale poate avea un efect patogen. Va recomand pe acest subiect exceptionalul film al lui Michael Haneke, “Das Weisse Band”.

    • Comentariu scris de Ioana Pop
      Publicat la data de 28.1.2010, ora 10:14 am

      Cu siguranta statistici exista, nu sunt punctul meu forte, cred ca puteti gasi pe net aceste informatii.
      Ce stiu este ca atat depresia cat si anxietatea sunt afectiuni subdiagnosticate si subtratate. Este ca si cum am avea un iceberg si noi vedem doar varful lui.
      Foarte multi oameni, chiar cu un nivel intelectual peste medie, sunt reticenti la ideea ca ar putea sa aiba o afectiune psihica si prefera sa isi nege boala pana cand nu se mai poate. Exista si multi mai putin informati care nu realizeaza ce se intampla cu ei si prefera sa isi faca curaj cu alcool sau alte substante.
      Din punctul meu de vedere nu e nimic rusinos in a avea o problema psihica, e o boala ca oricare alta, cu nimic mai prejos decat o problema cardiaca, pulmonara sau o boala dermato – venerica.

  14. Comentariu scris de ACZ
    Publicat la data de 27.1.2010, ora 8:32 am

    exista vreun tratament pentru persoanele care sunt complet inhibate cand trebuie sa ia cuvantul in public?

    • Comentariu scris de tudor
      Publicat la data de 27.1.2010, ora 10:21 am

      Da un tratament foarte simplu:
      iNCEPETI DISCURSUL CU O GLUMA , PUBLICUL VA IZBUCNI IN RIS DUPA
      CARE VA FI MULT MAI USOR SA VA TINETI DISCURSUL.
      Aceasta metoda este practicata de catre multi politicieni cu experienta .

      • Comentariu scris de Cristina Pop
        Publicat la data de 28.1.2010, ora 4:43 pm

        Am incercat chiar azi aceasta tactica in sala de examen, incercind sa prezint cenzorului care ma verifica un proces economic in power point ca un mix de elemente din care ar rezulta un cocktail pe masura. Am vrut sa incep razind ca sa pot depasii momentul de inceput – nu ma simt confortabil sa prezint in fata unui public lucrarile mele – prefer partea scrisa! Bineinteles ca mi-a apreciat continutui dar nu si prezentarea, considerind-o nu o foarte fericita alegere…Asa ca inceperea unui discurs cu o gluma nu trebuie neaparat sa dea roade. Am sfarsit prin a fii total demotivata de rezultat si din acel moment, nu ma pot gandi decat in urma. Cum as fi facut altfel, ce a fost in capul meu sa adopt un stil mai degajat si nu unul strict academic, de ce nu m-am gandit mai bine inainte s.a. Noaptea de dinainte nu m-am putut odihnii deloc, aveam senzatia ca sunt inconjurata de hartii pline cu calcule, cu notite etc. M-am trezit spunindu-mi ca nu a fost decat un vis si ca pata mea de culoare- cocktailul din prezentare – va fi perfecta! A fost total opus si e normal sa ma deranjeze enorm daca am vrut sa fac totul fara greseala, am repetat ore intregi ca sa imi infrang timiditatea si stangacia, stiam ca nu voi fi dezamagita pentru ca nu avea ce sa ma depuncteze. Si a fost…Simt ca nu voi putea trece peste acest moment, ca ma va urmarii la urmatoarele si apropiatele examene. Exagerez?

      • Comentariu scris de Cristina
        Publicat la data de 28.1.2010, ora 6:19 pm

        Exista citeva tehnici simple: cea mai importanta este respiratia… Inainte de-a lua cuvintul in public, timp de citeva minute trebuie respirat adinc .. In fata spectatorilor, trebuie stat cu picioarele bine intepenite in pamint, si privit in ochi publicul…

    • Comentariu scris de Ioana Pop
      Publicat la data de 28.1.2010, ora 10:16 am

      Da, exista, se poate trata prin psihoterapie +/- medicatie. Singura conditie e sa ajungeti la un specialist. Succes!

    • Comentariu scris de Cristina
      Publicat la data de 28.1.2010, ora 12:47 pm

      Incercati un curs de teatru… Pe mine m-a ajutat foarte mult.

    • Comentariu scris de AndreiaM
      Publicat la data de 28.1.2010, ora 3:22 pm

      Eu aveam o astfel de problema:
      1. Am diagnosticat cauza: Facusem ca si copil pian de performanta. Auditiile, examenele erau o teroare, caci erai singuri tu si cu tine si nimic nu te putea ajuta, iar cea mia mica greseala putea fi fatala, chiar daca in realitatea piesa o stiai fantastic. Am constientizat ca spre deosebire de pian, daca vorbesti in public si gresesti, te poti corecta, daca nu esti suficient de clar in exprimare, iti poti completa discursul etc.
      2. Am invatat sa ma concentrez pe ce vreau sa spun: Folosesc prezentari in powerpoint sau pe o foaie de hartie notez ideile principale pe care vreau sa le comunic.
      3. Solicit sa mi se puna intrebari din public.

  15. Comentariu scris de Ovidiu
    Publicat la data de 27.1.2010, ora 8:34 am

    Buna ziua,
    Va rog sa-mi spuneti cum poate fi tratata o anxietate sociala relativ usoara cu tendinta redusa la frustrare.
    Multumesc!

    • Comentariu scris de Ioana Pop
      Publicat la data de 28.1.2010, ora 10:20 am

      Din cate observ deja ati pus un diagnostic. Eu sunt medic, daca m-as apuca de contabilitate ar fi un dezastru, nu stiu ce profesie aveti dar cred ca cel mai bine e sa ii lasati pe cei in domeniu sa aprecieze situatia.
      Eu as zice sa consultati un specialist care sa va examineze simptomele, sa puna un diagnostic si sa dea un tratament.

      • Comentariu scris de Ovidiu
        Publicat la data de 28.1.2010, ora 10:56 am

        :) Diagnosticul a fost deja pus…Vroiam sa aflu si parerea dumneavoastra.Ma intereseaza si la nivel personal si profesional – sunt student la psihologie.
        Multumesc mult!

    • Comentariu scris de Cristina
      Publicat la data de 28.1.2010, ora 4:50 pm

      lol, raspunsul doamnei doctor mi-a adus aminte de Moartea domnului Lazarescu. Oare chiar toti medicii romani sunt asa?

      • Comentariu scris de Ioana Pop
        Publicat la data de 5.2.2010, ora 2:54 pm

        In acest caz situatia se schimba. Nu imi este foarte clar ce inseamna “relativ usoara”. Daca aceasta problema nu interfera semnificativ cu viata dumneavoastra de zi cu zi si nu genereaza probleme de relationare (altfel spus daca reusiti sa o stapaniti) ar merita incercat in prima faza rezolvarea doar prin psihoterapie. In cazul in care in ciuda sedintelor de terapie nu se vad imbunatatiri in cateva luni ar fi de initiat si un tratament medicamentos. Succes!

  16. Comentariu scris de Ovidiu
    Publicat la data de 27.1.2010, ora 8:35 am

    Imi cer scuze,”toleranta redusa la frustrare”.

  17. Comentariu scris de Simina
    Publicat la data de 27.1.2010, ora 8:43 am

    In primul rand felicitari pentru initiativa . Este nevoie sa se vorbeasca deschis despre bolile psihice pentru ca cei ce trec prin ele sa nu mai fie stigmatizati ca si anormali sau chiar nebuni .
    Am fost diagnostica la un moment dat cu tulburare anxioasa cu atac de panica .
    Mi s-a recomandat un tratament medicamentos pe care l-am urmat . Intr adevar starea s-a imbunatatit iar perceptiile fizice (somatic ) au fost eliminate . Insa , sa stiti ca observam ca linistea mea era artficiala , ca bucuria mea era artificiala . Simteam ca totul este asezat doar pe o buna chimie a organismului . Sufleteste eram goala . Am inteles atunci ca solutia nu este sa fiu amortita de medicamente … Ca trebuie sa ma impac cu constiinta mea . Am o prietena medic psihiatru care a fost extrem de corecta cu mine si mi-a spus ca ea nu ma poate ajuta sa ma impac cu mine insumi si cu trecutul meu . M-a intrebat daca m-am spovedit(marturisit) vreodata si mi-a recomandat sa fac asta . Am facut-o . De atunci am un parinte duhovnic care este reperul meu intre pamant si cer si pot confirma ce a scris cineva mai sus ca – nu ne putem impaca cu noi insine daca nu ne impacam cu Dumnezeu .

    • Comentariu scris de Bobo
      Publicat la data de 30.1.2010, ora 6:06 am

      Sau mai degraba sa iti gasesti menirea pe pamant ca de aia te o fi dat Dumnezeu, nu numai sa te rogi lui. Sa faci ceva bun

  18. Comentariu scris de Sari
    Publicat la data de 27.1.2010, ora 9:01 am

    Buna ziua,of,probleme serioase ,cel putin pentru mine :episod depresiv,tulburare afectiva bipolara/tratament cu spitomin,serlift,imovane,bilobil/m-am simtit f.bine dar in 2 luni m-am ingrasat 6 kg,eu fiind mica de statura,cardiaca abia ma descurc.Asa ca am renuntat la medicamente si sint unde am fost la inceput.Orare ce e de facut.Multumesc.

    • Comentariu scris de Ioana Pop
      Publicat la data de 28.1.2010, ora 10:25 am

      Tulburarea afectiva bipolara necesita tratament a la long, asa ca va sugerez sa va intoarceti la medic si sa reincepeti un tratament, discutati cu medicul pentru ca exista si variante de tratament care nu ingrasa. In aceasta situatie e mai important sa fiti linistita si veti gasi cu siguranta un mod de a scapa de kilogramele in plus (dieta, sport).
      Prioritatea in acest moment este tulburarea psihica.

  19. Comentariu scris de Costel
    Publicat la data de 27.1.2010, ora 9:03 am

    Buna ziua,

    Am avut in trecut un episod brusc, care a inceput ca o lovitura in interiorul capului, am vazut ceata, dureri oculare, confuzie, derealizare pana la senzatia de pierdere a constiintei (dupa primele 5 minute groaznice, mi-au trebuit 3 luni sa imi revin complet). Toate analizele si scanarile (cardio, sange, RMN, RMA la cap, ORL etc) au fost negative. Cand am avut episodul eram f obosit si f nervos de vreo 2 saptamani. Credeti ca a fost ceva psihic? Legat de psihic? E posibila asa dereglare fizica din cauza psihicului?

    La cateva luni dupa episod au inceput starile anxioase, obsesii compulsive legate de agresarea celor dragi. Plus o stare aproape zilnica intre anumite ore de slabiciune, ca si cum nu ar circula sangele mai ales in cap pana la aproape lesin, mai ales la emotii bune/rele. E anxietate? Zilnica?

    Multumiri!

    • Comentariu scris de Ferenc
      Publicat la data de 27.1.2010, ora 9:21 am

      Mai sus am postat si eu cateva randuri despre cazul meu. Regasesc unele simptome si la dv. stari anxioase zilnice, obsesii legate de agresarea celor dragi (la mine si senzatia ca nu-mi iubesc familia, e groaznic), la fel cu acele senzatii de lesin, de tremur, etc… As fi curios sa povestiti ce tratamente ati incercat pana acum ? Atat medicamentos cat si psihoterapeutic ?

      • Comentariu scris de Costel
        Publicat la data de 27.1.2010, ora 11:21 am

        Va salut. Este oarecum o usurare cand mai pot vorbi cu altii cu aceeasi problema, dar in acelasi timp imi pare rau pt ca stiu cat de grea este problema, eu uneori abia o mai suport…
        Dvs spuneti ca o aveti de 4 ani, eu “abia” de unul, deci imi dau seama cat de greu va e si in acelasi timp ma sperie si pe mine ca poate continua mult timp. Tratament medicamentos anxiolitic nu am luat pana acum, doar vitamine diverse (B-uri, magneziu, Omega3 care mi s-a spus ca este esentiala pt creier, ginseng, complex de alte vitamine), insa de multe ori imi vine sa pun mana pe pastilele pe care le-am cumparat demult dar incerc sa ma abtin cu f multa greutate (pastilele se numesc Cipramil). Merg inca si la psihoterapeut si in acelasi timp mi-am facut la analize de tot felul pt starile f ciudate, fizice, de slabiciune, aproape lesin, chiar si tremor etc. La mine totul a inceput prin simptome fizice si apoi psihice (dar depresii aveam din adolescenta), la dvs cum a inceput?
        Cele mai oribile sunt, intr-adevar, obsesiile de agresare a familiei (momentan nu am copii) care ma fac praf. La mine totul a venit ca o avalansa de idei, de la depresie pt viata in general cu griji excesive pt partenera, apoi s-a instalat TOC-ul (tulburarea obsesiv compulsiva) cu agresivitatea fata de ea. Bineinteles, in lupta cu aceasta tulburare pana la epuizare, am trecut prin stari diverse, de la faptul ca e total straina fata de mine si ca nu inseamna nimic pt mine pana la auto-invinovatire groaznica pt ca o iubesc.
        Ce m-a ajutat? Am incercat, desi psihoterapeuta zice ca nu e tocmai ok sa lupti fara pastile cand nu mai poti pt ca zice ca poti da in psihoze, dar am incercat sa aflu cat mai multe si sa inteleg tulburarea. M-a ajutat mult sa aflu ca este o tulburare pe care o au multe alte persoane si ca nu sunt vreun criminal sau nebun. Am gasit pe net metoda Linden (http://www.youtube.com/user/CharlesLinden) si alte siteuri unde oamenii descriau chestiile astea (daca imi lasati o adresa de email va trimit cartea Linden si fisierele audio, pe net costa dar le am eu, pe mine m-au ajutat intr-o oarecare masura pt ca am inteles ca totul vine din nenorocita asta de anxietate care ia diverse forme). Ideea pe care am mers si pe care merg in continuare este sa incerc pe cat posibil sa dorm cat mai mult, sa incerc sa nu ma stresez si sa alung gandurile si sa caut evadari. Cred ca va va ajuta foarte mult evadarea periodica in medii in care sa nu simtiti pericolul (am plecat de langa prietena o perioada catre parinti unde le-am zis sa ma lase in pace ca sa nu ma atace niciun gand, nicio apasare, desi a fost greu si asa a fost incredibil de bine faptul ca nu m-a mai strans in menghina gandul de agresiune fata de partenera, am putut sa ma usurez putin si sa gandesc mai normal).
        Iata ce am gasit intr-o carte legata de anxietate si TOC, citez din memorie: “TOC are si o forma de tulburare in care persoanele nu se pot ajuta/apara in fata gandurilor ca vor sa faca rau, sa agresese, persoane apropiate in special familia, au impresia ca vor sa ii agreseze. Recomandarea este sa fie constienti ca este tulburarea de anxietate si sa faca tot posibilul sa nu dea atentie gandului”. Pe mine m-a ajutat destul de real insa inca nu am ajuns sa o stapanesc total, dar ajuta incredibil. Mai citeam ca este exact ca atunci cand esti pe margine unei prapastii (eu am stat pe marginea blocului candva si am reusit sa fac analogia pt ca am simtit ideea) si ai impresia ca vrei sa te arunci, ca te impinge sa te arunci dar tu normal ca nu vrei si nu o vei face. Numai ca tulburarea anxioasa da un grad nenorocit de adevar ideii.
        Sunt curios cum a debutat la dvs (cica conteaza ce a fost mai intai, ca trebuie tratata acea prima problema) si cam ce ati manifestat/facut pana acum.

        • Comentariu scris de madalina
          Publicat la data de 1.1.2012, ora 6:33 pm

          Buna,
          Prietenul meu are aceeasi problema , doar ca de 3 luni numai, incerc sa il ajut si am vazut ca tu ai cartea lui linden…Adresa mea de mail este madalina.popa087@yahoo.com …mi-o poti trimite si mie?….multumesc mult si toate cele bune

        • Comentariu scris de alina
          Publicat la data de 5.3.2012, ora 10:53 pm

          Buna COSTEL,as vrea si eu cartea aceea LINDEN…ma confrunt si eu cu probleme asemanatoare..Eu iau spitomin,e un anxiolitic,deocamdata nu ma simt stralucit dar sper sa ma simt cat mai bine in cat mai scurt timp..Acum cativa ani,adica vreo 4 am mai avut un episod de atacuri de panica si le faceam destul de urat,pentru ca nici nu stiam ce se intampla cu mine,eram tare speriata…acum stiu cu ce ma confrunt si nu le mai fac asa,decat ca am o stare aiurea cand sunt linistita cand ma sperii din orice si mi-e frica sa ies si afara din casa,mi-e frica sa nu o iau razna sa nu lesin sa multe…e tare nasol….si acum cativa ani cat si acum am parte de atacuri de panica in urma unui soc emotional..la care se pare ca nu am putut face fata si m-am exteriorizat prin atacuri de panica…va doresc multa sanatate la toti

      • Comentariu scris de Ferenc
        Publicat la data de 27.1.2010, ora 12:17 pm

        Merci de raspuns. Mailul e levaif@yahoo.com. Acolo o sa va pot scrie mai multe despre cazul meu.

    • Comentariu scris de Ioana Pop
      Publicat la data de 28.1.2010, ora 10:33 am

      Nu sunteti singurul cu astfel de tulburare, nu inteleg de ce alegeti sa suportati acest chin zi de zi, cand puteti face ceva sa va simtiti mai bine. Va cred ca va e teama de medicamente, e o situatie noua pe care nu ati mai experimentat-o, eu va garantez ca psihiatrii nu sunt fiorosi, nu musca si au cele mai bune intentii in a va ajuta, asta e meseria lor. Iar medicamentele sunt luate de foarte multe persoane care au evolutii favorabile si nu cred ca sunteti construit altfel decat ceilalti.
      Incercati sa faceti ceva pentru a va rezolva problema, e pacat sa suferiti atat cand exista solutii.

  20. Comentariu scris de Vlad
    Publicat la data de 27.1.2010, ora 9:15 am

    Referitor la stima de sine scazuta, mi-am format-o asa dupa un eveniment din mica mea copilarie. Mi se pare interesant ca am ramas cu o parere proasta despre mine toata viata dupa acel eveniment, de parca l-as considera fundamental in constructia mea ca persoana, si nu am putut sa imi modific parerea intr-un mod pozitiv desi am avut nenumarate ocazii de atunci. Intrebarea mea este care este strategia de a schimba acest lucru.

  21. Comentariu scris de Luiza
    Publicat la data de 27.1.2010, ora 9:26 am

    Buna ziua,
    sufar de insomnie cronica de aproximativ 3 ani si jumatate(declansata din momentul nasterii copiluilui -banuiesc).Diagnosticele sunt diferite de la tulburare schizo-afectiva,TAB,tulb.borderline,tulb.depresiva recurenta.Tratamentul de asemenea bazat pe carbamazepina 3-4/zi,trittico de 150 mg-2 seara si pe langa acestea s-au asociat pe rand:stilnox,zyprexa,levomepromazin,imovane,xanax de 0.5 mg.,seroquel,orifiril long de 1000 mg.,rivotril(cu care merge cel mai bine,acuma am aproape un an de cand iau 2 mg seara pe langa cele mai sus mentionate),dar nu reusesc sa dorm fara medicamente ,s-a creat un fel de dependenta,organismul cere doze tot mai mari.Va rog sa imi spuneti daca exista vreo legatura intre insomnie si diagnosticele puse sau cum s-ar putea rezolva problema insomniei in acest context.Mentionez ca peste zi sunt foarte agitata,mai ales dupa -masa,nu mai reusesc sa fac fata serviciului si cresterii copilului din cauza oboselii acumulate.Chiar daca iau medicamentele pe la ora 22,trec si 3-4 ore fara sa adorm,atunci mai iau cate ceva si dimineata ma trezesc ametita si nu reusesc sa imi revin pana pe la ora 15-16 pe un fond de iritabilitate cauzat de insomnie.
    Va rog sa imi dati un sfat si poate o adresa de email unde as putea coresponda cu dvs.in masura timpului disponibil.
    Multumesc,

    • Comentariu scris de Ioana Pop
      Publicat la data de 28.1.2010, ora 10:41 am

      Din cate am citit starea dumneavoastra nu este grozava si cea mai buna atitudine ar fi sa mergeti la medic si sa reevaluati tratamentul.
      As dori sa va ajut dar din pacate psihiatrie pe net este cam greu de facut. In meseria mea este important ca discutiile sa se desfasoare “live”. In plus exista neclaritati si referitor la diagnostic, ceea ce impune o reevaluare.
      Exista legatura intre insomnie si diagnosticele puse, insomnia poate sa apara ca simptom in toate afectiunile pe care le-ati enumerat.
      Pentru mai multe intrebari ma puteti contacta la adresa de mail depresie@hotnews.ro

  22. Comentariu scris de vacutagalbena
    Publicat la data de 27.1.2010, ora 9:44 am

    Buna ziua,

    Cand vorbim de depresie nu putem sa nu ne gandim si la tulburarile bipolare (1 sau 2).
    1) Sunt constientii medicii din Romania ca 40 la suta din depresii sunt tulburari bipolare prost diagnosticate cu riscul ulterior pentru pacient de a trece dintr-o simpla ciclotimie intr-o tlburare bipolara ?
    2) Ce sfaturi le dati celor suferinzi si familiei lor ?
    3) Exista sanse pe viitor sa putem trata medicamentos in mod definitiv cauza unei astfel de boli sau mai ramanem tot pe tratamente ce trateaza efectul o vreme ?
    4) Ce tratamente alternative exista ?
    5) Ce organisme/structuri exista in Romania capabile sa ajute pacientii bipolari ?

    Multumesc.

    • Comentariu scris de Ioana Pop
      Publicat la data de 28.1.2010, ora 10:53 am

      1. Eu sunt constienta, presupun ca si majoritatea colegilor mei.
      2. Intr-o astfel de tulburare este necesara o atenta monitorizare din partea medicului curant si a familiei,adica medicul, pacientul si familia pacientului trebuie sa lucreze ca o echipa. Este important ca atat pacientul cat si familia acestuia sa fie informati in legatura cu acesta afectiune, tratamentele administrate, posibilele efecte secundare, consecintele inreruperii tratamentului.
      3. Sper ca da.
      4. Personal prefer varianta tratament medicamentos+psihoterapie oricaror tratamente alternative. Exista studii care au demonstrat eficacitatea acizilor omega3 luati pe termen lung ca si slab timostabilizator, dar acestia nu pot inlocui tratamentul medicamentos, se folosesc ca si adjuvanti.
      5.Nu stiu sa existe o retea specializata pentru asa ceva la nivel national. Ma voi interesa. Ceea ce stiu este ca in situatii de criza se recomanda internarea in spitalul de psihiatrie pana la stabilizarea starii, iar dupa externare se indica psihoterapia pe langa tratamentul medicamentos. Stiu ca exista cateva initiative private de grupuri de terapie cu pacientii stabilizati care sufera de schizofrenie si tulburare bipolara.
      Daca doriti ma puteti contacta la adresa depresie@hotnews.ro si ma voi interesa daca exista o astfel de structura in orasul dumneavoastra de resedinta.

  23. Comentariu scris de mihai
    Publicat la data de 27.1.2010, ora 10:08 am

    Cum putem defini depresia? De unde stim daca suntem deprimati sau trecem doar printr-o perioada proasta cauzata de greutatile de zi cu zi?
    Eu de exemplu am avut un an foarte prost in care s-au intamplat de toate, datorii la banci, salariul taiat, parintii bolnavi, mi-au murit rude foarte apropiate si tot asa. Toata lumea are la un moment dat din astea gramada. Ma gandesc ca e normal ca atunci cand iti merge numai “roz” sa nu iti mai vina sa iesi din casa, sa n-ai chef de nimic si sa iti doresti sa te culci si sa te mai trezesti peste 2,3 luni cand n-or mai fi atatea probleme, nu? Asta nu inseamna neaparat ca esti deprimat (in sensul medical al afectiunii). Cel putin eu asa am inteles, ca daca suferi de depresie te tranteste fara sa ai neaparat un munte cu mot de probleme. Eu daca as castiga maine la loto de exemplu parca mi-ar veni chef sa ies din casa … macar pana la birou sa imi dau demisia.

    • Comentariu scris de George
      Publicat la data de 27.1.2010, ora 3:42 pm

      mihai – exact asa patesc si eu, am momente in care chiar ca imi merge prost (foarte prost) si as prefera sa dorm 2-3 luni si sa ma trrezesc dupa ce trece perioada grea, sau macar n-o simti. Chestia e ca dorm o zi, nu mai pot dormi mai mult, maninc, mai beau ceva, mai dorm o zi, in a treia zi ma trezesc si-mi spun ca oricit as dormi cind ma voi trezi, aceleasi probleme le voi avea. Asa ca ma duc fac un dus, ma barbieresc, ma imbrac si ma duc sa transez problema :) .

    • Comentariu scris de Vlad Mixich
      Publicat la data de 28.1.2010, ora 11:06 am

      Raspunsul la intrebarile dumneavoastra il puteti gasi urmarind marturisirile facute cu cinci luni in urma de oameni care au trecut prin depresie. V-ar putea ajuta mult vizionarea acelor filmulete. Proiectul se numeste “A venit Urata” si il puteti gasi aici: http://www.hotnews.ro/stiri-esential-6116249-venit-urta.htm.

  24. Comentariu scris de livia
    Publicat la data de 27.1.2010, ora 10:16 am

    se pot controla starile depresive sau creierul le declanseaza automat?

  25. Comentariu scris de Mircea
    Publicat la data de 27.1.2010, ora 10:37 am

    Urmare a 3 atacuri de panica survenite in 4 zile consecutive ,m-am hotarat sa cer ajutorul unui psihiatru. Dupa o ora de intrebari si discutii gen : ce rol a avut si are mama ta in viata ta ( am 48 de ani si sunt casatorit ) , ce s-a intamplat cu tine la 4-5 ani , etc, psihiatra mi-a spus urmatoarele :
    Cazul dvs. este tratabil in 10 sedinte de psihiatrie, fara medicatie. Costul unei sedinte de 1 ora este de 50 euro.
    Dupa aceasta sedinta nu am mai avut atacuri de panica !
    M-am interesat, in alta parte, de ce este pretul asa ridicat.
    Psihiatrii care lucreaza in spitalele de stat castriga enorm prin declararea oamenilor bolnavi mintal atunci cand vor sa iasa la pensie cu orice pret.
    Ceilalti, necuprinsi in sistem, incearca si ei sa castige corespunzator.

  26. Comentariu scris de Clara
    Publicat la data de 27.1.2010, ora 10:41 am

    Buna ziua,

    In momentul de fata am o prietena foarte buna internata la psihiatrie deoarece a suferit o depresie. Nu doreste sa vorbeasca cu mine, chiar daca nu o intreb nimic despre starea ei, ci doar ii povestesc intamplari din viata mea de zi cu zi pentru a o aduce pe alte ganduri. De asemenea nu doreste sa fie vizitata la spital.

    Intrebarea mea este daca pot face ceva pentru a o ajuta sa depaseasca cu bine momentul acesta.

    Va multumesc.

    • Comentariu scris de Vlad Mixich
      Publicat la data de 28.1.2010, ora 10:39 am

      Ceea ce faceti este deja foarte bine. E foarte important insa sa respectati alegerile prietenei dumneavoastra fara a o lua in nume personal. Stim cu totii cat de stigmatizat este spitalul de psihiatrie, asadar este de inteles de ce prietena dumneavoastra nu doreste sa o vizitati la spital si refuza chiar si convorbirile telefonice. Va sugerez sa inlocuiti telefonul cu scrisori in care sa o tineti la curent nu doar cu ce se intampla in viata dumneavoastra dar si in cercul comun pe care il frecventati. Ajutati-o sa nu piarda priza cu mediul in care a trait. Asta e foarte important. O veti ajuta foarte mult desi probabil efectele nu vor fi imediat sesizabile. Scrieti-i asadar,

  27. Comentariu scris de anto
    Publicat la data de 27.1.2010, ora 10:45 am

    Buna ziua! Am foarte des stari apropiate celor isterice. spun apropiate, pt ca citind descrierea unui om isteric nu m-am regasit decat 10% acolo. in general mi-am dat seama ca multe dintre aceste stari ale mele provin din frustrari foarte mari care tin inca din copilarie sau formate in ultmii ani. as vrea sa stiu prin ce metode as putea evita, controla, elimina definitiv atat frustrarile cat si nervozitatea de foarte multi ori exagerata.
    Multumesc !

  28. Comentariu scris de Cristi
    Publicat la data de 27.1.2010, ora 11:27 am

    Buna Ziua,

    Se pare ca nu sunt primul care cere sfatul in privinta asta.

    Acum 2 ani am facut “prostia” de a incerca o tigara cu hasis… m-am speriat enorm de tare de starea pe care mi-a creat-o si inima mi-a luat-o din loc ca o locomotiva. M-am speriat ca am sa patesc ceva foarte rau. De atunci ma confrunt cu episoade crunte de anxietate cu acutizare catre atacuri de panica.

    Am urmat aproape un an de zile tratament cu paroxetina + clonazepam si toate au revenit la normal, cu mici episoade “controlabile” de anxietate.

    In luna noiembrie, in urma unei pierderi a unui amic, a reinceput starea de anxietate puternica si rar atacuri de panica. Medicul psihiatru mi-a recomandat un tratament cu buspirona (3×5 mg / zi) + clonazepam la nevoie. se pare ca nevoia de clonazepam e zilnica (stare de anxietate, amorteli ale gurii si gatului, nod in gat). Acutizarile se produceau seara de obicei dupa ce luam ultima doza de buspirona. Am redus la 2 bucati, o mica ameliorare pt 2 zile apoi iar. Acum iau cate 1/2×4 / zi. Starile de anxietate s-au accentuat atat ca frecventa cat si intensitate. Am ajuns de 2 ori la urgente cu tensiune si puls foarte crescute si am fost diagnosticat cu hipocalcemie, azi sunt programat la examen endocrinologic.

    Din noiembrie, la sfatul medicului am inceput sa urmez sedinte de psihoterapie (CBT), am fost indrumat catre tehnici de relaxare musculara si respiratorie si meditatie. Diferenta e ca acum stiu care e cauza, stiu ca starile mele sunt provocate de mine, stiu ca “cheia” este relaxarea. cu toate astea atacurile de panica se manifesta aproape zilnic. ( sa zicem ca preiau mai repede cotrolul )

    In final am observat ca totul se reduce la “hiper”-reatia mea la anumiti stimuli (interni sau externi). totul se intampla mult prea repede, si pe cand “intervin” rational deja sunt ca o gelatina, tremur, amortesc, palpitatii etc…

    mentionez ca am 25 de ani, nu beau alcool, nu beau cafea (si nimic ce contine cofeina), fumez dar mult mai putin ca inainte (max 10 / zi)

    Ce sfaturi puteti sa imi dati? ( stiu ca suna putin “general” )
    Credeti ca Yoga ajuta in situatiile astea? sau in general o abordare “spirituala” are efecte benefice?

    • Comentariu scris de Vlad Mixich
      Publicat la data de 28.1.2010, ora 10:44 am

      Trebuie sa continuati cu incredere tratamentul recomandat de medicul dumneavoastra si sa continuati terapia cu acelasi psihoterapeut. O eroare frecventa in astfel de situati este migrarea catre alti specialisti care nu va cunosc istoria decat din scriptele medicale. Cel mai mult va poate ajuta medicul/terapeutul care va cunoaste cel mai bine. Yoga este o tehnica utila pentru cresterea autocontrolului iar exercitiile de respiratie practicate v-ar putea ajuta. Orice abordare spirituala consistenta ne poate ajuta pe fiecare, nu doar pe dumneavoastra, formand un echilibru interior dezirabil. Mult succes.

    • Comentariu scris de Cristina
      Publicat la data de 28.1.2010, ora 12:34 pm

      Cristi,
      Simptomele de amortire pot veni de la o lipsa de magneziu. Incearca sa iei o perioada magneziu (eventual clorura de magneziu sau forma ei naturala : nigari) si vezi cum te simti dupa aceea. Pare absurd dar lipsa de magneziu are o multime de efecte nefaste asupra fizicului si psihicului.
      Sper sa-ti fie de folos, in orice caz e un tratament mult mai blind decit medicamentele.

    • Comentariu scris de Ioana Pop
      Publicat la data de 5.2.2010, ora 2:58 pm

      RASPUNS:

      Eu v-as sugera sa discutati deschis problema cu medicul care va trateaza si sa evaluati impreuna efectele tratamentului. Exista variante. Terapia cognitiv– comportamentala are rezultate bune in tulburarile de anxietate, ar fi bine sa continuati sedintele urmand in paralel si tratament farmacologic.

      Nu am date concrete despre cum Yoga ar putea sa ajute in astfel de tulburari (ma refer la date stiintifice). In ceea ce priveste abordarea spirituala aceasta ar putea sa aiba efect in masura in care credeti in ea si nu este nimic “fortat”, adica nu va impuneti o credinta ca si cum v-ati face tema.

  29. Comentariu scris de oana
    Publicat la data de 27.1.2010, ora 11:58 am

    Sunt mamă a două fetiţe, cea mare în vîrstă de 11 ani şi cea mică de 8 ani. Am o problemă cu fetiţa cea mare ce ţine de comunicare, în sensul că este veşnic nemulţumită de tot ce o înconjoară. De regulile pe care trebuie să le respecte, etc, un profil nonconformist. Este foarte deşteaptă, cu privire la învăţătură nu am ce să-i reproşez opţine performanţe fără eforturi deosebite. Această stare a ei de nemulţumire, mă consumă de energie, pentru că veşnic mă gândesc cu ce pot să o ajut, evident trebuie să o ajut, însă am observat că pe măsură ce creşte începe să mă depăşească problemele ei şi că nu mai am resurse necesare în a o ajuta. Constat uneori că o vitregesc pe cea mică de dreptul ei de a mă avea şi îmi dă sentimentul de vinovăţie. Deci fiica cea mare consumă de energie pe toţi din familie, soră, mamă, tată, în sensul că toţi avem îndreptată atenţia asupra ei. Am nevoie să ştiu de unde vine această stare de nemulţumire a fiicei mele? Mai arăt că fiica mea este şi foarte irascibilă şi intră în conflict foarte uşor şi că veşnic are argumente pentru ce nu trebuie să facă sau invers. Credeţi că are nevoie de ajutor de specialitate ? Vă mulţumesc.

    • Comentariu scris de ginel
      Publicat la data de 27.1.2010, ora 2:37 pm

      Lasa copilul in pace si da-i ceva libertate si se descurca.
      E tipul clasic de perfectionist mai ales ca e smart.

    • Comentariu scris de Vlad Mixich
      Publicat la data de 28.1.2010, ora 10:53 am

      Stimata doamna,
      Nu trebuie sa va ingrijorati. In ceea ce priveste tensiunea pe care o acuzati sunt convins ca daca veti apela la psihoterapia de familie (psihoterapia familiala sistemica este titulatura completa) veti gasi solutii, Exista in Bucuresti psihoterapeuti competenti in acest domeniu si pentru mai multe amanunte asteptam mesajul dumneavoastra la depresia@hotnews.ro. Puteti de asemenea sa cititi cartea “Ingeri adolescenti – cum sa gasesti linistea in anii furtunosi ai adolescentei”. Este o carte produsa in urma unei emisiuni difuzate pe postul britanic BBC care contine povestiri ce va pot fi de folos. Asteptam mail-ul dumneavoastra,

    • Comentariu scris de Ioana Pop
      Publicat la data de 5.2.2010, ora 2:55 pm

      RASPUNS:

      Din punctul meu de vedere atitudinea cea mai buna si pentru dumneavoastra si pentru fetita ar fi sa consultati un specialist in psihiatrie pediatrica. Medicul va sti sa evalueze situatia, va va ajuta sa intelegeti ce se intampla cu copilul dumneavoastra si va va oferi sugestii despre cum sa va purtati cu ea si in acelasi timp ati putea sa scapati si de aceste sentimente de vinovatie care va macina. Nu este usor ca mama sa realizezi un echilibru in comportamentul cu doi copii, toti parintii fac greseli, nu exista mama perfecta. Daca ati intelege ce se intampla lucrurile ar fi mai simple pentru dumneavoastra. As putea sa speculez putin si sa ma gandesc ca atitudinea fetitei are la baza gelozia fata de cea mica, cu radacini mai adanci, poate in momentul in care cea mica a aparut in familie a fost ceva care adeterminat-o pe cea mare sa o priveasca ca pe un inamic… dar acestea sunt doar speculatii, cel mai bine va poate lamuri un pedopsihiatru dupa o sedinta fata in fata. Daca mai aveti intrebari ma puteti contacta la adresa de mail: depresie@hotnews.ro.

  30. Comentariu scris de alex
    Publicat la data de 27.1.2010, ora 12:25 pm

    Buna ziua,
    Cineva f apropiat mie are serioase tulburari psihice(depresii,isterii,incapacitate de a functiona in societate). Problema e veche, s-a acutizat gradat,orice incercari de a-l convinge sa mearga la un psiholog au esuat. In ultima vreme lucrurile s-au agravat serios, cineva a reusit sa-l duca la un medic psihiatru (fara sa stie ca este la psihiatru)si diagnosticul este o forma de paranoia(nu am informatia exacta,dar simptomele le-am recunoscut in discutii directe). I s-au prescris niste medicamente in prima faza cu efect de relaxare pe care le ia sau mai degraba nu le ia. Refuza sub orice forma ideea de a se lasa ajutata de un medic de specialitate. Relatiile/atitudinea vizavi de familie sunt mult sub nivelul de avarie,este convins ca ei sunt cauza exclusiva a problemelor lui.
    Cum putem proceda intr-o astfel de situatie? Cum te comporti cu un astfel de om, la care tii dar pe care nu stii cum sa-l ajuti?
    Care ar fi idealul de curs viitor pe care sa-l cautam? Care sunt sansele de vindecare in cazul ca reusim sa facem ceea ce trebuie facut?

  31. Comentariu scris de LEMA
    Publicat la data de 27.1.2010, ora 12:36 pm

    CUM SE POATE VINDECA CLAUSTROFOBIA?CARE SUNT MEDICAMENTELE?

  32. Comentariu scris de Dan
    Publicat la data de 27.1.2010, ora 12:51 pm

    E foarte complicat sa vb despre problemele astea, dar o sa incerc totusi sa formulez doua intrebari.
    Cat de conectate sunt depresia si anxietatea generalizata?
    Cum se poate iesi din cecul vicios creat de frica de o boala grava inchis de prejudecata ca anxietatea generalizata te va conduce la aceea boala, adica cat de tare efectele, la inceput numai psihosomatice pot ajunge sa ascunda/determine ceva clinic?
    Multumesc

  33. Comentariu scris de Nadina Marta
    Publicat la data de 27.1.2010, ora 12:51 pm

    Buna ziua!

    Problema mea de sanatate, sunt nodulii tiroidieni!
    I-am dobandit pentru ca m-am dedicat serviciului- sunt functionar public -
    Ca efect secundar, am devenit hipertensiva- media HTA 185/105
    Urmare a unei destituiri ilegale, dupa un an de procese urmeaza sa-mi recapat serviciul
    In perioada ultimelor 11 luni, stand acasa si fiind detasata de problemele de serviciu, mi s-a reglat tensiunea si nu mai fac nici un tratament!
    Ce sa aleg pentru viitor?
    Intoarcerea la un serviciu bine platit sau renuntarea si reorientarea?
    Am 50 de ani.

  34. Comentariu scris de cristi
    Publicat la data de 27.1.2010, ora 1:13 pm

    sunt oamenii mai nevrotici decat acum o mie de ani? care erau fricile “absolute” care bantuiau capetele stramosilor nostri?

  35. Comentariu scris de iulia
    Publicat la data de 27.1.2010, ora 1:22 pm

    Buna ziua,

    Nu am crezut ca poate exista asa ceva pana nu am patit-o. Am nascut in octombrie 2009 fetita mult dorita dupa o sarcina foarte grea. De la 3 luni si jumatate am stat in pat pt ca am avut cerclaj, nu puteam sa ridic nici macar o sticla sa imi pun apa, nu puteam sa ies nicaieri ca aveam contractii, am facut injectii sa pot trece de 7 luni. Am nascut cu 3 saptamani inainte de termen dupa o sperietura groaznica, daca nu ajungeam cat mai repede se sufoca copilul. La o zi dupa ce am nascut fetita mi-a murit bunicul, nu mi-au spus decat atunci cand am iesit din spital cu toate ca am banuit cu o zi inainte sa ies. Am incercat sa trec peste toate necazurile, era totul perfect, aveam ajutor de la sot, mama, sora, dar in decembrie totul s-a naruit am cazut pur si simplu in depresie. Mi s-a spus ca e depresie postpartum si tratamentul dureaza cam 6 luni, iau pastile anxiar si stimulaton, dar tot nu ma simt bine. Saptamana viitoare merg din nou la Medlife la un consult. Numai cine trece prin asa ceva poate sa inteleaga cat de urata este aceasta boala . As vrea sa fiu cum eram inainte, sper sa reusesc pentru ca mi-am dorit foarte mult aceasta fetita si vreau sa ma ocup de cresterea ei, am un sot care ma iubeste, am familia aproape de mine.
    Credeti ca fara terapie scap de aceasta depresie?
    In cat timp imi revin?
    Multa sanatate tuturor.

  36. Comentariu scris de anna erica
    Publicat la data de 27.1.2010, ora 1:48 pm

    buna,

    cum as putea face sa depasesc stare de depresie pe care o am de aproximativ 1 an? nu reusesc sa gasesc nici o placere in nimic, totul mi se pare fara sens si nu ma mai entuziasmeaza nimic. in plus ma stresez din orice fleac, si desi sunt costienta ca exagerez nu ma pot abtine…
    desi am familie, un logodnic care ma iubeste, un job relativ ok (cam plictisitor si nu foarte bine platit), nu am probleme mari de sanatate, viata mea mi se pare fara sens! in ultimul an am avut si diverse probleme de sanatate care de care mai ciudate, de la dureri de cap pana la gastrita si in prezent ameteli in fiecare zi. sa fie din cauza depresiei prin care zic eu ca trec si problemele de sanatate? sau sa fie depresia cauza acestor probleme?
    oare am nevoie de terapie?

    multumesc anticipat pentru raspuns

  37. Comentariu scris de cecilia
    Publicat la data de 27.1.2010, ora 1:58 pm

    Salut,

    Am o prietena care atunci cand sunt multe persoane la un loc, sau cand este aglomeratie mare pe strada ori in mijloacele de transport, ii vine rau foarte repede, iar uneori are senzatia ca mai are un pic si lesina. Spuneti-mi va rog, cum as putea sa o ajut sa treaca peste aceasta situate, care persista din in ce mai des. Ce ar putea sa faca, si cum ar putea trece peste aceste stari?

    Multumesc anticipat, Cecilia.

    • Comentariu scris de Gruia
      Publicat la data de 30.1.2010, ora 1:46 pm

      Se numeste agorafobie. Incearca sa ii distragi atentia atunci cand se aglomereaza in jur: pune-o sa comenteze un subiect care o pasioneaza, atrage-o intr-o discutie/barfa care are sanse mari sa-i capteze total atentia; sau gadil-o :)
      Mai departe de atat, ea va trebui sa decida singura daca are o problema, cat de grava este si daca are intr-adevar nevoie de ajutor profesionist.

  38. Comentariu scris de gianina
    Publicat la data de 27.1.2010, ora 2:02 pm

    situatia mea este urmatoarea: 32 de ani, divortata de 2 ani dupa o relatie de 10 ani si un copil de 2 ani si 9 luni. In timpul relatiei, stateam langa partenerul meu, ne uitam la un film sau faceam orice alta activitate si ma busea plansul aparent fara motiv. Dupa divort am inceput sa simt si presiunea singuratatii si a schimbarii, a adaptarii la noua viata, singura, un copil pe care urma sa-l cresc singura si nici o incredere in viitor. Acum, la 2 ani dupa divort, analizez relatia mea si constientizez ca eram depresiva si inainte si imediat dupa divort, motivele, evident fiind diferite. Inainte pt ca nu eram cu persoana potrivita, pentru ca imi doream cu obstinenta pe cineva langa mine si priveam acea persoana asa cum voiam eu si nu cum era ea cu adevarat, ceea ce facea sa fim aproape fizic, nu si mental, sufleteste si dupa divort, am considerat ca “rau cu rau, dar mai rau fara rau”. Acum insa am inceput sa realizez ca sunt un om puternic, care nu are nevoie de completare pentru a se descurca in viata, ca placerile trebuie sa le cauti, sa ti le satisfaci, ca nu trebuie ca cauti lucruri complicate, sa nu-ti propui teluri de neatins, sa nu te inconjori cu oameni si anturaj care nu-ti face placere dar iti asigura doar o anumita imagine, sa nu mai faci o tragedie din orice, pentru ca NU EXISTA PROBLEME, DECAT SOLUTII. Acum sunt bine si chiar privesc cu optimism viitorul si nu vorbesc de viitor in 2 ca si cuplu si despre viitorul meu, despre planurile mele, despre viitorul copilului meu, in final despre viitorul nostru

  39. Comentariu scris de Laura
    Publicat la data de 27.1.2010, ora 2:16 pm

    Sunt diagnosticata cu sindrom depresiv de cativa ani, timp in care am facut cel putin 3 serii de tratamente, dupa fiecare problema revenind la cateva luni de la oprirea tratamentului. Medicul actual mi-a spus ca trebuie marita doza, mai intai am dublat-o,apoi mi-a zis ca artrebui chiar si mai mult. Ma ingrjoreaza aceasta crestere a dozei si senzatiei ca tratamentul ‘tine’ din ce in ce mai putin. Este posibil sa fi dezvoltat o rezistenta la tratament si sa nu-si mai faca efectul? Exista pericolul dependentei in sensul acesta, ca doza trebuie crescuta in timp? Care sunt pericolele administrarii pe termen lung a antidepresivelor? Multumesc

  40. Comentariu scris de elena
    Publicat la data de 27.1.2010, ora 4:50 pm

    in ce au constat aceste sedinte,baza de lucru,solutii, pentru atacul de panica?

  41. Comentariu scris de adi
    Publicat la data de 27.1.2010, ora 5:01 pm

    va salut.

    si eu sunt anxios si pot deja sa va dau lectii tuturor celor care sufera de depresii/anxietate. nu vreau sa par arogant, insa am citit foarte mult pe aceasta tema ca sa inteleg prin ce trec.
    in primul rand am o carte in limba engleza care s-ar putea sa va ajute sa intelegeti starile prin care treceti. va pot trimite tuturor copii ale acestei carti pe mail, daca imi scrieti la just_myself22@yahoo.com
    cartea se numeste “panic away” si a ajutat foarte multi oameni, inclusiv pe mine, sa inteleaga ca nu sunt nebuni, si cred ca asta e cel mai important.
    anxietatea apare in urma unor abuzuri din copilarie, de exemplu eu am un tata foarte agresiv, dar foarte agresiv. nu este alcoolic, insa asa a fost si el tratat de tatal lui si in mintea lui probabil e normal sa se comporte asa. dupa mult timp de la declansarea atacurilor de panica, am reusit sa inteleg ca apogeul atacurilor de panica, momentele alea in care simti ca iti pierzi mintile, am reusit sa le compar cu momentele in care realizam ca urma sa iau bataie de la tatal meu. cand ma batea era destul de sadic, isi cauta tacticos cu ce urma sa ma bata, lucru care ma scotea din minti, si ce simteam atunci simt si acum cand am un atac de panica.
    si am o viata extraordinara. nu-mi lipseste nimic, am langa mine un om extraordinar, am prieteni care ma iubesc, parinti care ma iubesc, o cariera infloritoare, deci nu ma pot plange de absolut nimic. dar asta nu inseamna ca nu am atacuri de panica… le am… si mai mult sau mai putin, m-am obisnuit cu gandul ca le voi avea toata viata. iau medicamente, seroxat si calmepam, calmepamul il iau doar cand foarte foarte rar, in rest cate o pastila de seroxat de 20 mg zilnic. si ma simt foarte bine, dar starile anxioase nu au disparut, la orice ora din zi si din noapte mai imi apare in gand intrebarea “dar de ce ma simt bine? cum de nu am un atac de panica?” si imediat simt ca mi se ridica tensiunea. dar ma calmez repede ca am invatat sa le controlez, pentru ca stiu ce urmeaza si nu ma mai surprind cu nimic. e adevarat ca am o inclinatie obsesiv compulsiva, dar e ok…
    ca sa va fac sa va simtiti mai bine, v-as putea spune ca ei care sufera de anxietate sunt oameni inteligenti, datorita complexitatii gandurilor care duc catre anxietate. deci nu va faceti griji, toate geniile sunt condamnate sa gandeasca prea mult, stau uneori si ma intreb daca n-ar fi fost mai simplu sa fiu prost.
    de asemenea, pana va trimit cartea, o sa explic un pic mecanismul atacului de panica, in speranta ca va poate ajuta. literalmente, cand intri in panica, corpul reactioneaza ca si cum ar urma sa se intampla ceva rau, desi nu se intampla nimic. corpul reactioneaza ca si cum ar urma sa “fight or flight”, adica sa se lupte sau sa o ia la fuga. de aceea se ridica tensiunea, incepi sa respiri mai greu (de fapt nu te sufoci, ci doar corpul automat cere mai mult aer, pentru ca el reactioneaza ca si cum ar urma sa lupte sau sa fuga), si daca faceti cateva legaturi, o sa va dati seama ca corpul vostru reactioneaza ca si cum ar urma sa i se intample ceva rau, desi aparent nu se intampla nimic. poate parea un pic nebunesc, dar pe mine m-a ajutat, in timpul unui atac de panica sa incerc sa-mi descarc acea energie care ma inabuseste alergand sau sarind. adica am incercat sa raspund unui atac de panica, ca si cum chiar as fi fost in pericol si ar fi trebuit sa o iau la fuga. repet, poate o sa radeti citind asta, dar raspunzand corpului cu ceea ce el iti ofera, automat vei reusi sa treci peste panica natural. daca insa nu veti sa o luati la fuga, puteti sa incercati sa va reglati respiratia. respiratia este cruciala in timpul unui atac de panica, pentru ca, asa cum va spuneam, cand incepe un atac de panica, simti ca iti creste tensiunea, si automat incepi sa respiri mai mult. GRESIT! nu trebuie sa respiri cat mai mult aer, chiar daca simti ca te sufoci, pentru ca te vei supraventila. asta inseamna ca tu, daca respiri mai mult aer decat trebuie, ii oferi corpului tau mai mult oxigen decat are nevoie, si automat ametesti. de aceea ai impresia ca iti pierzi cunostinta, pentru ca te supraventilezi. puteti incerca sa faceti un exercitiu chiar acum, cand nu aveti nimic, si incercati sa respirati repede, si sa trageti cat mai mult aer in piept. vedeti ca va ia ameteala? e o reactie normala a corpului cand e supra-oxigenat. asa ca daca vreti sa opriti un atac de panica de la inceputul sau, luati o punga de mici dimensiuni si respirati in ea. probabil ati vazut de mai multe ori prin filme cum personajele iau o punga si respira in ea. asta e o buna metoda de a evita un atac de panica atunci cand acesta incepe, pentru ca un atac de panica e de fapt un lant de evenimente pe care corpul vostru le interpreteaza gresit. daca vei respira intr-o punga, corpul tau nu se va mai supra-oxigena (pentru ca respiri acelasi aer), si automat vei avea suficient timp sa-ti dai seama ca esti ok si ca nu ti se intampla nimic. aveti insa grija, daca vreti sa sariti sau sa respirati intr-o punga sa nu va vada nimeni, ca sa nu pareti ridicoli. ;)

    cand imi mai amintesc ceva bun de scris, va scriu aici ;)

    va pup pe toti!

  42. Comentariu scris de danicriss
    Publicat la data de 27.1.2010, ora 5:06 pm

    Solutii la depresie exista. O cura foarte puternica, ce merge direct la baza problemei este meditatia. Trecand peste aspectele mistice care au invaluit-o, gratuit, in acceptiunea de zi cu zi a termenului, meditatia la origine inseamna “sa traiesti in prezent si sa vezi realitatea asa cum este ea, nu cum ai vrea tu sa fie”.

    Tehnica de antrenament in a trai in prezent si a fi atent la tot ce se intampla in jurul tau e ca, o ora pe zi, sa iti lasi atentia doar la senzatiile corpului, sa le observi fara sa le etichetezi. Nimic mai mult, nimic mai putin.

    Despre efectele meditatiei, studii de caz: http://www.vridhamma.org/Mental-Health-94.aspx
    Despre meditatie in sine, http://www.vridhamma.org/VRI-Introduction.aspx

    Intrebara mea este: sunteti familiarizata cu efectele meditatiei asupra starii psihice generale si sanatatii mentale?
    Daca da, cum aplicati asta in meseria dvs. sau cum o pot aplica colegii dvs. psihologi?
    Daca nu, sunteti dispusa sa studiati mai mult acest domeniu?

    Mentionez ca meditatia este recomandata pentru depresie, dar nu in gradele cele mai severe, si de asemenea nu este o solutie pentru cei diagnosticati psihopatologic.

  43. Comentariu scris de Ella
    Publicat la data de 27.1.2010, ora 5:41 pm

    Buna ziua!
    D-na Ioana, am pt dv 3 intrebari si sper sa primesc raspunsuri concrete.
    1. Care este colaborarea intre voi psihiatri si psihoterapeuti (cei cu adevarata scoala de psihoterapie de 4 ani post universitar) sau cu psihologii clinici cu drept de consiliere psihologica (specializare post universitara)? stiind ca numai cu medicamente o tulburare psihica nu poate fi depasita chiar daca situatia se poate ameliora. De ex in occident se lucreaza mult in retea si cei care se ocupa, prin diferite calificari, de sanatatea mintala se cunosc si colaboreaza f mult.
    2. Credeti ca mass media adanceste anumite stari anxioase si depresive prin expunerea repetata si intensa a unor evenimente, stiri care suscita un nivel ridicat de emotivitate fara ca sa ajute mai apoi la canalizarea lor?
    3. Cum faceti la nivel personal sa evitati burnout-ul? stiind ca cei care lucreaza in profesii de ajutorare a celorlati sunt destul de expusi.
    Multumesc si multa sanatate!

    • Comentariu scris de Ioana Pop
      Publicat la data de 28.1.2010, ora 11:04 am

      1. Depinde de psihiatrii si psihoterapeuti. Normal asa ar fi sa se lucreze in retea. Din pacate la noi depinde foarte mult de “deschiderea” pe care o are fiecare, de limitele pe care si le recunoaste, si ma refer aici mai ales la anumiti psihologi care fac terapie si ezita sa trimita un pacient cu certe probleme psihice la medic. Si nu putem nega faptul ca exista si medici care nu cred in terapie, din pacate.
      Eu personal colaborez bine cu terapeutii cu care lucrez.
      2. Cred ca am raspuns la acest topic in unul din primele mesaje postate, este alegerea fiecaruia daca sa urmarasca sau nu aceste emisiuni.
      3. Asa este, pentru mine sunt foarte eficiente intervizarea si supervizarea…si psihiatrii au nevoie de suport.

  44. Comentariu scris de adi
    Publicat la data de 27.1.2010, ora 5:41 pm

    mi-am amintit ce mai vroiam sa va zic… sper ca sfaturile mele sa va ajute sa va dati seama ca nu e in NIMIC in neregula cu voi, ne este insa greu sa ne adaptam vietii in care traim.
    eu nu ma mai uit la stiri cu crime, violuri, etc. pentru ca ma influenteaza negativ! nu vreau sa vad stirile de la ora 5, nu vreau sa vad stirile de la ora 7, nu vreau sa aud nimic care mi-ar putea schimba dispozitia, mai ales ca tot ce aud in jurul meu, desi am impresia ca imi intra pe o ureche si imi iese pe alta, totusi ma influenteaza, pentru ca subconstientul meu asculta, chiar daca eu nu sunt atent. ma gandeam chiar sa incep sedinte de hipnoza, cu ajutorul carora sa pot “lucra” pe subconstient, dar inca nu sunt foarte documentat in privinta asta, si nu stiu ce sa caut.
    as vrea sa va rog, inainte de toate, sa va alegeti cu mare grija medicul cu care urmeaza sa va tratati sau care urmeaza sa va dea medicamente. eu am un psihiatru, care imi prescrie medicamente, si un terapeut (psiholog) cu care fac terapie din cand in cand, cand imi aduc aminte. am fost avertizat de psihiatrul meu inca de la inceput ca pana voi gasi un tratament care sa imi faca bine, vor trece probabil luni de zile. si asta pentru ca toti oamenii sunt diferiti, si chiar daca medicamentele sunt la fel, totusi ele actioneaza diferit in functie de individ. asa ca v-as ruga sa nu luati medicamente dupa ureche, ca asa a luat nu stiu ce prieten, si de aceea a mers. NU! de asemenea, daca in prima luna de tratament, nu va simtiti mai bine, schimbati tratamentul, SAU MAI ALES, medicul! sunt foarte multi medici psihiatrii care nu sunt buni, de aceea, v-as ruga sa alegeti un medic cu rezultate VERIFICABILE. dupa ce ati gasit un tratament care va face sa va simtiti mai bine, puteti incepe terapia. totusi, mai important decat orice e sa va documentati cu privire la depresie. ca sa stiti ce medic terapeut cautati. pentru ca fiecare terapeut abordeaza o tehnica diferita, tehnica care s-ar putea sa nu functioneze pentru voi. de aceea cel mai simplu e sa va informati cu privire la depresie, ca sa stiti ce sa cautati. si v-as mai atentiona ca internetul nu ofera cele mai corecte informatii.
    ce vreau sa stiti e ca puteti trece peste atacuri de panica, sau macar daca nu se vindeca, macar sa invatati sa traiti cu ele. este foarte important sa-ti repeti de 10.000 de ori pe zi ca esti suficient de puternic incat sa treci peste aceasta problema, pentru ca de cele mai multe ori, vindecarea sta in puterea noastra. nu conteaza ca nu poti sa te faci bine, important este sa vrei sa te faci bine, de aici pleaca totul, mai devreme sau mai tarziu vei gasi o cale sa te simti bine.
    eu sunt un om credincios, insa nu cred ca dumnezeu ma poate vindeca de atacuri de panica, asa cum am citit mai sus, insa recunosc ca pentru altii calea lui dumnezeu s-ar putea sa functioneze.
    va recomand sa faceti sport, orice sport, pentru ca sportul regleaza hormonii din corp.
    va pup pe toti, si sper sa nu considerati sfaturile mele exagerate, sper doar sa va dau mai multa incredere in voi, pentru ca PUTETI trece peste anxietate.

    • Comentariu scris de Gruia
      Publicat la data de 30.1.2010, ora 2:40 pm

      Adi, as fi putut fi eu autorul postarii tale. Asa este, starea de anxietate si atacurile de panica pot fi lasate in urma, tot ce trebuie sa faci este sa iti doresti asta si sa pui osu’ la bataie.
      Scenarii care acum cativa ani m-ar fi pus la pamant imi sunt acum accesibile zilnic. Sa vorbesc in public, sa fiu atins de alta persoana, sa flirtez, sa am o prietena, sa dau un interviu sunt lucruri pe care le-am recastigat si care acum imi aduc placere.
      Medicii si pastilele pot ajuta sau nu. Starea de bine si sentimentul de control asupra propriei persoane se castiga prin efort propriu

  45. Comentariu scris de Daniel Florin
    Publicat la data de 27.1.2010, ora 5:51 pm

    Buna ziua,

    O sa incerc sa definesc in cateva randuri situatia mea. Sa incep cu inceputul. Am emigrat cu 9 ani in urma impreuna cu partenera mea. Au fost vremuri grele, dar impreuna cu ea am trecut peste ele. Dupa cativa ani am inceput sa ne integram in lumea noua si sa dobandim o anume stabilitate financiara. Intre timp tot felul de probleme au aparut sa apara , sa intervina rutina in cuplu si mai apoi sa-mi dispara sentimentele pentru ea. De multe ori m-am gandit sa ma separ de ea, dar gandul la ce va urma m-a retinut de la a face acest pas.
    Iar apoi s-a instalat “urata” in mintea mea , din optimismul care ma tinea la suprafata , am inceput sa gandesc gri-cenusiu, pretinzand la suprafata ca totul este normal. Au fost momente in care m-am gandit cum ar fi sa dispar de pe lumea asta, dar in acelasi timp m-am gandit ca este nedrept fata de familie si de prietenii pe care ii mai am sa-i parasesc intr-un mod plin de lasitate.
    Au fost diferite esecuri si neampliniri care s-au adunat. Am incercat sa le risipesc sau sa le ignor, dar nu am reusit. Au fost perioade in care mi-am incecat depresia in alcool. Mi-am impus sa nu mai consum alcool zilnic, ci doar ocazional.
    In toamna anului trecut am traversat o perioada dificila. Imi venea sa plang tot timpul. A fost o stare care a tinut aproape o saptamana. Am reusit s-o depasesc ascultand muzia. Si muzica mi-a prins bine, mi-a redat un pic de liniste.
    Recent am acumulat o serie de datorii financiare , care simt ca ma apasa. Viata de familie mi se pare un esec, nu este ceea ce am sperat ca o sa fie. Cu multi prieteni am pierdut legatura, s-au mutat in alte tari . Mama mea are o viata mizerabila si nu pot s-o ajut.
    Cam asta ar fi povestea mea in linii mari. Sunt constient ca este o problema complexa si apasatoare ijn acelasi timp. Ce ma sfatuiti sa fac ?
    Cum as putea sa atenuez starile de depresie care ma incearca sau cum as putea sa le diminuez ?
    Va multumesc anticipat.

    • Comentariu scris de maria
      Publicat la data de 28.1.2010, ora 8:40 am

      Florine !trezeste-te! inteleg ca esti tinar ,stii ce cred ca trebuie sa faci? sa tragi o linie ,sa-ti platesti datoriile {nu stiu cum] sa-ti cauti mama ca sigur nu-i trebuie nimic decit sa te vada ,sa mergi la biserica [ieri sa mergi] sa te rogi bunului D-zeu sa te indrume ,sa nu mai cauti atitea explicatii sa traiesti pur si simplu sa te bucuri ca esti sanatos ca vezi luminasoarelui ca viata este scurta daca te tot intrebi atit de mult s-ar putea sa nu mai ai timp sa mai schimbi ceva sau mare lucru nici copiilor mei nu le-a mers tare bine dar m-am rugat necontenit pentru ei si sint multumiti ,s-ar putea mai mult dar asta e! succes tu nu esti bolnav esti nemultumit .Medicii isi au rolul lor dar nu orice nemultumire se rezolva la doctor

      • Comentariu scris de Daniel Florin
        Publicat la data de 28.1.2010, ora 3:11 pm

        Maria, iti multumesc pentru incurajari. Ma simt mult mai bine ca am reusit sa ma descarc si sa spun ce aveam pe suflet. Sa auzim de bine.

  46. Comentariu scris de Maya
    Publicat la data de 27.1.2010, ora 6:00 pm

    Cum sa raman optimista si sa vad luminita de la capatul tunelului cand sotul meu a primit preavizul iar eu stiu ca din Martie nu mai am de lucru? Cum sa am grija de sanatatea mea mentala si sa nu o iau razna? cand am o casa de platit si un copil in scoala? cum sa mai zambesc natural fara sa-mi pun o banda adeziva cu un big smile pe ea?

    • Comentariu scris de maria
      Publicat la data de 28.1.2010, ora 8:28 am

      Maya,ve-i gasi o solutie nu lasa sa te influenteze aceste adevaruri ,vei trece peste ele!

  47. Comentariu scris de Anonim
    Publicat la data de 27.1.2010, ora 7:46 pm

    Relativ recent am trecut si eu prin mici depresii si anxietati. Se spune ca meditatiile zilnice ajuta la reducerea nivelului de stress… Ei bine am folosit o tehnica auditiva – ascultarea cca 1 ora pe zi a unei piese (la casti stereo) care reduce frecventa activitatii cerebrale inducand starea de meditatie profunda pe care o experimenteaza in mod normal doar un meditator relativ avansat… Produsul se numeste Holosync, se poate cumpara pe net (siteul http://www.centerpointe.com) si pe mine cel putin m-a ajutat enorm. – Cred ca sunt si alte alternative, chiar gratuite, insa nu stiu cat de eficiente. E important insa sa meditezi zilnic folosind aceasta metoda, am descoperit ca sunt mult mai calm, relaxat… Merita incercat.

    • Comentariu scris de fanel
      Publicat la data de 28.1.2010, ora 7:00 am

      eu folosesc tehnologia hemi sync si cred ca tehnicile meditative si “ancorarea” spirituala, plus saritul peste stirile de la ora 17 ajuta la reducerea nivelului de stress si a depresiilor; oricum, fara hipnoza si fara psihiatri, apropo de comentariul lui Mircea: 10 sedinte x 50 euroi sedinta = faliment ! si chiar ca dai in depresie !

  48. Comentariu scris de stefania
    Publicat la data de 27.1.2010, ora 8:28 pm

    cine stabileste limitele normalitatii ? sau mai bine zis cine le-a stabilit … cum evaluam daca avem o viata normala , o viata echilibrata , un psihic in parametrii normali ? daca consideram ca lumea asta a luat-o razna si ca s-au dus naiba valorile autentice si moralitatea suntem considerayi inadaptati … daca nu traim la maxim intr-o agitatie continua alergand dupa case , masini si vacante de lux suntem considerati anormali … daca preferam sa nu ne uitam la televizor cu saptamanile si sa citim carti , daca nu stam continuu in mall uri cu gasca si stam in casa citind …. suntem considerati depresivi …. Lumea in care traim este intr-o mare ratacire fata de sensul esential al vietii si de accea personal ma detasez de ea … Un psihiatru considera ca am problemele comportamentale … si de adaptare . Eu as zice ca restul traiesc anapoda si nu eu . Desigur asta demonstreaza clar ca … am probleme psihice .

  49. Comentariu scris de AlexandruS
    Publicat la data de 27.1.2010, ora 9:29 pm

    Sarut mana,
    Ma lupt cu anxietatea generalizata cu atacuri de panica de 4 ani – medicatie, psihoterapie, bioenergie – doar ca rezultatele nu sunt spectaculoase. Manifestarile fizice mimeaza boli cardiace, am facut hipertensiune si tahicardie, plus ameteli, tulburari de vedere, picioare de ceara, tulburari gastrice…
    Am luat 2.5 ani Efectin, 3 luni Cipralex care mi-a facut ff rau si dupa Cymbalta, pe care o consum de 4 luni.
    Dupa 2 ani de psihoterapie am ajuns la concluzia ca nici un eveniment din viata mea nu justifica durata si intensitatea anxietatii, asa ca am reinceput sa caut cauze fizice generatoare.
    Cum analizele cardiace si de tiroida le-am repetat de multe ori si sunt fara probleme, am gasit pe internet o afectiune genetica a sangelui care duce la carente grave de zic si B6 – pyroluria- care este relevanta in astfel de stari.
    Aceasta afectiune se depisteaza printr-un test de urina.
    Intrebarea mea este daca in Romania se poate face acest test, sau daca se poate recolta proba de urina si trimite la analiza in strainatate. In cazul n care nu se poate, stiti cumva care este cea mai apropiata tara care face aceasta azaliza? Pe internet nu sunt decat clinici din Statele Unite…
    Multumesc!

    • Comentariu scris de albert
      Publicat la data de 28.1.2010, ora 1:33 pm

      Ai incercat sa stai de vorba cu un parinte duhovnic ? este solutia de a te impaca cu tine insuti … de a trage linie la trecut si de a o lua de la capat .
      Trebuie sa ne privim ca un intreg : trup . ratiune(minte) si suflet(spirit) .
      Trupului ii dam medicamente pentru a-si reface echilibrul chimic al creierului .
      Mintii ii dam … reguli de igiena mentala .
      Trebuie sa ii dam ceva si spiritului care este bucatica noastre din Dumnezeu .
      Spiritul intreg este cel ce tine trupul si mintea si nu invers .

      Sanatate ! Doamne ajuta !

  50. Comentariu scris de Depresia, boala omului modern   MedLive
    Publicat la data de 28.1.2010, ora 1:07 am

    [...] intalnirea online de joi, 28 ianuarie 2009: Depresia, Urita din viata mea si discutiile de pe forumul [...]

  51. Comentariu scris de PolitruculGalanton
    Publicat la data de 28.1.2010, ora 6:12 am

    Imi cer scuze pentru interventia mea oarecum colaterala. Nu pot insa sa nu observ marketingul agresiv al unor afaceristi care transforma necazurile oamenilor in super-afacere. Iata, bunaoara, “hiperclinica MedLife”. E rusinos sa induci oamenilor impresia ca o biata policlinica cu plata devine o “hiperclinica” si asta doar pentru a justifica decavarea de bani a amaratilor care isi imagineaza ca platind onorarii de consultatie uriase se vor vindeca mai repede sau vor fi tratati mai eficient. In Romania, din pacate, aceste “hiper-bussines-uri” sunt singurul loc unde oamenii sunt tratati cum ar fi normal sa fie tratati in orice facilitate spitaliceasca. La noi asta vine cu costuri foarte mari, de la medici care fac acelasi lucru, la standarde net inferioare si in sistemul de stat. Asta, daca nu cumva de la spitalul de stat esti indemnat sa mergi la “hiperclinica” unde sa platesti servicii mult exagerate pentru biata ta afectiune, doar ca sa faca unii mereu mai multi bani. Postarea mea nu se refera direct la d-na doctor si la programul descris aici. E doar un strigat de trezire pentru pacienti si mai ales pentru doctori. Iar ei stiu cel mai bine ca ce spun eu e real… Profit, profit, profit…

    • Comentariu scris de codo
      Publicat la data de 28.1.2010, ora 2:15 pm

      AM remarcat si eu aceasta denumire cel putin bizara: hiperclinica. Nu am mai auzit nicaieri de acest termen. Vom avea curand si megaclinici? Asta doar pentru a sugera ca isi fac munca mai bine decat in alte locuri de profil? cred ca o clinica isi face reputatia prin prestatiile de calitate, nu mai este nevoie si de o denumire dubioasa.

  52. Comentariu scris de iulia
    Publicat la data de 28.1.2010, ora 7:48 am

    va rog daca exista cineva cu depresie dupa ce a nascut, cateva sfaturi

    • Comentariu scris de Roxana
      Publicat la data de 28.1.2010, ora 10:32 am

      Daca exista cineva cu depresie post partum??? Eu cred ca 90% din proaspetele mamici trec prin asa ceva, doar ca in Romania inca e o rusine sa vorbesti despre asta si putine sunt cele dispuse sa o recunoasca. Asa ca fiecare are senzatia ca numai ea trece pe acolo si asta agraveaza lucrurile… Iulia, aproape toate mamicile trecem pe aici, din pacate. Eu am o fetita frumoasa de 5 luni si inca ma lupt sa traiesc normal. Nu am solutii miraculoase, pot doar sa iti spun prin ce trec, asa ca incurajare. E sigur ca pe masura ce copilul creste, lucrurile se imbunatatesc. Vezi progrese, capeti curaj si sa speram ca la un moment dat vom fi iarasi cele care am fost. Nu cred in tratamente medicamentoase- stiintific s-a dovedit ca sunt f putin eficiente, iar efectul lor tine cat le iei. Pe mine m-a ajutat rugaciunea, de fapt m-a ajutat Dumnezeu. Stiu ca noi cautam mai ales solutii logice si cu un mecanism clar cauza- efect, dar eu iti spun ce am trait eu. De cate ori simteam ca ma prabusesc si nu mai rezist ma rugam si Dumnezeu imi dadea cumva putere sa merg inainte. Intotdeauna. Acum nu imi vine sa cred ca am supravietuit primelor luni. In rest, incearca sa faci o plimbare singura din cand in cand, sa mai stea si altcineva cu copilul macar cate putin. Pe mine am simtit ca m-a ajutat si laptisorul de matca – e un tonic al sistemului nervos si probabil de asta avem nevoie. In plus, am gasit niste materiale interesante cu privire la rolul alimentatiei in combaterea depresiei. /// In rest, curaj, incredere in Dumnezeu si bebe sanatos!
      [Editat de MedLive.ro]

  53. Comentariu scris de maria
    Publicat la data de 28.1.2010, ora 8:34 am

    Buna ziua,

    In cat timp se poate trata depresia dupa nastere (postpartum)? Pe langa medicamente(iau anxiar si stimulaton) trebuie si terapie?
    Daca exista vreo mamica care se confrunta cu acesta problema sau a avut-o in trecut, cateva sfaturi mi-ar fi de mare folos.
    Va rog un raspuns vreau sa imi rezolv aceasta problema.
    Multumesc mult

  54. Comentariu scris de Augustin
    Publicat la data de 28.1.2010, ora 8:40 am

    Am 30 de ani si sunt depresiv de cel putin 10 ani. Nu imi gasesc un scop in viata.
    Am incercat multe dar m-am plictisit imediat de absolut tot ce am incercat. Nu-mi place nimic.
    In societate am o masca involuntara. Toata lumea ma place, toata lumea are nevoie de mine ca sa se simta ei mai bine. In singuratatea mea nu simt nimic pentru nimeni. Nici pentru persoanele pe care ar trebui sa le iubesc nici pentru persoanele pe care ar trebui sa le urasc. Cand ma gandesc la mine in viitor, imi imaginez ca stau singur undeva pe o veranda, fumez si ma uit in orizont.

    Nu astept sa-mi spuna cineva ce sa fac cu viata mea sau sa mi se recomande o pastila magica. As vrea macar sa-mi imaginez altfel viitorul.

    • Comentariu scris de gia382000
      Publicat la data de 28.1.2010, ora 10:09 am

      Ai mentionat totusi, cateva scopuri in viata:
      1. Sa stai pe o veranda
      2. Sa fumezi
      3. Sa te uiti in orizont
      Viata ta va avea un sens in masura in care vei face in asa fel incat sa iti transpui acest vis in realitate. Realitatea ta.

    • Comentariu scris de Nicoleta
      Publicat la data de 28.1.2010, ora 10:26 am

      Simt exact ceea ce simtiti si dumneavoastra. Este insa extraordinar ca va puteti imagina viitorul atat de … frumos, as putea spune. Eu nu mi-l pot imagina deloc sau, in cel mai bun caz, mi-l imaginez intr-un mod cataclismic.

    • Comentariu scris de Vlad Mixich
      Publicat la data de 28.1.2010, ora 10:27 am

      Va recomand o intalnire preliminara cu un psihoterapeut. Exista in diagnosticarea depresiei o triada cognitiva (Aron Beck este numele celui care a definit-o) care descrie negativismul specific depresiei: stima de sine redusa, interpretare negativa a trairilor prezente si o viziune negativa asupra viitorului. Va marturisesc ca o seara singuratica pe o veranda privind catre orizont ar fi un viitor mai mult decat suportabil pentru mine.O sedinta de terapie la un psihoterapeut specializat in analiza existentiala v-ar putea fi de folos. Va recomand totodata sa cititi cartea neurologului german Vktor Frankl: “Man’s Search for Meaning”. Nu stiu daca este tradusa in limba romana dar nu e dificil de procurat. Mult succes.

  55. Comentariu scris de Cristina
    Publicat la data de 28.1.2010, ora 8:47 am

    Buna ziua,

    Ce se intampla daca cineva a avut depresii acum 15-20 de ani pe care nu le-a tratat la timpul lor si acum apar reveniri ale starilor de atunci? Se mai poate rezolva cumva si daca da, cum?
    Multumesc.

    • Comentariu scris de Vlad Mixich
      Publicat la data de 28.1.2010, ora 10:30 am

      Desigur ca se poate rezolva. Cu incredere va rog sa sunati la usa unui specialist. Perioadele in care femeile sunt mai vulnerabile la a dezvolta depresii sunt imediat dupa nastere si apoi, de obicei peste 15-20 de ani, la instalarea menopauzei. Aveti incredere si curaj si totul se va rezolva.

  56. Comentariu scris de Andreia
    Publicat la data de 28.1.2010, ora 8:49 am

    Am 30 de ani si am mari probleme in a incepe o relatie cu un barbat. Sunt o fire timida. In conversatiile fata in fata cu un barbat ma blochez. Este mai simplu pe messenger, dar asta nu elimina problema. As aprecia sfatul dumneavoastra!

    • Comentariu scris de Vlad Mixich
      Publicat la data de 28.1.2010, ora 10:56 am

      Va rog sa va adresati unui psihoterapeut. Cu siguranta va poate ajuta mult mai mult decat un sfat ad-hoc dat de mine aici. Solutii exista cu siguranta si in terapie probleme de felul celor invocate de dumneavoastra sunt des intalnite. Pentru mai multe detalii va asteptam cu un e-mail la depresia@hotnews.ro

  57. Comentariu scris de gabriela
    Publicat la data de 28.1.2010, ora 9:07 am

    Buna ziua,

    Am nascut prin cezariana desi am dorit sa nasc natural, dar doctorul asa a hotarat – fiind prima nastere la 39 ani.
    Ceea ca ma ingrozeste este faptul ca au trecut deja 6 luni de la nastere si am crize de nervi cand plange copilul. Sunt rare dar sunt..
    In acele momente imi vine sa imi smulg parul – ma lovesc singura peste fata, strig cat ma tin plamanii si sparg cate ceva ce imi iese in cale. nu cred ca mai este vorba de depresie – pt ca trecut destul de mult timp de la natere.
    Dupa ce ma calmez ma apuca plansul de reactia pe care am avut-o.
    Deja nu stiu incotro sa o mai apuc…. Si am un copil extraordinar.

  58. Comentariu scris de carmen
    Publicat la data de 28.1.2010, ora 9:08 am

    sunt mama unei tinere de 25 de ani care a fost diagnosticata cu atac de panica si in urma consultarii unui medic neurolog si al unui psihiatru a primit tratament cu bromazepam , magne b6 si xanax, dupa care au inceput stari de sufocare si un gen de lesin ,fara pierderea cunostintei , stari care ne-au speriat si am mers la alt medic care i-a prescris tratament cu xeroxat , calmepam si anxiar . face tratament de aproximativ un an , dar starile mai apar din cand in cand. acum stau si ma intreb daca acest tratament nu este prea agresiv, si daca este normal ca sa aiba ciclu menstrual de doua ori pe luna uneori , la intervale f. scurte. ca mama ,sunt f.ingrijorata si faptul ca nu prea se vad rezultatew ma pune pe ganduri. sunt ,de asemenea unele lucruri pe care as vrea sa mi le lamuresc si mie , ca sa stiu cum sa o pot ajuta! si de asemenea as vrea sa stiu cum as mputea sa o fac sa realizeze ca evolutia bolii sau mai bine zis vindecarea ei depinde f. mult si de vointa proprie! AS DORI SA STIU MAI MULTE IN ACEST SENS SI DE ASEMENEA DACA IN ASEMENEA CAZURI ESTE INDICATA CONSULTAREA CU UN PSIHOLOG IN PARALEL CU TRATAMENTUL PSIHIATRIC SI DACA EXISTA SI ALTE METODE, IN AFARA TRATAMENTULUI MEDICAMENTOS, CARE SA AJUTE LA REVENIREA LA STAREA DE NORMALITATAE.

    • Comentariu scris de dr. Ioana Pop, medic psihiatru
      Publicat la data de 9.2.2010, ora 9:25 am

      Stimata Doamna,

      Eu cred ca un prim pas ar fi reevaluarea tratamentului si a starii generale de sanatate a fiicei dumneavoastra: analize uzuale, investigarea si pe plan endocrinologic si ginecologic. Nu este normal ca ciclul sa ii vina de doua ori pe luna. In cazul in care exista dezordini endocrinologice acestea ar putea explica o evolutie trenanta a afectiunii.

      In ceea ce priveste povestea cu vointa… intr-adevar celor din afara le este greu sa inteleaga ca un om nu se poate mobiliza sa faca fata unor stari. Cred ca la fiica dumneavoastra nu este o problema de “a vrea” ci una de “a putea”. Sugestia mea ar fi sa nu o presati pentru ca atunci cand un om bolnav ii aude pe ceilalti spunand lucruri de genul “mobilizeaza-te, daca vrei sigur o sa iesi din situatia asta”, se va simti si mai rau pentru ca realizeaza ca oricat ar dori nu reuseste sa treaca peste starile sale si atunci distanta pana la normalitate i se va parea si mai mare.

      Cu siguranta psihoterapia reprezinta un suport important in aceste cazuri.
      Numai bine!

  59. Comentariu scris de Ioana
    Publicat la data de 28.1.2010, ora 9:18 am

    Buna ziua,

    Daca o persoana are crize de nervi care se termina cu tipete, are 2 personalitati: una obisnuita si una schimbata total in criza, inseamna ca are probleme psihice care se trateaza cu medicamente ? Se pot trata cu sedinte de psihoterapie, sedinte la psiholog sau exista si posibilitatea ca acea persoana sa poata sa isi regleze singura comportamentul daca isi doreste acest lucru foarte tare?
    Multumesc frumos.

    • Comentariu scris de dr. Ioana Pop, medic psihiatru
      Publicat la data de 9.2.2010, ora 9:27 am

      Sunt lucruri pe care oricat de mult ti le doresti nu ai capacitatea sa le realizezi, nu intotdeauna sa spui “vreau” reprezinta solutia problemei. Nu cred ca este vorba despre doua personalitati, din pacate datele pe care mi le-ati furnizat sunt putine si nu vreau sa fac speculatii in legatura cu un posibil diagnostic.

      Cea ma buna atitudine ar fi sa consultati un psihiatru. Psihoterapia reprezinta si ea un suport important. Solutii exista!

  60. Comentariu scris de Alina
    Publicat la data de 28.1.2010, ora 9:23 am

    La ce riscuri se supune un pacient diagnosticat cu sindrom depresiv major, aflat in tratament cu zyprexa, xeroxat si depakine si care consuma bauturi alcoolice, combinatie care actioneaza ca un drog asupra lui ? Ar trebui medicul sa-i intrerupa tratamentul ?

    • Comentariu scris de dr. Ioana Pop, medic psihiatru
      Publicat la data de 9.2.2010, ora 9:29 am

      Nu, ar trebui ca pacientul sa nu mai consume bauturi alcoolice. Riscuri? Pai ar putea sa ajunga la Urgenta in stare grava si chiar daca nu se intampla asta tratmentul nu are efectul scontat.
      Cred ca ar trebui reevaluata starea impreuna cu medicul care il trateaza si ar putea prinde bine o eventuala internare.
      O mai mare implicare a familiei ar fi de dorit.

  61. Comentariu scris de gabriela
    Publicat la data de 28.1.2010, ora 9:32 am

    Depresiile postanatle se pot manifeste prin reactii de violenta fata de obiecte, persoene sau asupra propriei persoane ?? Sau prin accese de furie ??

    • Comentariu scris de maria
      Publicat la data de 28.1.2010, ora 12:48 pm

      in cazul meu nu se manifesta prin furie ci prin ganduri negre, ameteli, dureri de cap, multa nepasare, dar incerc sa imi ocup timpul sa nu ma mai gandesc si cu ajutorul medicamentelor, al familiei si al specialistilor sper cat mai repede sa imi revin. Multa sanatate

  62. Comentariu scris de Nicoleta
    Publicat la data de 28.1.2010, ora 10:04 am

    Ca si doamnele si domnii de mai sus, si eu sufar de depresie. Nici nu este greu cand vad atata mizerie si nimicnicie in jur. Singurele lucruri care imi ajuta sunt refugiul in arta, filme si bucatarie – o lume pe care mi-am creat-o si de care tin cu dintii.
    Lupta pentru putere, permanenta competitie, ipocrizia, atitudinea de “dog-eat-dog” ma storc de energie fara ca macar sa particip la ele. Sunt ca un soarece care alearga la infinit pe o roata.

    Cu medicamente naturiste (incerc sa le evit pe cele din laborator, cu toate ca le recunosc meritele), sport, multe carti de self-help si somn de cel putin 8 ore pe noapte reusesc sa fac fata. Desigur, exista si zile cand as prefera sa dorm, fiindca lumea este mai placuta atunci.

    Ceea ce as vrea sa transmit este insa ca ar fi ideal sa existe si in Romania niste grupuri de suport pentru persoanele depresive precum grupurile din strainatate. Acestea (1) ar da ocazia persoanelor afectate de depresie sa discute despre problemele lor si sa vada ca nu sunt singuri si nici anormali, (2) ar putea sa incerce sa schimbe modul negativ in care sunt percepute persoanele depresive (nimeni nu se mira sau stramba din nas sau evita un individ care a declarat ca sufera de o boala de ficat, dar ma tem ca reactiile sunt mult mai drastice daca acelasi individ declara ca este depresiv), (3) ar functiona ca un centru de resurse de unde, de pilda, se pot imprumuta carti pe aceasta tema, fara a fi nevoie sa platesti circa 100 lei pe sedinta de psihoterapie pentru a beneficia de bunavointa unui psiholog care iti poate imprumuta aceste carti, (4) ar putea initia un proiect de lege prin care consultatiile si medicamentele pentru aceasta afectiune, si nu numai, sa fie suportate in principal de catre stat, asa cum se intampla din toamna trecuta in S.U.A., etc.

    In cazul in care mai multe persoane impartasesc ideea grupurilor de suport, ar fi bine sa facem ceva.

    Cu multumiri pentru aceasta initiativa pe care ati avut-o.

    • Comentariu scris de Xanaxdu
      Publicat la data de 28.1.2010, ora 3:22 pm

      Draga Nicoleta,
      citind toate comentariile de mai sus, m-am gindit la acelasi lucru. E pacat ca in Romania nu exista support groups pe depresie, anxietate, atacuri de panica. Doar citind mesajele de mai sus si se vede clar cum autorii mesajelor au intrebari, idei si dorinta de a-i ajuta pe ceilalti, vor sa impartaseasca materiale, experiente, etc.
      Personal, nu traiesc in Romania, dar am suferit de atacuri de panica inca din copilaria petrecuta la cozi in vremurile lui Ceausescu. Sigur ca pe vremea aceea (anii 80) nu exista asa ceva precum ‘atac de panica’, era vesnic trecut pe seama lipsei de calciu si magneziu, diagnostic universal pe care il puneau medicii in vremea aia oricui care avea probleme de respiratie, frica de a vorbi in public, etc (e adevarat lipsa de Ca si Mg e legata de dezechilibre psihice, nu spun nu, spun doar ca in Romania comunista nu exista decit ‘spasmofilia’ ca diagnostic universal pentru toate fobiile si anxietatile). Am fost la medici si psihologi in acea perioada, si nu mi-au folosit la nimic – se pompa Ca si Mg in mine si cu asta basta. Probabil ca psihoterapia acelor vremuri nu era pregatita pentru aceste boli moderne, si drept urmare am suferit toata viata de tot felul de fobii si atacuri de panica cronicizate, basca vreo citeva episoade depresive. Ma bucur sa vad ca se fac progrese in acest sens – tot mai multi medici psihiatri si psihoterapeuti romani au depresia si atacurile de panica in portofoliul de interese profesionale – cred ca e si din cauza ca acum sint mult mai multi pacienti care se declara/recunosc suferinzi de aceste boli. Cind eu aveam atacuri de panica ca adolescenta in anii 80 apaream drept ‘freak’ intre colegii de liceu – nu puteam vorbi cu nimeni despre asta, chiar si de parinti imi era rusine, in plus ma simteam vinovata fata de ei ca ii dezamagesc fiind ‘anormala’.
      Revenind la prima idee, sper din tot sufletul ca adolescentii si tinerii de azi (chit ca inca ma simt tinara si eu la 37 de ani) sa aiba mai multe optiuni de a se deschide catre ceilalti si a-si discuta problemele de acest gen. In generatia mea, inca observ priviri contrariate si dispret cind vine vorba de atacuri de panica (chit ca traiesc intr-o tara si o societate aflata la Vest de Romania). De asta cred ca e nevoie de aceste forumuri de discutii (live sau online, nu conteaza) unde sa obtii suportul de care ai nevoie, sa nu mai ai senzatia ca esti o cirpa pentru ca esti altfel decit ceilalti.

      Ce voiam sa mai spun: cu toate atacurile de panica, am reusit sa imi croiesc o existenta si o cariera respectabila, chiar daca am avut si am nopti in care nu dorm la gindul unei prezentari pe care o am de facut sapramina viitoare, sau la gindul ca trebuie sa merg pe jos la un dejun de afaceri, sau la gindul ca trebuie sa zbor in interes de afaceri in fiecare weekend timp de 6 saptamini la rind. Ca sa trec peste toate astea, m-au ajutat, desigur, medicamentele, dar in mod special m-a ajutat impacarea cu mine insami: fiecare dintre noi trebui sa inceapa intii si intii prin a se ierta pentru ca e altfel decit majoritatea. Apoi e nevoie sa ne iertam parintii pentru ce greseli au facut cu noi. Nu strica si putina meditatie, sport, iesiri in natura, si nu in ultimul rind, prieteni sinceri si o indepartare de obsesiile materiale.
      Ceea ce regret insa e ca nu am indraznit sa fac copii – nu m-am putut impaca cu teama ingrozitoare de a nu le transmite si lor aceasta suferinta groaznica care iti limiteaza excesiv viata si care nu este recunoscuta drept handicap. A propos, mai am o idee si cu asta inchei: atita timp cit suferinzii de atacuri de panica si depresii nu se organizeaza intr-un fel sau altul, nici nu vom putea obtine ‘drepturi’. In fond, sintem la fel de handicapati ca si un diabetic sau un astmatic. Dar dupa cunostintele mele (poate gresesc), nimeni nu primeste nici un fel de suport sau compensare pentru ca sufera de depresie sau atac de panica. Mai apoi, mai avem cale lunga pina ce colegii de servici sa ne acorde un tratament mai cu manusi pentru ca suferim de chastiile astea. Dimpotriva, traim cu frica ca daca s-ar afla de catre sefi ca sintem putin sariti de pe fix, ne-am pierde urgent locul de munca…

  63. Comentariu scris de josepha
    Publicat la data de 28.1.2010, ora 10:16 am

    Bună ziua tuturor!
    Problema mea este că, ştiu să-i fac să râdă pe cei din jurul meu dar nu mă pot înveseli pe mine, cum şi în ce mod aş putea rezolva această problemă. Spun asta pentru că văd că se accentuează această stare. Mă simt bine singură în biroul meu, dar de la o vreme încoace viaţa nu mai are gust, mi-e lehamite de tot şi toate. Mi-e greu şi să mă ridic din pat. Conştientizez că ce se întâmplă cu mine e cumplit dar, parcă nu pot ieşi dintr-o găoace imaginară ce mă înconjoară. Nici la şuetă cu colegii nu stau mai mult de 5-10 minute, şi la şedinţele săptămânale îmi prezint prima proiectele şi realizările, mă scuz şi fug repede la mine în birou unde stau şi mă uit pe pereţi, mai fac ceva şi iar stau.
    Cam aşa stă situaţia! CE SĂ FAC? UNDE AJUNG? Pe mine contează mulţi. CE SĂ FAC?

    • Comentariu scris de Cristina
      Publicat la data de 28.1.2010, ora 12:56 pm

      O prietena mi-a recomandat un articol despre cum sa-ti gasesti scopul vietii :
      http://www.feminis.ro/feminis/dezvoltare-personala/gaseste-ti-scopul-vietii-in-20-de-minute-727

      Mi s-a parut genial. Poate te va ajuta sa te gindesti intens la ce vrei cu adevarat de la viata, sa-ti regasesti pasiunea de a trai.

    • Comentariu scris de dr. Ioana Pop, medic psihiatru
      Publicat la data de 9.2.2010, ora 9:30 am

      Dupa cum singura ati observat au survenit niste schimbari majore in modul dumneavoastra de viata. Lipsa de energie, tendinta la izolare, lipsa chefului de viata si incapacitatea de a va bucura de lucruri care inainte va produceau placere pot fi semne ale unei depresii.

      Sugestia mea ar fi sa consultati un psihiatru si sa incepeti si niste sedinte de psihoterapie. O sa vedeti ca lucrurile se vor schimba . Numai bine!

  64. Comentariu scris de Mihaela
    Publicat la data de 28.1.2010, ora 10:34 am

    Buna ziua….Am probleme cu alimentatia de vreo 10 ani…anorexie nervoasa. Am urmat acum trei ani sedinte de psihoterapie in urma carora am inteles ca problema mea are cauze undeva in copilarie si mediul in care am crescut..Probabil ar fii trebuit sa ma ajute,,insa a fost foarte scurta perioada. Acum sunt casatorita,am o fetitza de un anisor..si din pacate nu pot avea un control al mancarii..Vars ce mananc..dar de fapt nu mi-as dori sa mananc deloc..In mare parte am o tristete in suflet, sunt foarte sensibila si nu ma pot bucura de ce am asa cum mi-as dori..Imi iubesc foarte mult sotul si fetitza…Mias dori sa-mi pot rezolva cumva aceste probleme..,nu stiu cum….Sunt atat de costisitoare sedintele de terapie..Daca ma puteti ajuta cu o sugestie…solutii..,sunt deschisa catre orice sfat..Multumesc..

    • Comentariu scris de dr. Ioana Pop, medic psihiatru
      Publicat la data de 9.2.2010, ora 9:31 am

      Un prim pas important este acela ca va constientizati problema. Al doilea este ca va iubiti copilul si sotul si aveti astfel o motivatie foarte puternica pentru a va rezolva problema. Este posibil ca perioada post partum sa fi agravat problemele deja existente.

      In primul rand ar fi indicat un consult la psihiatru si apoi ar fi totusi de dorit sa urmati sedinte de terapie. Intr-adevar acestea reprezinta un efort financiar. O alta varianta buna si cu costuri mai scazute ar fi sa urmati sedinte de terapie de grup intr-un grup care sa se ocupe de problematica tulburrilor de alimentatie. Noi la Mindcare organizam astfel de grupuri.

      Mult succes!

  65. Comentariu scris de Grigore
    Publicat la data de 28.1.2010, ora 10:39 am

    Buna,

    Cred ca sotia a facut o puternica depresie. A facut un test Papanicolau, in dec.2009, la o clinica privata. In urma analizelor i-au spus ca este suspecta de HPV, urmand sa refaca testul, care i-a iesit negativ. I-au spus ca este suspecta de HPV pe 10 decembrie 2009, iar rezultatul negativ l-au dat pe 28.12.2009, l-a 3 saptamani distanta, timp in care sotia si-a facut cele mai negre ganduri. A refacut analizele la alta clinica care de asemenea a iesit negativ. De atunci si-a mai facut si alte analize, la spitalul Cantacuzino, la medicul de familie, peste tot, spunadu-i care are o simpla infectie/raceala pentru care a primit tratament . Continua sa doreasca sa faca analize, cu toate ca toti medicii i-au spus sa lase “piticii din creier”, ca nu este bolnava de ce crede ea…
    Totusi, nu mai poate sa doarma noaptea de 1 luna si jumatate si are numai ganduri negre. Ce este de facut ?

    • Comentariu scris de dr. Ioana Pop, medic psihiatru
      Publicat la data de 9.2.2010, ora 9:32 am

      Din pacate de multe ori diagnostice aruncate cu prea multa usurinta produc trauma si duc la reactii asemanatoare celor pe care le are sotia dumneavoastra. Este clar ca s-a instalat o stare de anxietate foarte intensa in urma acelui diagnostic eronat.

      In aceste conditii se impune o vizita la psihiatru pentru ca deja simptomele dureaza de ceva timp si din cate relatati s-au agravat progresiv. Problema fiind destul de recenta probabil ca nu va fi dificil de rezolvat, daca mai asteptati pana sa interveniti lucrurile se pot complica.

      Numai bine!

  66. Comentariu scris de Radu
    Publicat la data de 28.1.2010, ora 10:55 am

    Felicitari Lui Vlad Mixich si Hotnews pentru aceasta initiativa.

  67. Comentariu scris de Maria
    Publicat la data de 28.1.2010, ora 12:02 pm

    Buna ziua tuturor, oare ce fel de tratament poate exista pentru faptul ca am atacuri de panica in avion date de gindul ca o sa mor cu ocazia fiecarui zbor? Din pacate sau din fericire (depinde cum privim asta), traiesc pe doua continente si calatoresc foarte mult, transatlantic de doua ori pe an, si fac zboruri scurte de mai multe ori pe an. Dar reactiile mele sint aceleasi, in special la turbulente, imi transpira palmele si talpile rece, imi tremura genunchii si am crize de tahicardie. Crizele incep cu citeva zile inainte de calatorie, de altfel. Daca sotul meu este cu mine, stie ca trebue sa nu ma bage in seama, ca si cum as fi invizibila, pentru ca acest lucru ma agita si imi declanseaza o criza si mai marcata. Sa iau somnifere, Distonocalm, sa ajung sa ma “droghez” cu medicamente? Exista si alte modalitati de indepartare a acestor stari? Lumea in general ride cind ma aude. Am fost deja la psiholog care mi-a sugerat tehnici de respiratie, dar nu au nici un efect. Multumesc anticipat pentru idei si sugestii.

    • Comentariu scris de dr. Ioana Pop, medic psihiatru
      Publicat la data de 9.2.2010, ora 9:34 am

      Ar merita sa faceti cateva sedinte de terapie, nu neaparat tehnici de respiratie, ci mai mult axat pe originile acestei anxietati si intelegerea ei.

      Daca este o anxietate izolata atunci puteti incerca numai cu terapie, daca exista mai multe anxietati in viata dumneavoastra sau teama aceasta de avion are o intensitate care va perturba mersul normal al vietii (asa pare) atunci ar merita sa faceti o vizita la psihiatru si poate sa urmati un tratament, asta nu inseamna ca va “drogati” ci ca incercati sa reglati un dezechilibru chimic din organismul dumneavoastra prin substante chimice.

  68. Comentariu scris de Te confrunti cu depresia? « Psihologie
    Publicat la data de 28.1.2010, ora 12:15 pm

    [...] Acum ai ocazia sa ii pui intrebari medicului psihiatru Ioana Pop pe http://medlive.hotnews.ro/ [...]

  69. Comentariu scris de dana
    Publicat la data de 28.1.2010, ora 7:34 pm

    Omul in cautarea sensului vietii se numeste cartea lui victor franckl.

    Este foarte buna; a supravietuit dintr un lagar de exterminare intelegand la un moment dat ca ceea ce conteaza cu adevarat este nu ceea ce asteptam noi de la viata, ci mai degraba ccea ce viata asteapta de la noi.;;

    citind-o , iti schimbi fundamental viziunea asupra vietii.

  70. Comentariu scris de josepha
    Publicat la data de 29.1.2010, ora 8:51 am

    Bună ziua!

    E bine că putem comunica, măcar aşa, pentru că de multe ori îmi vine să ţip sau să urlu, şi am sentimentul că ţip şi urlu în mine fără să scot vreun sunet de fapt. Familia, colegii, prietenii mă ştiu ca fiind o persoană veselă, şi de foarte multe ori mi s-a spus “mă tu nu ai nici un gând,” “tu nu te consumi pentru nimic” sau mai rău pentru mine este când mă întrabă cineva “tu cum abordezi o …….(anumită problemă de ex.), tu eşti calmă şi priveşti lucrurile altfel, eşti tot timpul tonică”. Întradevăr le iau pe toate aşa cum sunt, dar momentan trec printr-o experienţă cruntă, astfel: de 3 săptămâni mi-a murit tatăl şi mama soacră în aceeaşi zi la diferenţă de 2 ore, ambele înmormântări au avut loc deasemenea cu ritualuri diferite, am suferit un şoc puternic din care nu mai pot să ies, sora soţului meu are sindrom Down, 45 de ani şi are nevoie de o atenţie deosebită, fratele soţului meu are cancer de piele în ultima fază (oribil de auzit – crunt de văzut şi îngrijit), şi ca suferinţa să fie deplină, soţia cumnatului meu are schizofrenie paranoidă, în loc să mă lase în linişte să-i îngrijesc pe bolnavi, vorbeşte, vorbeşte, vorbeşte. Să zâmbesc şi să fiu drăguţă nu îmi este greu pentru că deja sunt defecte profesionale, şi de aceea mulţi cred că nu sufăr de nimic şi nu am nici o problemă.
    Cât despre duhovnici…. se pot spune multe. Sunt ortodoxă, cred şi merg frecvent la Biserică, mă spovedesc şi împărtăşesc curent.
    Mingea e la mine în teren, sigur va trebui să o joc bine, altfel s-ar putea să ies eu din teren.

    Vă mulţumesc că aţi avut răbdare cu mine!

  71. Comentariu scris de “Eu nu sunt bolnav!” Sapte aspecte privind bolile modernitatii   MedLive
    Publicat la data de 7.2.2010, ora 5:55 pm

    [...] “Urata” din viata mea: “Cand toti imi spun sa gandesc pozitiv, eu spun OK, zambesc, dar apoi r… [...]

  72. Comentariu scris de BUDULACU TEODORA
    Publicat la data de 1.7.2010, ora 7:39 am

    Buna dimineata.In 2002, am constatat in urma unor consultatii medicale la sectia de neurologie,efectuind un CT,apoi un RMN ca am un menginiom sfenoidal aripa stinga,situat in spatele ochiului sting.Primul CT meningiomul avea o dimensiune de 3 CM,apoi in delungul anilor,in 2007 a ajuns la 6 CM.Mi s-a propus operatie,dar imi era frica.In aceasta perioada aveam crize epileptice periodice si am primit ca tratament carbamazepina.La inceput o pastila si am ajuns la 4 pastile pe zi,iar crizele erau mai dese.In decembrie 2007,in cele din urma am facut operatie,chirurgul mi-a redus din start o pastila de carbamazepina si mi-a recomandat ca in 2 ani,in cazul in care nu mai am crize sa reduc definitiv carbamazepina.De la operatie,pina in prezent iulie 2010,nu am mai avut nici o criza epileptica,dar medicul neorolog mi-a redus doar 1 pastila,deci eu in prezent iau 2 pastile de carbamazepina pe zi.In concluzie, eu nu stiu in cine sa am incredere si daca mai este nevoie sa iau 2 carbamazepina pe zi sau reduc treptat pina la 0 pastile carbamazepina.Am o mare rugaminte,daca se poate sa primesc un raspuns in aceasta privinta.Va multumesc si doresc sanatate tuturor.

  73. Comentariu scris de carmen
    Publicat la data de 6.7.2010, ora 9:07 am

    ma bucur ca putem vorbi liber ,cu toate ca pt unii dintre noi asta produce si mai multa durere .eu ma tratez de depresie de aproape 8 ani …au existat multi factori la declansarea ei ..ciclic …cam la 2 ani aveam cite o problema majora in viata .mai intii a murit tataal meu cu care aveam o relatie nemaipomenita .s-a dus intr-o luna si a murit exact de ziua mea de nastere.apoi sotul meu a facut un copil in afara casatoriei .am aflat doar cind m-am trezit cu procesul de stabilirea al paternitatii .apoi am suferit o operatie de chisturi ovariene bilaterale ,ee aici totul a fost un adevarat soc nefiind bolnava niciodata pina la 40 de ani .doctorii sunt asa cum sunt ..mai duri si nu se tine cont de nici cea mai mica consiliere in ideea ca nu toti oamenii sunt puternici .atunci imi incheiasem cam toate socotelile cu viata .am trecut de asta cu o usoara depresie ..mergeam regulat la dr .totul afost ok nimic malign.apoi sotul meu m-a parasit dupa 1 an de chin …o joaca perversa cu mintea mea deja fragilizata ..telefoane ,scrisori anonime ,lenjerie intima in cutia postala …si tot registrul ..pina la reprosurile permanente ca sunt nebuna si ca nu are pe nimeni .in final a plecat intr-o seara ,luind masina banii si 14 ani din viata mea ..si ce a fost mai rau mi-a luat linistea ,sufletul si tot ceea ce iubeam mai mult ideea unei familii inchegate .acum imi dau deama ca de fapt totul era o mincina ,o falsa liniste si fericire .apoi a inceput calvarul …3 luni nu am dormit ,nu am mincat ..mi-am pierdut respectul de sine ,increderea in mine si in oameni .am primit cererea de divort si asta apus capacul .am slabit 30 de kg in aceste luni .m-am trezit ca in urma divortului trebuiea sa vind casa si cu ceva bani in buzunar si un baiat de aproape 14 ani pe drum uri .am fost nevoita sa ma mut la mama .intotdeauna am fost o fata vesela plina de viata si ghidusii .daca ma dadeai afara pe usa intram pe geam daca era ceva de rezolvat , mi-am dat seama ca se intimpla ceva cu mine si am mers la psihiatru dupa ce mi-am facut analizele pt ca aparusera niste efecte somatice la stomac .ca un gheam care nu mai trecea .de atunci viata mea e un chin …am facut tot felul de scheme .a trebuit sa schimb dr pt ca s-a pensionat ..totul a vut un impact negativ asupra mea ,nu mai stiu sa gindesc pozitiv .psihic,material ,sufletesc .divortul atrebuit facut amiabil -nepotrivire de caracter -altfel nu ma ajuta cu pregatirile pt capacitate ale copilului .prieteniile s-au cernut asa cum se intimpla -am devenit un pericol pt sotiile prietenilor mei .sia asa ..pas cu pas ..m-am cufundat in singuratate ,in ginduri si in necazuri .am reusit sa cresc copilul ,a terminat liceul si acum este student .ma mir uneori pt ca si el afost ff marcat de tot si cred ca toata viata lui va purta o povara in suflet .au fost si ceva momente bune in care putinii prirtrni care mi-au ramas si au o situatie mat buna m-au luat cu ei peste tot .am fost in spania ,in franta si in fiecare luna mai plec in grecia .oriunde ma duc imi este bine cind ma intorc acasa o iau de la capat .de vre-un 1 si ceva nici un tratament parca nu isi mai face efectul ..wlaxin ,cipralex,zoloft .am facut control la ochi ..am o stare permanenta de ameteala si de nesiguranta ,tulb de memorie si o teama permanenta ca mi se va intimpla ceva rau .am momente dese in care pling si in care imi dau seama ca toata viata mea va decurge asa .vreau sa fac acum un control neurologic .cei care cred ca depresiile sunt niste afectiuni minore se inseala .iti schimba viata total si darul pe care ni l a facut dumnezeu e ca o povara .ma mir uneori ca din cei 600 ron reusesc sa traiesc mai ales ca 300 ii dau baiatului pt facultate .sa fiu sincera ..nici asta nu ma sperie mai mult decit faptul ca nu reusesc sa ma mai regasesc si ca in fiecare dimineata incepe chinul ametelilor si astarilor mele ..am niste prietene la o farmacie si am luat de la ele si vit ,si mg si lecitina ..ma juta tot timpul .insa viata mea e o …nu am reusit sa imi fac nici o relatie serioasa ..cine se incurca cu o depresiva …??? nu vad iesire din situatia asta si nici nu stiu cum sa incep sa gindesc pozitiv pt ca imi dau seama ca asta m-ar ajuta ff mult .am mers vre-o 4 ani la biserica in fiecare vineri ..nici asta ni o mai pot face .pur si simplu exist dar nu traiesc …nu reusesc sa mai fiu consecventa in nimic din ce fac .stiu doar catreb sa am grija de mama ,de baiat sa platesc facturile ,sa fac piata si sa le asigur celor 2 care sunt acum familia mea strictul necesar …si totul pe un fond total de nefericire si stare proasta ,as vrea sa invat sa rad din nou ,sa ma bucur de viata atit cit mai e din ea .ma scuz daca am parut putin incoerenta adar am incercat sa va spun prea multe si sa nu ocup prea mult din timpul dvs .uneori ma gindesc ca poate ca pe fondul acestei depresii ma macina o alta afectiune …cu toate ca dr imi spune ca pina acum cadeam macar o data .stiu ca ar fi util un psiholog dar nu imi permit asta .iar de restul dr am facut o obsesie incit imi e teama sa mai merg la vre-unul .baiatul meu imi spune ca imi induc singura staraile astea pt ca un om bolnav si instabil nu ar fi reusit sa faca atitea singur .in speranta unu sfat bun va multumesc pt timpul si spatiul acordat .comentariile rautacioase pastratile pt voi si sa va fereasca dumnezeu de asa ceva .

  74. Comentariu scris de Eu
    Publicat la data de 6.7.2010, ora 3:13 pm

    Buna ziua, Carmen.
    M-a impresionat foarte mult mesajul tau, mai ales ca si eu am suferit de despresie si stari anxioase.
    In primul rand, iti recomand sa iei legatura cu doamna doctor Gabriela Marian. Dansa a fost ca o mana cereasca pentru mine si sunt sigura ca te va ajuta si pe tine. Este un profesionist fara pereche si o femeie extrem de puternica. Cu dansa este benefic de stat de vorba chiar si in afara sferei medicinii.
    Apoi, judecand dupa fluenta in exprimare imi pot da seama ca esti o intelectuala care in mod cert poate desfasura o profesie care sa-i asigure mai mult de 600 Ron pe luna. Sigur exista o slujba care iti va da mai multe avantaje materiale. Chiar daca ar trebui sa oferi meditatii,
    ai putea castiga mai mult.
    In plus, stiu ca iti vine uneori sa lasi totul, dar viata este o lupta destul de crancena care are totusi si niste parti foarte frumoase. Fiul tau, de exemplu! Cat despre dezamagirea provocata de fostul sot, din nefericire, daca le oferi oamenilor posibilitatea de ati face rau sau de a te dezamagi, o vor face. Iti garantez! Ceea ce inseamna, probabil, ca nu trebuie sa ai mari asteptari de la ei sau de la cea mai mare parte a lor. E greu, stiu, dar este destul de realist. In plus, sa nu uitam ca nu au trecut destui ani in termeni antropologici de cand ne loveam cu bata semenii Homo neanderthalensis pentru o bucatica de mancare sau un partener mai fertil.
    In final, draga Carmen, nu uita ca ai toata viata inainte pentru a aduce, zi de zi, cate o noua schimbare in bine existentei tale. Eu iti tin pumnii!

  75. Comentariu scris de O privire “in spatele cortinei”. Mecanismele care duc la depresie   MedLive
    Publicat la data de 15.7.2010, ora 2:51 pm

    [...] odata intrebat ce ma framanta, nu ma pot explica in vreun fel), povestea un cititor MedLive, intr-o discutie cu medicul psihiatru Ioana [...]

  76. Comentariu scris de Cris
    Publicat la data de 15.9.2010, ora 11:24 am

    Buna ziua,

    Am 26 de ani. Mi s-a intamplat de 2 ori sa mi se faca rau cu stari de lesin, doar la gandul ca sotului meu i s-ar putea intampla ceva rau. Prima data s-a intamplat pur si simplu: mi-am imaginat cum ar fi viata mea fara el, scenariile care s-au creionat in mintea mea erau din ce in ce mai negre si dintr-o data m-a luat o stare de rau si ameteala de nu m-am mai putut tine pe picioare. A doua oara (la o distanta de cateva luni bune) sotul meu s-a trezit din somn cu o durere groaznica de spate, iar eu mi-am imaginat deja iar scenarii peste scenarii si in loc sa incerc sa ii masez locul sa scape de durere, a trebuit sa fug la baie, pentru ca ma ludera deja toate transpiratiile si aveam stare de voma. Am mai avut situatii in care a trebuit spre exemplu sa merg sa imi ia sange si mi s-a facut foarte rau dupa, insa nu de la durere, ci de la frica… E normal asa ceva? Multumesc mult.

  77. Comentariu scris de eu30
    Publicat la data de 29.9.2010, ora 2:32 pm

    Buna ziua,

    Vad ca sunt destui oameni care sufera de aceste tulburari cumplite. Si eu ca si ceilalti am avut la un moment dat un factor declansator care a starnit aceste tulburari, asta acum vreo 10 ani cand m-am speriat grozav de o baoala cumplita care luase viata unei cunostinte; asta s-a intamplat probabil si din cauza faptului ca eram si sunt mai anxios si mai emotiv din fire si datorita si altor factori generatori de stress de la vremea respectiva. Dupa o “confesiune” parintilor, si dupa rezolvarea si altor conflicte interioare, ca de exemplu abandonarea facultatii de-atunci care nu-mi placea (dar nu sunt nici acum convins ca as fi renuntat la scoala daca nu ar fi aparut acele stari), dupa diverse tratamente cu vitamine si calciu, am iesit din cercul vicios in care intrasem si au urmat ani frumosi, placuti in care m-am bucurat din plin de viata, fara sa ma mai gandesc macar ca as putea suferi din nou de acelasi lucru. Si totusi, in nurma cu aprox un an, pe fondul oboselii probabil datorate noptilor prin cluburi si a diverselor framantari normale dealtfel pentru un tanar de varsta mea, am inceput din nou sa fiu anxios, iarasi mi se parea ca o durere de spate poate ascunde o boala grava, ca o unghie care este bolnava este de fapt altceva, s.a.m.d, pana cand dupa vreo doua nopti de insomnie, am facut din nou un atac de panica, i-au urmat altele si bineinteles toate celelalte stari si simptome care apar. Acum dupa ce am constientizat ca toate temerile mele care m-au adus in pragul panicii nu erau fondate, traiesc totusi o stare de anxietate si depresie cred, din care nu mai pot iesi, chinuit la fel ca majoritatea de tot felul de ganduri tampite, care se succed; abia te lamuresti cu unul ca apare altul …etc. Pe langa aceste ganduri am in schimb o stare de oboseala cronica, o tensiune musculara si dureri de cap aproape permanent; pe langa asta, foarte, foarte des am tremuraturi la diverse grupe de muschi, care tin cateva zile apoi se muta la alt muschi. Tatal meu, care a avut si el simptome asemanatoare in tinerete, imi tot zice sa incer sa mananc lactate, branza de vaci, sa iau vitamine sa iau magneziu si calciu alternativ, pentru ca starile sunt cauzate si de o lipsa de calciu. Adevarul este ca toate, dar absolut toate analizele si investigatiile mi-au iesit perfect, mai putin calciul ionic care este de fiecare data mic(putin sub limita normala). Mentionez ca am facut tratament cu Calciu, apoi cu magneziu, apoi iar cu Calciu, vitamine, iau acum un produs GABA si Sleep Optimizer , ca am dat-o pe naturiste daca cele alopate nu au efect. Am facut si trataement chimic de scurta durata(aprox 2-3 luni, de mai multe ori si cu pauze) cu benzodiazepine, dar rezultatele au fost aproape nule. Deasemenea am facut tratament cu Cipralex 3 luni fara rezultate notabile; am reinceput un tratament cu mirzaten 30 mg timp de o luna dar mi-era mai rau. Sunt hotarat sa lupt si sa-mi recastig viata, pentru ca mi-au ramas multe vise neamplinite, si de aceea va rog, pe cei care aveti de dat mai ales exemple pozitive sa ne ajutati pe cei inca in suferinta sa facem fata acestei boli…tulburari sau ce-o fi. Sfatuiesc pe toata lumea sa fie increzatoare in ciuda tuturor simptomelor si rog pe doamna doctor daca are vreun sfat individualizat pentru mine. Psihoterapie am mai facut, am mai schimbat psihoterapeutii, acum merg la un prof. univ. cu care sper sa am rezultate mai bune. Mi-am facut programare si la un homeopat bun din Iasi. Si inca o intrebare pt. doamna doctor: este posibil ca acea lipsa de calciu sa fie “vinovata ” pentru simptome, sau si lipsa de calciu este datorata tulburarii psihice?

  78. Comentariu scris de ioana b
    Publicat la data de 25.1.2011, ora 12:28 pm

    Buna. Am o problema mai speciala cu sora mea de 24 de ani. Sunt cu ea in Spania de 3 ani de zile si de 3 luni am internat-o in spitalul de psihiatrie cu diagnosticul de psihoza nespecificata. Inainte sa o internez era foarte stresata cu serviciul ei (lucra intr-o casa avand grija de 2 copii). A ajuns sa creada ca cei din casa vreau sa-i faca rau si ca se simte urmarita de persoane si de camere video. Tin sa precizez ca sora mea nu a mai avut probleme psihice niciodata si cand deja am vazut ca nu mai poate dormi de toate gandurile si incepuse sa vorbeasca nerealitati am dus-o de urgenta la spital. I s-a administrat medicamentul (Risperdral de 4 mg) derivatul risperidonei. Dupa 12 zile au externat-o si incet incet se recupereaza. Dupa 2 luni i-au scazut doza de medicament la 3 mg. I s-au facut analize de sange pentru ca nu mai are menstruatie de cand a inceput tratamentul. La analizele de sange i-a iesit prolactina marisoara, iar medicii mi-au spus ca e unul din efectele secundare ale medicamentului. Peste o saptamana sora mea va pleca in tara iau eu voi ramane aici pentru ca lucrez si nu pot sa ma intorc in tara. Am o nedumerire. Ar trebui sa i se schimbe tratamentul daca nu mai are menstruatie? Si daca da, ce consecinte poate avea? Sunt foarte nelinistita pentru ca nu stiu cum va reactiona la alt tratament si ce medic va gasi in tara. Noi suntem din Hunedoara, jud. Hunedoara. Va multumesc si astept cu nerabdare un raspuns si niste sfaturi. Numai bine! [comentariu editat de moderator]

  79. Comentariu scris de carmen
    Publicat la data de 20.3.2011, ora 7:12 pm

    Am sustinut un test si sunt foarte dezamagita de prestatia mea. Grav e faptul ca ma consideram pregatita, iar atunci cand am constata ca nu stiu am intrat in panica si am dat raspunsuri fara logica. Mai am de sustinut teste si vreau sa trec de acest moment ca sa pot invata mai departe. Cum sa fac?

  80. Comentariu scris de Geta
    Publicat la data de 7.7.2011, ora 12:05 am

    Buna seara! Am nevoie de un sfat!
    Am 2 copii, sunt tineri :unul de 25 de ani bolnav psihic,şi altul , având 26 de ani, fără probleme de sănătate.Cel mare e căsătorit, are la rândul lui un copil de 1 an.
    Mă îngrijorează starea de sănătate al copilului meu mai mare. Faptul că are un frate cu o boală psihică, de-a lungul timpului a ajuns să se confrunte cu situaţii grele şi neprevăzute care l-au marcat puternic. A fost certat pentru note, pentru absenţe la orele de şcoală, nu era încurajat , i s-a spus de nenumărate ori că e grav bolnav şi din cauză că nu comunică, că ascunde adevăruri , că…etc. deci din cauza lui nu va reuşi .
    Totuşi, a reuşit să termine o facultate, s-a angajat ( a vrut să demonstreze că îşi găseşte un loc de muncă şi a reuşit acest lucru). Chiar dacă are reuşite, are un comportament în familia lui, destul de dificil: este indiferent faţă de propia persoană(mâncare, îmbrăcăminte), şi faţă de cei apropiaţi. Vine târziu de la servici şi e foarte obosit, nu se mai joacă cu propriul copil. Parcă familia lui, copilul, sunt ca o joacă. E irascibil, nu suportă să i se facă observaţii. Din liceu are pasiunea jocului pe calculator . Dacă este întrebat unde a fost, ce a făcut, despre bani, dacă a mâncat…. poate să spună minciuni. Regrete poate să nici nu aibă pentru lucrurile incorect prezentate sau pentru minciunile descoperite. Probabil ar fi de acord să discute cu un psiholog, dar cred că ar avea încredere într-un bărbat. Cred totuşi că e nevoie şi de un tratament cu vitamine sau minerale.
    Până în clasa a X-a a fost o fire mai comunicativă. Avea mai mulţi prieteni, erau de familii bune, dar tinerii nu aveau preocupări serioase.Intrând la facultate şi mai ales acuma că lucrează, tipul acela de prieteni a dispărut, au apărut alţii, dar mai puţini.
    Cred că încă nu e foarte târziu în a-l ajuta să devină un tânăr echilibrat, responsabil pentru ce are de făcut .

  81. Comentariu scris de violeta
    Publicat la data de 3.2.2012, ora 2:05 pm

    care sunt acele medicamente antidepresive care nu ingrasa?care le-am luat ziprexa,seroqel,orfiril m-au ingrasat 10kg.si acuma nu reusesc sa dau jos.Inca o intrebare daca cunoaste cineva tratament naturist pentru tulb.schiz.afectiva?

  82. Comentariu scris de pop ana-maria
    Publicat la data de 12.3.2012, ora 10:07 am

    Buna ziua,
    Am o fetita de 7 ani, care anul acesta a inceput scoala. Totul a fost bine pana de curand (cam acu o luna)… Sia- facut o prietena foarte buna, colega de banca si in principiu se joaca cu toate celelalte fetite din clasa.
    Insa ora de engleza o tin de obicei intr-o alta sala iar problemele au inceput sa apara cand una din fetite a inceput sa-i repete: “Daca nu stai cu mine in banca, nu mai sunt prietena ta…” Mentionez ca fetita mea este o fire foarte sensibila, ca apreciaza mult aceea fetita si mi-a venit plangand acasa ca ea nu mai vrea sa mearga la engleza… Problemele s-au repetat si la sport, cand, din cate am inteles, fetitele cred ca au “tras” de ea, iar ei nu i-a facut placere…
    Va rog, ajutati-ma si sfatuiti-ma cum sa o ajut!
    Cu multumiri.
    Ana-Maria Pop

  83. Comentariu scris de ANGELA
    Publicat la data de 27.11.2012, ora 1:00 pm

    Nu stiu cum sa incep ca as dori sa va spun multe .Am avut multe probleme de sanatate(anxietate), stari de panica, sociale , , finante deficitatre, etc .Am facut si eu o terapie prin telefon si email cu o doamna terapeut,, Terapia se face pentru curatarea sufletului , si reconectarea la tine insati, se face curatarea cauzelor care nu te lasa sa-ti rezolvi problemele.Se face 4 saptamani si costa 150 lei.Am primit energie, metode vre-o 15, am avut de citit , de meditat , de iertat , si m-am eliberat de tot raul,Am inceput sa devin linistita clara , si au inceput sa mi se rezolve multe dorinte, la care nici nu ma asteptam.Nu am stiut ca exista asemenea terapii care ajuta omul dar sunt ff multumita. Incercati si voi ca e buna pentru multe probleme in afara de caz de operatie, e perfecta pentru sanatate, servici, casatorie, casa , sot etc.Scrieti-mi pe mes la :angelmarc999, sa va dau adresa terapeutei daca doriti sa faceti si voi dar sa-mi specificati ca de pe acest site a-ti gasit sa stiu sa raspund..Sa fiti sanatosi si sa va ajute Dumnezeu in toate.Angela



Lasa un comentariu


Do NOT fill this !